Curs 2 neurologie

NURSING ÎN AFECŢIUNI NEUROLOGICE

1) CULEGEREA DATELOR
Investigarea unui pacient cu afecţiune neurologică va cuprinde interogatoriu - anamneză,
examinarea stării prezente —> examen general, examen neurologic propriu-zis, examene
complementare, examene paraclinice.
Interogatoriul unui pacient cu afecţiune neurologică va urmări cercetarea sistematică a
simptomelor pe care le acuză bolnavul —> durere, tulburări de mers, tulburări sfincteriene,
tulburări de limbaj, tulburări psihice (afectivitate, atenţie, raţionament, voinţă, memorie, ori-
entare în timp şi spaţiu, comportament). Anamneză cuprinde toate datele obţinute de la bolnav
cu privire la datele personale, datele heredocolaterale şi sociale, istoricul bolii.
Datele personale privesc numele, prenumele, vârsta, sexul, starea civilă, profesia, locul de
muncă, domiciliu —* dau relaţii cu privire la apariţia bolii şi ajută în stabilirea diagnosticului.
INTERVIUL BOLNAVULUI NEUROLOGIC
Motivele internării - cefalee, ameţeli, tulburări de vorbire, tulburări de vedere, tulburări de auz,
scăderea forţei musculare, crize de pierdere a stării de conştientă, tremurături etc.
Vârsta —> miopatia - apare în copilărie sau adolescenţă, excepţional la adult. Poliomielita
anterioară acută (paralizia infantilă) o întâlnim la copii. Poliomielita anterioară subacută şi
cronică o întâlnim la adult. Hemiplegia prin arterită luetică şi prin embolie cerebrală de
natură cardiacă - apare mai frecvent între 20 şi 40 de ani. Hemiplegia de origine hipertensivă
este mai frecvenţă între 40 şi 60 de ani, peste 60 de ani cauza hemiplegiei poate fi ate-roscleroza.
Sexul —» La bărbaţi apare mai frecvent: distrofia musculară, tabesul, paralizia generală
progresivă. La femei se observă mai ales miastenia.
Istoricul bolii —> Data de la care bolnavul a constatat apariţia problemelor de dependenţă
(primelor semne - manifestări de boală, debutul bolii): scleroza în plăci are debut lent, polio-
mielita anterioară acută are debut brusc. Modul în care a evoluat boala - evoluţie în puseuri cu
perioade de remisiune în scleroza în plăci, evoluţie continuă. Tratamentele pe care bolnavul Ie-a
urmat şi efectele tratamentelor aplicate.
Antecedente heredocolaterale —> boli neuropsihice de care au suferit membrii familiei sau rude
apropiate —> epilepsie, demenţe, miopatii, sifilis, alcoolism, tuberculoză etc.
Antecedente personale —> boli de care a suferit bolnavul şi care au provocat tulburări
neuropsihice —* meningite, encefalite, gripe grave, hipertensiune arterială, sifilis, traumatisme
cranio-cerebrale. Modul în care a decurs sarcina şi dacă au fost incidente / accidente la naştere
(aplicare de forceps, asfixia fătului) —> în cazul copiilor.
Antecedente sociale -> condiţiile de locuit, alimentaţia, mediu toxic, orarul de muncă, relaţiile
familiale şi sociale.
Condiţiile de viaţă şi de muncă —» Consumator de alcool —> vin, votcă, ţuică, bere, coniac etc,
cantitatea zilnică. Fumător - se va specifica cantitatea zilnică. Obiceiuri alimentare nesănătoase -
consum exagerat de dulciuri, grăsimi, sare, cafea etc. Activitate profesională în mediu toxic-
plumb, mercur, sulfuri de carbon. Activităţi prelungite în mediu umed, în frig. Muncitorii care
lucrează în tipografii, turnătorii, industria ceramică —»sunt predispuşi la nevrite, polinevrite,
encefalite saturniene. Sindromul parkinsonian la un muncitor din mine de mangan
—» sugerează intoxicaţia cu mangan. Intelectualii, contabilii, studenţii —► sunt predispuşi prin
suprasolicitare la nevroze astenice, patologia coloanei vertebrale. Activităţi care impun poziţii
incomode -» statul în genunchi, cu picioarele încrucişate etc. Crampa profesională poate apărea
la scriitor, pianist, violonist, înotător etc. Clima rece şi umedă favorizează apariţia neurovirozelor.
1
Examinarea stării prezente la un pacient cu afecţiune neurologică cuprinde examenul general,
se vor nota —> talia, greutatea, starea tegumentelor, ţesutul celular subcutanat, sistemul ganglio-
nar, sistemul osteoarticular, examenul neurologic propriu-zis, examene complementare.
EXAMEN GENERAL
Talia (statura). Poate fi modificată în raport cu diferite tulburări ale sistemului hipofizo-dience-
falic -> gigantism, acromegalie, nanism.
Tegumente şi mucoase. Paloare —> în sindrom neuroanemic. Pete brune şi celule vasculare, icter
-»degenerescentă hepatică. Erupţii veziculare pe traiectul unui nerv -> zona Zoster. Răul
perforant plantar (mal perforant) = ulceraţie trofică frecvent plantară, dar şi cu posibilă
localizare la palme sau bolta palatină —> în tabes, nevrite sciatice, de nerv median sau de
trigemen. Escare în regiunea sacrată, trohanteriană, genunchi, maleole etc. —► în paralizii, mi-
elite, compresiuni medulare. Edem angioneurotic la nivelul extremităţilor —► hemiplegii, mie-
lite, nevrite, polinevrite. Unghii sfărâmicioase, striate—>în nevrite, polinevrite. Mici tumore-te
+ noduli fibromatoşi de-a lungul nervilor, cu pete pigmentare —» neurofibromatoză (boala
Recklinghausen). Cicatrici după arsuri, căderi, răniri —> siringomielită, epilepsie.
Ţesutul celular subcutanat. Poate fi modificat prin exces sau deficit. Caşexia hipofizară,
sindromul adipozogenital, stare caşectică în tabes.
Sistem ganglionar limfatic. Modificări ganglionare —> mononucleoza infecţioasă, sifilis,
tuberculoză, limfogranulomatoză. Mase tumorale ganglionare —> metastaze tumorale nervoase.
Sistemul osteo-articular. Modificările sistemului osteoarticular pot determina leziuni nervoase.
Traumatisme craniene —* sindroame neurologice cerebrale sau de nervi cranieni. Macrocefalia
(prin distensia ventriculilor laterali datorită prezenţei unei cantităţi mari de lichid cefalorahidian =
hidrocefalie sau microcefalie —» encefalopatii infantile. Modificări la nivelul coloanei
vertebrale -» morbul Pott, cancer vertebral, osteomielită de coloană, spina bifidă. Traumatisme
de coloană, fracturi, luxaţii, hernii de disc —> sindroame radiculare, compresiuni medulare.
Scolioză (concavitatea lateral) —* siringomielită. Lordoză accentuată —» miopatii. Modificări
osteoarticulare ale membrelor —> artropatia tabetică la articulaţiile mari - genunchi, cot, umăr.
Fracturi spontane, luxaţii nedureroase —> tabes.
EXAMENUL PE APARATE
între sistemul nervos central şi organele interne se stabilesc relaţii reciproce. Tulburările
funcţionale ale scoarţei cerebrale (nevroze) au răsunet în unele organe dând tulburări ale or-
ganului respectiv -» cardiovascular, respirator, digestiv etc.
Aparat respirator. Poliradiculonevrita, compresiunea cervicală -»interesează nervul fre-nic.
