1)Structura si functiile sistemului nervos central

Encefalul-impartit in trei mari zone:-creierul mare,-trunchiul

cerebral -cerebelul Creierul mare este impartit in
 lobul frontal- sediul mişcărilor voluntare, limbajului,
comportament
 lobul parietal - este sediul cortical analizorului sensibilităţii
generale
 lobul temporal cuprinde sediul cortical al analizorului auditiv
 lobul occipital - este sediul cortical al analizorului vizual
Functiile_ Face legătura dintre organism și mediul
înconjurător
Coordonează și reaglează activitatea tuturor țesuturilor și
organelor

2) Structura și funcțiile sistemului nervos periferic.

Nervii periferici sunt fascicule de nervi individuali care sunt fie
senzitivi, fie motori sau micşti.
Din nervii periferici fac parte nervii cranieni în nr. de 12 perechi şi
nr. XI (accesor), Nervul nr. XII (hipoglos) nervii
rahidieni.reprezintă componenta craniană a sistemului nervos
periferic, fiind nervi cu origine la nivelul encefalului.
12 perechi de nervi cranieni, dintre care 10 își au originea aparentă
în trunchiul cerebral.asigură inervația senzitivo-motorie a
extremității cefalice și de asemenea importante funcții senzoriale.
Nervul nr. I (olfactiv), Nervul nr. II (optic), Nervul nr. III, IV şi VI
(oculomotor, trohlear, abducens), Nervul V (trigemen), Nervul VII
(facial), Nervul nr. VIII (acustico-vestibular), Nervul nr. IX
(glosofaringian), Nervul nr. X (vag).
3) Simptomele de afectare ale nervilorcranieni.
1.Tulburari de constienta-
Somnolenţa: facies imobil, stare de semi-adormire permanenta,
apare frecvent în: stări febrile, intoxicaţii, inflamaţii encefalice;
Obnubilarea: mişcări încete, facies trist, interes scăzut pentru
mediul înconjurător
2.Tulburari de sensibilitate-a)subiective
 paresteziile-senzatii de intepatura,de furnicatura,amorteli.
 Obiective
 -hiperestezie = creşterea (exagerarea) sensibilităţii;
 hipoestezie = scăderea sensibilităţii;
Durerea- Locala,Proiectoare,Iradiatoare
4) Nevralgia nervului trigemen : etiologia, tabloul clinic, asistența
medicală.
Nervul trigemen are 3 ramuri:
- oftalmică- maxilară- mandibulară
El controleaza muschii masticatiei, secretia lacrimara, secretia
salivara; controleaza sensibilitatea dintilor, cavitatii bucale,
pleoapei superioare, a sinusurilor si aproape toata pielea capului si
fetei. Simptomul cel mai important care apare este durerea.
In cazul nevralgiei esentiale de trigemen
Sediul – teritoriul nervului trigemen (mai frecvent ramul maxilar,
mandibular si mai rar cel oftalmic, unilaterala, rar bilaterala)
Durata si caracter- apare brusc si dispare brusc, paroxismul
dureros are durata de cateva secunde- 2 minute, atacurile
dureroase se pot grupa in salve de minute, urmata de acalmie totala
de secunde- 1 minut si din nou paroxism dureros;
Durerea este severa si este descrisa ca si "lovitura de cutit", "socuri
electrice", "arsura puternica".
Tratamentul medicamentos
Carbamazepina (antiepileptic)Pregabalinum,Baclofen(AINS),Amitr
iplina(antidepresivtriciclic) Corticoterapie,Vitamine din grup
BMetodele de blocaj chimic- xilina- alcool- fenolFizioterapia
- ionizari cu aconitina- iradierea ganglionului Gasser
Tratamentul chirurgical
decompresia vasculara (eliberarea vasului de sub compresie)
distrugerea radacinii nervoase
5) Nevralgia nervului facial: etiologia, tabloul clinic, asistența
medicală.
 Infecţioasă:bacteriene,Virusuri
Traumatică:fracturi de bază de craniu
– fracturi de os temporal (mastoida)
Tumorală
 Boli sistemice: diabet, hipertensiunea arterială , ateroscleroza
 În repaus se observă de partea paralizie, o asimetrie, cu
ştergerea pliurilor feţei (hipotonie musculara), lărgirea fantei
palpebrale (lagoftamia),
coborârea şi îngustarea comisurii bucale, - turtirea narinei ce nu se
mişcă în respiraţie, absenţa clipitului
 În dinamică, semnele menţionate mai sus se accentuează:-
bolnavul nu mai poate încreţi fruntea, - nu poate închide
ochiul,
AM-Tratamentul medicamentos
o Prednison (sau preparate înrudite)
Antiinflamatoare nesteroidiene (Diclofenac)
Neuroprotectoare (vitamina B, piracetam)
Tratamentul chirurgical 
- mastoidectomia - in scop de decompresiune a nervului;
Tratamentul fizioterapic
-masaje faciale;- ultrasunete;- curenti diadinamici;
- ionizari cu KI
6) Radiculita lombo-sacarala : etiologia, tabloul clinic,diagnostic,
asistența medicala
Radiculită -inflamaţie a  rădăcinilor  nervilor  spinali După
localizarea   procesului  inflamator (leziunii) în diferite segmente ale
coloanei vertebrale- radiculită  cervicală, radiculită toracică,
radiculită lombară, radiculită  toraco-cervicală, radiculită lombo-
sacrală
radiculită  lombo-sacrală este cea  mai frecventă;
dureri în regiunea lombosacrală, dureri în fese şi în continuare în
direcţia nervului sciatic (la nivelul coapsei, gambei şi chiar tălpii).
Durerile pot fi surde, sâcâitoare, violente, devenind insuportabile în
timpul  mersului sau al eforturilor fizice. 
Se tulbură mersul, deseori se deformează  coloana  vertebrală ;
chiar atunci suferindul stă  în pat,reducerea sensibilităţii, etc.
Tratament-Medicamentosantiinflamatoare nesteroidiene - pentru a
reduce durerea.analgezice opioide peros sau injectate direct în
coloana vertebrală (în spaţiul epidural) pentru a
calmadurerea.antibiotice,corticosteroiziFizioterapia - exerciţii de
întindere pot ajuta la relaxarea muşchilor încordaţi şi la
deschiderea spaţiilor intervertebrale pentru a reduce iritaţia
nervului.
Tratament ortopedic.
Dacă simptomele persistă, iar durerea devine cronică, este
recomandată interventia chirurgicala (indepartarea osteofitelor) .
7) Polineuropatia : etiologia, tabloul clinic, diagnostic, asistența
medicală.
Toxico-infecțioase (difterie, botulism),
Toxico- exogene (intoxicații cu alcool, plumb, arsen),
Toxico- endogene (diabet, uremie).
Tablou Clinic
tulburari de sensibilitate subiective: durerii si parestezii cu
caracter distal si simentric
 tulburari de sensibilitate obiective: hipoestezie / anestezie cu
caracter distal si simtric – in manusa = membrul superior si in
soseta = membrul
Tulburările motorii -paralizii simetrice. Mersul este stepat
Tratament
 Etiologic- unde este posibil
 Simptomatic -Durerea =blocantele canalelor de Ca
(pregabalin), antidepresive triciclice (amitriptilina,
notriptilina), patch-uri cu lidocaină aplicate pe locurile
dureroase, opioide.
Vitamina B1 și B6,AINS sau steroidiene,Fizioterapie
8) Meningitele primare și secundare. Sindromul meningian: etiologia,
tabloul clinic, asistența medicalăComponența lichidului cefalo-
rahidian în meningite.
Meningită primară(bacteriene – meningococică, pneumococică;
virale)
b. meningită secundară(septicemii, abces pulmonar
Sindrom inflamator general (febră, leucocitoză,  VSH)
II. Sindrom meningial
A. semne subiective (cefalee, greţuri, fono- şi fotofobie, vomă)
B. semne obiective (meningiene) a. redoarea cefei
b. semnul Brudzinskii (superior, mediu, inferior)c. semnul Kernig
III. Modificări inflamatorii în LCR (creșterea nr de celule,
conținutului proteic)
Terapia antibacteriană in funcţie de agent patogen
Penicilina G : Ampicilina Cefalosporine,Ceftriaxonă ,cefotaxima
Ceftazidima,Toate antibiotice trebuie administrate intravenos !
Tratamentul de dezintoxicare
LCR-Transparenţă: tulbure,Presiune ridicată,Hiperproteinorahie,
Pleocitoză cu neutrofilie ,Hipoglicorahie,Microscopia: diplococ
extra- şi intracelular
9)Meningita meningococică: etiologia, tabloul clinic, tratamentul,
îngrijirea pacienților.
Agent patogen - meningococ (Neisseria meningitidis), diplococ gram
negativ
Cale principală de infectare – respiratorie
Germenul pătrunde pe cale respiratorie, se multiplică în
oro/rinofaringe şi ajunge la meninge prin teaca nervilor olfactivi
Perioada de incubare - 3-7 zile
Sporirea morbidităţii - iarnă – primăvară
Semne clinice cardinale:
Febră,cefaleea severă,greţuri,vomă,redoarea cefei,somnolenţă
Terapia antibacteriană in funcţie de agent patogen
Penicilina G : Ampicilina ,Cefalosporine,Ceftriaxonă ,cefotaxima
Ceftazidima.Toate antibiotice trebuie administrate intravenos !
Tratamentul de dezintoxicare
Tratament simptomatic (antipiretice, anticonvulsivante,
cardiotonice şi al.)
10) Meningita tuberculoasă: etiologia, tabloul clinic, metode de
diagnostic, tratamentul, îngrijirea pacienților.
Meningită cauzată de micobacteria tuberculosis.
Bacilul Koch pătrunde în meninge pe cale hematogenă sau
licvoriană
Debut insidios (rar acut)
Evoluţie lent progresivă
Debutează prin subfebrilitate, astenie, anorexie, transpiraţii
nocturne
cu instalarea treptată a cefaleei, greţuri, vome
Semne meningiene la debut - discrete
Implicarea în procesul patologic al nervilor cranieni (oculomotor,
facial)
Dezvoltarea hidrocefaliei
Tratament- Primele 2 luni chimioterapie de atac, care trebuie să
includă 3-4 medicamente anti-TBC.
Tratamentul se face cu substanțe specifice: izoniazid, rifampicina,
pirazinamida în 3 luni, apoi cu izoniazid și rifampicina încă 7 luni.
Dacă nu ajută, se combină cu streptomicină.
În alte situații se utilizează tubazid, saluzid
1. proteinorahie (1 - 6 g/L)
2. pleocitoză limfocitară relativă (200-300 celule, 70% limfocite)
3. hipoglicorahia 0,1 mg/L (N - 0,5)
Culturile LCR sunt pozitive în 80 % cazuri
11) Encefalitele primare, secundare: etiologia, tablou clinic, metode
de diagnosticare , tratament, îngrijire.
primitive virale -există o agresiune (insultă) directă virală asupra
structurilor nervoase
secundare –postreumatice, alergice, postvirale (gripa)
microbiene sau parazitare (denumite cerebrite)
toxice (infecţia cu b.pertussis )
sunt prezente trei sindroame
1. Sindromul infecţios general: astenie, fatigabilitate, cefalee, febră
2. Sindromul neurologic: crize convulsive, deviere oculogiră,
nistagmus, mioclonii, tonus muscular crescut, semne cerebe-
loase,simptome vegetative 3. Sindromul psihic cu alterări
ale conştienţei:obnubilare, delir, halucinaţii, comă
Examen LCR
Examinare imagistica: CT, RMN
Regim la pat,
nutriție variată dar cu limitarea glucidelor (favorizează înmulțirea
streptococului).
Antireumatismal cu penicilină.
Salicilate,Antihistaminice (dimedrol, suprastin).
Tranchilizante (diazepam).

