Diencefalul- talamusul si

hipotalamusul

Student: Iordan Ionela

 Diencefalul

Diencefalul este situat in continuarea

trunchiului cerebral, deasupra maxilarului, sub emisferele
cerebrale. La nivelul diencefalului se află ventriculul III.
Diencefalul sau creierul intermediar este un
segment al encefalului interpus intre mezencefal si
telencefal si este alcatuit din mai multe mase de
substanţă nervoasă şi anume: talamus, metatalamus,
subtalamus, epitalamus si hipotalamus.
 Alcatuire
Diencefalul este format din următoarele
regiuni dispuse in jurul ventriculului III:
1. Talamus
2. Epitalamus
3. Metatalamus
4. Hipotalamus
 Diencefalul-alcatuire:
• Talamusul: este cea mai voluminoasa formatiune
cenusie diencefalica. el contine nuclei prin care trec
toate caile ascendente, deci prin talamus trec toate
informatiile de la corp spre scoarta cerebrala .
• Metatalanusul: este format din doua perechi de corpi
geniculati: laterali, statie de releu a caii vizuale, si
mediali, statie de releu a caii acustice.
• Epitalamusul: este format dintr-un nucleu in care se
inchid reflexele olfactivo-somatice (miscarile capului si
corpului legate de miros) si glanda epifiza.
• Hipotalamusul: este un centru important pentru unele
reflexe complexe comportamentale si emotionale
aparute ca raspuns la stimuli neobisnuiti.
Diencefalul
 Diencefalul- functii:
- masticatia;
- directioneaza impulsurile senzoriale in corp;
- echilibrul;
- miscarile oculare, vederea;
- senzatiile faciale;
- auzul;
- fonatia(Totalitatea fenomenelor care concura la producerea unui sunet de catre
organele vorbirii) ;

- respiratia;
- salivatia, deglutitia;
- mirosul, gustul.
 Talamusul
• Talamusul este alcatuit din doua structuri
ovoide, de substanta nervoasa, care mai
poarta denumirea si de corpi optici. Substanta
cenusie a talamusului formeaza 5 grupe
de nuclei talamici :
• 1. grupul nuclear anterior, care are conexiuni cu corpii
mamilari si cu cortexul cerebral.
2. nucleii liniei mediane, care au conexiuni cu hipotalamusul
si cu cortexul.
3. nucleii mediali, care au conexiuni cu cortexul frontal,
cortexul motor si cu corpul striat.
4. nucleii laterali, care au legaturi multiple cu zone intinse ale
scoartei cerebrale.
5. nucleii posteriori, care au conexiuni cu cortexul temporal si
parietal.
• Substanta alba a talamusului este alcatuita din tracturi care ies
din lateralele talamusului si se termina in cortexul cerebral.
D.p.d.v. functional, nucleii talamici se impart in doua grupe :
nucleii de transmitere si nucleii de proiectie difuza.
Nucleii de transmitere au 3 caracteristici :
* prelucreaza fiecare numai o singura modalitate senzoriala sau
informatii venite de la o anumita parte a sistemului motor.
* fiecare se proiecteaza intr-o anumita zona corticala.
* fiecare nucleu primeste comenzi numai de la zona pe care s-a
proiectat. Aceste caracteristici permit cortexului sa-si modeleze
comenzile in functie de tipul si caracteristicile activitatii
desfasurate.
Nucleii de proiectie difuza au conexiuni mult mai numeroase, pot
influenta activitatea nervoasa prin mai multe relee si fac parte din
sistemul care regleaza starea de trezie a creierului.
• Functional, talamusul reprezinta structura hotaratoare pentru
perceptia senzoriala, fiind ajutat de reglarea fina corticala.
• Sindromul talamic, descris pentru prima data in 1906, este alcatuit din mai
multe simptome neurologice : hemianestezia contralaterala, care apare
imediat dupa o hemoragie talamica, este cea mai importanta dintre
simptome, se manifesta prin afectarea sensibilitatii superficiale, durere de