Scleroza laterală amiotrofică, sindroamele bulbare —► interesează centrii respiratori bul-bari.
Tuberculoza pulmonară poate fi locul de plecare a unei meningite tuberculoase, tubercu-lom
cerebral, morbul Pott etc. Cancerul pulmonar dă frecvent metastaze cerebrale.
Aparatul cardiovascular. Modificările cardiovasculare pot da informaţii cu privire la etiologia
unor accidente vasculare cerebrale. Hipertensiunea arterială poate cauza accidente he-moragice,
ramolismente cerebrale, insuficienţă circulatorie cerebrală tranzitorie, encefalopatie hipertensivă.
Arterita luetică, luesul meningo-vascular dau leziuni nervoase, accidente cerebrale grave,
meningomielite. Aortita luetică se asociază cu tabes. Stenoza mitrală, boala mitrală, fibrilaţia
atrială pot duce la embolii cerebrale. Insuficienţa cardiacă dă ischemie şi hipoxie cerebrală cu
urmări grave. Tulburări vasomotorii periferice se întâlnesc în sindroame bulbare, diencefalice,
nevroze.
Aparatul digestiv. Constipaţia rebelă se întâlneşte în pareze intestinale.
Aparatul genito-urinar. Tulburări urinare —»în paraplegii prin mielite, compresiuni medulare,
tabes, scleroză în plăci - ceea ce impune maximă atenţie în efectuarea sondajelor ve-zicale pentru
2
a împiedica infecţiile urinare, care se pot complica cu paraplegie şi decesul pacientului.
Neoplasmul de prostată dă metastaze cerebrale şi vertebrale. Tabesul, scleroza în plăci, mielitele,
nevrozele prezintă ca semn precoce tulburări ale potentei sexuale.
EXAMENUL NEUROLOGIC
Examenul neurologic este efectuat de către medic. Asistentul medical are rolul de a ajuta
pacientul în timpul examinării, de a servi medicul cu materialele necesare, de a pregătii mediul
şi aparatura pentru examinare, de a asigura condiţii optime examinării.
Inspecţia. Atitudini caracteristice —> devierea capului, devierea ochilor, încovoierea corpului,
lordoza, scolioza etc.
Cercetarea semnelor meningeale. Cefalee, vărsături în jet, fără efort, fotofobie, redoa-rea
(înţepenirea) cefei, prezenţa semnelor Kerning, Brudzinski.
Echilibrul static, Rezultă din coordonarea sistemului nervos central cu sistemul vesti-bular,
sensibilitatea profundă conştientă şi inconştientă, sistemul extrapiramidal, analizatorul
vizual. Schimbarea poziţiei capului determină senzaţii neplăcute; când leziunea este distructivă
pacientul are tendinţa de a cădea de partea bolnavului.
Echilibru dinamic. Ortostaţiunea reprezintă menţinerea corpului în poziţie verticală. Mersul
este un act complex în efectuarea căruia participă calea piramidală, sistemul extrapiramidal,
sistemul vestibular, sensibilitatea profundă conştientă şi inconştientă, sistemul muscular. în
hemiplegia spastică -* membru afectat este mai lung. în paraplegia spastică gravă mersul este
imposibil. în leziunile extrapiramidale tulburările de mers apar în legătură cu modificările de
tonus şi mişcările involuntare. La examinarea mersului se va urmări: mărimea bazei de
susţinere, amplitudinea flexiei şi extensiei membrului inferior, mişcările pendulare asociate ale
membrelor superioare, mărimea pasului, modul aplicării şi desprinderii plantei de pe sol,
direcţia de mers, raportul dintre trunchi şi membre, trunchi şi cap, oprirea şi întoarcerea din
mers.
Motilitatea activă (voluntară). Mişcările voluntare sunt executate conştient, bazate pe o
activitate condiţionată, legate de analizatorul motor cortical şi dependente de calea cor-tico-
piramidală. Examinarea motilităţii voluntare urmăreşte depistarea deficitului motor prin studiul
mişcărilor active şi al forţei musculare segmentare. La examinarea unei mişcări active se va ţine
seama de trei elemente principale: amplitudinea mişcării (limita), viteza de execuţie
(rapiditatea), forţa musculară. Se cere pacientului executarea de mişcări active (flexie, extensie,
abducţie, adducţie, rotaţie) în diverse articulaţii şi în toate sensurile —► se examinează
mişcările active la membrele superioare şi inferioare, mişcările trunchiului - urmărind
comparativ mişcările la membrul sănătos cu cel bolnav. Determinarea forţei musculare se face
opunându-ne mişcării pe care o execută bolnavul —» pentru aprecieri corecte se foloseşte
dinamometru. Pentru cercetarea deficitelor piramidale uşoare se execută proba Barre, proba
Mingazzini, proba Vasilescu. Aprecierea tulburărilor de motilitate se face ţinând cont şi de
celelalte manifestări neurologice. Tulburările de motilitate activă se notează după intensitatea lor:
uşor diminuate, diminuate, foarte diminuate, limitate, schiţate.
Coordonarea mişcărilor. Mişcările coordonate se realizează prin conlucrarea armonioasă dintre
mai multe grupe musculare. De la nivelul formaţiunilor profunde (muşchi, articulaţii, ligamente,
tendoane) pleacă excitaţii proprioceptive pe două căi: pentru sensibilitatea profundă conştientă
către scoarţa cerebrală, pentru sensibilitatea profundă inconştientă către cerebel. Excitaţiile
proprioceptive ajung la analizatorul motor din scoarţă de unde prin mecanism reflex condiţionat
se produc mişcări active. Rol în coordonarea mişcărilor au aparatul labirintic, analizatorul
vizual. Tulburările de coordonare ale mişcărilor duc la ataxie: ataxie de tip cerebelos -» dismetrie
cu hipermetrie, asinergie, adiadocokinezia (imposibilitatea executării mişcării repezi, simultane şi
3
de sens contrar), tremurătură cerebeloasă, tulburări ale tonusului muscular, ataxie de tip tabetic
-* mers talonat cu baza largă, Romberg pozitiv, fenomene ce se accentuează sau apar numai cu
ochii închişi. Pentru cercetarea ataxiei cerebeloa-se se execută proba indice-nas, proba călcâi-
genunchi, proba liniilor orizontale, proba asimetriei tonice dinamice. Pentru cercetarea
asinergiei se execută 3 probe descrise de Babinski - proba în mers, proba aplecării pe spate,
proba ridicării din decubit dorsal. Pentru cercetarea adiadococineziei se execută proba
marionetelor, proba închiderii şi deschiderii pumnului, proba moriştii. Tremurătură
cerebeloasă statică apare în mers şi dispare în decubit. Tremurătură cerebeloasă intenţională
apare în mişcarea voluntară şi soaţe fi pusă în evidenţă prin probe indice-nas şi călcâi-genunchi.
Tonusul muscular reprezintă starea de contracţie uşoară a muşchilor care asigură postura
normală a corpului. Examinarea motilităţii voluntare urmăreşte depistarea deficitului motor prin
studiul mişcărilor active şi al forţei musculare segmentare. Poate fi pus în evidenţă cu ocazia
mişcărilor pasive în toate articulaţiile şi în toate sensurile, musculatura membrelor fiind în
