ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI

CU NEVROZĂ ASTENICĂ
 CUPRINS
CAPITOLUL I................................................................................................................................3
AANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL.......................................3
1.1.Anatomia sistemului nervos central...............................................................................................3
1.2. Fiziologia sistemului nervos central..............................................................................................4
CAPITOLUL II...............................................................................................................................5
NEVROZA ASTENICĂ..................................................................................................................5
2.1. Definiţie...........................................................................................................................................5
2.2. Simptomatologie.............................................................................................................................6
2.3. Etiologie...........................................................................................................................................7
2.4. Patogenie.........................................................................................................................................8
2.5. Clasificare si forme clinice:............................................................................................................8
2.6. Tratamentul medicamentos............................................................................................................9
CAPITOLUL III...........................................................................................................................11
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU NEVROZĂ
ASTENICĂ...................................................................................................................................11
3.1. Internarea pacientului în spital....................................................................................................11
3.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare............................................................................................13
3.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi...................................................................13
3.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative..............................................................................14
3.5. Alimentaţia bolnavului.................................................................................................................16
3.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului......................................................16
3.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice.............................................................................16
3.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale.............................................................18
3.9. Educaţie pentru sănătate..............................................................................................................19
3.10. Externarea bolnavului................................................................................................................20
3.11. Descrierea a două tehnici……………………………………………………................………20
CAPITOLUL IV............................................................................................................................24
STUDIU DE CAZ......................................................................................................................... 24
4.1 Culegerea datelor...........................................................................................................................24
4.2 Grila de nevoi şi planul de îngrijire..............................................................................................25
4.3 EPICRZĂ.......................................................................................................................................31
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................32

2
 CAPITOLUL I
AANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS
CENTRAL

1.1. Anatomia sistemului nervos central

Sistemul nervos poate fi comparat cu o reţea complexă de nervi şi celule ce transportă

informaţii de la nivelul creierului la nivelul măduvei spinării, dar şi de la nivelul diverselor părţi
ale corpului către creier.
Acesta este alcătuit atât din sistemul nervos central ce cuprinde encefalul şi măduva
spinării, cât şi din sistemul nervos periferic ce curpinde fibre nervoase somatice eferente
(motorii) şi aferente (senzitive şi senzoriale), dar şi fibre nervoase vegetative eferente sau
aferente (simpatice sau parasimpatice).
Sistemul nervos recepţionează, transmite si integrează informaţiile din mediul extern si
intern, pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate, motorii si secretorii. Prin funcţia reflexa
care sta la baza activităţii sale, sistemul nervos contribuie la realizarea unităţii funcţionale a
organismului si a echilibrului dinamic dintre organism si mediul înconjurător.
Sistemul nervos central este împărţit în două componente majore reprezentate de encefal
şi măduva spinării.
Encefalul - este localizat în interiorul cutiei craniene şi este alcătuit din patru
componente principale reprezentate de:
- Trunchiul cerebral;
- Cerebelul;
- Emisferele cerebrale;
- Diencefalul.
Ȋn structura encefalului intră neuroni dar şi celule de susţinere ce alcătuiesc glia. La
nivelul encefalului se pot identifica două tipuri de substanţe: substanţa cenuşie ce recepţionează
şi reţine informaţii şi substanţa albă ce transportă impulsurile nervoase către/ şi de la nivelul
substanţei cenuşii.
Emisferele cerebrale sunt în număr de două, fiecare emisferă controlând activitate de la
nivelul părţii controlaterale a corpului. Ele sunt împărţite la rândul lor în şase lobi şi anume:

3
 1. Lobul frontal;
2. Lobul parietal;
3. Lobul temporal;
4. Lobul occipital;
5. Insula Reil;
6. Sistemul limbic.
Cerebelul este localizat posterior şi inferior faţă de emisferele cerebrale şi este alcătuit
din două emisfere cerebeloase şi vermis.
Trunchiul cerebral prezintă trei porţiuni: bulb, punte şi mezencefal (acesta este alcătuit
din pedunculii cerebrali şi coliculii cvadrigemeni).
Diencefalul este compus din mai multe componente şi anume:
- - Talamus;
- Hipotalamus;
- Epitalamus;
- Subtalamus;
- Metatalamus.
Măduva spinării - este o structură de formă tubulară localizată la nivelul canalului
vertebral şi se ȋntinde de la foramen magnum până la vertebra lombară L1-L2. Ȋn alcătuirea ei se
regăsesc 31 de segmente. De la nivelul fiecărui segement iau naştere o pereche de nervi spinali.
Fiecare nerv spinal prezintă o rădăcină motorie şi una senzitivă, ambele luând naştere de la
nivelul măduvei spinării.
Dimensiunea măduvei este de aproximativ 43 de cm lungime la femeie şi 45 de cm la
bărbat, şi are o greutate de 35-40 de grame. Prezintă patru feţe reprezentate de: o faţă anterioară,
o faţă posterioară şi două feţe laterale.
Atât măduva spinării cât şi encefalul sunt învelite la exterior de meninge. Meningele este
alcătuit din trei foiţe reprezentate de duramater (extern), arahnoida (mijlociu) şi piamater
(intern). Rolul lui este de a proteja măduva şi encefalul funcţionând asemănător unei bariere
împotriva a numeroşi agenţi patogeni. Lichidul cefalorahidian sau LCR circulă în jurul
encefalului şi măduvei spinării, rolul său fiind de a le proteja şi de a le hrăni.
1.2 Fiziologia sistemului nervos central

Encefalul are un rol major ȋn controlul diferitelor funcţii ale organismului precum
motilitatea, sensibilitatea, gândirea, memoria, vorbirea.

4
 Măduva spinării este conectată cu encefalul prin intermediul trunchiului cerebral şi
prezintă două funcţii principale şi anume: funcţia de centru reflex şi funcţia de conducere.
Encefalul este ȋmpărţit ȋn mai multe regiuni, fiecare având o funcţie specifică (de
exemplu, lobul frontal deţine funcţiile cognitive şi memoria). Măduva spinării şi neuronii
sistemului nervos central au responsabilitatea de a transmite bidirecţional mesaje ȋntre encefal şi
sistemului nervos periferic.
Deşi encefalul şi măduva spinării lucrează ȋmpreună pentru a controla diverse funcţii ale
organismului, anumite reflexe pot avea loc doar prin intermediul măduvei spinării, fără
implicarea nici unei structuri aparţinând encefalului. Orice leziune de la nivelul măduvei spinării
sau de la nivelul encefalului poate determina afectarea unor funcţii variate controlate de acestea.
Viata psihica umana este considerata a fi rezultatul a trei compartimente strâns legate între
ele: compartimentul de cunoastere (gândirea, atentia, orientarea, învatarea, mempria etc.) cu
ajutorul careia omul cunoaste realitatea si patrunde în descifrarea legilor ei, comportamentul
afectiv, constituit din trairile, emotiile, sentimentele si pasiunile pe care omul le încearca în viata si
comportamentul volitional, constând în totalitatea hotarârilor, deciziilor si an preseverenta
împlinirii lor. Aceste aspecte deosebite de importante ale activitatii superioare asigura corelatii
optime ale organismului cu mediul fizico-biologic si social, fiind din ce în ce mai mult studiat de
catre fiziologi.