tip central, adica persistenta, dezagreabila, accentuata de stres si de
oboseala, tremor intentional, ataxia membrelor inferioare, hemianopsia
(absenta mirosului) de aceeasi parte cu leziunea, hemipareza de partea
opusa leziunii, uneori tulburari de gust si tulburari simpatice (mioza –
contractie pronuntata a pupilei, care apare in timpul expunerii la lumina, la
efortul de acomodare etc.) sau ptoza (caderea) palpebrala partiala.
Din sindromul talamic face parte si afazia talamica, descrisa de Fischer,
care include tulburarile de limbaj, de dinamica a expresiei si fluentei
verbale, voce slaba, raspunsuri scurte, debit verbal redus si sacadat,
intretaiat de segmente accelerate si tulburarile de articulare. De asemenea,
incoerenta a discursului, insotite toate de absenta tulburarilor de intelegere a
limbajului vorbit si scris. Toate aceste tulburari din afazia Fischer pot apare
prin lezarea cortexului sau prin lezarea conexiunilor talamice sau prin
leziuni ale talamusului propriu-zis. Se adauga tulburari de memorie
constante, exclusiv verbale, deficit al memoriei logice, al capacitatii de
asociere si al invatarii seriei de cuvinte.
• Tulburarile de memorie verbala sunt durabile, chiar atunci cand afazia
talamica are evolutie favorabila. Afazia talamica da nastere unei degradari
calitative a expresiei, care contrasteaza cu pastrarea posibilitatilor de
intelegere si de repetitie. Talamusul are rol si in ordonarea temporala a
vorbirii.
• Un alt sindrom caracteristic leziunilor talamice este sindromul de neglijenta
talamica, care descrie tulburarile vizuo-spatiale, vizand actiunea si perceptia
spatiului si are doua componente :
1. neglijenta motorie, care se manifesta in cadrul comportarii spontane a
bolnavului si duce la un adevarat defect de utilizare a unei jumatati de corp, in
sine perfect functionala. Prin incitare verbala acest tip de neglijenta poate sa
dispara cel putin partial.
2. neglijenta spatiala se refera la notiunea de spatiu drept si spatiu stang,
precum si la directie. Are o componenta atentionala, legata de atentie si una
intentionala, legata de intentie si se manifesta, in principal, prin modalitatea
vizuala ca mijloc primar de cunoastere a spatiului extrapersonal. Se insoteste
adesea de o deviere a privirii spre dreapta, spre ex., si de refuzul explorarii
spatiului stang. Sindromul este confirmat prin testul desenului spontan sau
copiat in care o parte, stanga sau dreapta, lipseste, prin testul plasarii oraselor
pe o harta alba, prin explorarea tactila a spatiului, prin amputarea unei parti a
textului sau a cuvintelor.
Adesea acest sindrom este insotit de tulburarile de recunoastere a locurilor si de
orientare spatiala, de erori in manipularea datelor spatiale, de deficit de
memorie anterograda pentru materialul vizual si spatial, de deficit de memorie
anterograda pentru materialul vizual si spatial, de o spontaneitate excesiva a
limbajului si de o perceptie eronata a corpului.
• In hemoragiile cerebrale, sindromul de neglijenta talamica se asociaza cu
hemiplegie stanga.
• Tulburarile de emotie, de natura talamica, apar in sfera
manifestarilor motorii si expresive datorita faptului ca talamusul
intervine ca modelator al proceselor afective.
La nivelul talamusului se poate interveni chirurgical in scopul
reducerii tensiunii emotionale, a anxietatii, a agitatiei si a
agresivitatii bolnavilor psihici.
Dimpotriva, stimularea unor nuclei talamici poate creste
anxietatea, insotita de fenomene vegetative corespunzatoare.
 Hipotalamusul