relaxare completă. Examinarea tonusului muscular: tonus de repaus -* palparea consistenţei
muşchiului, aprecierea extensibilităţii şi rezistenţei la mobilizarea pasivă, tonus postural —»
cercetarea reflexelor de postură, tonus de acţiune -» urmărirea tonusului în timpul execuţiei
mişcărilor voluntare. în hipotonie —► se fac mişcări cu uşurinţă, amplitudine mărită, peste
limitele fiziologice. în hipertonie —> mişcările pasive se fac cu dificultate şi sunt limitate.
Contracţii şi mişcări involuntare. Mişcări autonome fiziologice: clipitul, pendularea membrelor
în mers etc. Contracţii şi mişcări involuntare patologicefd/s/r/nez//): tremu-rături ->
parkinson, Basedow, degenerescente, scleroză în plăci, contracturi -»tetanie, tumori cerebrale,
tetanos, mioclonii —> mişcări involuntare dezordonate, bruşte, rapide ale unui muşchi sau grup
de muşchi, mişcări coreice —» mişcări involuntare dezordonate, bruşte şi rapide în coree,
mişcări atetozice —> mişcări involuntare, lente, care se schimbă fără încetare în leziuni
extrapiramidale, convulsii tonico-clonice —> crize epileptice, ticuri —> contracţia neaşteptată şi
repetată a unor grupe de muşchi ce pot imita anumite gesturi obişnuite cum ar fi închiderea
ochilor, extensia capului, încreţirea nasului etc. Bolnavul se poate controla voluntar, dar numai
pentru scurt timp.
Reflexul este un răspuns motor, secretor sau vasomotor (vegetativ) la o excitaţie —> un anumit
stimul din mediul intern sau extern. După I. P. Pavlov reflexele se împart în: reflexe
condiţionate —> sunt temporare, căpătate în timpul vieţii, reflexe necondiţionate —> sunt în-
născute, permanente. Clinic sunt cercetate în mod curent reflexele necondiţionate. Orice act
reflex are ca substrat anatomo-fiziologic.
ARCUL REFLEX. Arcul reflex elementar este alcătuit din: neuron senzitiv (aferent) şi neuron
motor (eferent). Arcurile reflexe complexe sunt polisinaptice. între neuronul aferent şi cel
eferent se interpun neuroni intercalări dând posibilitatea unor răspunsuri mai complexe. Reflexe
somatice elementare: reflexul de extensie (miotatic) -> răspuns sub formă de contracţie
musculară la întinderea exercitată de o excitaţie asupra tendonului, reflexul de flexie, reflexul de
extensie încrucişată. în mecanismul reflexelor osteotendinoase percuţia tendonului determină
alungirea bruscă a muşchiului. Reflexul de postură apare ca o contracţie tonică musculară prin
descărcări asincrone ale motoneuronilor somatici cu extinderea lentă a muşchiului. La o persoană
normală când se modifică poziţia segmentelor din articulaţie se produce o contracţie musculară
tonică la sfârşitul mişcării. în funcţie de locul de aplicare a excitantului reflexele se împart în:
reflexe osteotendinoase (ROT), reflexe cutanate
Troficitatea. Examenul troficităţii permite obţinerea de informaţii importante. Atrofiile
musculare sunt în general de origine periferică (poliomielită). Când atrofiile se însoţesc de
fibrilaţii musculare, sunt de natură medulară (scleroză laterală amiotrofică). Alte tulburări trofice
4
de natură nervoasă se pot întâlni la articulaţii (tabes) sau tegumente, piele subţire, lucioasă
(leziunile nervilor periferici) etc. Escare cutanate. Anchiloză articulară.
Limbajul. Examinarea limbajului constă în punerea în evidenţă a tulburărilor de vorbire.
Tulburările de vorbire pot interesa: înţelegerea limbajului, afazie (imposibilitatea exprimării şi
înţelegerii cuvintelor), articularea cuvintelor (disartrie, anartria), pronunţarea cuvintelor
-disfazia (bâlbâială), dislalia (imposibilitatea de a pronunţa anumite sunete), afonie -> pierderea
patologică a glasului putând merge până la lipsa totală a vocii.
Tulburări ale stării de conştientă. Tulburări cantitative: obtuzie, habetitudine, torpoa-re,
obnubilare —> percepţie întârziată prin ţ pragurilor senzoriale, lentoare, dificultatea procesului
asociativ, stupoare, sopor, comă -> reducerea până la suprimare a perceptivităţii şireactivităţii.
Se modifică natura răspunsului faţă de excitanţi. Sunt afectate funcţiile vegetative, constantele
hidroelectrolitice şi umorale.
Tulburări calitative de tip delirant —► dezorientare alopsihică, temporală, tulburări de
percepţie (halucinaţii). Starea oneiroidă -> confuzie, dezorientare, îndepărtare de lumea reală,
reprezentări senzoriale fantastice. Starea amentivă —► dezorientare auto-alopsihică şi
temporală totală, absenţa conştiinţei propriului eu, incoerenţa gândirii, vorbirii, îndepărtarea
totală de lumea reală. Starea crepusculară -* doar automatisme motorii ce pot determina
desfăşurarea unui comportament ordonat, coerent. Halucinaţii, idei delirante —» automatism
comportamental.
Tulburări sfincteriene. Retenţie urinară şi/sau fecală, incontinenţă urinară şi/sau fecală.
Tulburările sfincteriene pot fi cauzate de abolirea controlului voluntar asupra reflexelor de
micţiune şi de defecaţie sau de abolirea acestor reflexe.
2) MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ
Pacientul este conştient, cu mobilitate bună, păstrată, orientat în timp şi spaţiu. Comunicarea
este coerentă, eficientă. Semnele vitale (respiraţie, puls, tensiune arterială, temperatură) sunt în
limite normale. Somn şi odihna sunt corespunzătoare.
3) MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ ATITUDINI PARTICULARE
Boala Parkinson —» atitudine rigidă, corp anteflectat, cap, antebraţe şi genunchi uşor flectaţi,
mimică inexpresivă
Meningită -* Poziţie „cocoş de puşcă"
Paralizie radiculară —► Mână în „gât de lebădă"
Hemiplegie infantilă -* Antebraţ în adducţie şi semipronaţie, flectat în unghi drept pe braţ.
Cotul depărtat de trunchi. Mâna în flexie exagerată din articulaţia pumnului. Picior în varus
equin.
Hemiplegia flască ~* Bolnavul în decubit cu membrele paralizate inerte, nu mişcă decât
membrele de partea sănătoasă.
Hemiplegie în fază spastică -» Membrul superior cu braţul în uşoară abducţie, antebraţul
flectat pe braţ cu uşoară pronaţie, degetele flectate peste degetul mare. Membrul inferior în
extensie, piciorul în flexie plantară şi rotaţie internă, degetele flectate, halucele uneori în
extensie pronunţată -> reflex Babinski spontan. Asimetrie facială, devierea gurii de partea
sănătoasă, pliuri şterse.
Paraplegia spastică —> Extensia puternică a membrelor inferioare
Coree —> Bolnavul este animat continuu de mişcări involuntare bruşte şi dezordonate care
dau o instabilitate în atitudine, diverse grimase şi gesturi bizare.
Monoplegia brahială —> Braţul atârnă inert pe lângă corp, umărul este coborât
Nevralgii —> Atitudini antalgice —> lordoze, scolioze