5
 CAPITOLUL II
NEVROZA ASTENICĂ

2.1. Definiţie
Nevroza este o tulburare psihica manifestata printr-un comportament anormal, cu diverse
forme, de care bolnavul este conştient, dar nu îl poate stăpâni..

Nevroza perturba afectivitatea si emotivitatea, dar nu afectează facultăţile intelectuale.

Neurastenia este una din cele trei forme de nevroza întâlnită la om si caracterizează în
special printr-un simptom capital: astenia ( oboseala nervoasa ) persistenta.

- este o stare de mare oboseala. Favorizata de surmenaj si însoţita de tulburări

psihice (tristeţe, insomnie, nehotărâre) de tulburări funcţionale (cardiovasculare, digestive,
sexuale) si de dureri cu diferite localizări;

- este o tulburare speciala, persistenta a sistemului nervos central, fara leziuni

organice, determinata în special de conflicte sufleteşti, boala de care omul este conştient si de care
se încearcă sa se vindece, nevroza astenica fiind trecătoare si vindecabila.

2.2. Simptomatologie
Debutul neurasteniei este de cele mai multe ori lent. Oboseala sau astenia este simptomul
principal.

- poate fi fizica sau intelectuala (mai predominanta)

- are un caracter particular, special, neplăcut si apăsător, o senzaţie de enervare, de

gol si nu cedează la mijloacele de repaus sau distracţie;

- astenia fizica este aproape permanenta si apare dimineaţa, la trezirea din somn.
Bolnavul se simte incapabil sa coboare din pat.

Chiar daca în timpul zilei se poate observa o uşoara ameliorare a oboselii, totuşi
după câteva ore de munca ea reapare.

- astenia intelectuala se traduce printr-o senzaţie penibila de neputinţa de a mai face

fata muncilor intelectuale. Toate zgomotele cat de mici, fiecare închidere de uşa, exasperează
bolnavul. Aceasta astenie se poate diminua către seara.

Cefaleea este al doilea simptom ca frecventa si aproape întotdeauna prezent.

6
 - în cea mai mare parte a cazurilor durerea de cap este intermitenta.

Apare brusc sau se accentuează progresiv.

- este variabila ca intensitate si aproape totdeauna legata de oboseala;

- ca localizare apare în regiunea cefei cu o senzaţie de apăsare, de strângere care

iradiază către frunte, tâmpla sau coboară de-a lungul coloanei vertebrale;

- este de obicei diurna si foarte rar nocturna.

Insomnia sau tulburarea somnului sunt foarte frecvente fără a fi însa constante sau durabile. În
general este vorba de un somn foarte superficial si mai rar de insomnie pura si poate fi însotita de
somnolenta în timpul zilei.

- din punct de vedere al orarului ea se manifesta la începutul noptii (insomnie de

adormire);

- în timpul somnului pot apare foarte des coşmaruri (senzaţie de rătăcire, pierdere
etc.) care pot sa-l trezească brusc din somn, fiind cuprins de o senzaţie de teama.

Tulburări secundare:

- tulburări psihice : fenomenul cel mai important este oboseala intelectuala.

Bolnavul constata treptat o greutate în gândire, atenţia mult scăzuta (hipoprosexie), uitarea
obiectelor, a numelor proprii (hipomnezie);

- tulburarea voinţei: nu-si mai duc la îndeplinire ţelurile propuse (disbulie) ;

- tulburări senzitivo-senzoriale: bolnavul are adeseori ameţeli, senzaţie de

legănare. Pot apărea si tulburări de vedere: vederea dificila, înceţoşată;

- tulburările glandelor endocrine: la mulţi bolnavi se poate observa o aparenta

hipertiroidie sau hipotiroidie;

- hiperfoliculismul, de obicei constituţional, e adesea însoţit de spasmofilie;

- secreţia foliculinica normala sau chiar spre exces se traduce printr-o

menstruaţie uneori excesiva care tine 5-6 zile si are un ritm regulat.

2.3. Etiologie
Se cunosc trei factori mai importanţi răspunzători de apariţia nevrozei astenice:

7
 - factorul psihogen adică tulburările sufleteşti:
- factorul somatogen adică tulburările organice corporale care pot favoriza sau dezlantui
o nevroza;
- factorul predispozant care tine de ereditate si constituţie.

Factorul psihogen este factorul esenţial care provoacă o nevroza astenica. La baza oricare
nevroze astenice sta unul sau mai multe conflicte sufletesti care în general pot îmbrăca aspectele
cele mai variate. Necazurile, grijile, decepţiile, emoţiile neplăcute si prelungite si general traumele
psihice sunt acelea care mai curând sau mai târziu sunt fundamental vinovate de apariţia bolii. O
importanta deosebita o reprezintă factorii emoţionali, afectivi în special frustrările afective, răceala
sufleteasca, despărţirea de cei dragi, dramele familiare.

Unul din factorii declanşatori cei mai importanţi al neurasteniilor este surmenajul psihic.
Munca neplanificata, munca în asalt, munca neritmica, toate pot conduce către o nevroza.

Factorul somatogen - foarte multe tulburări organice, foarte multe bolii, fara a provoca în
mod direct o nevroza, o pot declanşa. Mai mult, unele boli cronice, daca nu sunt îndepărtate,
contribuie ,, din umbra ,, la întreţinerea nevrozei. Printre cauzele organice care sunt răspunzătoare
de apariţia neurasteniei se afla si perioadele de schimbări fiziologice importante, de ordine
endocrin, cum sunt sarcina, alăptarea, menopauza.

De asemenea, un factor somatogen important îl constituie si bolile infecţioase si

surmenajul.

Factorul predispozant unul dintre cei mai importanţi factori predispozanţi îl constituie tipul
de sistem nervos. Dintre cele patru tipuri, tipul ,, slab,, si tipul ,, puternic neechilibrat ,, sunt cei
mai predispuşi. Exista si anumite tipuri constituţionale, dintre cei graşi si cei slabi, cei slabi fac
mai uşor nevroza, dintre expansivi si introvertiţi, ultimii o fac mai repede.

2.4. Patogenie
Nevroza astenica este destul de răspândita. Evidenta clinica a arătat ca vârsta la care apare
nevroza astenica cel mai frecvent este între 25-45 ani.

În ce priveşte sexul, ea este mai răspândita la bărbaţi. De asemenea ea apare la persoanele

cu un grad mai ridicat de cultura.

Patologia neurastenica este de fapt numai solicitare cu o scădere de energie si de aici apar
toate semnele clinice.

8
2.5. Clasificare si forme clinice:
În funcţie de simptomele care domina tabloul clinic au fost izolate mai multe forme de
neurastenie:

- nevroza astenica pura;

- nevroza astenica cu elemente anxioase;

- nevroza astenica cu elemente depresive;

- nevroza astenica cu elemente obsesivo-fobice;

- nevroza astenica cu elemente (isterice).

