Semiologia nervilor cranieni

Originea aparenta a nervilor cranieni

 Nervul olfactiv

Anatomie.
Receptorii olfactivi – celulele senzoriale bipolare din mucoasa zonei inalte a foselor nazale.
Axonii acestor celule strabat ca filete olfactive lama ciuruita a etmoidului si ajung la bulbul olfactiv unde fac sinapsa
cu celulele mitrale.
Axonii celulelor mitrale trec spre bandeleta olfactiva, trigonul olfactiv, radacinile interna si externa ale trigonului,
de unde se indreapta spre ariile rhinencefalice (circumvolutiunea hipocampica, a corpului calos, orbitofrontal,
nucleu amigdalian, trigon olfactiv, septum lucidum, comisura alba anterioara).
Testare – examinare.
Initial se examineaza fosele nazale ptr a exclude cauze periferice de afectare olfactiva.
Olfactometria – subiectiva, calitativa; subiectiva cantitativa; obiectiva, bazata pe raspuns psihogalvanic si EEG.
Patologie.
Hipo/anosmia – periferica, prin leziuni la nivelul cailor aeriene ce impiedica subst olfactive sa ajunga la mucoasa
Olfactiva, sau atrofie de mucoasa olfactiva (ozena) – patlogie ORL si cauze neurogene, cu leziuni uni / bilaterale.
Cauze: tumori orbitofronatle bazale, meningioame de creasta oflactiva, meningite, traumatisme de baza craniu cu
fractura lama ciuruita etmoid, toxice, medicamentoasa, alte cauze.
Parosmia – perceptia distorsionata aunui miros real, forma extrema fiind cacosmia.
Iluziile si halucinatiile olfactive –perceptia unor mirosuri inexistente, adesea neplacute, intalnita in tulburari psihice
dar si in epilepsia de lob temporal (v acolo).
 Nervul optic (II)
• Anatomie.
- Nervul optic NU este un nerv periferic. Deoarece in retina se gasesc atat
neuronii de ordinul I (bipolari) cat si cei de ordinul II (ganglionari), prelungirea
centrala a celor din urma formeaza nervul optic, care din acest motiv apartine
structural sistemului nervos central. Mielina este sintetizata in SNC de catre
oligodendrocite si nu de celule Schwann, din acest motiv numeroase afectiuni
demielinizante ale SNC vor afecta si nervul optic - exemplu scleroza multipla.
- Imaginea formata pe retina este mai mica, rasturnata si in cadranul opus
fata de imaginea reala datorita actiunii de lentila biconvexa a cristalinului.
De exemplu o imagine din campul nazal superior va fi proiectata in retina din
cadranul temporal inferior samd.
- In dupa primii doi neuroni din retina urmatoarea sinapasa (N3) este in corpul
geniculat lateral, de unde se disperseaza sub forma radiatiilor optice spre cortexul
occipital unde in aria 17 se gasesc neuronii de ordinal 4 (N4).
- Imaginile formate in retina sunt clare si colorate in zona maculara a retinei
(vederea centrala diurna) in timp ce in periferie sunt mai putin clare. Somato-
topia cadranelor retiniene si maculare se pastreaza pe toata calea de proiectie
vizuala pana la lobul occipital aria 17 unde vederea elementara (puncte
colorate) se formeaza, vederea maculara fiind proiectata in zona polului lobului
occipital, iar cea periferiaca de o parte si alta a sciziurii calcarine. De aici au loc
proiectii secundare in arii asociative (18) sau aria lexiei (19, in emisferul dominant).
In lobul occipital imaginile formate sunt simple, elementare, vederea complexa,
detaliata, fiind obtinuta prin proiectii secundare in arii temporo-occipitale.
- Imaginile din hemiretina nazala decuseaza complet la nivelul chiasmei optice si trec
de partea opusa, in timp ce imaginile din retina temporala raman de aceeasi parte la
nivel chiasmatic, aspecte importante in a intelege deficitele de camp vizual la nivel
chiasmatic si post/retro chiasmatic.
- Reflexul fotomotor are ca si cale aferenta retina nervul optic  chiasma 
bandeletele optice, din jumatatea posterioara a acestora se desprinde colaterala
catre ambii nuclei Edinger-Westphall din mezencefal (parasimpatic) ale caror fibre
iau calea oculomotorului comun si ajung la sfinceterul pupilar unde produc mioza.
Stimularea luminoasa a unui singur ochi produce din acest motiv mioza bilaterala.
 Nervul optic (II)
Diagnosticul topografic al deficitelor de camp vizual