12) Encefalita letargica: etiologia, tabloul clinic, asistența medicală

encefalita epidemica
-este o encefalită datorată unui virus neidentificat cu acţiune
primară (efect direct pe neuroni) descrisă de către von Economo
Tablou--un sindrom infecţios -hipersomnie (alterări ale ciclului
veghe-somn)
-tulburări de oculomotricitate (oftalmoplegie parţială sau totală,
tulburări de convergenţă, hipersialoree, tulburări de sudoraţie şi
vasomotorii. AM- Diagnostic
LCR atestă pleiocitoză limfocitară .
Detectarea spirochetelor: izolare directă din piele, sânge, LCR.
Tratament
AB spectru larg de acțiune, macrolide, tetracicline, peniciline
semisintetice, cefalosporine generația 2 și 3-Cefotaxim, ceftriaxon
13) Encefalita acariană: etiologia (căile de transmitere), tabloul
clinic, asistența medicală, tratamentul, profilaxia individuală.
- Neuroborelioza
Boala Lyme este afecțiune infecțioasă multisistemică cauzată de
spirochete Borrelia burgdorferi.
Este o zooantroponoză al cărei rezervor sunt rozătoare, căprioare,
animale domestice. -afectează mai ales muncitorii forestieri
Omul achiziționează prin înțepătura căpușelor infectate din clasa
Ixodes. Are caracter sezonier (nu iarna). Infecția se răspândește
hematogen.
Lanțul evenimentelor: mușcătura căpușei – eritem migrator –
intoxicație generală – manifestări neurologice
Intervalul de la înțepătura căpușei până la instalarea manifestărilor
neurologice variază 2-6 săptămâni
Semnele de intoxicație gerenală se manifestă prin febră, astenie,
dureri difuze. Se instalează cefalee difuză, greață, vomă. Semne
meningiene ușoare.
- radiculonevrita: dureri. - neuropatia craniană: suferința nervului
facial, pareza mimică tip periferic.
Semne de encefalita borelica
Diagnostic
LCR atestă pleiocitoză limfocitară .
Detectarea spirochetelor: izolare directă din piele, sânge, LCR.
Tratament AB spectru larg de acțiune, macrolide, tetracicline,
peniciline semisintetice, cefalosporine generația 2 și 3-Cefotaxim,
ceftriaxon.
14) Encefalita postreumatica: etiologia, tablou clinic , tratament,
îngrijire
COREEA SIDENHAM
Neuroinfecție provocată de streptococul Beta-hemolitic din grupul
A
Deosebim sindroame clinice cardinale: mișcări coreice, hipotonie
musculară, labilitate emoțională.
tulburări vegetative, febra 40 C.
Mișcările coreice sunt involuntare, spontane, dezordonate,
amplituda mare, în repaus.
Mersul devine săltător, dansant.
grimase bizare.
Regim la pat,
nutriție variată dar cu limitarea glucidelor (favorizează înmulțirea
streptococului).
Antireumatismal cu penicilină.
Salicilate,
Antihistaminice (dimedrol, suprastin).
Tranchilizante (diazepam).
15) AVC ischemic : cauzele, tabloul clinic, tratament, îngrijirea
pacienților
Ateromatoza Spasmele vasculare Tulburări de ritm cardiac
Blocurile cardiace
Tromboembolia – blocarea totală sau parțială a circulației printr-
un tromb (cheag de singe care se formeaza intr-o artera), sau
printr-un embol (corp strain sau un trombus mobilizat care,
antrenat prin circulatie, va produce obstructia arterei). Apare de
obicei în ateroscleroza, valvulopatii cardiace, tromboflebite
profunde
apare la o persoana de virsta inaintata
instalarea comei este acuta, rapida, dar nu brutala;
aparitia edemului cerebral este progresiva;
se instaleaza hemiplagia membrelor drepte sau stangi, hemiplegie
facio-brahiala drepta sau stinga;
semnele meningiene negative
LCR este limpede.
dureri bruste de cap, fara o cauza anume;
amortirea brusca a fetei, a unui picior sau a unei miini, in special pe
o anumita parte a corpului;
tulburari bruste de memorie, dificultati in vorbire si imposibilitatea
de a intelege ceea ce se vorbeste in jur;
1.Tromboliza:
Preparatul de electie Alteplaza intravenos in primele 3 ore de la
debutul AVC ischemic
2. Antiagregantele
Acidul acetilsalicilic( 160-300 mg/zi) se administreaza pacientilor cu
AVC acut; este contraindicate la administrarea anticoagulantelor
sau trombolizei.
3. Anticoagulantele
În AVC-ul ischemic datorat valvulopatiilor cardiace, tulburări de
ritm cardiac sau tromboflebite profunde se administrează
anticoagulante de tip Heparină, Clexane sau Fraxiparină.
16) AVC hemoragic: cauzele, tabloul clinic, tratament, ingrijirea
pacientilor
Cauze:
Puseu de HTA
Ruptura unor malformații vasculare (anevrism)
În tumorile și metastazele cerebrale
Boli de sânge → trombocitopeniile și leucemiile sau în cazuri cu
supradozare de anticoagulante
apare la o persoana de virsta medie;
instalarea comei este supraacuta, brutala;
aparitia edemului cerebral este rapida;
apare tetraplegie;
semnele meningiene pozitive
LCR hemoragic
dureri bruste de cap, fara o cauza anume;
amortirea brusca a fetei, a unui picior sau a unei miini, in special pe
o anumita parte a corpului;
tulburari bruste de memorie, dificultati in vorbire si imposibilitatea
de a intelege ceea ce se vorbeste in jur;
Tratamentul hemostatic se face cu vit.K. sau Etamsilat, Venostat. In
primele 12 ore se urmareste pacientul din ora in ora(este perioada
cu risc maxim de resangerare).
In vome- metoclopramid
Tratamentul chirurgical
evacuarea hematomului.
cliparea anevrismului
17) Diagnosticul diferențial al ictusurilor. Metodele de diagnostic al
AVC.
probe de sange pentru teste biochimice, de coagulare si
hematologice, enzime miocardice, electroliti,teste biochimice renale
si hepatice.
-ex. LCR va confirma sau exclude AVC hemoragic, Nu trebuie
efectuata PL la pacientii cu leziuni intracraniene masive.
-ECG descopera patologia cardiaca asociata in multe din aceste
cazuri .
-examenele ecografice Doppler a arterelor extracraniene–semne de
ateroscleroza
tomografia computerizata craniana (CT) este de mare ajutor in
diferentierea intre AVC hemoragic si ischemic, depistand semne de
ischemie de la 2 ore de la debut si identificand imediat hemoragia.
-angiografia cerebrala, realizata prin injectarea selectiva
extracraniana de substanta de contrast.Poate detecta, stenoze
severe si formarea de trombi, spasmul si malformatiile arterio-
venoase.
-rezonanta magnetica (IRM)
18) Procesele tumorale cerebrale: noțiune, clasificare,simptomele
hipertensiunii intracraniene, simptomele de focar, diagnostic,
metodele terapeutice
Tumorile cerebrale - procese expansive intracraniene caracterizate
din punct de vedere
clinic prin apariţia unui sindrom de hipertensiune intracraniană