5
Miopatii primitive —> Lordoză accentuată, picioare depărtate, „omoplaţi înaripaţi", refracţia
tendonului lui Ahile - bolnavul se sprijină pe vârfuri
Comă -» Pierderea cunoştinţei, a motilităţii voluntare şi a sensibilităţii cu păstrarea relativă a
funcţiilor vegetative
Letargie —»Aspectul unui individ cufundat într-un somn profund din care poate fi trezit,
hrănit, apoi adoarme din nou.
ECHILIBRUL DINAMIC -* tulburări de mers
Mers cosit - bolnavul duce membrul inferior în lateral cu mişcări în semicerc -» Sindrom
piramidal în faza spastică (sechelară)
Mers stepat - piciorul cade balant pe talpă -» paralizia nervului sciatic extern, leziuni ale
nervului motor periferic, polinevriteMers ebrios (cerebelos) - mers nesigur, cu bază largă de
susţinere cu tendinţă de deviere în toate direcţiile „pe două cărări" —> Leziuni cerebeloase
Mers dansant, ţopăit - mişcări total aberante ale capului, membrelor, trunchiului —> coree
Mers legănat- ca de „raţă" cu înclinarea trunchiului de partea opusă la fiecare pas -> dis-trofii
musculare progresive
Mers spasmodic - mers rigid, greoi, cu picioarele târâte -» scleroza în plăci
Mers târât - bolnavul trage piciorul -»parapareze
Mers rigid - cu paşi mici, cu corpul aplecat înainte —► Parkinson
Mers talonat - ridică membrele inferioare mai sus decât ar trebui şi calcă pe călcâie (mers de
paradă) —► tabes
Ataxia statică - tulburare de echilibru stând în picioare, cu risc de cădere —► ataxia-* tul-
burare de coordonare a mişcărilor
Ataxia locomotorie (kinetică) —> tulburări de echilibru în mers.
Mers spastic, greoi, încet -»paraplegia spastică
Mers „forfecat", genunchii se freacă se freacă în mers, piciorul raclează solul -> di-plegia
spastică Little
ECHILIBRUL STATIC - staţiunea verticală (ortostatică)
Parkinson, Polinevrite —> echilibru static influenţat, Romberg pozitiv
Tabes —> echilibru static influenţat - pacientul stă cu picioarele depărtate şi îşi controlează cu
privirea membrele inferioare (chiar numai închiderea ochilor determină pierderea echilibrului).
Când tulburările sunt accentuate menţinerea echilibrului static este imposibilă.
Sindrom vestibular -* Romberg pozitiv, greaţă, vărsături, vertij, staţiune ortostatică imposibilă
când leziunea este gravă
Sindrom cerebelos —> Romberg pozitiv (bolnavul tinde să cadă de partea lezată). Staţiunea
ortostatică este imposibilă în leziuni accentuate
MOTILITATE ACTIVĂ (mişcarea voluntară)
Caractere: mişcări spontane, ample, viteză/rapiditate în mişcări, mişcări simetrice (dreapta-
stânga).
Tulburări de motilitatate. Deficit muscular parţial —> pareză = diminuarea forţei musculare.
Deficit motor total —► paralizie = absenţa completă a forţei musculare. Hemiplegie -* paralizia
unei jumătăţi de corp. Paraplegie —» paralizia părţii inferioare a corpului. Diplegie —» paralizia
părţilor simetrice ale jumătăţii corpului. Monoplegie -> paralizia unui singur membru.
Tetraplegie -* paralizia celor patru membre.
Deficit de forţă musculară. Paralizie (plegie) —► deficit total, nu se poate face nici o mişcare
cu grupul muscular afectat. Paraliziile se datoresc fie leziunii căii piramidale a neuronului motor
periferic. Pareză -» deficit parţial, cu diminuarea în grade diferite a forţei de contracţie.
Scala de gradare a intensităţii deficitului de forţă musculară:
6
0 - deficit total (fără contracţie)
1 - contracţie fără deplasarea segmentului
2 - deplasare numai în plan orizontal
3 - deplasare posibilă şi pe verticală (învinge gravitaţia)
4 - posibilitatea unei contracţii împotriva rezistenţei examinatorului
5 - forţă musculară normală
MOTILITATEA PASIVĂ (tonusul muscular)
Tonus muscular. O stare permanentă (inclusiv în repaus) de tensiune a muşchiului striat, datorată
unei contracţii uşoare, involuntare. Examinare. Tonus de repaus: palparea consistenţei
muşchiului, aprecierea extensibilităţii şi rezistenţei la mobilizarea pasivă. Tonus postural:
cercetarea reflexelor de postură. Tonus de acţiune: urmărirea tonusului în timpul mişcărilor
voluntare.
Modificări de tonus muscular. Hipertonie -» contractură musculară (exagerarea tonusului).
Hipotonie musculară -* diminuarea tonusului. Tulburări de tonus muscular asociate cu paralizia:
hipertonia + paralizia = paralizie spastică; hipotonia + paralizia = paralizie flască.
Hipotonia - atonia musculară. Scăderea până la abolire a tonusului muscular; mişcările pasive se
fac foarte uşor, senzaţie de mobilitate articulară exagerată, rezistenţă mică la mobilizare, relief
muscular pierdut, masă musculară flască la palpare. Se întâlneşte în: întreruperea arcului reflex
în orice punct, neuropatii, polineuropatii, poliradiculoneuropatii, Zona Zoster, tabes,
poliomielita anterioară acută/subacută/cronică, afectarea structurilor cu rol facilitator/
prevalenta structurilor inhibitorii, leziuni cerebeloase, coree, atetoză, leziunile neuronilor mo-
torii centrali instalate brusc, afecţiuni musculare care merg cu atrofii, afecţiuni metabolice (gli-
cogenoze, hipokaliemie), intoxicaţii medicamentoase, afecţiuni congenitale - amiotonia op-
penheim, malformaţii cerebrale/spinale, hiperlaxităţi congenitale, trisomia 21.
Hipertonia ~* exagerarea tonusului muscular, muşchi induraţi, tendoane în tensiune, mişcări
pasive limitate.
Tipuri de hipertonie. Hipertonie piramidală (contractură, spasticitate piramidală) -» celulele Betz
îşi exercită stimulii de motilitate activă asupra unităţilor motorii albe din muşchii ce efectuează
mai ales motilitatea voluntară, ectromielică (predomină distal), electivă (interesează predominant
flexorii şi pronatorii la membrul superior şi extensorii şi adductorii la membrul inferior),
elastică (contractură poate fi învinsă prin mobilizări pasive succesive; aceasta cedează cu
fenomenul lamei de briceag), hemiplegie -* atitudine Wernicke-Mann, accentuată de frig,
oboseală, emoţii, stricnina, atenuată în anestezie generală, somn, barbiturice. Hipertonie
extrapiramidală (rigiditatea extrapiramidală), caracteristică sindromului hipertonhipokinetic: ri-
zomielică (predomină proximal), globală (interesează flexorii şi extensorii în aceeaşi măsură),
plastică, ceroasă (segmentul de membru păstrează poziţia care i se imprimă). Cedează sacadat:
semnul roţii dinţate (Negro): senzaţia de cedare în trepte la flexia/extensia pasivă a articulaţiei
pumnului (se poate obţine şi la alte articulaţii), semnul Noica: mişcările de ridicare - coborâre a
membrului superior contralateral sau a celui inferior omolateral produc o accentuare a
fenomenului roţii dinţate la nivelul articulaţiei pumnului, atenuată de mişcările active,
scopolamină, substanţe de tip atropinic, dopaminergice; dispare în somn, accentuată de frig,
emoţii. Rigiditatea prin decerebrare (observată mai ales la comatoşi) -> apare în leziunile căilor
motorii şi reticulate descendente ale calotei mezencefalo-ponto-bulbare. Se manifestă prin criza
de decerebrare: antebraţe şi braţe în extensie, mâinile flectate şi pronate, criza poate fi
declanşată de excitaţii dureroase, capul se aşază în hiperextensie. Rigiditatea de decor-ticare:
braţe în adducţie, antebraţe în flexie. Hipertonia din miotonii —► persistenţa contracţiei