• Hipotalamusul reprezinta mai putin de 1% din totalul

volumului creierului, dar reprezinta, in acelasi timp,
aproape cea mai importanta structura neuronala, din
punctul de vedere al neuropsihologiei. Este alcatuit din
doua jumatati, fiecare jumatate fiind alcatuita, la randul ei
din 3 portiuni :
* portiunea supraoptica, aflata in relatie cu chiasma
optica (locul in care se incruciseaza fibrele optice)
* portiunea tumerala, aflata in relatie cu glanda hipofiza
* portiunea mamilara, alcatuita din tuberculii mamilari
• Hipotalamusul are mai multe grupe de nuclei :
* grupul anterior, format din nucleul paraventricular si
nucleul supraoptic
* grupul lateral, format din nucleul tuberomamilar si nucleii
tuberali laterali
* grupul mijlociu, format din nucleul ventromedial, nucleul
dorsomedial si nucleul infundibular
* grupul posterior, format din nucleii mamilari (nucleul
mamilar lateral si mamilar medial)
Fiecare din acesti nuclei contribuie la sustinerea anumitor
functii ale hipotalamusului. Hipotalamusul are, de asemenea,
mai multe tipuri de conexiuni cu celelalte structuri nervoase,
atat intern cat si extern. El constituie o veriga intermediara
intre talamus si scoarta cerebrala, pe de o parte, si intre talamus
si sistemul nervos vegetativ, pe de alta parte.
Hipotalamusul are o mare influenta asupra sistemului endocrin,
prin intermediul glandei hipofize .
 Functiile hipotalamusului
• Una din cele mai importante functii este
mentinerea constantelor mediului intern al
organismului (homeostazie)
• Reglarea foamei si a aportului de hrana
• Anorexia, desi este considerata o dereglare
psihologica, ea poate aparea si ca tulburare a
functiei hipotalamice, si emacierea (slabirea
pronuntata)
• Reglarea setei si a aportului de lichide
• Alte functii
 Homeostazia
• Se indeplineste prin intermediul a 3 mari sisteme : sistemul
neuroendocrin, sistemul autonom si sistemul motivational.
• Prin aceasta functie, hipotalamusul regleaza urmatoarele domenii :
comportamentul motional, comportamentul motivational specific,
fenomenul de trezire, starea generala de constienta, anumite functii
vitale (precum temperatura, ritmul cardiac, tensiunea arteriala,
constantele sanguine, ingestia de apa si alimente si organizarea motorie
a raspunsurilor endocrine ce se constituie in comportamente
adaptative).
• Pe langa acestea, hipotalamusul controleaza glanda pituitara, precum si
hipofiza si, prin intermediul acestora, ovarul, testicolul si tiroida,
controland astfel functia de reproducere, care este functia fundamentala
a speciei umane.
• Distrugerea hipotalamusului posterior produce letargie emotionala,
somn anormal, scaderea temperaturii corpului, scaderea activitatii
somatice si vegetative. Pe de alta parte, excitarea hipotalamusului poate
produce ulcere gastrice acute, hemoragii digestive prin cresterea
aciditatii gastrice, cresterea functiei de evacuare
digestiva,hipertensiune, alterari ale functiei respiratorii si cardiace.
 Rolul hipotalamusului in reglarea
temperaturii
• Cercetatorii au demonstrat ca
hipotalamusul anterior reprezinta centrul
de risipire a caldurii, iar hipotalamusul
posterior reprezinta centrul de producere a
caldurii.Leziunile hipotalamusului anterior
provoaca hipertermii, iar cele ale
hipotalamusului posterior hipotermii.
 Reglarea setei si a aportului de
lichide
• Regiunile din hipotalamus care raspund de
reglarea apei sunt regiunea anterioara a
hipotalamusului, aria mediala preoptica si
nucleul paraventricular. In mecanismul
hipotalamic al setei un rol important il are
deshidratarea celulelor nervoase din
regiunea respectiva hipotalamica, apoi receptorii
voluntari termoreceptivi, legaturile
talamusului cu cortexul central si tulburarile
metabolice.
 Alte functii ale hipotalamusului
• In afara de cele 3 sisteme de reglare a mediului intern al organismului,
adica neuroendocrin, autonom si motivational, hipotalamusul tine sub
control si alte functii cum ar fi metabolismul, comportamentul afectiv
emotional, ritmul circadian si somnul.
Reglarea metabolismului glucidic se realizeaza cu participarea
hipotalamusului in care exista un centru nervos care provoaca
hiperglicemia si mai exista unii centri glicoreglatori.
• Reglarea metabolismului lipidic este corelata cu a celui glucidic. Spre ex.,
lezarea nucleului ventromedial duce la obezitate, spre deosebire de
hiperfagia diencefalica care provoaca tot obezitate prin bulimie. In
hipotalamus exista neuroni sensibili la variatiile nivelului lipemic din
sange. Acestia contribuie la controlul ingestiei alimentare.
Reglarea metabolismului proteic si al troficitatii reprezinta o functie
specifica a hipotalamusului. La fel este reglarea metabolismului ureic, care
se refera la cresterea sau scaderea nivelului ureei in sange, ureea fiind un
indicator al bunei functionari a rinichiului.
Hipotalamusul regleaza cantitativ si elementele figurate ale sangelui, adica
cantitatea de globule rosii si de plachete. Aceasta reglare s-a demonstrat
experimental in leziuni hipotalamice. La bolnavii care au tumori
hipotalamice si s-a efectuat extirparea acestor tumori, s-a observat aparitia
unor anemii severe si modificarea constantelor sanguine.
 Reglarea comportamentului afectiv-emotional

Este cunoscut faptul ca expresia fiziologica a emotiei este dependenta in

parte de sistemul nervos autonom simpatic si parasimpatic si ca hipotalamusul
este unul din principalele centre care integreaza sistemul autonom periferic in
complexul activitatii somatice care insoteste expresia emotionala.
Furia si teama reprezinta cele mai comune tulburari comportamentale
descrise la adult si determinate de diferite maladii ale hipotalamusului. Furia
este expresia emotional-comportamentala, produsa de leziunea ventromediala
a hipotalamusului.
Prin contrast, stimularea regiunii posterioare a hipotalamusului provoaca
reactii de teama si groaza.
Hipotalamusul regleaza comportamentul in 3 feluri : coordoneaza
componentele motorie autonoma si endocrina ale comportamentului, produce
comportamentul adecvat starii afective si influenteaza intensitatea fiecarui act
comportamental. De asemenea, hipotalamusul influenteaza si starea afectiva
intrinseca a organismului care, datorita influentei corticale inhibitorii si
datorita actului volitiv poate ramane interiorizata.
Telencefalul este cel care conecteaza hipotalamusul cu lumea externa,
fapt care permite manipularea sistemului autonom si endocrin si aparitia
expresiilor emotionale corespunzatoare ca raspuns la conditiile externe.
 Hipotalamusul
• In concluzie, hipotalamusul nu este doar un nucleu
motor pentru sistemul nervos
autonom, ci este un important centru de integrare a
diferitelor informatii necesare
asigurarii unor raspunsuri adecvate, coerente si bine
organizate, atat autonome cat si somatice.