alături de un sindrom de localizare
neurologică Clasif-benigne sau maligne.
primare (care apar din celulele ţesuturilor cerebrale) şi secundare
sau metastatice(cancer pulmonar, genital, al tubului digestiv, osos)
Simpt HIC-Vome.Cefalee,Tulburari psihice, Edemul papilar si
tulburarile vizuale
Simptomatologia iritativa Crize de epilepsie
Simptome focale deficitare -Simptome datorate localizarii in
emisferele cerebrale:
frontal-tulburari de memorie , personalitate, vorbire;
temporal-memorie,vorbire,crize,vizuale; parietal-
memorie,vorbire,senzitiv; occipital-vizuale;
hipotalamus/hipofiza-vizuale,diabet insipid,endocrine;
trunchi cerebral-disfagie, respiratorii, cardiovasculare.
Examinarea oftalmologica
Radiografia simplă de craniu, (CT) Imagistica prin rezonanță
magnetică (IRM) Electroencefalografia (EEG)
Asistenta de urgenta
Biopsia cerebrala Pozitie semiculcata,Evitarea miscarilor,Nu se
efectueaza flexia gatului;Se evita ortostatismul;Toaleta locala dupa
varsaturi, aspiratii.Se evita tusea;Se monitorizeaza ritmul
respirator;In salon sa nu fie zgomot, medicatie suportiva-
antiepileptice, Dexametazon,Manitol
simptomatica-cefalee,varsaturi,tranzit,
cardiovascular,respiratorii,decontracturante;
neuroprotectoare-Actovegin,Cerebrolysin, Piracetam.
19) Procesele tumorale medulare: noțiune, clasificare,tablou clinic,
diagnostic, metodele terapeutice.
după nivel:
cervicale;
toracale;
lombo-sacrale
în raport faţă ţesut medular:
tumori intramedulare; tumorilor extramedulare;
Se manifestă prin 3 faze: radiculară, de compresiune spinală și de
compresiune totală
Faza radiculară - este prelungită, dureri de tip nevralgic, durerea
de caracter radicular și poate
constitui multă vreme unicul simptom.
Durerea se păstrează 1-2 ani chiar 5-10 ani.
Durerile sunt permanente și se accentuează la forțare, tuse, strănut.
Faza de compresiune totală sau paraplegie
apar semne motorii si de tulburări de sensibilitate
bilaterală.
Se explică pe de o parte prin dubla compresiune a măduvei spre
arcurile vertebrale iar pe de alta parte prin dubla compresiune a
măduvei spinării de tumoare medulară.
Puncţia lombară -relevă un LCR clar sau xantocrom
Radiografia simplă a coloanei vertebrale poate releva mărimea
găurilor de conjugare sau erodarea feţei posterioare a corpilor
vertebrali,
Mielografia cu substanţe de contrast (Ultravist, Omnipaque) relevă
stenoză sau stop complet la
migrarea substanţei prin canalul vertebral, IRM
Este chirurgical, extirparea chirurgicală totală. Tumorile maligne
sunt extirpate în limita vizibilității prin microscop de operație.
Metodele complementare de tratament:
Radioterapie,Chimioterapie (metotrexat, ciclofosfamida)
Microneurochirurgie
20) Traumatismele cranio-cerebrale- notiune, etiologie, clasificare .
Traumatismul cranio-cerebral reprezinta o afectare cerebrala non
degenerativa si necongenitala care reprezinta rezultatul aplicarii
unei forte din partea unui agent mecanic extern care poate conduce
la alterari ale starii de constienta precum si alterari temporare
sau definitive ale functiilor afective, cognitive, asociative
Etiol-Accidente de circulaţie: rutieră, feroviară,maritimă,aeriană;
Căderi de la înălţime şi pe acelaşi plan.
Agresiuni
Traumatologia marilor catastrofe naturale (cutremure de pământ,
inundaţii, alunecări de teren) şi de război.
Accidente de muncă, sport şi casnice.
Abuzul de alcool.
1) în funcţie de comunicarea cu exteriorul:
- traumatisme cranio-cerebrale închise
- traumatisme cranio-cerebrale deschise
2) în funcţie de zona lezată:
leziuni ale scalpului:escoriaţii; plăgi; echimoze
- leziuni ale cutiei craniene: fracturi
- leziuni cerebrale: contuzii; dilacerări; hematoame; edeme
21) Traumele cranio-cerebrale închise (comotia contuzia,
compresiunea cerebrala) : tabloul clinic, tratamentul, îngrijirea
pacientilor.a) Comoţia cerebrală
Nu este o leziune organică propriu-zisă a creerului.
Simptomatologie:
pierderea stării de coştienţă: apare imediat după traumatism, este
total reversibilă şi durează câteva minute 
Apnee,tahicardie,oscilaţii ale tensiunii arteriale
Primul ajutor:
repaus în decubit dorsal, cu capul într-o parte
supraveghere atentă, deoarece se poate instala coma
dacă pacientul este agitat se pot administra sedative,
calmante.Măsuri ulterioare: nu necesită un tratament specific
deoarece este o leziune reversibilă, însă este necesar repausul fizic
şi psihic
Contuzia Cerebrala- Este o leziune organică propriu-zisă a
creierului.
Poate fi de 3 grade: minoră, medie, gravă.
Minoră - alterarea stării de conștiință, durata mai puțin de 1 oră și
asociată cu semne neurologice discrete sau fără de ele,Medie -
abolirea stării de conștiință de mai multe ore sau zile se asociată cu
semne neurologice și este urmată de o remisiune neurologica
parțialăGravă - leziuni vasculare și parenchimatoase implicând
toate structurile cerebrale, fiind ireversibile doar parțial. Abolirea
conștiinței - câteva ore până la câteva săptămâni.
Primul ajutor:
— resuscitare cardio- respiratorie (dacă este necesară)
— poziţionarea accidentatului în decubit lateral sau ventral
— oxigenoterapie combaterea hipertermiei,hidratare. transport
fără trepidaţii
Compresie Cerebrala-compresie acută sau cronică a țesutului
cerebral, care se dezvolta din cauza leziuni cerebrale traumatice,
prezența în cavitatea craniană formarea hidrocefaliei sau edem
cerebral.
alterarea starii de constienta
Greata.varsaturi,paralizia membrelor,disfunctii ale nervilor
cranieni.Compresia conduce la necroza si moartea celulelor
creierului care au exprimat formarea de multe ori a unui deficit
neurologic ireversibil.
Este produsa de acumularea intracraniana de lichide, embolism,
tromboza, tumori, fracturi craniene sau anevrisme.
22)Traumele cranio-cerebrale: primul ajutor, particularitățiile
transportării
ABC - evaluarea primară
Ø Intubaţia endotraheală Hiperventilatie
Ø Imobilizarea coloanei
vertebrale cervicaleØ Reanimarea dacă pacientul
este în şocØ Hemostaza în cazul
sângerărilor din scalp
(compresiune directă)Ø Determinarea altor cauze de
comă/obnubilare Ø Completarea examinării neurologice şi
examinarea secundarăØ Efectuarea examinărilor radiologice şi
computer – tomografice necesare
Ø Se va decide dacă este necesar transferul într-un centru de
neurochirurgie sau de traumă
Ø Tratamentul HIC / edemului cerebral
Ø Tratamente secundare