Leziuni nerv optic

(de la scotoame centrale, uni- , bilaterale la vedere tubulara, sau
in cazurile cele mai severe – amauroza uni/bilaterala)

Leziuni chiasmatice
(hemianopise heteronima bitemporala in leziuni mediane
hemianopise heteronima binazala in leziuni laterochiasmatice)

I Leziuni retrochiasmatice
- hemianopsie laterala homonima de partea opusa leziunii
- cvadrantanopsie homonima in leziuni partiale: de cadrane
superioare in leziuni radiatiilor optice in lobul temporal sau de
cadrane inferioare in leziunile lobului parietal inferior

Edinger - Westphall Dr S T Cecitate corticala (I)

 Nervul optic (II)
• Examinare:
- acuitatea vizuala – la optotip, examinarea orientativa la pat prin numararea degetelor la 5 metri, sau a unor texte cu
litere cu marime standard, citite la 50cm.
- examinarea campului vizual – campimetrul polar, sau orientativ, la patul pacientului prin compararea cu campul
vizual al examinatorului.
- examinarea fundului de ochi FO – oftalmoscopia, evidentiaza edem papilar in sindroame de hipertensiune
intracraniana (HIC) , sau atrofie optica primara sau secundara HIC in procese patologice lezionale ale nervului optic
Patologie.
Afectarea acuitatii vizuale – cauze oftalmologice , legate de patologia oculara ; cauze neurooftalmologice, prin
afectarea nervului optic (in primii 5 mm de la origine = papilita cu scadere acuitate vizuala dar si edem al papilei la
examinarea fundului de ochi FO, eventual durere retrooculara; dupa primii 5 mm = nevrita optica retrobulbara in
care scaderea de acuitate vizuala +/- deficit campimetric nu se asociaza cu edem al papilei la ex FO).
Afectarea campului vizual prin lezarea cailor vizuale:
- nerv optic (asociata cu scaderea AV) – scotoame, pana la cazuri severe de amauroza (uni- sau bilateral).
- lezarea chiasmei optice – hemianopsii heteronime bitemporale in leziuni mediochiasmatice (ex adenom hipofizar,)
sau binazale in leziuni laterochiasmatice (arahnoidite, anevrisme carotidiene bilaterale).
- leziunile retrochiasmatice – hemianopsii laterale homonime de partea opusa leziunii.
- cecitatea corticala – prin leziuni occipitale bilaterale- dg diferential cu amauroza binoculara ( in cecitatea corticala
pacientul are agnozie ptr cecitate, reflexul fotomotor prezent, examinarea imagistica cerebrala – CT, IRM arata
leziunile in regiunea cortexului vizual occipital, bilateral ).
• Cauze nevrita optica :
- demielinizare (scleroza multipla, viral – maladia Devic)
- ischemie (carotidiana, maladie Horton)
- parainfectioasa (abcese, sinuzite)
- tumori (gliom nerv optic, tumori apex orbitar, sarcoidoza, meningiom şanţ olfactiv, aripa
sfenoid, limfom, etc)
- eredo-degenerative (atrofia optica Leber, AD, etc)
- toxice (alcool metilic, clorochin, steptomicina, infliximab, cloramfenicol, ergot)
- infectioase (virale, lues)
- neuropatie optica de iradiere
- carente vitaminice (B12)
Cauze cecitate corticala:
- ischemie ACP bilateral (embolii bazilare fragmentate)
- traumatisme occipitale
- encefalopatii posterioare reversibile

Sindromul Foster-Kennedy – tumori orbitofrontale, frontobazale.:

- atrofie optica + anosmie prin leziune de bulb/bandeleta olfactiva / homolateral
- edem papilar prin hipertensiune intracraniana tumorala / contralateral
 Nervii oculomotori (III, IV, VI)
LOCALIZARI ANTOMICE CE PRODUC TULBURARI ALE OCULOMOTRICITATII

- voluntare (orizontala, verticala, convergenta)