Din punct de vedere a cazurilor psihice declanşatoare exista:

- nevroza de eşec - apare la cei care îşi propun teluri care îi depăşesc;

- nevroza de neadaptare care rezulta din ambianta noua în care o persoana este silita
sa trăiască fără a se putea adapta;

- nevroza de frustrare o resimt cei care au impresia sau certitudinea ca nu mai sunt
suficient de iubiţi;

- nevroza de aşteptare care apare la indivizi care aşteaptă vreme îndelungata un

eveniment important, sau o hotărâre capitala pentru viata sa.

2.6. Tratamentul medicamentos

Tratamentul nevrozei astenice presupune:

- tratament igieno-dietetic;

- tratament medicamentos;

- tratament balneofizioterapic;

- psihoterapie.

Tratamentul igeno-dietetic presupune:

a) regim de munca raţional si adaptarea unui ritm succesiv repaus munca;

b) tratament dietetic care trebuie sa aibă în vedere hrănirea substanţiala a bolnavului cu

atât mai mult cu cât aceasta suferă de foarte multe ori de o lipsa a poftei de mâncare. Se vor
administra si vitamine, în special vitamina A, B1, B6, C.

9
 Tratamentul medicamentos este în general foarte variat. În general el se îndreaptă spre trei
principale: sa calmeze, sa stimuleze organismul si sa refacă somnul.

Pentru primul se folosesc calmante uşoare, aşa numitele tranchilizante minore ca :

Ciclobarbitalul, Bromovalul, Luminalul etc. (în doze mici).

În ceea ce priveşte corectarea somnului si îndepărtarea insomniei se folosesc în special

barbiturice ca : Ciclobarbital, Dormicum, etc.

Efectul cel mai bun se obţine însa prin asocierea barbituricelor cu tranchilizante majore :
Clordelazin, Romergan, etc.

La bolnavii cu deficit ponderal si cu lipsa poftei de mâncare sa aplicat cu succes o cura de

hidrazida. Pe aceeaşi linie se foloseşte si insulina an doze mici, 5 unităţi.

Somnoterapia are indicaţii mai restrânse. Ea se aplica de obicei an nevroza astenica datorata
unui surmenaj fizic sau intelectual. Se face o cura de somn prelungit (18-24).

Tratamentul balneofizioterapic:

Una din metodele cele mai importante este cura frecventa de repaus, de odihna. Beneficiul este
maxim daca bolnavul locuieşte într-o localitate situata la o altitudine medie si înconjurata de
păduri. S-a folosit cu succes hidroterapia (bai călduţe la 35 C timp de 30 min.), bai aromate cu
esenţe de brad, bai de acid carbonic.

Psihoterapia : este o acţiune multilaterala care se adresează atât intelectului, cât si sferei
emoţionale a individului. Ea cuprinde atât o latura analitica cât si una sintetica de reclădire a
personalităţii pe baze mai sănătoase.

Psihoterapia în grup da rezultate foarte bune.

Foarte importanta este educaţia voinţei.

Adesea este foarte util sa se asocieze psihoterapiei, ergoterapia (terapia prin munca). Adesea o
munca fizica: tăiatul lemnelor, grădinăritul sunt mijloc salutar de a-si întări sistemul nervos.

Dar adevărata terapie a neurasteniei nu se poate realiza fara autoeducare. Câta vreme
conflictele proprii sufletesti nu sunt rezolvate nevroza în general persista si multa vreme si este o
lupta fara învingător.

Tratamentul medicamentos este în general foarte variat. Pentru calmarea bolnavului se folosesc
calmante uşoare si anumite tranchilizante minore ca:

10
 - Ciclobarbitalul sedativ hipnotic cu acţiune rapida si de scurta durata.

Contraindicaţii: - depresie de cauza cerebrala;

- alergie la barbiturice;

- insuficienta hepatica, respiratorie, renala alcoolism

Reacţii adverse: - oboseala, ameţeli;

- de toleranta si dependenta;

- supradozare acuta de coma.

Diazepam – pentru efectul lui tranchilizant

Contraindicaţii: - coma colaps;

- alergie la substanţa;

Reacţii adverse: - ameţeli;

- tulburări de vedere;

- astenie fizica si psihica;

- hipotensiunea arteriala.

În ceea ce priveşte corectarea somnului si înlăturarea insomniei se folosesc în special

barbiturice ca: Ciclobarbitalul, Dormicum, etc.

Dormicum – inductor al somnului, caracterizat printr-un debut rapid al acţiuni sale.

Contraindicaţii: - intoleranta la substanţa;
- psihoze, depresii psihice, miastenie;
- prudenta la vârstnici, insuficienta respiratorie;
Reacţii adverse se datorează efectului sedativi sunt dependente de doza administrata;
- injectabil poate apare somnolenta

11
 CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENŢILOR CU NEVROZĂ ASTENICĂ
3.1. Internarea pacientului în spital

Internarea bolnavului cu nevroza astenica se face în clinica de psihiatrie când acesta ia

primul contact cu spitalul. Acest prim contact constituie un eveniment important în viata
bolnavului, deoarece el se desparte de mediul sau obişnuit si este nevoit sa decurgă la ajutorul
oamenilor străini.

Internarea în spital a bolnavului se face pe baza buletinului de identitate, a biletului de

trimitere eliberat de: cabinet medical individual care recomanda internarea sau de la medicul din
ambulatoriul sau pe baza biletului de transfer eliberat de alt spital. La internarea unor persoane
găsite pe strada identificării lor, asistenta de serviciu va anunţa imediat organele de politie.

Cazurile grave vor fi primite fara bilet de transfer sau trimitere, bolnavii internaţi fiind
înscrişi în registrul de urgenta. Acolo se completează foaia de observaţie cu datele de identitate ale
bolnavului si datele anamnezice culese de la bolnav sau însoţitori.

În vederea examinării bolnavului de către medic, asistenta va ajuta bolnavul sa se dezbrace

si va asigura condiţii necesare unei bune derulări a examinării.

Examinarea clinica poate fi completata de prelevări de produse biologice si patologice si de

un examen psihologic.

După stabilirea diagnosticului înainte de a ajunge în secţia cu paturi, bolnavul trece prin
serviciul de internare unde:
- va fi îmbăiat si – daca e cazul – deparazitat;
- hainele si obiectele personale vor fi înregistrate în vederea înmagazinării pe
perioada internării.
- după terminarea băii bolnavul va fi îmbrăcat cu pijama sau cămaşa de noapte,
ciorapi si papuci.

12
 Bolnavul astfel pregatit va fi dirijat pe sectia une se prezinta la asistanta sefa sau
registratorul medical în vederea internarii.

O primire adecvata în sectie diminueaza stresul suferit de bolnav la internare si usureaza

adaptarea lui la mediul spitalicesc. Asistenta de salon introduce bolnavul în salonul indicat, îi face
cunostinta cu ceilaltti bolnavi, îl ajuta sa-si aranjeze obiectele în noptiera, îl conduce pentru a
cunoaste sectia, prezentându-i cabinetul asistentelor, sala de mese, grupul sanitar, îl aduce la
cunstinta regulamentul de ordine intreioara.