23)Scleroza multiplă: definiție, etiologie, tablou clinic, tratament,

Inflamatia cronica si distructia selectiva a substanței albe a
SNC.Boala isi trage denumirea de la multiplele zone de cicatrizare
vizibile la examinarea macroscopica a creierului, denumite placi,
usor de distins fata de substanta alba inconjuratoare.
boala autoimuna (sistemul imunitar ataca celulele propriului
organism), cauzata de expunerea intarziata la agenti infectiosi, cum
ar fi virusul rujeolei, herpes simplex, varicelei, rubeolei
este de doua ori mai frecventa la femei,
Simptomatologie- Dizartrie și disfagie
Tulburări neuropsihice,Disfuncție sexuală
Tratament-Imunosupresiv :corticoterapie –Metilprednisolon (puls-
terapie),vitaminoterapie din grupul B (B6) pentru a combate mers
ataxic, tremorul cultura fizica medicala
Antidepresive +psihoterapie pentru moralul bolnavului
la formele paralitice –prevenirea escarelor.
24) Miodistrofia Duchenne:definitie, etiologia, tabloul clinic,
tratametul, îngrijirea.
Se transmite X-lincat recesiv.
Sufera baieteii.
Absenţa miodistrofinei în miofibril duce la dezintegrare a
complexului de proteine la pierderea stabilităţii miofibrilelor şi
actului de contracţie şi recontracţie provocând fragmentaţia
miofibrilelor.
Debutul maladiei pînă la 5 ani.
Copiii afectati necesita mai mult timp pentru a invata sa mearga
decat in mod normal.
Copii merg pe vîrful degetelor şi au căderi(retracţia tendonului
Ahile nu permite copilului să se sprijine pe călcîi) .
Pseudohipertrofia muşchilor gambei, însă forţa în aceşti muşchi
este diminuată excesiv. Ulterior apare un mers legănat ca raţa.
Dupa aparitia primelor simptome, boala evolueaza rapid. Se
observa contracturile (contractiile involuntare), hiperlordoza si
cifoscolioza.
In ciuda slabiciunii, muschii par hipertrofiati datorita inlocuirii
fibrelor musculare pierdute cu tesut conjunctiv sau adipos.
►Posibilităţile terapeutice sunt limitate. Tratament etiologic şi
patogenic nu există.
►Sarcinile principale cu să prelungim maximal perioada care
permite pacientului să se mişte desinestătător.
►Gimnastica curativă, mişcări active şi pasive în articulaţii.
Necesită a preveni părinţii se nu se facă mişcări şi masaj
excesiv, pentru nu a supraobosi muşchii. Se face corecţia
ortopedică, operaţii (ahilotomia). Dieta legată cu proteine şi
vitamine.
►Medicamentos se recomandă preparate pentru a stimula
metabolismul vit.A, E, gr.B, aminoacizi, anabolici (nesteroizi),
APF, riboxin, nootrope, citomac
25) Miastenia gravis: definitie, etiologia, tablou clinic, tratament,
îngrijirea.
") este o boală autoimună neuromusculară, ce duce la slăbiciune
musculară și fatigabilitate.
Preponderent la femei
In aceasta maladie, slabiciunea este cauzata de anticorpi circulanti
care blocheaza receptorii acetilcolinici la jonctiunea
neuromusculara postsinaptică, inhiband efectele acetilcolinei pe
receptorii nicotinici.
Este afectata in special musculatura de la nivelul fetei (muschii
extrinseci ai ochiului, masticatori, faciali, faringieni), precum si
musculatura respiratorie si a membrelor.
Simptome
Ptoza palpebrala, diplopie;
Dificultate la masticatie si deglutitie;
slabirea fortei musculare la nivelul membrelor;
tulburari respiratorii.
Tratament
inhibitori ai acetilcolinesterazei
Imunosupresoare
timectomia.
Anticorpii anti-receptori nicotinici pot fi indepartati din ser prin
plasmafereza
Administrare de imunoglobuline intravenoase
26) Scleroza laterala amiotrofica: definitie, etiologia, tablou clinic,
tratament, îngrijirea
►Gena ce codifică enzima ce participă în metabolismul Cu/Zn
►În celulele motorii se acumulează glutamat şi se declanşează o
apoptoză celulară
►Debutul la vîrsta 40-50 ani
►Afectează celulele motorii piramidale şi motoneuronii cornului
anterior
►Se declanşează o parapareză mixtă spastico-atrofică
►Preparatul de elecţie este Reluzol, ce inhibă producerea
glutamatului
►Posibilităţile terapeutice sunt limitate. Tratament etiologic şi
patogenic nu există.
►Sarcinile principale cu să prelungim maximal perioada care
permite pacientului să se mişte desinestătător.
►Gimnastica curativă, mişcări active şi pasive în articulaţii.
Necesită a preveni părinţii se nu se facă mişcări şi masaj
excesiv, pentru nu a supraobosi muşchii. Se face corecţia
ortopedică, operaţii (ahilotomia). Dieta legată cu proteine şi
vitamine.
Medicamentos se recomandă preparate pentru a stimula
metabolismul vit.A, E, gr.B, aminoacizi, anabolici (nesteroizi), APF,
riboxin, nootrope, citomac.
27) Siringomielia: definitie, etiologia, tablou clinic, tratament,
îngrijirea
boală progresivă cronică caracterizată prin proliferarea țesutului
conjunctiv și formarea de cavități în materia cenușie a creierului și
măduvei spinării.
Cauza principală a siringomieliei este un defect în dezvoltarea
embrionară a creierului, iar factorii provocatori sunt trauma,.
infecția, muncă fizică silnica. În procesul de formare a sistemului
nervos central apar cavități în canalul spinal și ventriculul IV. Pe
lângă defectele sistemului nervos, pacienții cu siringomielie sunt
identificați cu defectele de dezvoltare ale altor organe și sisteme.
Tabloul clinic este alcatuit din patru grupe de simptome: tulburări
de sensibilitate, tulburări motorii, tulburari ale reglarii vegetative,
malformații ale altor organe și sisteme.
Tulburările de sensibilitate se manifestă în principal prin
sensibilitatea la durere și temperatură de tip segmentar. Datorită
scăderii sensibilității la temperatură, pacienții primesc arsuri, cu
care se consultă de multe ori cu un medic pentru prima dată.
Tulburările motorii sunt reprezentate de pareze, tulburări de
vorbire și deglutitie.
Tulburările vegetative se manifesta sub formă de obezitate, ulcer
trofice pe piele, distrugerea articulațiilor, paloare, cianoză a pielii,
intoleranță la radiațiile ultraviolete.
Tratamentul este în principal simptomatic,
îmbunătățirea proceselor metabolice în sistemul nervos,
îmbunătățind conductivitatea impulsurilor nervoase în pareză;