- automata (urmarire cu privirea)
- reflexa

9 • 1. cortex
• 2. cai oculomotorii subcorticale
8
7 • 3. leziuni internucleare
6
• 4. leziuni nuclei n oculomotori
5 • 5. ----’’----’’-----
4 • 6. leziuni radiculare
3
• 7. leziuni tronculare
2 • 8. leziuni placa motorie – ex.
miastenie, botulism

1 • 9. miopatii oculare
 Paralizia de nervi oculomotori

• Oculomotorul comun III

• Inerveaza muschii drept intern, oblic mic, dreptii superior si inferior, ridicatorul pleoapei
superioare si contine si fibre parasimpatice ce provin din nucleul mezencefalic Edinger-
Westphall.
• Simptome : diplopie oblica heteronima.
• Semne : ptoza palpebrala, midriaza paralitica cu reflex oculomotor abolit homolateral dar
nu si cosensual, strabism divergent, limitarea adductiei si miscarilor de verticalitate mai
ales superioara la ochiul afectat.
• Trohlearul IV
• Inerveaza muschiul oblic mare ce realizeaza deplasarea globului ocular in jos si spre
exterior. Este singurul nerv cranian ce se decuseaza pe linia mediana si are originea
aparenta pe fata dorsala a trunchiului cerebral.
• Simptome: diplopie oblica la privirea in jos si in afara, corectata de inclinarea capului spre
umarul homolateral. Discreta limitare a excursiei globului ocular in jos si exterior.
• Nervul abducens VI
• Inerveaza muschiul drept extern realizand abductia globului ocular.
• Paralizia sa produce diplopie orizontala in privirea laterala spre partea afectata, diplopia
fiind homonima. Globul ocular se afla in strabism convergent. Limitarea abductiei
globului ocular.
Sindroamele Foville
(paraliziile voluntare ale privirii orizontale )
Sindrom Foville supramezencefalic:
- Leziune deasupra decusatiei mezencefalice a caii cortico-tegmental
- Pacientul isi priveste leziunea ( deviere conjugata a globilor oculari spre leziune)
- Hemipareza piramidala de partea opusa leziunii, asociind pareza faciala centrala
Sindrom Foville pontin superior
- Leziune sub decusatia mezencefalica a caii cortico-tegmentale, dar deasupra nucleului facial (VII)
- Pacientul isi priveste membrele paralizate si are pareza faciala centrala
- Hemipareza de partea opusa leziunii
Sindrom Foville pontin inferior
- Leziune sub decusatia mezencefalica a caii cortico-tegmentale, dar la nivelul nucleului sau si
nervului facial (VII)
- Pacientul isi priveste membrele paralizate si
- Are pareza faciala periferica de partea leziunii si hemiplegie de partea opusa leziunii

dr Sorin Tuţă
 Paralizia oculomotricitatii voluntare
de verticalitate –
sindromul Parinaud

Leziuni ale regiunii pulvinariene, comisurii posterioare mezencefalice superioare

ce afecteaza nucleii interstitial Cajal, comisural Darkschevitch, sau caile din aria 8 spre
acesti nuclei din mezencefal (calea cortico-tectala).
- paralizia privirii voluntare conjugate de verticalitate,
- uneori deviere inferioara fortata (infraversie oculara, mai rar superioara),
- paralizia convergentei
Asociere cu modificari pupilare, nistagmus convergent, divergent, strabisme, afectare
de vigilitate in sindromul periapeductal (Kestembaum).
 Paralizia de nervi oculomotori

• Paralizii combinate de nervi oculomotori

Sindromul de fanta sfenoidala = pareza de III, IV, VI, Va
• Sindromul de varf de orbita= pareza de III, IV, VI, Va si afectare II.
• Sindromul de sinus cavernos = pareza nervi oculomotori
si ramuri ale trigemenului.
• Sindromul de varf de stanca = VI +V
• Sindromul paratrigeminal Raeder=
sdr. varf de stanca + Claude Bernard Horner
• Sindromul Weber = III + piramidal contralateral