3.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare

În spitale de psihiatrie, asigurarea conditiilor de specialitate a bolnavilor are un rol foarte
important.
Bolnavii internati aici sa se simtă cât mai confortabil, de aceea se vor asigura saloane de zi
cât si saloane de noapte. Saloanele trebuie sa fie de dimensiuni mici (2-3), sa fie bine aerisite,
linistite. Se va avea însa grija ca prizele sa fie bine izolate. De asemenea, ferestrele prevazute cu
gratii, iar rezervele rezervate bolnavilor agitati sunt capitonate cu cauciuc moale si sunt prevazute
cu vizoare. De asemenea, sectia de psihiatrie trebuie sa asigure bolnavilor si ateliere pentru
ergoterapie.
Pentru ca bolnavii stau majoritatea timpului spitalizarii în pat acesta trebuie sa aiba anumite
calitati: sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite care sa satisfaca atât cerintele de confort ale
bolnavului cât si ale personalului de îngrijire, sa-i permita bolnavului sa se poata misca în voie, sa
nu limiteze miscarile. De asemenea, se va asigura schimbarea lenjeriei de pat de câte ori este
nevoie.
În sala de mese trebuie sa se asigure conditii igienice de mediu, se aeriseste , se vor aranja
estetic mesele, toate pentru a-l creste apetitul.

3.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi

Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului.

Asigurarea igienei generale si corporale este importanta în evolutia unei boli, de aceea
asistenta medicala trebuie sa fie foarte atenta cu respectarea regulilor de igiena.
În cazul neurastenicului, asigurarea igienei generale si corporale este în majoritatea
cazurilor precara pentru ca pacientul prezinta dezinteres pentru propria-i persoana si pentru cei din
jur.

13
 De aceea, asistenta medicala are misiunea delicata de a controla în mod discret, de a
îndruma si la nevoie, de a efectua, atunci când este cazul toaleta de dimineata si seara. Astfel ea va
îndemna bolnavul sa-si spele fata, gâtul, membrele superioare, regiunea axilara. De asemenea sa
efectueze toaleta cavitatii bucale si sa-si îngrijeasca parul. Daca este cazul va atrage atentia si
asupra lenjeriei de corp sa fie tot timpul curata si îngrijita.

Observarea pozitiei pacientului în pat

Asistenta medicala trebuie sa urmareasca, sa supravegheze pozitia bolnavului în pat pentru

ca în foarte multe boli bolnavii, pentru a-si proteja partea bolnava, adopta pozitii care sa le
diminueze durerea. În cazul neurasteniei, care este o ,,boala a creierului,, bolnavii nu au o anume
pozitie în pat sau în timpul somnului care sa atraga atentia, dar foarte frecvent lenevesc în pat si
este necesara supravegherea pozitiei pentru a preveni escarele. Totusi se poate urmarii pozitia
bolnavului pentru a sesiza eventualele modificari survenite în timpul tratamentului.
De asemenea este foarte importanta de urmarit si faciesul bolnavului. De cele mai multe
ori, la un neurastenic se poate observa foarte usor un facies care tradeaza, oboseala, astenia de care
el se plânge. Este un facies putin mobil, cu trasaturile trase.

Pregatirea patului si accesoriile lui

Patul este mobilierul cel mai important din salon, aici petrecându-si bolnavul majoritatea
timpului de boala si convalescenta. Patul trebuie sa fie comod, de dimensiuni potrivite, usor de
manipulat si usor de curatat, pentru ca îngrijirile, investigatiile si tratamentele aplicate bolnavului
sa fie usor de efectuat.Accesoriile patului sunt: salteaua, perna, patura, lenjeria, cearsaful, cearsaful
plic, fata de perna.

Schimbarea lenjeriei de pat

Este o problema în asigurarea conditiilor de confort pentru odihna si îngrijirea bolnavilor.

La intrarea în salon bolnavul gaseste patul pregatit cu lenjerie curata, salonul bine aerisit.
Schimbarea lenjeriei se face de câte ori este nevoie si pe parcursul internarii.

3.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative.

14
 Urmarirea functiilor vitale este o sarcina foarte importanta pentru asistenta medicala, atât
pentru a urmari evolutia boli, cât si pentru a urmari evolutia tratamentului deoarece unele
medicamente pot influenta aceste functii. Ele vor fi masurate de doua ori pe zi (dimineata si seara)
si vor fi notate în foaia de observatie.

Respiratia – nevoia omului de a capata oxigenul din mediu si a elimina dioxid de carbon,
poate prezenta unele modificari în neurastenie.
Bolnavii nevrotici se plâng adesea de o senzatie subiectiva d sufocare, de lipsa de aer
(dispnee) ceea ce îi face sa inspire din când în când profund uneori sa ofteze.
Ritmul respiratiei ( în mod normal este de 16-18 pe minut) este ceva mai des, iar uneori
poate exista o adevarata aritmie.

Temperatura corpului (valori normale 36-37 C°) nu prezinta modificari importante în cazul
unui bolnav neurastenic.

Pulsul este expansiunea ritmica a arterelor, cu valori normale cuprinse între 60-80
batai/minut la un adult sanatos.
În cazul neurastenicului bate uneori mai des, prezentând o usoara tahicardie sau din potriva
mai rar (bradicardie). Se constata deci o labilitate, o nestatornicie a pulsului, care bate când mai
încet, când mai tare.
Tensiunea arteriala presiunea exercitata de sângele circulant asupra peretilor arteriale,
prezinta si ea unele modificari. Valorile normale la un adult sanatos sunt cuprinse între 115-
140/70-90 mmHg.
În cazul neurastenicilor ea este scazuta (hipotensiune arteriala)
În cea ce priveste functiile vegetative, aici se constata câteva modificari:
- diureza neurastenicului nu prezinta modificari;
- scaunul în cazul nevrozei astenice cu predominanta tulburarilor digestive
poate prezenta unele modificari, bolnavii pot avea fie constipatie, fie diaree;
- varsaturile în cazul nevrozei astenice cu predominanta tulburarilor digestive,
pot fi prezente, dar au caracter trecator, fara sa influenteze evolutia bolii;
- transpiratia multi bolnavi pot prezenta o usoara diaforeza, care însa creeaza
doar un usor disconfort;

15
 - nevroza poate tulbura si buna functionare a glandelor endocrine, ele apar însa
mult mai târziu.
Unii bolnavi pot prezenta si o aparenta hipotiroidie (care, daca exista înainte, poate
declansa sau mari intensitatea neurasteniei). De asemenea hiperfoliculism, de obicei constitutional,
adesea însotit de spasmofilie, mai ales la femeile tinere.
Secretia foliculara normala sau chiar spre exces se traduce printr-o menstruatie abundenta
(hipermenoree), 5-6 zile si care are un ritm regulat. Sa constatat de asemenea ca apar fenomene
trecatoare de pseudo – frigiditate, respectiv pseudo – impotenta.

3.5. Alimentaţia bolnavului

Alimentatia bolnavului neurastenici este o alimentatie activa. Ea trebuie sa aiba în vedere
hranirea substantiala a bolnavului cu atât mai mult cât acestia sufera de foarte multe ori de o lipsa a
poftei de mâncare.
Bolnavii neurastenici au un regim alimentar normal. Se vor suprima, însa, pentru un timp
alcoolul, condimentele si excesul de carne sau de conserve. Bolnavul va avea mai multe mese pe
zi, usoare si dese, mai ales în starile dispeptice. Alimentatia ca fi bogata în legume si fructe, care
sa-i asigure un aport marit de vitamine, în special vitamina A, B1, B6, C.