în prezența unor cavități mari, dereglari de circulatie ale LCR-
interventii neurochirurgicale.
28) Maladia Friedreich: definitie, etiologia, tablou clinic, tratament,
îngrijirea.
o tulburare a sistemului nervos ce cauzeazǎ pierderea treptatǎ a
echilibrului și a coordonǎrii, dar și probleme de vorbire sau boli de
inimǎ.
o afecțiune geneticǎ rarǎ, produsǎ de degenerarea unor structuri
din cerebel și de la nivelul măduvei spinării ce duc la alterarea
coordonǎrii, a mișcǎrilor dar și a altor funcții senzoriale.
afecteazǎ atȃt bǎrbații cȃt și femeile, afecteazǎ o persoanǎ la 50.000
de oameni.
Simptomele debuteazǎ ȋn copilǎrie, la pacienții cu vȃrste cuprinse
ȋntre 4 și 16 ani.
Cauzele :Boala este cauzatǎ de o mutație geneticǎ localizatǎ pe
cromozomul 9.
mutația geneticǎ interfereazǎ cu producerea unei proteine
denumitǎ frataxinǎ, implicatǎ ȋn transferul fierului la nivelul
organismului.
Cȃnd excesul de fier de la nivelul celulelelor (ca urmare a deficitului
de frataxin) reacționează cu oxigenul, se produc radicali liberi.
Simptome:Printre primele semne ale bolii sunt instabilitatea ȋn
mers și apariția unor deformǎri la nivelul piciorului.
apariția modificărilor ȋn vorbire,
dificultăți de înghițire, apariția mișcărilor spasmodice ale ochilor.
Pierderea echilibrului Scoliozǎ
Slǎbiciune muscularǎ și lipsa tonusului muscular
Apariția spasmelor la nivelul membrelor dar și al organismului
nocturne
Tratament Posibilităţile terapeutice sunt limitate. Tratament
etiologic şi patogenic nu există.
Sarcinile principale cu să prelungim maximal perioada care
permite pacientului să se mişte desinestătător.
Gimnastica curativă, mişcări active şi pasive în articulaţii. Necesită
a preveni părinţii se nu se facă mişcări şi masaj excesiv, pentru nu a
supraobosi muşchii. Se face corecţia ortopedică, operaţii
(ahilotomia). Dieta legată cu proteine şi vitamine.Medicamentos se
recomandă preparate pentru a stimula metabolismul vit.A,
E,gr.B,aminoacizi, anabolici (nesteroizi), APF, riboxin, nootrope,
29) Migrena: definitie, cauzele,tabloul clinic, tratamentul și îngrijirea
pacienților.
Cefaleea primară-maladie cu manifestări paroxistice de cefalee de
scurtă durată de la4 la 72 h, deseori unilaterală la debut, cu
caracter pulsatil, de intensitate moderată sau severă, care alterează
frecvent activitatea cotidiană și se amplifică la efort fizic.
debuteaza in copilarie, adolescenta sau la adultul tanar, care
diminua ca frecventa o data cu inaintarea in varsta si care este
asociata cu fenomene vegetative .
 Variatii extreme ale mediului extern: lumina, zgomot,
mirosuri, modificari ale presiunii atmoferice si temperaturii
 Unele tipuri de alimente (alcool, ciocolata), unele medicamente
 Stress, emotii, privarea de somn, febra, efortul intelectual
prelungit, fumatul
 Tabloul-greaţă, vărsături,fotofobie, fonofobie
1) Tratamentul nespecific
AINS -MIG 400 (ibuprofen) dexalgin, aspirină, paracetamol,
diclofenac
Antiemetice metoclopramida (cerucal), domperidon (motilium)
2) Tratamentul specific
Triptani- sumatriptan, relpax, imigran .
Ergotamina.
 Regim alimentar cu evitarea alcoolului, branzeturilor
fermentate, ciocolatei, produselor cafeinizate
 Evitarea medicatiei vasodilatatoare si contraceptivelor orale
 Mentinerea unei igiene a somnului
30) Edemul Quinke: notiune, cauzele, tabloul clinic, tratament,
ingrijirea pacientilor.
Este o reactie alergica ce este caracterizata printr-o eruptie
edematoasa subcutanata.
Edemul afecteaza mucoasele bucale si ale cailor respiratorii
superioare,precum si tesuturile subiacente laxe ale fetei.
EQ alergic:reactii alergice la medicamente,produse
alimentare,muscatura de insecte;
EQ congenital;
EQ idiopatic:etiologie necunoscuta
Se manifesta printr-o umflatura bine delimitata,tare,de culoare roz
pal,nepruriginoasa,dar care produce o senzatie de
arsura.,tumefierea edematoasa a capului si gitului,fara aparitia
semenelor inflamatorii.
Apare edem glotic,laringean,ce determina obstructia mecanica
partiala sau totala a cailor respiratorii superioare cu aparitia
dispneei,senzatiei de sufocare,cianozei si edemul masiv al
buzelor,obrajilor,limbii,apar brusc,dupa injectarea unui
medicament,putind duce la soc anafilactic
 TRATAMENT
 oprirea imediata a administrarii medicamentului incriminat
 administrare de corticisteroizi in cantitate mare:hidrocortizon
300 - 400 mg. i.v
 Adrenalina
 Antihistaminice-Tavegyl
 oxigenoterapie sub presiune punctie cricotiroidiana
 internare in spital
31) Urticaria: : definitie, etiologia, tablou clinic, tratament, îngrijirea
este afecţiunea cutanată caracterizată prin apariţia bruscă şi
pasageră a unei erupţii constând în papule şi plăci eritematoase sau
eritemato-edemoase pruriginoase a dermului şi ţesutului
subcutanat.
factori fizici: frigul, căldura, factori mecanici, radiaţiile solare;
● medicamente: antibiotice(penicilina), analgezice, AINS, sedative.
●alimente: ouale, nucile, ciocolata, căpşunile, laptele, brânza,
condimentele, carnea de porc, etc.
●adjuvanţi alimentari
 alergeni inhalaţi: polenul, sporii de ciuperci, praful de casă,
descuamatiile animalelor.
 ● infecţiile: urticaria poate apărea din cauza unor agenti
bacterieni, virali, fungici (candida)
 TABLOU
 papula urticariană, elastică la palpare, cu un halou eritematos
variabil, pruriginoasă. Alte leziuni prezintă doar eritem şi
edem.
 Leziunile au dimensiuni diferite de la un vârf de ac la diametre
de câţiva centimetri.
 Sunt bine delimitate, rotunjite sau policiclice.
 Leziunile sunt efemere, dispar fără să lase urme, în timp ce alte
elemente noi pot să apară în pusee successive.
 tRATAMENT- Dieta este utilă în urticariile declanşate de
alimente, se impune evitarea alimentului incriminat. Unii
specialisti recomandă diete lipsite total de conservanţi şi
coloranţi.
 În formele usoare-antihistaminice peros
 În formele severe, generalizate se va administra soluţia de
epinefrină, corticosteroizi, antihistaminice intramuscular