Sindr Claude Bernard Horner

localizari anatomice lezionale
 Nervul trigemen V
• Anatomie.
Nerv mixt, senzitiv dar si motor. Dermatoamele trigeminale – v. fig de mai jos inerveaza tegumentul de la marginea
mandibulei inferior (dara fara unghiul mandibulei) pana la vertex si de la linia mediana a fetei (anterior) la
pretragus (fara pavilionul urechii) posterior. Sinsurile fetei si cele profunde (frontal, maxilar, etmoidal si sfenoidal ca
si meningele celor doua treimi anterioare ale bazei craniului dar si mucoasa linguala din punct de vedere senzitiv, -
nu si senzorial gustativ, sunt de asemenea inervate de trigemen).
Ramurile trigeminale : oftalmica, maxilara, mandibulara (mixta).
Protoneuron senzitiv N1 – in ganglionul Gasser din foseta Merkel la nivelul stancii temporalului.
Deutoneuronul – N2 – in nucleii tractului spinal, principal pontin , mezencefalic ai trigemenului. Formeaza apoi
tracturile trigemino-talamice ventral si dorsal, major decusate in puntea superioara, care ajung la N3.
N3 – nucleul VPM talamic, iar prin radiatiile senzitive se ajunge la N4 in aria fetei din homomunculusul senzitiv in
ariile 3,1,2 parietale.
Nucleul masticator al trigemenului -in punte - contine motoneuronii ce ajung la muschii masticatori (masseter,
temporal, pterigoidieni intern si extern).
 Nervul trigemen V
• Examinare – sensibilitate – tactila, termica, algica; pucte trigeminale; reflex cornean; volum si
consistenta muschi masseter si temporali, deschiderea gurii; proba “creionului”, reflex masseterin.
• Patologie.
• nevralgia trigeminala – Durerea din nevralgia trigeminală este totusi cel mai adesea proiectată în
teritoriul ramurilor maxilară si mandibulară adesea resimtită la nivelul obrazului sau bărbiei, mai putin
de 10% din cazuri fiind oftalmică. Durerea este proiectată strict unilateral, dar în unele cazuri poate fi o
nevralgie bilaterală , situatii de acest fel fiind întâlnite uneori în scleroza multiplă. Între paroxisme
pacientul este linistit, asimptomatic, dar în unele cazuri vechi poate acuza uneori o usoară jenă
dureroasă în teritoriul afectat.
• După paroxismul dureros apare o perioadă refractară în care atingerea zonelor trigger sau factorii
trigger nu mai declansează durerea.
• Atacurile dureroase evocă adesea spasme ale musculaturii hemifetei afectate de unde si denumirea de
tic dureros al fetei.
• Examinările RMN mai frecvente din ultimele decade au reusit să demonstreze chiar în unele cazuri
considerate idiopatice prezenta unor contacte vasculare anormale între ramuri arteriale din fosa
posterioară si radăcinile trigeminale, sau demielinizări cel mai adesea in slceroza multipla.
Tratamentul – de electie Carbamazepina (pana la 1600mg/zi), pregabalin, lioresal, amitriptilina, f rar opiacee usoare
(dihidrocodeina pe termen scurt). Se prefera monoterapia. Tratament chirurgical in cazuri insolvabile (rhizotomie
percutana retrogasseriana prin radiofrecventa, gammaknife, decompresie arteriala selectiva).
NEVRALGIA TRIGEMINALĂ ESENłIALĂ –CRITERII DIAGNOSTIC IHS
A. Paroxisme de atacuri dureroase în teritoriul trigeminal (global sau ramuri) cu durată de fractiuni de secundă
până la 2 minute, îndeplinind criteriile B si C.
B. Durerea are cel putin una din următoarele caracteristici:
- intensă, tăioasă, fulgurantă dar superficială
- precipitată de factori trigger sau în zone trigger
C. Atacurile sunt stereotipe la acelasi pacient.
D. Nu există semne neurologice obiective.
E. Nu există alte afectiuni care să explice mai bine durerea.
 Nervul trigemen V
• Paralizia trigeminala

Hipo/anestezie in teritoriul uneia sau mai multor ramuri trigeminale.

Abolire de reflex cornean, homolateral, dar si cosensual.
Atrofie muschi masticatori, dificultate in masticatie, sau “cadere” de mandibula in afectarea
bilaterala.
Devierea mandibulei spre partea paralizata, la deschiderea gurii, fiind impinsa de muschiul
pterigoidian extern sanatos.
Diminuare sau abolire de reflex masseterin.
Keratita neuroparalitica.

CAUZE – tumori de trunchi cerebral, accidente vasculare pontine, tumori de baza de craniu,
neurinoame de trigemen,, tumori ale regiunii gasseriene.