3.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

1. În spital medicamentele sunt prescrise de medicul curant fiind consemnate în
rubrica ,,tratament,, din foaia de observatie, cu data calendaristica, forma de prezentare (fiola,
tablete) doza pe 24h, calea de administrare, doza unica si orarul.
Medicamentele sunt substanta de origine minerala, animala, vegetala sau chimica de
sinteza, transformate prin operatii farmaceutice într-o forma de administrare ( comprimat, fiola )
folosita pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor.
La indicatia medicului asistenta medicala administreaza medicamentele, prescrise,
tinând cont de regulile de administrare a medicamentelor.
2. În cazul bolnavului cu nevroza astenica se administreaza urmatoarele
medicamente:
Glucoza 5% - 250 ml x 2/zi; - se administreaza parenteral prin punctie venoasa;
Insulina - 15 UI/ zi; - se administreaza subcutanat;
Piracetam - 2 x 1 tableta / zi;- se administreaza per oral;
Peritol - 3 x 1 comprimat / zi; - se administreaza per oral;

16
 Electrovit - 1x 3 drajeuri / zi; - se administreaza oral;
Vitamina B1 lf – o fiola / zi;
B6 lf – se administreaza subcutanat sau intramuscular;
Vitamina C - o fiola / zi(500 mg)- se administreaza intavenos;
Dormicum - 1 tableta seara;- se administreaza oral.
3.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice

Regulile de baza în aplicarea precautilor universale:

- considerarea toti pacientii potentiali infectati;
- considerarea ca sângele, alte fluide biologice si tesuturile sunt
contaminate cu HIV si HBV;
- considera ca acele si alte obiecte folosite în practica medicala sunt
contaminate dupa utilizare.
Unul din rolurile cele mai importante pe care asistenta medicala le are în îngrijirea
bolnavilor îl reprezinta si efectuarea recoltarilor de produse biologice si patologice.

Examenele de laborator efectuate produselor biologice si patologice completeaza

simptomatologia boli cu elemente obiective exprimata modificarile aparute. Ele confirma sau
infirma diagnosticul clinic.
În nevroza astenica recoltarea produselor biologice se face pentru a exclude o tuberculoza,
anemii, boli cronice, infectii de focar.
V.S.H. – viteza de sedimentare a hematiilor este rapiditatea cu care se produce asezarea
hematiilor.
Asistenta medicala se spala pe mâini, îmbraca manusile de cauciuc sterile, aspira în seringa
0,4 ml citrat de sodiu, sol. 3,8 %. Se punctioneaza vena si se aspira 1,6 ml sânge. Se scurge seringa
în eprubeta si se agita. Se eticheteaza si se trimite la laborator.
V.n. eritrocitele: 4,5-5,5 mil/mm la barbati;
4,2 -4,8 mil/mm la femei;
hemoglobina: 15+/-2g la 100 ml la barbati;
13+/-2g la 100 ml la femei;
leucocite: 4200-8000/mm;
trombocite : 20-4+% 150- 400.000/mm³.

17
 Recoltarea sângelui pentru examene serologice – cerceteaza prezenta sau absenta anticorpilor
în serul bolnavului. Sângele se recolteaza prin punctie venoasa direct în eprubeta într-o cantitate de
5-10 ml.
Dupa coagulare se desprinde cheagul de sânge de pe peretele eprubetei si dupa 30 de minute
se decanteaza serul într-o eprubeta sterila. Din el se fac mai multe reactii, în functie de boala
suspicionata (tifos, sifilis, scarlatina, viroze).

Examen de urina

Dupa toaleta organelor genitale externe se recolteaza 150 ml de urina.

Examenul de laborator furnizeaza:
- date macroscopice (culoare, luciu, miros, densitate).
- date microscopice (sediment în care se gasesc elemente figurate, cilindri, celule
epiteliale).
- date fizico-chimice (pH, ionograma, proteinurie, creatinina);
Toate rezultatele examenelor de laborator trebuie sa fie în limitele valorilor normale
în cazul neurasteniei.
3.8. Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor speciale

Electrocardiograma (EKG) înregistrarea grafica a rezultantei fenomenelor bioelectrice din

cursul unui ciclu cardiac.
Pregatirea pacientului pentru EKG:
- se pregateste bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlatura factorii
emotionali;
- se transporta bolnavul în sala de înregistrare, de preferinta cu caruciorul cu 10-15
min. înainte de înregistrare;
- aclimatizarea bolnavului cu sala;
- bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultatie si va fi rugat sa-si relaxeze
musculatura.
Montarea electrozilor:
- Montarea electrozilor pe membre
rosu – mâna dreapta;
negru – picior drept.
galben – mâna stânga;

18
 verde – picior stâng;
- Montarea electrozilor precordiali
V1- spatiul VI intercostal, pe marginea dreapta a sternului;
V2- spatiul VI intercostal, pe marginea stânga a sternului;
V3- între V2 si V3;
V4- spatiul V intercostal, stâng pe linia medioclaviculara;
V5- la intersectia de la orizontala dusa din V4 si linia axilara
anterioara stânga;
V6 – la intersectia dintre orizontala dusa din V4 si linia axilara mijlocie
stânga.
Îngrijirea pacientului dupa EKG: - ajuta bolnavul sa se îmbrace;
- este ajutat sa se întoarca în salon.
3.9. Educaţie pentru sănătate

Boala este o reactie a organismului fata de factori nocivi de materii. Restabilirea

completa a bolnavului nu poate fi conceputa, decât prin îndepartarea cauzelor, care au determinat-
o, adica acelor cauze, care se datoreaza mediului înconjurator.

Asistenta trebuie sa-si desfasoare în asa fel activitatea educational sanitara, încât aceasta sa
constituie un factor de influenta pozitiva asupra psihicului bolnavului, sa constituie la crearea unor
emotii pozitive, care urmaresc optimismul si încrederea bolnavului în medic si asistenta medicala
si în eficacitatea masurilor terapeutice. Trebuie sa dezvoltam încrederea bolnavului în vindecarea
sau ameliorarea starii lui, daca va respecta constiincios si riguros presciptiile si recomandarile
medicale.
Cuvântul medicului si al asistentei, joaca un rol important în întarirea neuropsihica a
bolnavului. Un cuvânt cald de lamuriri si îmbarbatarea totodata da forte noi organismului în lupta
sa cu boala, dupa cum un cuvânt nechibzuit, care ar îngrijora pacientul sau i-ar distruge speranta în
vindecare, poate scade puterea organismului si înrautatii cursul bolii.
Masurile de educatie sanitara se încadreaza tendintelor mereu actuale ale asistentei
psihiatrice de tip comunitar. În acest scop toti membrii unei echipe terapeutice trebuie sa
sensibilizeze anturajul familial si profesional în legatura cu modalitatile de debut, evolutie si cu
particularitatile etapei terapeutice reabilitative.