32) Intoxicația cu monoxid de carbon: tabloul clinic, primul ajutor,
rolul asistentei medicale in profilaxia lor.
 intoxicaţie uşoară-dureri puternice de cap, cu senzaţia de
zvâcnire a tâmplelor, cu ameţeli, greţuri şi (sau) vărsături. Faţa
intoxicatului este de culoare roşie-vişinie iar respiraţia este
greoaie şi rapidă, deoarece oxidul de carbon, împiedicând
oxigenul să ajungă în ţesuturi, acţionează ca într-o asfixie.
 Se instaleaza apoi coma, care dureaza intre 19 si 40 de ore, este
linistita, cel mai frecvent superficiala.
 In aceasta etapa (coma) poate aparea si un efect depresor
respirator si, mai ales, instalarea insuficientei circulatorii acute
(colaps).
 Masuei de urgenta
 Scoaterea imediată din mediu toxic.
 Aerisirea încăperilor prin deschiderea ferestrelor.
 Se aşează victima în decubit lateral.
 Se face degajarea căilor respiratorii – capul în hiperextensie şi
se instituie respiraţia artificială – cu trusă de reanimare – dacă
victima este în stop respirator.
 Se administrează oxigen – oxigenul fiind antidotul CO.
Concentraţia O2 100% în primele 30 minute.
 În cazuri grave - comă – se instituie oxigenoterapia hiperbară –
dar nu mai mult de 3 atm
 TRAtament- oxigenoterapia cu oxigen 100%; intubarea şi
respiraţia artificială a persoanei respective, dacă se impune; în
unele cazuri se recomandă terapia cu oxigen hiperbar
 Tratamentul instituit la timp reduce riscul pierderii memoriei,
atenţiei sau concentrării.
 Dacă nu este tratată, intoxicaţia poate determina lezarea inimii
sau a creierului sau chiar exitus; decesul în urma intoxicaţiei
cu monoxid de carbon apare în 10 minute de la expunerea la o
cantitate mare de monoxid de carbon
33) Intoxicatia cu medicamente: tablou clinic, metode de tratament și
îngrijire
Cauze: accidental mai ales la vârstele extreme si voluntar cel mai
frecvent fiind intoxicatii polimedicamentoase.
Semne generale: agitatie sau somnolenta, tulbari de constienta,
poate exista o halena specifica, dureri abdominale, varsaturi,
diaree.
Conduita:
 Protocolul ABC
 se cauta cutiile de medicamente, flacoane, folii din jurul
pacientului si ele vor fi transportate împreuna cu pacientul la
spital.
 pacient constient -provocarea vomei, iar în cazul victimei
inconstiente se va transporta în pozitia laterala de siguranta.

34) Intoxicatia cu ciuperci: tablou clinic, metode de tratament și

îngrijire
 toxină: muscarina: gen. Clitocybes, Incybes, Mycena
 Apare cel mai frecvent în mod accidental.
 Manifestari clinice:- Greaţă, vomă. - Diaforeză. -
Hipersalivaţie. - Lacrimaţie. - Mioză. - Bradicardie. -
Hipotensiunea arterială. - Bronhospasm. - Frisoane, -
Inconştienţă. - Convulsii. - Simptomele se instalează rapid (1,5-
2 ore).
 Conduita : Prezentare cât mai rapid la medic. Cu cât se
întârzie începerea tratamentului adecvat situatiei, cu atât
urmarile pot fi mai grave.
 Se tenteaza provocarea de varsaturi, se administreaza
substante purgative (sare amara).
35) Intoxicatia cu substante caustice: tablou clinic, metode de
tratament și îngrijire.
o serie de acizi (azotic, clorhidric, sulfuric, etc.) sau baze puternice
(amoniac), sau mai slabe (amoniu), care pot produce leziuni ale
mucoaselor de la simplul eritem la necroza.
Manifestari clinice (dupa ingestie):
 senzatia de arsura a mucoasei bucale,
 dureri la înghitire,
 varsaturi mucoase apoi sangvinolente,
 colici abdominale, dureri retrosternale.
Starea de soc se poate instala foarte rapid, chiar la câteva ore dupa
ingestie. Conduita medicala:
 Protectia personala este deosebit de importanta.
 Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC).
 În cazul stopului cardio respirator la efectuarea ventilatiilor
gura la gura se evita contactul direct dintre gura salvatorului si
gura pacientului. Se poate folosi o bucata de tifon sau batista
salvatorului.
 Este interisa provocarea de varsaturi si neutralizarea
substantei corozive. Exemplu: în cazul intoxicatiei cu acizi nu
se administreaza lapte sau uleiuri.
36) Intoxicația cu alcool metilic: tablou clinic, metode de tratament și
îngrijire
 Alcoolul metilic este folosit ca solvent pentru lacuri şi vopsele,
aditiv şi combustibil, fiind una dintre cele mai toxice substanţe
 în organism-provoacă dereglarea procesului de oxidare
fosforică în sistemul nervos, în primul rînd, în retină şi în
nervii optici.
 Simptomatologie: 
 Fenomenele de intoxicatie apar dupa o perioada de latenta de
la 1 la 36 de ore.
 Apar starea ebrioasa, alterarea starii generale, ameteli,
senzatia de slabiciune, cefalee puternica, somnolenta, varsaturi,
diaree, dureri abdominale, facies cianotic, transpiratii profuze,
tahicardie, dispnee, hipotensiune arteriala.
 Se instaleaza coma, insotita de hipotermie si uneori edem
pulmonar acut. Apar destul de precoce tulburari de vedere
(“ca prin ceata") si, uneori, alterari ale perceperii culorilor.
 Coma insotita de crize de contracturi tetaniforme sau/si
convulsii.
 Bolnavul trebuie supravegheat minimum 5 zile (timpul de
eliminare a metanolului din organism). 
 antidot este alcoolul etilic, care blocheaza metabolismul
alcoolului metilic si favorizeaza eliminarea acestuia din urma
din organism. Se administreaza o solutie de alcool etilic 50%
din 4 in 4 ore, cate 0,5 ml/kcorp.
- Se face spalatura gastrica cu suspensie de carbune activat in
solutie de bicarbonat de sodiu.
- Se provoaca voma
- Se hidrateaza intens bolnavul (41/24 de ore).
- Se administreaza Mialgin in caz de dureri abdominale foarte
puternice.
- Se administreaza oxigen.
- Se aplica pansament ocluziv pe globii ocular
37) Intoxicatia cu compusi ai clorului: tablou clinic, metode de
tratament și îngrijire.
Preparatele clorului sînt uşor dizolvabile în grăsimi şi pătrund
repede în celulele nervoase, inactivînd un şir întreg de fermenţi.
scăderea capacităţii de muncă, slăbiciune generală,
excitabilitate, cefalee,transpiraţie abundentă;
polineuropatie (parestezia extremităţilor, micşorarea sensibilităţii
şi a gradului de activitate musculară, diminuarea tonusului
muscular şi a reflexelor).
Eliminarea toxicelor din organism
 Diureza forţată: - Furosemid- Manitol - Glucoza 10% -
Ringer-lactat
 Hemodializa