Dr S T
 Nervul facial VII

• Anatomie.
• Nerv mixt, motor, senzitiv, senzorial (prin VII bis, intermediarul Wrisberg), vegetativ.
• Originea fibrelor motorii se afla in nucleul facialului din punte, inervand muschii mimicii faciale, cele
senzitive in ganglionul geniculat (inerveaza conca la nivelul pavilionului urechii), ca si cele
senzoriale (gustul pentru dule-acru-sarat in cele 2/3 anterioare ale limbii), iar cele vegetative in
nucleul salivator superior (pentru glandele salivare submandibulara si sublinguale) si lacrimo-muco-
nazal din punte ce inerveaza glandele lacrimale si pentru secretia nazala.
• Examinare.
• Mimica faciala – muschii mimicii faciale.
• Reflexul cornean – v. anterior.
• Testul Schirmer ptr secretia lacrimala.
• Examinarea gustului pentru dule-acru-sarat in 2/3 anterioare ale limbii.
 Nervul facial VII
• Paralizia nervului facial= paralizia faciala periferica.
Afectarea motorie – asimetrie faciala cu stergerea pliurilor frontale, nu poate increti fruntea, spranceana
poate fi coborata, fanta palpebrala este mai larga, pana la aspect de lagoftalmie, nu poate inchide
fanta palpebrala, are semnul Charles-Bell, clipeste mai rar, reflexul cornean este diminuat/abolit
homolateral, dar prezent cosensual; santul nasogenian sters, comisura bucala tractionata de partea
opusa si coborata homolateral.

Senzorial - hipo/aguezie homolateral.

Secretia lacrimala – eventual scazuta, dar cu epiphora.

Eruptie zosteriana in conca, - zona Ramsay-Hunt, in

caz de etiologie zosteriana a paraliziei.

Hiperacuzie dureroasa prin afectarea muschiului scaritei

Risc de keratita prin hiposecretie larimala si absenta
clipitului.

Dr S T
 Nervul facial VII

Cauze paralizie faciala periferica: Tratament :

- idiopatica Bell - Corticoterapie: metilprednisolon sau prednison 3 sapt,
- virale, bacteriene (borrelioze) - in caz de herpes zooster se administreza Acyclovir oral
- terapia diabetului si benfotiamina in neuropatie faciala diabetica
- tumori parotidiene, sarcoidoza
- AVC trunchi
- neurinom acustic
- otite medii cu osteita
- diabet zaharat
- poliradiculonevrita

Paralizia faciala periferica prin afectarea nervului facial trebuie diferentiata de

paralizia faciala centrala (PFC) prin leziune a contingentului de fibre piramidale
(tractul cortico-geniculat) destinat nucleului facial din punte. PFC prezinta doar
atingere pur motorie, mai ales la musculatura faciala din jumatatea inferioara a fetei,
fara afectare senzitiva, senzoriala sau vegetativa, reflexul cornean fiind doar
usor diminuat sau normal.
 Nervii acustic si vestibular VIII
• Anatomie

Nervul vestibular si patologia sa a fost

discutata la sindromul ataxic vestibular.
 Nervii acustic si vestibular VIII

• Examinare
• Nervul acustic: acumetria fonica, instrumentala, audiometria.
Hipoacuzia
- de transmisie, prin afectarea lantului de oscioare ale urechii medii (ex otoscleroza, otite medii,etc).
- de perceptie (senzoriala), prin afectarea urechii interne sau nervului acustic.
Testele cu diapazonul:
 proba Weber – diapazonul rezoneaza pe linia mediana a capului (vertex sau frontal),
 proba Rinne’ – diapazonul este aplicat pe mastoida fiind cronometrat timpul de conducere osoasa si
ulterior aeriana.

 In hipoacuzia / surditatea de transmisie proba Weber este lateralizata de partea urechii

hipoacuzice, iar la proba Rhinne’ este negativa, adica dupa epuizarea transmisiei osoase nu se mai
percepe nici un sunet la cea aeriana.
 iar in surditatea de receptie / senzoriala Weber lateralizat de partea urechii sanatoase; la Rhinne’
este pierduta si conducerea osoasa si cea aeriana.