19
 Readaptarea bolnavului la noul stil de viata, depinde în mare parte si de familia, care îl
îngrijeste.

Profilaxia bolii ,, dusmanul cunoscut este pe jumatate învins”. Acelasi lucru si

pentru nevroza astenica. Pentru a o depista din vreme, pentru a o preveni este bine ca fiecare sa-i
cunoasca bine manifestarile pentru a lua din vreme masurile energice care se impun. Elementul
principal cade pe trei elemente principale asupra carora trebuie sa luam aminte: întarirea sanatatii,
psihoprofilaxia si organizarea activitatii atât în ce priveste regimul de munca cât si regimul de
odihna.

3.10. Externarea bolnavului

Momentul plecarii bolnavului din spital este stabilit de medicul curant si sef de
sectie. Asistenta ca aduce toate documentele referitoare la bolnav pe care le va pune la dispozitia
medicului de salon.
Asistenta va fixa cu bolnavul ora plecarii, pentru a-i putea asigura alimentatia pâna în
ultimul moment. Asistenta cu 2-3 zile înaintea iesirii din spital, va anunta familia bolnavului si va
da explicatiile primite de la medic, cuprinse în biletul de iesire. Va lamurii în special prescriptiile
referitoare la tratamentul medicamentos, daca bolnavul si-a însusit în mod corespunzator tehnicile
necesare pentru tratamentul la domiciliu si va insista ca la data indicata sa se prezinte la control.
Asistenta va însoti bolnavul pâna la magazia cu efecte, unde îl va ajuta sa primeasca
hainele si va lua de la bolnav efectele spitalului. Înainte de externare asistenta medicala va verifica,
daca bolnavul are biletul de iesire si retetele pentru tratamentul prescris.

3.11 Descrierea a două tehnici

Injecţia intramusculară

 Scop: terapeutic
 Locul injecţiei: muşchii voluminoşi, lipsiţi de trunchiuri mari de vase şi nervi:
regiunea superoexternă a fesei; faţa externă a coapsei, în treimea mijlocie; faţa externă a braţului, în
muşchiul deltoid. În muşchii fesieri se evită lezarea nervului sciatic:
- Cadranul superoextern fesier: rezultă din întretăierea unei linii orizontale, care trece prin
marginea superioară a maerelui trohanter, pâna deasupra şanţului interfesier, cu o alta
verticală perpendiculară pe mijlocul celei orizontale;

20
 - Când pacientul este culact: se caută ca reper punctele Smirnov(situat la un lat de deget
deasupra şi înapoia marelui trohanter) şi Barthelmy(situat la unirea treimii externe a celor
două treimi interne a unei linii care uneşte splina iliacă antero-superioară cu extremitatea
şanţului interfesier);
- Când pacientul este în poziţie şezând: injecţia se poate face în toată regiunea fesieră, desupra
liniei de sprijin
 Pregătirea materialelor: seringi sterile, cu o capacitate în funcţie de cantitatea de
soluţie medicamentoasă. Se utilizează seringi de unică folosinţă, în ambalaj individual, sterilizate.
Acele se găsesc împreună cu acestea sau în ambalaje separate; se pregăteşte separat ac pentru
aspirarea soluţiei medicamentoase şi ac pentru injectare cu diametrul de 7/10,8/10,9/10 mm,
lungime 40-70 mm şi bizou lung. Soluţia medicamentoasă( se verifică integritatea
fiolelor/flacoanelor, eticheta, doza, termenul de valabilitate şi aspectul soluţiei); tampoane sterile
din vată şi tifon, soluţii dezinfectante, taviţă renală. Se încarcă seringa si se montează acul pentru
injectare.
 Pregătirea pacientului: psihică – se informează pacientul privind scopul şi locul
injecţiei şi eventualele reacţii pe care le va prezenta în timpul injecţiei, i se spune să relaxeze
musculatura; fizică – se ajută să se aşeze comod în poziţie decubit
ventral/lateral/ortostatism/sezând(pacienţii dispneici) şi se dezbracă regiunea.
 Executare : asistenta îşi spală mâinile, dezinfectează locul puncţiei, întinde pielea
între indexul şi policele mâinii stângi şi pe înţeapă perpendicular pielea cu rapiditate şi siguranţă,
cu acul montat la seringă. Se verifică poyiţia acului prin aspirare, se injectează lent soluţia. Apio se
retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul masând uşor locul injecţiei pentru a activa
circulaţia, favorizând resorbţia.
 Îngrijirea ulterioară a pacientului: se aşează în poziţie comodă, rămânând în repaos
fizic 5-10 min.
Incidente şi accidente Intervenţii
Durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a
Retragerea acului, efectuarea injecţiei în altă zonă
unor ramuri ale sale
Se evită prin respectarea zonelor de elecţie a
Paralizia prin lezarea nervului sciatic
injecţiei
Hematom prin lezarea unui vas
Se anunţă medicul pentru extragere manuală sau
Ruperea acului
chirurgicală
Se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi
Supuraţie aseptică
pentru a pătrunde în masa musculară

21
 Embolie, prin injectarea accidentală într-un vas a
Se previne prin verificarea poziţiei acului
soluţiilor uleioase

Injecţia intravenoasă

Scop: - explorator – se administrează substante de contrast radiologic;î

- terapeutic
Locul injecţiei: venele de la plica cotului, venele antebraţului, venele de pa faţa dorsală a
mâinii, venele maleolare interne, venele epicraniene.
Pregătirea materialelor: seringi sterile, cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie
medicamentoasă. Se utilizează seringi de unică folosinţă, în ambalaj individual, sterilizate. Acele se
găsesc împreună cu acestea sau în ambalaje separate; se pregăteşte separat ac pentru aspirarea
soluţiei medicamentoase şi ac pentru injectare cu diametrul de 6/10, 7/10 mm, lungime de 25mm şi
bizoul scurt. Soluţie medicamentoasă( se verifică integritatea fiolelor/flacoanelor, eticheta, doza,
termenul de valabilitate şi aspectul soluţiei); tampoane sterile din vată şi tifon, soluţii dezinfectante,
taviţă renală, garou din cauciuc, periniţă, muşama, manuşi sterile. Se încarcă seringa si se montează
acul pentru injectare.
Pregătirea pacientului: - psihică – se informează pacientul privind scopul şi locul injecţiei
şi eventualele reacţii pe care le va prezenta în timpul injecţiei.
- fizică – pentru puncţia la venele braţului, antebraţului: se aţează
pacientul într-o poziţie confortabilă atât pentru el cât şi pentru asistentă(decubit dorsal), se
examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia de
întoarcere la nivelul braţului, se aşează braţul pe periniţă şi muşama în abducţie si extensie maximă.
Se dezinfectează tegumentele, se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei,
strângândul astfel încât să oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera. Se recomanda
pacientului să strânga pumnul, venele devenind astfel mai turgescente.
Execuţia: asistenta imbracă manuşile sterile şi se aşează vizavi de bolnav, fixează vena cu
policele mâinii stângi sub locul puncţiei la 4-5 cm, exercitând o uşoară compresiune ţi tracţiune în
jos asupra tesuturilor vecine. Se fixează seringa, gadaţiile in sus, acul ataşat cu bizoul în sus, în
mâna dreaptă, între police şi restul degetelor. Se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul-
în direcţie obică(unghi de 300), apoi peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică, pâna când