38) Intoxicatia cu arsen: tablou clinic, metode de tratament și

îngrijire
 In intoxicaţie acută - simptome intestinale: dureri acute în
epigastru, vome cu miros de usturoi,colici abdominali, diaree,
după care se instalează hipotermia și apar convulsi.
 In ntoxicaţia cronică- decolorarea şi căderea părului.
 Patologia începe cu afectarea membrelor superioare.
Bolnavul simte dureri profunde în oase, crampe, dureri în
muşchi.
Tratament: 
 Dimercaprol -este antidotul care formeaza cu arsenul
compusi netoxici.
- Spalatura gastrica cu apa, urmata de un pahar de lapte sau
solutie de tiosulfat de sodiu
- Provocare de varsaturi, administrare de purgativ salin.
- Combaterea durerilor abdominale cu Mialgin.
- Tratamentul insuficientei circulatorii acute.
- Reechilibrare hidro-electrolitica. 
39)Intoxicatia cu metale grele: tablou clinic, metode de tratament și
îngrijire.
se produc mai ales accidental, prin contactul organismului cu
diferite metale grele, în mediul industrial sau la domiciliu.
Pătrunderea -prin ingestie sau prin inhalaţie, sau chiar prin
contact cu tegumentul, dar în majoritatea situaţiilor, prin
expunere cronică,
După absorbţie, metalul greu trece în sânge şi ulterior se
cantoneză în diferite organe (oase, ficat,rinichi), unde realizează
concentraţii relativ ridicate timp de ani de zile.
Manifestari clinice:
Determină afectarea sistemului nervos central (tulburări
neurologice, psihice), a sistemului endocrin, renal,
cardiovascular.
produce efecte teratogene, copiii mamelor expuse prezentând
întârziere în dezvoltarea psihică, tulburări de memorie, defecte
de vorbire
Decontaminarea internă:
o Emeza, în primele 2 ore postingestie, pacientul conştient şi
copiii în vîrsta de peste 6 ani, cu Sirop de ipeca
o Spălătura gastrică
o Administrarea cărbunelui activat (1 g/kg): se administreză în
doze de 50 g la fiecare 4 ore.
o Administrarea de purgative osmotice sau saline:
- Sulfat de magneziu
- Sorbitol
Eliminarea toxicelor din organism
 Diureza forţată: - Furosemid- Manitol - Glucoza 10% -
Ringer-lactat
 Hemodializa.
 intoxicaţie acută cu: metale grele (arsenic, crom, cobalt, cupru,
plumb, mercur, nichel, zinc):
 - Penicilamină 250-500 mg oral în 4 prize/24 ore.
 - Albuşul de ou, doza de albuş de cel puţin 10 ouă.
1) Semiologia psihiatrică: tulburarile de constiinta, ale
instinctelor( sexual, alimentar, matern, vital), ale afectivitatii, ale
perceptiei, ale memoriei, ale gindirii, tulburarile de comportament .
Tulburările de conştiinţă
cantitative: obnubilarea-reprezinta o denivelare a gradului de
vigilitate,apare in starile de oboseala. soporul –este o stare de somn
profund,la care pacinetul nu mai poate fi trezit decat de stumuli
foarte puternici . coma –stare la care constinta este abolita fara
posibilitatea de a fi trezit.
calitative
starea crepusculară-ingustarea punctiforma a campului actual de
constiinta cu pastrarea automatismelor motorii
starea confuzională- Clinic se manifestă prin: atenţia e grav
afectată, dezorientare temporo-spaţială, comportamentul este
haotic, fără sens
Disfuncțiile sexuale
a) Tulburări ale dorinței sexuale - scădere - creștere
b) Tulburări ale excitației sexuale- impotenţa (♂) frigiditatea (♀)
c) Dispareunie (durere în timpul actului sexual)
d) Vaginism (contracții involuntare ale musculaturii vaginului)
e) Tulburări ale orgasmului - scăzut - crescut
Parafilie
Partener anormal-Masturbarea Homosexualitatea/lesbianismul
Incestul (partenerul este o rudă de gradul I) Pedofilia ,Zoofilia
Conduite anormale-fetisism,travestism, Exibiționism,sadism
Instinctul Matern-Scop – protejarea copilului.
La femei se dezvoltă încă intrauterin. La bărbați se dezvoltă treptat.
Perturbarea instinctului matern:
Copil nedorit Sentimentul de copil "în plus“Copilul cu tată
necunoscut sau care refuză recunoașterea Rejectarea, abandonul
copilului Pruncuciderea
Instinctul alimentar
1) Tulburări cantitative - -Hiperfagia (bulimia) = consumul excesiv
și impulsiv de alimente -Consumul excesiv de lichide (potomania) -
Inapetența - Anorexia
2) Tulburări calitative -Pica – ingerarea de alimente necomestibile
(ex. retardul mental)
Tulburările memoriei
Cantitative
Hipomnezia (scăderea) b. Amnezie (selectivă,antero-/retrogradă)
c. Hipermnezia (creșterea) ex. manie, toxicomanie, în situații de
pericol vital extrem
Tulburările calitative ale memoriei
Ecmnezia reprezintă plasarea în prezent a unor amintiri din trecut.
Criptamnezia se referă la situaţia în care persoana îşi atribuie
inconştient un material făcut de altcineva. Deja/jamais vu, connu,
vecu
Gandirea,Tulburari cantitative-De ritm -Fugă de idei – gândire
accelerată-Mentism (Număr mare de gânduri ce se derulează rapid)

Lentoare ideativă – gândire lentă ,Baraj (întrerupere bruscă)

b. De conținut -Sărăcirea conținutului vorbirii -Exagerarea
conținutului vorbirii (idei multe
. Tulburări calitative
a. Ideea obsesivă - Idee penetrantă, recurentă, ce parazitează
gândirea, pacientul recunoscând caracterul propriu,
b. Ideea delirantă = DELIRUL -Convingere patologică ce derivă
de la o judecată falsă, fără substrat real,
c. Ideea prevalentă - idee ce pleacă de la un fapt real,
Tulburari ale comportamentului-Neliniște psiho-motorie
2. Agitație psiho-motorie – grad maxim de neliniște psiho-motorie,
dezordonată 3. Inhibiție psiho-motorie 4. Stupor – grad maxim de
inhibiție psiho-motorie cu absența mișcărilor - ex. depresie, psihoze.

5. Negativism – ignoră comenzile examinatorului sau uneori execută

contrarul 6. Comportament bizar – dezorganizat, lipsit de sens
7. Comportament dramatic, teatral 8. Comportament impulsiv
(piromanie, cleptomanie).
1)Instinctul Vital-Reprezintă apărarea vieții și integrității corporale.

Tulburări ale instinctului vital: Agresivitate - Îndreptată asupra

propriei persoane (autoagresivitate: automutilare, parasuicid,
suicid) -Îndreptată asupra altei persoane: verbală,comportamentală
Automutilare – vizează integritatea corporală: Crestare impulsiva,
superficială Înghițire de obiecte ascuțite pentru a obține un
beneficiu secundar. Parasuicidul = Este intenția de a mima suicidul
cu scopul de a-i impresiona, manipula pe cei din jur ,lasa
scrisori,invinuieste pe cineva c) Suicidul -Intenția reală de a muri -
Planificat, își ia măsuri de a nu fi găsit - Alege o modalitate violentă
- Dacă lasă scrisori, își asumă responsabilitatea actului suicidar
Nivelul Afectiv
Din punct de vedere al intensității trăirilor afective distingem:
 Emoția – trăire intensă, declanșată brusc, la stimuli exteriori,
de durată scurtă, însoțită de reacții vegetative
 Afectul – trăire foarte intensă, ce lasă urme adânci, de obicei
declanșată de o persoană înalt semnificativă pentru individ (ex.
răutate din partea unui prieten)
 Sentimentul – debut treptat sau lent, poate fi controlat rațional
cu intensitate ce poate varia pe parcurs
 Pasiune – spre deosebire de sentiment, nu poate fi controlată
rațional
Euforie – stare de bine, fericire, veselie cu sentimentul de
atotștiință, putere. 9. Disforie – o stare de iritare morocănoasă
Inversiunea afectivă – ură apărută brusc față de o persoană
familială. 12. Suspiciozitate – sentimentul de bănuială, neîncredere
față de o persoană.
13. Răceală afectivă – incapacitatea de a resimți sentimente
Tulburări ale percepției
1. Tulburări cantitative a. Hiperestezia (exagerarea percepției)
b. Hipoestezia (diminuarea percepției)
Tulburări calitative
Iluzia – este o percepție falsă (adică cu o altăsemnificațiedecât cea
reală) cu obiect (obiect ce există în realitate).
 a. Halucinația – este o percepție fără obiect, percepută în spațiul
exterior individului. Pot fi: -Vizuale, Auditive (pocnituri/voci),
Tactile,Olfactive, Gustative.
c. Pseudohalucinaţii – când vocile sunt percepute în cap sau în
corp