Dr S T
 Nervul glosofaringian IX

• Anatomie. Nerv mixt, senzitiv, senzorial, motor, vegetativ. Originea reala a fibrelor motorii somatice se
gaseste in 1/3 suprioara a nucleului ambiguu din bulb; fibrele senzitive si senzoriale au originea in neuronii
din nucleii Ehrenritter (intracranian, senzitiv) si Andersch (extracranian, senzorial). Fibrele vegetative sunt
parasimpatice si au originea in nucleul salivator inferior.
- motor- inerveaza muschii stilofaringian, palatoglos, constrictor superior al faringelui, toti avand rol in
deglutitia pentru solide.
- senzitiv- asigura inervatia bazei limbii, pilierilor amigdalieni, partea posterioara a valului palatin, trompa
Eustacchio si urechea medie.
- senzorial – gustul amar (1/3 posterioara a limbii).
- vegetativ – asigura inervatia glandei parotide , prin nervul auriculotemporal, iar prin nervul Hering
reflexul carotidian cardiodepresor.
 Nervul glosofaringian IX
• Manifestari clinice (pareza de glosofaringian):
• - dificultate in deglutitia pentru solide, reflexele faringian si partial si velopalatin sunt
diminuate, abolite, nu rareori la pareza IX, fiind asociata o pareza de X, din acest motiv fiind
posibila si disfonia cu voce nazonata.
• semnul cortinei Vernet – peretele posterior al faringelui (mucoasa sa fiind plicaturata) este
tractionata spre partea sanatoasa.
• hipo/aguezie pentru amar.

• Nevralgia de nerv glosofaringian

• esentiala sau secundara,
• esentiala – paroxisme de durata scurta (secunde, rar minute) de dureri lancinante,
fulgurante, situate la baza limbii si iradiind spre gat, unghiul mandibulei, ureche, declansate
mai ales de deglutitie, dar si masticatie, tuse, stranut. Ex neurologic este normal.
• secundara – durerile sunt mai atenuate, uneori continue, la examenul obiectiv apar semne de
pareza a nervului IX. Cauze = neurinoame IX, tumori baza limba, meningioame de gaura rupta
posterioara, sau bazei craniului, anevrisme terit vertebrobazilar, sau carotidian cervical,
flebite jugulare, anomalii ale jonctiunii craniorahidiene (platibazie, impresiune bazilara,
sindrom Arnold Chiari).

Dr S T
 Nervul vag X

• Anatomie – nerv mixt, senzitiv-motor si somatovegetativ.

• Originea aparenta in santul colateral posterior al bulbului, iese din craniu impreuna cu nervii IX, XI si
vena jugulara prin gaura rupta posterioara, la gat formeaza cu vena jugulara si carotida interna
pachetul vasculonervos al gatului. Trece in torace unde se distribuie spre esofag, laringe, arbore
traheobronsic, cord, apoi intrabdominal inerveaza vegetativ teritoriul gastrointestinal si colonul
ascendent si jumatate din transvers.
• Nucleul motor = nucleul ambiguu, - 1/3 mijlocie- avand ca destinatie muschii constrictori mijlociu si
inferior ai faringelui, dilatatori ai corzilor vocale, tensor si ridicator ai valului palatin, avand in final ca
functie deglutitia pentru lichide si inspirul.
• Nucleul senzitiv somatic – N1- ganglionul superior (jugular) al vagului, asigura sensibiltatea unei
zone din faringe, laringe, perete posterior al conductului auditiv extern, zona retroauriculara, dura
mater in fosa posterioara. N2 = nucleul fasciculului solitar.
• Functia vegetativa parasimpatica– nucleul dorsal al vagului din partea dorsala a bulbului, pentru
teritoriul traheobronsic, cardiac, gastrointestinal.
• Functia viscero-senzitiva – N1- ganglionul inferior al vagului (plexiform), asigura aferentele senzitive
catre nucleul senzitiv dorsal al vagului (N2) de la acelasi vast teritoriu pneumo-cardio-gastro-
enterocolic, asigurand reflexe vago-vagale de tuse, salivatie, functii secretorii gastro-intestinale,
vasomotorii, sinocarotidiene cardioinhibitorii, etc.
 Nervul vag X
• Examinare:
- sensibilitatea zonei faringiene, velopalatine (teritoriu mixt vag si glosofaringian), ridicarea la fonatie a
valului, reflexul velopalatin, fonatia, examinarea corzilor vocale.
Paralizia vagala – semne clinice:
- tulburari de deglutitie pentru lichide, care adesea reflueaza pe nas si trahee cu tuse,
- pareza de val vizualizata la inspectie si fonatie, cu deviere spre partea sanatoasa, vocea este
nazonata.
- pareza de coarda vocal homolaterala, in adductie, prin afectarea cricoaritenoidianului posterior
- diminuare de reflex velopalatin
- hipoestezie velo-faringiana
- afectarea nervului laringeu inferior (recurent), ramura a vagului, dar care contine fibrele nervului
accesor (IX) cu origine in 1/3 inf a nucleului ambiguu, produc disfonie sau voce bitonala.
- leziunea vagala bilaterala este extrem de grava, cu sufocare prin pareza bilaterala in adductie a
corzilor vocale, edem pulmonar, aritmii, dilatatie gastrica acuta si ileus paralitic cu major risc vital
(necesita intubare, ventilatie asistata si terapie intensiva).
Etiologie: - AVC bulbare (sindrom Wallenberg), encefalite de trunchi, siringobulbie, glioame de trunchi,
meningioame de gaura rupta posterioara, carcinoame de baza de craniu, nevrite inflamatorii, tumori
cervicale sau toracale.
 Nervul accesor (XI)