22
acul înaintează in gol. Se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei, se controlează
pătrunderea acului prin aspiraţie. Se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului şi se
injectează lent soluţia medicamentoasă, tinând seringa în mâna stângă, iar cu policele mâinii drepte
se apasă pe piston. Se verifică periodic dacă acul este în venă. La final retegem brusc acul şi
aplicam tamponul imbibat în alcool, compresiv.
Îngrijiri ulterioare: se menţine compresiunea la locul injecţiei câteva minute, se supravegheză în
continuare starea generală a pacientului.
Incidente şi accidente Intervenţii
Injectarea soluţiei în ţesutul perivenos, Se încearcă patrunderea acului în lumenul venei,
manifestată prin tumefierea tesuturilor şi durere continuându-se injecţia sau se face in alt loc
Flebalgia –produsă de injectarea rapidă a soluţieiInjectare lentă
sau a unor substanţe iritante
Valuri de căldură, sezaţie de uscăciune în faringe Injectre lentă
Hematom prin strapungerea venei Se întrerupe injectarea
Ameţeli, lipotimie, colaps Se anunţă medicul

23
 CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ

4.1 Culegerea datelor

Date fixe Numele si prenumele: F.N

Vârsta: 48 ani
Sexul : F
Ocupatia: gestionar
Domiciliul : Codlea-Brasov
Data internării: 18.02.2013
Data externării: 28.02.2013
Manifestari de dependenta: - tristete
- irascibilitate
- inapetenta
- neliniste
- astenie(slabiciunea starii generale)
- fatigabilitate
- plâns
Istoricul bolii: pacienta relateaza ca boala actuala a debutat în urma cu câteva luni datorita
programului foarte încarcat de la locul de munca si a problemelor familiale(divort). Acuza insomnii,
neliniste, tristete, plâns, inapetenta. Simptomele s-au exacerbat în urma cu doua saptamâni, motiv
pentru care se interneaza.
Diagnosticul medical: nevroza astenica cu elemente depresive.
Problemele pacientului: - stare generala alterata
- alterarea somnului
- alterarea nutritiei
- diminuarea interesului pentru efectuarea activitatilor cotidiene

24
 4.2 Grila de nevoi şi planul de îngrijire

NEVOIA MANIFESTARI DE SURSE DE PROBLEMA DE GRAD DE

FUNDAMENTALA DEPENDENTA DIFICULTATE DIFICULTATE DEPENDENTA
1. A RESPIRA SI A Independent
AVEA O BUNA
CIRCULATIE

2. A MANCA SI A BEA Inapetenta Anxietate Alterarea nutritiei Dependent

3. A ELIMINA Independent

4. A SE MISCA SI A Fatigabilitate Afecţiune Slabire fizică, Independent

AVEA O BUNA adinamie
POSTURA
5. A DORMI SI A SE indispozitie,treziri frecvente spitalizare Alterarea somnului Dependent
ODIHNI anxietate (insomnia)

6. A SE IMBRACA SI A Independent
SE DEZBRACA

7.MENTINE Independent
TEMPERATURA
CORPULUI IN LIMITE
NORMALE
8. A FI Independent
CURAT,INGRIJIT SI A
PROTEJA
TEGUMENTELE SI
MUCOASELE
9. A EVITA PERICOLE Teama de complicatii Limite cognitive Risc de complicatii Dependent
Vulnerabilitate Anxietate

10.A COMUNICA Independent

11. A ACTIONA Independent
CONFORM
PROPRIILOR
CONVINGERI SI
VALORI,DE A
PRACTICA RELIGIA
12. A FI PREOCUPAT Teama Lipsa de Pierderea imaginii Dependent
IN VEDEREA comunicare de sine

25
REALIZARII
13.A SE RECREA Anxietate, astenie Spitalizare Alterarea starii Dependent
generale
14. A INVATA CUM Cunostinte insuficiente Lipsa de Deficit de Dependent
SA-SI PASTREZE despre boala comunicare cunostinte despre
SANATATEA boală

26
 Diagnostic de Obiective Interventii Evaluare
îngrijire
Proprii Delegate
1. Alterarea starii - bolnava sa-si redobândeasca - bolnava va fi ascultata atent, va Administrez 18-20.02.2013
generale interesul pentru desfasurarea fi îndemnata sa-si exprime tratamentul prescris -in urma interventiilor efectuate
manifestata prin activitatilor. sentimentele, va fi încurajata de medic. pacienta prezintă astenie
astenie. pentru comunicarea cu colegele Vitamino-terapie: 21-28..02.2013
de salon si familia; -vit. B1 1 fi/zi im Dupa câteva zile, în urma
- stimularea pacientei în -vit C 1fi/zi i.v plimbarilor, a exercitiilor fizice pe
efectuarea unor activitati; care bolnava le face zilnic, starea
- pacienta va fi recompensata ei psihica se îmbunatateste vizibil,
prin laude. starea generala este buna.
2. Slabirea fizica Bolnava sa-si redobândeasca - stimularea bolnavei în Administrez 18-20.02.2013
adinamie din cauza interesul pentru desfasurarea efectuarea unor activitati: se va tratamentul prescris Pacienta prezintă slabire fizica,
afecţiunii unor activitati, sa-si stabili un program de activitati de medic. fatgabilitate
manifestata prin redobândeasca încrederea în agreat de bolnava pentru a -vit. B1 1 fi/zi im 20-28.02.2013
fatigabilitate. fortele proprii. preveni plictiseala. -vit C 1fi/zi i.v În urma tratamentului de
- se previne izolarea prin -glucoză 5% 500ml/zi aproximativ doua saptamâni starea
stimularea relatiilor pacientei se îmbunatateste foarte
interpersonale. mult si are din nou ,,pofta de
viata”.
3. Alterarea Asigurarea unui aport Se va stimula apetitul bolnavei Administrez 18-20.02.2013
nutritiei din cauza alimentar în functie de prin alimente oferite în cantitati tratamentul prescris Pacienta prezintă inapetentă.
anxietăţii necesitatile bolnavei. mici si la intervale scurte de de medic. 20-28.02.2013
manifestata prin timp. -vit. B1 1 fi/zi im În urma interventiilor apetitul
inapetenta. - îi explic pacientei principiile -vit C 1fi/zi i.v bolnavei revine la normal.
unei alimentaţii corecte ;
- o învăţ care este valoarea
nutritiva a alimentelor;
- conştientizez pacienta asupra
importanţei regimului alimentar
in menţinerea sănătăţii sale;
- îi întocmesc un regim
alimentar;
- fac bilanţul lichidelor ingerate
şi a celor eliminate;
- stabilesc un orar regulat al
meselor;

27
4. Deficit de Bolnava sa se îngrijeasca de Se va stimula bolnava sa-si faca Colaborez cu familia 18-19.02.2013
autoîngrijire aspectul ei exterior. toaleta, sa se spele, sa se îmbrace, şi psihoterapeutul Bolnava refuza să se
manifestat prin sa-si aranjeze parul. autoîngrijească.
aspectul exterior Înucrajez şi felicit pacientul 20-28.02.2013
neîngrijit. pentru fiecare acţiune efectuata in Dupa câteva zile pacienta începe sa
scopul imbunătatirii aspectului se îngrijeasca din nou de aspectul
sau. ei exterior si o data
cu acesta se obtine si o ameliorare
a starii generale.