7
îndelungate cu relaxare lentă. Contractură reflexă locală —» artrite, iritaţii meningiene, alte le-
ziuni iritative.
MIŞCĂRI INVOLUNTARE (dischinezii)
Tremurăturile. Oscilaţii ritmice, de aceeaşi amplitudine, ale extremităţilor sau ale întregului
organism. La membre, cele subtile se pot evidenţia prin extinderea şi ridicarea braţelor la nivelul
umerilor, cu palmele în jos; se poate pune o coală de hârtie pe mâini. De urmărit: intensitate,
ritm, distribuţie, mod de desfăşurare, influenţele pe care le au anumite stări asupra lor.
Tremurătura parkinsoniană: amplitudine moderată, frecvenţă de 4-6/secundă, pos-turală,
accentuată de emoţii, atenuată de mişcările active, poate imita numărarea banilor,
afirmaţie/negaţie, pedalarea.
Tremurătura cerebeloasă: amplitudine mai mare, frecvenţă mai mică (3-5/secundă), tremurătura
de acţiune (apare numai cu ocazia mişcărilor active), mai ales la sfârşitul mişcării.
Tremurătura senilă: amplitudine mare, frecvenţă mică (2-3/secundă), mai ales a capului,
mandibulei, mâinilor.
Tremurătura alcoolică: amplitudine mică, frecvenţă mare (8-1 O/secundă), posturală şi de
acţiune, mai exprimată la degetele membrului superior, accentuată matinal, atenuată de ingestia
de alcool. în delirium tremens este foarte amplă, asociată cu delir, halucinaţii terifiante, agitaţie
psihomotorie.
Tremurătura basedowiană: fină, rapidă (8-12/secundă), mai evidentă la membrul superior.
Tremurătura familială: fină, mai ales la extremităţile membrul superior, dispare la ingestia de
alcool. Datorată unei anomalii constituţionale a sistemului striat; apare la tineri (boala minor).
Tremurătura dento-rubrică: apare în afecţiuni cerebelo-extrapiramidale, asociată cu tremurătura
parkinsoniană şi tremurătura cerebeloasă şi cu spasm opoziţional (bolnavul pare că se opune chiar
mişcării pe care o iniţiază).
Tremurătura din nevroza astenică: fină, la extremităţile membrelor, atenuată de repaus.
Tremurătura isterică (pitiatică): izolată de alte manifestări ale vreunei afectări neurologice,
poate imita orice tip.
ALTE MIŞCĂRI INVOLUNTARE
Mişcările coreice. Rapide, de amplitudine variabilă, pe orice grup muscular, în repaus sau
acţiune, dezordonate, bruşte. La nivelul feţei dau naştere la grimase. Produc mersul dansant. Apar
în coreea sydenheim (coree acută, coreea minor), coreea huntington (cronică), coreea senilă,
coreea gravidică. Dispar în somn şi se intensifică la emoţii, apar în leziuni ale neostriatului.
Mişcările atetozice. Apar în leziuni ale neostriatului. Amplitudine scăzută, lente, vermi-culare,
aritmice, ectromielice, mai frecvente la membrul superior, se intensifică la emoţii, dispar în somn.
Hemibalismul. Mişcare amplă, violentă, bruscă, interesează un membru în întregime; poate
dezechilibra corpul, rare, cu semnificaţie gravă. Se datorează leziunii corpului lui Louis.
Miocloniile. Bruşte, de scurtă durată, mobilizează segmentul interesat, pe un (grup de) muşchi.
De regulă sunt aritmice; forme ritmice se întâlnesc mai des la musculatura velo-pala-tină şi
diafragmatică (sughiţ). Apar în leziuni extrapiramidale, intoxicaţii, epilepsia mioclonică.
Fasciculaţiile. Contracţii ale unor fascicule musculare care nu produc deplasarea segmentului. Se
pot evidenţia prin percuţia muşchiului,prin excitaţii electrice, prin fricţionarea tegumentului. Nu
dispar în somn. Identificarea lor e importantă, pentru că pot denota o iritaţie persistentă a
motoneuronilor coarnelor anterioare medulare. Apar în scleroza laterală amio-trofică,
siringomielie, poliomielită anterioară cronică.
Spasmele. Spasmele sunt contracţii tonice, discontinue, relativ persistente şi bine delimitate,
interesând un grup muscular; se reproduc în acelaşi loc. Crampele; interesează grupe musculare
funcţionale; sunt însoţite de dureri (e.g. Crampa scriitorului,croitorului,bărbierului). Torticolisul
8
spasmodic: diskinezie tonică, clonică sau tonico-clonică cu caracter intermitent, localizată la
muşchii gâtului şi cefei, mai ales la sternocleidomastoidian şi trapez. Spasmul de torsiune:
interesează muşchii efectori şi pe cei sinergici, suprapunându-se peste mişcările voluntare; se
intensifică pe măsura desfăşurării acestor mişcări.
Ticurile sunt mişcări clonice; pot avea caracter semiconştient, dar de obicei survin brusc,
inconştient: pot reproduce un gest, sunt stereotipe (mereu aceleaşi), dar se pot modifica în timp,
unice/multiple, atenuate în somn, accentuate de emoţii, pot fi puţin aparente: esofagie-ne, de
fonaţie etc, există într-o mare varietate -* fuse, strănut, ridicări din umeri.
Convulsiile. Convulsiile sunt contracţii musculare bruşte, neregulate, intermitente şi variate, ce
pot produce deplasări ale segmentelor de membre şi ale trunchiului. Funcţie de extindere, sunt
localizate sau generalizate. Caracterizează patologia epileptică (primară sau secundară). Sub
aspectul gravităţii, o convulsie tonică poate avea aceeaşi semnificaţiei cu una tonico-clonică, iar o
convulsie focală, localizată poate avea semnificaţia uneia generalizate. înfuncţie de caracter sunt:
tonice: rigiditate musculară prin contracţie prelungită, violentă, clo-nice: secuse mai mult sau mai
puţin intense sau regulate, pot deplasa segmentul afectat sau trunchiul, separate de scurte
intervale de rezoluţie musculară, tonico-clonice (mixte). Pot apărea şi în stări uremice, tumori
cerebrale, encefalite, posttraumatic.
COORDONAREA MIŞCĂRILOR
Ataxia Tulburare de coordonare; se pune în discuţie după excluderea: unui deficit motor,
tulburărilor de tonus, dischineziilor.
Tipuri. Ataxia tabetică (senzitivă, proprioceptivă, de fibre lungi). Ataxie statică: imposibilitatea
menţinerii unei anumite atitudini (mai ales cu ochii închişi), datorită lipsei de informaţie
proprioceptivă. Se examinează cu proba Romberg sau pacientul în decubit dorsal ridică membrul
inferior până la un anumit punct. Ataxie dinamică: evidenţiată cu ocazia diverselor mişcări
(latentă —» doar la anumite probe - probe Fournier sau specifică, manifestă —* paşi inegali ca
amplitudine, picioare azvârlite). Ataxia cerebeloasă. Principalele funcţii ale cerebelului sunt:
coordonarea mişcărilor şi reglarea echilibrului şi a tonusului muscular. Lezarea vermisului
provoacă mai ales tulburări de echilibru (ataxie cerebeloasă), iar lezarea emisferelor cerebeloase,
tulburări de coordonare a mişcărilor. Tulburările de tonus. Scăderea tonusului muscular se pune
în evidenţă făcând mişcări pasive cu membrele bolnavului. Bolnavul prezintă hipotonie
musculară, membrul de partea atinsă cade inert când se ridică şi se lasă brusc. Amplitudinea
mişcărilor depăşeşte limita fiziologică (genunchiul atinge cu uşurinţă toracele). Tulburările de
echilibru. Ortostaţiunea este posibilă numai cu bază de susţinere lărgită (picioarele depărtate), iar
în leziunile cerebeloase grave, bolnavul nu poate sta în picioare (astazie). Tulburările de echilibru
nu sunt exagerate de închiderea ochilor, spre deosebire de tabes şi sindromul vestibular. Mersul.
Bolnavul merge, de asemenea, cu baza de susţinere largă, cu paşi nesiguri, inegali, cu devieri într-
o parte sau alta - mers ca de beţiv (ebrios). Hipermetria sau disimetria, adică depăşirea de către
mişcarea elementară a scopului propus, cu imposibilitatea efectuării mişcărilor mai fine. Se pune