• Anatomie – este un nerv pur motor, cu dubla origine – craniana si spinala. Componenta spinala
are originea in motoneuronii din coarnele anterioare ale maduvei din segmentele C1-C5, de unde
radacinile fuzioneaza lateromedular si formeaza un trunchi ascendent ce patrunde intracranian prin
foramen magnum. Componenta intracraniana are originea in 1/3 inferioara a nucleului ambiguu din
bulb, unindu-se laterobulbar cu cea spinala si iese ca trunchi unic din craniu prin gaura rupta
posterioara.
• Nervul accesor inerveaza prin componenta spinala muschii sternocleidomastoidian si trapez, iar prin
componenta bulbara ce ia calea nervului laringeu inferior (recurent) din nervul vag inerveaza
muschii adductori ai corzilor vocale cu rol in fonatie.
• Examinare. – forta muschilor trapez si SCM , fonatie, laringoscopie.

Paralizia n. XI = atrofie m. trapez si SCM, - umar in epolet,

- deficit de ridicare umeri, a abductiei bratelor peste 90°,
- limitarea rotatiei, flexiei si extensiei (inclinarea spre spate) a capului ;
- - disfonie, voce bitonala.
 Nervul hipoglos XII
• Anatomie - Nerv motor cu origine reala in nucleul hipoglosului din partea dorsala a bulbului
rahidian, origine aparenta in santul preolivar, apoi iesire din craniu prin foramen condilian, pentru a
se distribui la majoritatea muschilor limbii.
• Asigura functia motorie a limbii in actele de propulsie a bolului alimentar spre faringe, articularea
unor litere (consoanele linguale L, R, D, H, N,S, T, etc.).
• Examinarea – inspectia limbii – fasciculatii, atrofie, deviere a limbii (de partea opusa nervului
paralizat in cavitatea bucala, sau “arata” nervul paralizat cand este in protruzie in afara cavitatii
bucale, fiind impinsa de m genioglos sanatos). Examinare indirecta a fortei musculare (impinge cu
limba contrarezistenta prin obraz, sau in protruzie).
• Paralizia de hipoglos- leziuni bulbare – vasculare, tumorale, SLA - leziuni de baza de craniu-
neoplazii la nivel cervical traumatisme laterocervicale, disectii de carotida, postendarterectomie, etc.

Dr S T
 Paralizii asociate de nervi bulbari

• Sindromul Wallenberg – IX, X, XI int ; - a se vedea si la patologia vasculara cerebrala, la AVC

ischemice vertebrale.

• Sindromul Vernet – gaura rupta posterioara – IX, X, XI.

• Collet-Sicard de raspantie condilo-rupta posterioara – IX, X, XI, XII.
• Villaret – de spatiu retroparotidian, - IX, X, XI, XII, plus sindrom Claude Bernard Horner.

Sindromul Garcin = paralizie progresiva a nervilor cranieni de o parte a bazei craniului,

cu debut inferior (nervii bulbari) sau debut superior cu prindere oculomotori, uzual nervii
optic si olfactiv fiind menajati, dar exista si cazuri cu paralizii complete de nervi I-XII.
Etiologia frecventa – metastaze de baza de craniu, carcinoame de baza, osteomielita
de baza de craniu.