5. Alterarea Asigurarea unui somn - identific cauza insomniei şi - administrez 18-19.02.2013

somnului datorita corespunzator din punct de încerc să liniştesc pacienta; tratamentul Paceinta prezintă insomnie.
insomniei de vedere calitativ si cantitativ - asigurarea microclimatule medicamentos: 20-21.02.2013
adormire corespunzator: camera linistita, - dormicum 1tb seara Pacienta doarme 5 ore pe noapte.
manifestata prin lipsita de excitati, temperatura la nevoie. 22-28.02.2013
oboseala, agitatie optima; - frontin 1 cp seara În urma tratamentului somnul
- bolnava nu va fi lasata în timpul bolnavei este corespunzator din
zilei sa se odihneasca prea mult. punct de vedere calitativ si
- explic pacientei cum trebuie sa cantitativ.
aplice tehnici de relaxare;
- pacienta va bea o cană de lapte
cald înainte de culcare;
- observ şi notez in foaia de
observaţie calitatea şi orarul
somnului şi efectele acestuia
asupra organismului.
6. Alterarea starii Pacienta sa-si recapete linistea Încurajez pacienta sa vorbeasca - administrez 18-19.02.2013
generale sufleteasca de care are nevoie despre problemele ei, încerc sa o tratamentul Pacienta este neliniştitî, irascibila
manifestata prin sfatuiesc şi să o liniştesc pentru medicamentos: şi tristă.
irascibilitate, a-si putea recapata linistea Piracitam: 2/1 tb/zi; 20-22.02.2013
neliniste, tristete. sufleteasca de care are nevoie. frontin 1 cp seara Pacienta incepe sa işi recapete
si vitaminoterapie liniştea şi nu mai este irascibilă.
23-28.02.2013
Pacienta se simte mult mai bine.
începe sa zâmbeasca si starea sa
generala se îmbunatateste foarte
mult.

28
 7. Deficit de Pacientul să fie bine informat. - pacientul este educat in - colaborare cu familia - in urma explicatiilor efectuate
cunoştinţe din vederea continuării tratamentului în vederea unui regim pacientul a interes şi a asimilat
cauza lipsei de conform indicaţiilor medicului; de viata sănătos informaţiile primite.
informaţii, - pacientului i se recomanda să
manifestată prin revină la control periodic şi la
cunoştinţe pansat.
insuficiente despre
boala sa.

temp Puls TA Resp.

18.02.2013 36,7 80 130/80 18 Glicemie : EKG: Piracitam: 2/1 tb/zi; Regimul alimentar este unul
normal, dar mai bogat în legume
19.02.2013 36,4 82 125/70 19 Vn 80-120mg% Înregistrarea Indic: involutie intelectuala(tulb. de si fructe.
grafica a atentie, memorie) întârziere
20.04.2008 36,6 79 120/70 20 Vo 95 mg% rezultatei psihica, tulb. de comportament Bolnava va avea mai multe mese
fenomenelor pe zi, usoare si dese.
21.02.2013 36,6 81 125/80 19 Colesterol : bioelectrice din CI: insuficienta renala severa.
cursul unui Pentru un timp se vor suprima
22.02.2013 36,5 82 120/75 19 Vn 1,8-2,80g% ciclu cardiac. R. adev. : ocazional nervozitate, alcoolul, condimentele si excesul
insomnie, greata, dearee. de carne sau conserve.
23.02.2013 36,2 75 120/70 Vo 2,10 g% - nu prezinta
modificari. Vitamina B1:
24.02.2013 36,4 80 120/65 Eritrocite :
1/f/zi SC sau IM
25.02.2013 36,2 82 120/70 Vn 4,2 mil/mm
-indic.: starii de hipovitaminoza,
26.02.2013 36,5 78 125/70 Vo 4,3 mil/mm boli epuizante, nevrite, hepatite

CI: alergie la vit. B1 r.adv.: foarte

29
27.02.2013 36,6 87 120/70 Leucocite : rar IV poate fi urmate de reactii

28.02.2013 36,7 79 120/70 Vn 4200- grave(soc)

8000/mm
vit. C:
Vo 5000/m
1/f/zi(500mg)
Trombocite :
-indic.: tratamentul scorbutului, a
Vn 150- asteniilor profilaxia avitaminozei
400000/mm sau hipovitaminozei C

Vo 250000/m CI: litiaza renala

Limfocite : -r.adv. la doze crescute favorizeaza

tulb. digestive sau urinare.
Vn 20-40%
Dormicum: 1tb. seara
Vo 22%
- indic.: inductor al somnului,
Hemoglobina : caracterizat printr-un debut rapid al
actiunii sale.
Vn 13+2g%
- CI : intoleranta la substanta,
Vo 13g% miastenie, psihoze.

VSH : Insulina:

Vn 2-12m/g Flacon de 10 ml sol. neutra

Vo 7mm/h Mod de administrare 15 UI /zi SC

30
Examen Frontim:
serologice:
1comp. Seara
Negative
Se administreaza ca si sedativ
Sumar de urina:
Glucoza:
Culoare galben
deschis 5% 250mlx2

Densitatea Vn
1015-1025

Vo 1017 pH

Vn 5,6-6,4

Vo 5,7

-proteinuria
negativa

31
4.3 EPICRZĂ
Pacientă în vârstă de 48 ani se internează pe secţia de pshiatrie clinică în data de
18.02.2013 cu următoarele manifestări de dependenţă:
- tristete
- irascibilitate
- inapetenta
- neliniste
- astenie(slabiciunea starii generale)
- fatigabilitate
- plâns.
În urma examenului clinic şi paraclinic s-a stabilit diagnosticul de nevroză astenică
cu elemente de depresie.
Datele culese au fost analizate şi interpretate definindu-se problemele de
dependenţă, diagnosticele de îngrijire şi obiectivele. În urma intervenţiilor proprii şi
delegate şi a tratamentului, obiectivele au fost îndeplinite iar problemele de dependenţă
rezolvate.
Pe durata spitalizării pacienta nu a avut nici o complicaţie iar în data de 28.02.2013
pacientul este externat, prezentând o stare generală bună.
Pacientul s-a externat cu următoarele recomandări:
- să continue tratamentul prescris de medic
- să evite emotiile puternice, stresul şi surmanajul
- să-şi reia treptat activitatea fizică
- să respecte regimul alimentar bogat în vitamine şi proteine
- să se prezinte periodic la control
Verific dacă pacientul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit noile
cunoştinţe.

32
 BIBLIOGRAFIE

1. Stanescu Sorin: „Nevroza astenica”, Editura medicala

2. Ed. Pamfil si D. Ogodescu: „Nevrozele”, Editura medicala

3. Tudor serbanescu: „Neurologie. Psihiatrie. Endocrinologie”, Editura

medicala

4. Lucretia Tirtica: „Ghid de nursing” si „Breviar de explorari functionale”,

Editura medicala

5. Carol Mozes: „Tehnica îngrijirii bolnavului”

33