în evidenţă prin proba indice-nas sau călcâi-ge-nunchi, indice-ureche etc. Se constată că bolnavul
este incapabil să efectueze mişcarea cu precizie, fie depăşind ţinta, fie oprindu-se înainte. O probă
întrebuinţată mai este şi încheiatul şi descheiatul nasturilor, care se efectuează cu multă greutate.
Asinergia sau descompunerea mişcării complexe în mai mulţi timpi, bolnavul fiind incapabil să
execute mişcări combinate. Se pune în evidenţă prin proba flectării genunchiului pe abdomen.
Bolnavul nu poate executa sincron mişcarea de flexie a genunchiului şi a coapsei, flectând întâi
coapsa pe abdomen cu membrul inferior extins şi după aceea gamba pe coapsă. Asinergia se mai
cercetează şi prin proba lăsării pe spate, bolnavul cu leziuni cerebeloase fiind incapabil să
efectueze concomitent flexia genunchilor; lăsându-se pe spate, se dezechilibrează.
9
Adiadocokinezia (a = lipsit de, diadochos = succesiv, kinesis = mişcare) - bolnavul nu poate face
mişcări alternative; mişcările succesive rapide, ca de exemplu: supinaţia şi pronaţia mâinilor, nu
pot fi executate rapid, membrul de partea leziunii întârziind şi nefiind capabil să urmeze ritmul
celuilalt. Executarea cu întârziere a actelor voluntare. Tremurătura intenţională se manifestă
sub forma unei serii de oscilaţii care apar la sfârşitul unei mişcări voluntare. Se pune în evidenţă
tot prin probele de hipermetrie. De exemplu, în proba indice-nas, în momentul în care indexul
este aproape de vârful nasului se observă o serie de oscilaţii care fac ca degetul să nu-şi mai
atingă ţinta. Tremurătura, semn important în bolile cerebelului, lipseşte în repaus şi apare în
mişcările voluntare. De aceea se numeşte tremurătura intenţională. Oscilaţiile sunt ample şi
neregulate. Nistagmusul - mişcări ritmice şi simetrice ale globului ocular - apare ca urmare a
legăturii strânse a cerebelului cu sistemul vestibular. Ataxia frontală: tulburare de coordonare
prin mecanism central, asociată mai ales leziunilor frontale, manifestată printr-o tulburare a
echilibrului trunchiului, fără dismetrie, fără tulburări de coordonare segmentară. Latero-pulsiuni
de partea leziunii si retro-pulsiuni ce apar atât în staţiune cât si în mers.
SENSIBILITATEA OBIECTIVA (provocată)
Sensibilitate superficială. Sensibilitatea tactilă —> se aplică pe tegumente un stimul tac---."'«
de vată), normo/hiper/hipo/'anestezie. Sensibilitatea termică – se examineazăcu 2 eprubete (la 4
şi 27 grade), normo/hiper/hipo/anestezie termică, pervertirea simţului termic. Sensibilitatea
dureroasă —► se înţeapă uşor tegumentul cu ajutorul unui obiect ascuţit
-normo/hiper/hipo/analgezie.
Sensibilitate profundă. Sensibilitatea proprioceptivă (mioartrokinetică, simţul articu-lo-
muscular, simţul atitudinilor segmentare). Mişcări uşoare ale diferitelor segmente ale membrelor,
bolnavul cu ochii închişi trebuie să spună ce mişcare i s-a imprimat sau să le reproducă cu
membrul opus. Simţul poate fi diminuat sau abolit. Sensibilitatea vibratorie (simţ vibrator) —►
se aplică un diapazon pe proeminenţele osoase (creasta tibiei, rotula, maleole, creasta ili-acă,
clavicula, olecranul). Simţul poate fi diminuat sau abolit. Sensibilitatea barestezică -» obiecte de
aceeaşi formă, mărime, cu greutate diferită.
SENSIBILITATEA SUBIECTIVĂ (spontană)
Parestezii, disestezii. Amorţeală, furnicături, cârcei, cald, rece etc. în loc de senzaţiile
corespunzătoare stimulului. Parestezii viscerale —> cenestopatii. Durerea. Senzaţie penibilă,
neplăcută, de intensitate mult mai mare decât paresteziile. Se urmăresc modul de debut, ca-
racterul, durata, intensitatea, teritoriul, evoluţia. Nevralgia —» durere cu localizare pe traiectul
unui nerv (median, ulnar, sciatic etc.) se datoreşte lezării nervului periferic. Cauzalgia ->
senzaţie dureroasă resimţită ca arsură continuă, insuportabilă; apare când sunt afectate şi fibrele
vegetative ale nervilor periferici. Dureri radiculare (radiculalgii) -> pe dermatoame, de-a
lungul membrelor, la nivelul trunchiului: caracter de săgetătură/fulgerătură, propagate de la
proximal la distal, frecvent crize dureroase, dar durerile pot fi continue cu exacerbări paroxistice,
accentuate de tuse, strănut, efort fizic, apar în inflamaţii acute/subacute ale rădăcinilor rahidiene,
cauze de vecinătate —► tumori medulare, arahnoidite, morb Pott, hernii de disc. Dureri
cordonale —> surde, imprecise, pe un teritoriu mare, de obicei asociate cu tulburări de
sensibilitate obiectivă pe un hemicorp sau cu „nivel" la un anumit segment medular. Datorate
lezării cordoanelor laterale sau posterioare ale măduvei spinării, fasciculele spino-talamice.
Durerea talamică —> pe hemicorpul opus leziunii; mai ales la membrul superior şi faţă; asoci-
ată cu o puternică tonalitate afectivă negativă. Este asociată cu modificări obiective, mai ales în
privinţa sensibilităţii proprioceptive. Aspecte: hiperalgezia: percepţie dureroasă excesivă, l
pragului dureros astfel încât un stimul de intensitate nedureroasă produce durere; hiperpa-tia:
hiperalgezie + tonalitate afectivă neplăcută + tulburări de sensibilitate obiectivă; durerea e
10
accentuată de stări afective plăcute sau neplăcute. Durerea viscerală -» durere legată de
suferinţa nemijlocită a formaţiilor receptoare de la nivelul organelor, durere proiectată la nivelul
tegumentelor —> expresia trecerii excitaţiilor patologice de pe căile vegetative pe căile
sensibilităţii somatice şi proiectarea durerii viscerale pe dermatomul corespunzător; aceste
teritorii se numesc zone „head' (pe această corespondenţă se bazează acupunctura), crize gastrice
tabetice -»dureri violente epigastrice instalate brusc + vărsături persistente,neritmate de
alimentaţie, crize faringiene şi esofagiene —> spasme dureroase, crize testiculare, urinare,
laringiene. Cefaleea. Migrena.
4) PROBLEME DE DEPENDENŢĂ ÎN AFECŢIUNI NEUROLOGICE COMUNICARE
INEFICIENTĂ LA NIVEL SENZORIAL Şl MOTOR
Este dificultatea individului de a capta mesaje din exterior prin intermediul simţurilor şi de a le
transmite în acelaşi timp, prin intermediul sistemului locomotor sau prin sunete.
Surse de Manifestări de Intervenţii
dificultate dependenţă
-Alcoolism. ~ Dificultate de a ~ Linişteşte pacientul
auzi.
~ Anxietate sau ~ vorbi. ~ Ti explică toate tehnicile şi
stres. Dificultate intervenţiile.
de a
~ Afectare ~ vedea. ~ Familiarizează pacientul cu
neurologică. Dificultate mediul.
de a
~ Constrângeri ~ Afazie. ~ Asigură securitatea mediului şi
fizice. liniştea.
~ Deficit auditiv, ~ ~ Administrează medicaţia
vizual. Bâlbâială. recomandată.
~ Dispnee. ~ ~ Cercetează posibilităţile de
Disartrie. comunicare ale pacientului.
~ Edentaţie ~ Incapacitatea de a ~ Furnizează mijloace de
percepe comunicare şi învaţă
~ Paralizie. prin pipăit. bolnavul cum să le folosească.
~ Singurătate, ~ Incapacitatea de a ~ Asigură îngrijiri în funcţie de
vorbi. afectarea
promiscuitate. senzoro-motorie a bolnavului.
~ Frică exprimată ~ Efectuează exerciţii pasive şi
faţă de active pentru
ceva. prevenirea complicaţiilor
musculare sau
-Tulburări de articulare.
gândire, confuzie, ~ Pregăteşte pacientul pentru
examinări diverse şi
delir, dezorientare, acordă îngrijiri după examinare.
hiperactivitate.

COMUNICARE INEFICIENTĂ LA NIVEL INTELECTUAL

11
Este dificultatea de a înţelege stimulii primiţi, de a-şi utiliza judecata, imaginaţia, memoria. O atingere a
cortexului sau o funcţie inadecvată a facultăţilor intelectuale perturbă individul în modul său de a
combina informaţiile pe care le primeşte de la alţii şi de ia mediu.
Surse de dificultate Manifestări de Intervenţii
dependenţă
~ Alcoolism. ~ Dificultate de a-şi ~ Ajută
~ Anxietate sau stres. exprima pacientul să se
~ Deficit auditiv, vizual. ideile şi părerile. ~ orienteze în
~ Dezechilibre electrolitice, Dificultate de a se timp şi spaţiu;
metabolice. concentra. ~ ~ Sugerează
~ Efecte secundare medicamentoase. Dificultate de a pacientului
~ Anturaj şi mediu necunoscute. înţelege. ~ ţinerea unui
~ Epuizare. Incoerenţă în jurnal personal
~ Evenimente ameninţătoare - asocierea şi-l ajută la
barieră lingvistică, ideilor. ~ Inabilitate completarea
spitalizare, boală, tratament. în formularea lui.
-Slăbiciune, oboseală. frazelor. ~ Limbaj ~ Ajută
incoerent. ~ pacientul să-şi
Logoree. recunoască
~ Izolare. capacităţile şi
~ Lipsa cunoaşterii mijloacelor de preferinţele,
comunicare. încurajând
~ Suprasolicitare nervoasă. orice activitate
~ Tulburări de gândire - agitaţie, proprie.
agresivitate, confuzie,
delir, halucinaţii, hiperactivitate,
iritabilitate, manie,
obsesie, afazie.

Somnolenţă
Surse de Manifestări de dependenţă Intervenţii
dificultate
~ Afecţiuni ~ Somn perturbat -> peste Pacientul să beneficieze de un
cerebrale ~ 10 ore de somn nocturn la număr de ore de somn
Dezechilibr adult şi peste 12 ore de corespunzător vârstei
e ~ Situaţii somn nocturn la copil (se ~ Identifică, prin discuţiile cu
de criză ~ exclud situaţiile particulare pacientul sau familia,
Surmenaj ~ de oboseală după eforturi cauza somnolenţei ~ Creează un
Anxietate excesive, convalescenţă - climat de încredere, încurajează şi
care necesită recuperare linişteşte pacientul pentru a-şi
prin somn). recăpăta echilibrul
~ Aţipiri frecvente în psihic ~ Observă şi notează toate
timpul zilei schimbările care survin
~ Stare de oboseală în starea pacientului ~
~ Ochi încercănaţi Administrează tratamentul
-Vorbire tremurată medicamentos Pacientul să fie

12
 ~ Comportament verbal şi
nonverbal lent, greoi.
~ Somnolenţa poate dura
zile, săptămâni şi poate fi
urmată de inversări ale
ritmului nictemeral.
~ Inactivitate
- Stare de epuizare
musculară şi nervoasă, pe
care bolnavul o acuză.
activ, cooperant ~ Identifică care
sunt activităţile agreate de pacient
~ Elaborează împreună cu
pacientul un program
de activitate, care să corespundă
stării
pacientului şi posibilităţilor
organismului ~ Observă somnul,
calitatea acestuia, raportul între
starea de veghe şi somn

Obnubilare, confuzie
Surse de dificultate Manifestări de Intervenţii
dependenţă
~ Absenţa persoanelor semnificative. ~ Absenţa sau ~ Ajută
diminuarea bolnavul
-Alcoolism. interacţiunii cu să se orienteze
anturajul. în
~ Anxietate, stres. ~ Dificultatea de a timp şi spaţiu;
recunoaşte
~ Afectare neurologică. persoane, de a ~ Asigură
percepe legătura cu
~ Atitudine ostilă a anturajului. timpul, spaţiul. mediul.
~ Deficit senzorial. ~ Pierderea ~ Ajută
controlului asupra bolnavul
~ Dezechilibre electrolitice şi mediului fizic şi să recunoască
metabolice. uman
~ Deshidratare persoanele din
~ Lipsa stimulării senzoriale anturaj.
~ Efecte secundare medicamentoase.
~ Depresie, febră.
~ Izolare, singurătate, doliu, divorţ.
~ Tulburări de gândire - iluzii,
halucinaţii, delir.

Circulaţie periferică deficitară

Surse de Manifestări de Intervenţii
dificultate dependenţă

13
~ Diminuarea ~ Bradicardie ~ Să prezinte puls periferic bine bătut
mobilităţii ~ Edeme ale în termen de.. .zile ~ Să prezinte
~ Lipsa de ţesuturilor - extremităţi calde în termen de ... zile ~
cunoaştere a localizare, Să-şi exprime diminuarea durerii în
mijloacelor caracteristici ~ termen de ... zile ~ Să-şi diminueze
de ameliorare Palpitaţii edemele membrelor inferioare cu ...
a circulaţiei ~ Piele rece sau piele cm în termen de ... zile ~ Să-şi
caldă ~ Cianoză, exprime absenţa durerii în termen
paloare sau eritem ~ de ... zile ~ Să-şi exprime diminuarea
Furnicături şi senzaţiei de greutate şi de
amorţirea inconfortîn termen de ...zile
extremităţilor
-Tahicardie

MOBILITATE
Imobilitatea reprezintă o diminuare sau o restricţie a mişcării, fiind recomandată, adesea, ca metodă
terapeutică sau poate fi cauzată de traumatisme şi boli organice sau funcţionale
Surse de dificultate Manifestări Intervenţii
de
dependenţă
- Alterarea centrilor ~ Dificultate - Planifică un program de exerciţii, în
nervoşi de funcţie de
(accident vascular deplasare cauza imobilizării şi de capacitatea
cerebral) pacientului
~ Alterarea integrităţii ~ - Schimbă poziţia pacientului la
Diminuarea fiecare 2 ore
sau
aparatului locomotor absenţa - Masează regiunile predispuse la
(fracturi, mişcării escare, pudrează
entorse, luxaţii) ~ Atonia cu talc
-Traumatisme musculară - Efectuează exerciţii pasive, la
fiecare 2 ore
~ Piedici ale mişcării ~ Atrofie - învaţă pacientul care este postura
adecvată şi
(pansamente, aparat musculară cum să efectueze exerciţii musculare
gipsat, active
extensie continuă) ~ Hipertrofie ~ învaţă pacientul: să facă exerciţii
de respiraţie
~ Dezechilibre musculară profunde, Să tuşească şi să
îndepărteze secreţiile
~ Durere - Contractură - Administrează medicaţia prescrisă
de medic
-Tulburările de musculară - Pregăteşte psihic pacientul, în
gândire vederea oricărei
- Anxietate - Râs tehnici de îngrijire
sardonic

14
- Stres - Anchiloză- Redă încrederea pacientului că
imobilitatea sa
~ Pierderea, separarea -Crampă este o stare trecătoare şi că îşi va
putea relua
- Eşec - Escara de mersul
~ Izolare decubit - Suplineşte pacientul în satisfacerea
nevoilor sale
- Condiţii de muncă - Diminuarea - Serveşte pacientul la pat cu cele
necesare
inadecvate interesului

Diminuarea mişcării sau absenţa mişcării

Surse de Manifestări de dependenţă Intervenţii
dificultate
~ Durere ~ Dificultatea de a trece din poziţia ~ Să stea aşezat fără
în picioare în ajutor...
~ poziţia şezând minute... ore
Oboseală/slăbic
iune
~ Lipsa de ~ Dificultate sau incapacitate de a ~ Să se ridice
cunoaştere a se spăla, a se aşeza, singur... minute...
tehnicilor a merge ore,
mobilizării
~ Restricţia ~ Tremurături ale capului ~ Să meargă singur
mobilizării cu ajutorul:
~ Limitarea ~ Tremurături ale membrelor unui baston...
amplitudinii minute... ore;
mişcării ~ Necoordonarea mişcărilor unei cârje...
minute... ore;
~ Imobilitate unui cadru...
~ Crampe musculare minute... ore
~ Absenţa activităţilor fizice

15
POSTURĂ INADECVATĂ
Postura inadecvată este reprezentată de orice poziţie care nu respectă principiile poziţiei anatomice a
corpului şi care predispune individul la diferite deformări.
Surse de Manifestări de Intervenţii
dificultate dependenţă
~ Lezări ale - Reducerea ~ Instalează pacientul în pat,
oaselor şi temporare a respectând poziţiile anatomice ale
muşchilor ~ capacităţii funcţionale diferitelor segmente ale corpului
Defecte de muşchiului, - foloseşte utilajele auxiliare şi de
structură consecinţă a confort, pentru menţinerea poziţiei
osoasă ~ Durere activităţii excesive, anatomice
~ Dispnee prelungite. - Instalează, de urgenţă, pacientul
-Orice ~ Cifoză (deviaţia cu tulburări respiratorii (dispnee) în
împiedică coloanei poziţie semişezând
mobilizarea vertebrale, cu o ~ Instalează, de urgenţă, pacientul
(aparate, convexitate cu anemie acută posthemoragică -*
aţele etc.) ~ posterioară) ~ poziţie Trendelenburg
Anxietate Lordoză (accentuarea - Instalează pacientul cu secreţie
- Stres curburii bronşică,în poziţie de drenaj
~ Situaţii de lombare a coloanei postural
criză -Tulburări vertebrale) ~ Scolioză ~ Foloseşte utilaje pentru confortul
de gândire ~ (deviaţia laterală a pacientului, în aceste poziţii
Condiţii de coloanei vertebrale) ~ - Schimbă poziţia pacientului la
muncă Deformări ale interval de 2 ore
inadecvate membrelor - Verifică pielea în regiunile cu
- Insuficienta inferioare ~ proeminenţe osoase, odată cu
cunoaştere de Deformări ale schimbarea poziţiei
sine şi a şoldurilor - Masează punctele de presiune la
celorlalţi - Dificultate de fiecare schimbare a poziţiei
schimbare a poziţiei - Asigură igiena tegumentelor şi a
-Torticolis-înclinarea lenjeriei de pat şi de corp
capului într-o parte, ~ Efectuează exerciţii pasive şi
datorită contracturii active (după caz) ~ învaţă pacientul
musculaturii gâtului care este poziţia adecvată
ESCARA DE DECUBIT
Escara este o leziune profundă a ţesuturilor produsă prin irigarea insuficientă dato rită compresiunilor
îndelungate, între proeminenţele osoase şi un plan dur.
Surse de dificultate Manifestăr Intervenţii
i de
dependenţ
ă
Cauze generale: piele ~ Durere - Asistentul medical intervine
uscată şi subţire, ~ Roşeaţă în evitarea apariţiei.
irigare insuficientă, locală a - în profilaxia şi tratamentul
subnutriţia. Cauze regiunii escarelor, rămâne programul
locale: umezeală, respective rotaţiei continue care

16
căldură excesivă, - presupune îngrijire continuă.
cutele lenjeriei, resturi Tumefacţie - Alimentaţia trebuie să fie
alimentare sau de -Căldură bogată în proteine şi
aparat gipsat. Cauze locală vitamine.
favorizante: - Agitaţie - Hidratarea se va face cu 1,5-
imobilizarea - Iritaţie 2 litri zilnic.
prelungită, - Frică - Se evită contactul direct al
compresiune pielii cu suprafeţe de cauciuc.
îndelungată, lipsa ~ Diminuarea presiunii
igienei. planurilor dure. ~
Cauze predispozante: îndepărtarea detritusurilor
bolnavi imobilizaţi, necrotice.
adinamici,
inconştienţă,
comatoşi, caşectici, cu ~ Se combat infecţiile cu
tulburări soluţii dezinfectante ->
circulatorii (edeme), soluţie alcoolică 1%sau
cu afecţiuni ale rivanol 1%, fenosept,
coloanei vertebrale raze ultraviolete, pudră,
sau ale măduvei îndepărtarea puroiului,
spinării, paralizaţi, cu administrare de Gentamicină.
operaţii
ortopedice etc. ~ Escara constituită se tratează
ca orice plagă!
Risc de accidente
Surse de Manifestări de dependenţă Intervenţii
dificultate
~ Lipsa de ~ Neatenţia poate fi responsabilă ~ Să aibă mereu pielea
cunoaştere de accidente intactă
a mijloacelor rutiere, de muncă sau alţi agenţi ~ Să nu se rănească
de traumatici, fizici,
prevenire chimici ~ Să-şi exprime
înţelegerea
~ Confuzie ~ Tegumentele pot fi lezate prin măsurilor de securitate
contact prelungit cu în
~ Dezechilibre substanţe iritante, corozive, în lipsa termen de... zile
echipamentului
~ Durere de protecţie ~ Să utilizeze corect
aparatele care
~ Surmenaj ~ Apariţia de leziuni la nivelul îl ajută în termen de...
spaţiilor interdigitaie, zile
~ Deficit plici datorate umezelii, căldurii,
senzorial îmbrăcăminte
~ Deficit neadecvată ~ Deshidratarea,
motor edemaţierea predispun tegumentele
la lezare.

17
18