2) Sindroamele psihice in functie de boala somatica

In funcţie de boala somatică ,de caracterul evoluţiei, apar
următoarele sindroame psihice: sindromul astenic, depresiv,
ipohondrie, paranoid, psihoorganic.
Sindromul astenic-bolnavul acuză o scădere a forţelor fizice,
oboseală pronunţată, nervozitate care apare dimineaţa şi se
menţine toată ziua, pe toată durata bolii somatice.
Sindromul paranoid apare mai rar. Paranoidul este dominat de
idei delirante de relaţie, persecuţie,influenţă.
Sindromul psihoorganic apare la bolnavi cu boli somatice
cronice. Se observă iritare, instabilitate emoţională cu reacţii
isterice.Bolnavii devin egoişti,scade memoria.
Sindromul depresiv este caracterizat de o tristeţe
moderată.Bolnavii sunt deprimaţi, îngrijoraţi că boala se poate
repeta, permanent emoţional încordaţi, cu excitaţie
sufletească(senzaţia „de piatră pe suflet"), des plâng, sunt
cuprinşi de o frică de moarte.
Sindromul ipohondric se caracterizează printr-o atenţie
predominantă asupra bolii. Pacienţii prezintă multe senzaţii
neplăcute care obiectiv nu corespund cu afectarea somatică.
3) Tulburările psihice în patologia respiratorie și cardiovasculară:
tabloul clinic, asistența medicală, îngrijirea pacienților, profilaxia.
Dereglări psihice în bolile cardiovasculare.
endocardite,tulburări de ritm,ateroscleroză , hipertensiune şi
hipotensiune,insuficienţă cardiacă.
Tulburări psihice minore modificări ale dispoziţiei şi ale
caracterului,anxietate,impulsi vitate, iritabilitate, insomnie.
Tulburări majore- confuzii mintale,stări delirante.
In infarct miocardic-fobie, stări euforice,stare depresivă .
Dereglări psihice în bolile respiratorii.
bronsită cronică şi astm pulmonar- obsesii, insuficienţă de aer,
respiraţie dificilă,senzaţii de strangulare.
Tratamentul etiologic se efectuează cu antibiotice
(penicilină,levomicetină,streptomicină) în funcţie de natura
germenului respectiv.
Tratamentul patogenic - dezintoxicare cu soluţie de glucoza,
soluţie
fiziologică în perfuzie în doze mari cu vitamina C şi vitamine din
grupa B, consum sporit de lichide.
Sedarea se face cu ajutorul tranchilizantelor: elenium,diazepam,
fenazepam etc.
Tratamentul simptomatic: In stările depresive se indică
antidepresante: melipramin, amitriptilin, eglonil.
In cazuri psihotice cu excitaţii, halucinaţii se folosesc
neuroleptice: aminazin, tizercină, haloperidol
4) Tulburările psihice în patologia digestivă și osteoarticulară: tabloul
clinic, asistența medicală, îngrijirea pacienților, profilaxia.
Dereglări psihice în bolile aparatului digestiv.
Se întâlnesc în bolile ulceroase, gastrite, colite,
obezitatea;anorexia nervoasa.
Astenia îndelungată,pronunţată, pe fondul căreia apar senzaţii de
frică,tristeţe.
În cazuri mai grele apar cancerofobii.
Gândirea este paralizată de diferite întrebări despre starea
sănătăţii
Dereglări psihice în patologia osteoarticulară.
artrite reumatoide;dureri ale spatelui;
insomnie,iritabilitate,agitaţie psihomotorie de aspect depresiv cu
idei ipohondrice, autism, negativism.
Tratamentul etiologic se efectuează cu antibiotice
(penicilină,levomicetină,streptomicină) în funcţie de natura
germenului respectiv.
Tratamentul patogenic - dezintoxicare cu soluţie de glucoza,
soluţie
fiziologică în perfuzie în doze mari cu vitamina C şi vitamine din
grupa B, consum sporit de lichide.
Sedarea se face cu ajutorul tranchilizantelor: elenium,diazepam,
fenazepam etc.
Tratamentul simptomatic: In stările depresive se indică
antidepresante: melipramin, amitriptilin, eglonil.
In cazuri psihotice cu excitaţii, halucinaţii se folosesc
neuroleptice: aminazin, tizercină, haloperidol
5) Tulburările psihice în patologia infecțioasă și hepatică: tabloul
clinic, asistența medicală, îngrijirea pacienților, profilaxia.
Gripă.
După 2-3zile de boală
Perioada prodromului- insomnie, astenie, adinamie,apatie.
amenţia infecţioasă +sindroame depresive şi maniacale.
Delirul febril
Malaria
agitaţii psihomotorii şi crize epileptiforme
Idei delirante de grandoare,combinate cu idei de persecuţie
SIDA
Comportament antisocial.
tulburări mnezice, scăderea simţului critic, uneori idei paranoide
cu supraapreciere
Tuberculoză.
se întâlnesc rar.
se caracterizează printr-o evoluţie mai benignă, bolnavii nu sunt
agitaţi, se observă
obnubilare cu fenomene catatonice. Alte sindroame, delirante,
halucinator, se întâlnesc destul de rar.
Sindromul psihopatiform se caracterizează prin iritabilitate
pronunţată, depresie, ipohondrie.
Toxoplasmoza
dereglările psihice la bolnavii cu toxoplasmoză pot fi împărţite în
3
grupe:
Epilepsia- accese epileptice, schimbări de caracter sub formă de
egoism, egocentrism, pedantism
Oligofrenia- diferite forme de la debilitate până la idioţie
Sindromul schizofreniform- sindrom halucinator - paranoid, cu
halucinaţi auditive şi delir de relaţie, influenţă, urmărire,
otrăvire, ipohondrie
Tratamentul psihozelor postinfecţioase cuprinde trei aspecte
principale: etiologic, patogenic şi simptomatic.
Tratamentul etiologic se efectuează cu antibiotice
(penicilină,levomicetină,streptomicină) în funcţie de natura
germenului respectiv.
Tratamentul patogenic - dezintoxicare cu soluţie de glucoza,
soluţie
fiziologică în perfuzie în doze mari cu vitamina C şi vitamine din
grupa B, consum sporit de lichide.
Sedarea se face cu ajutorul tranchilizantelor: elenium,diazepam,
fenazepam etc.
Tratamentul simptomatic: In stările depresive se indică
antidepresante: melipramin, amitriptilin, eglonil.
In cazuri psihotice cu excitaţii, halucinaţii se folosesc
neuroleptice: aminazin, tizercină, haloperidol.
In perioada de convalescenţă se recomandă vitaminoterapie,
somnifere, doze mici de tranchilizante: seduxen, relanium,
meprobramat.
Se foloseşte fizioterapia, acupunctura,psihoterapia
Dereglări psihice în afecţiuni hepatice.
ciroza ficatului
Astenie cu stare depresivă îndelungată şi frică de
moarte,insomnie,cefalee.
În stările mai grave apar tulburări de conştiinţă-
obnubilare,delir, comă .
6) Tulburările psihice în patologia aparatului genital și renală:
tabloul clinic, asistența medicală, îngrijirea pacienților, profilaxia.
Dereglări psihice în afecţiunile renale.
De la o stare de astenie până la psihoză.
în glomerulonefrită –stări depresive cu elemente apatice,
indiferenţă,stări comatoase, halucinaţii vizuale şi auditive.
Episoade maniacale asociate cu convulsii.
La vârsta de 25-35 ani.
1.Tulburări psihice în timpul ciclului menstrual.-Înainte de
menstruaţie (cu câteva zile) apare aşa-numitul sindrom
premenstrual (la 30-80 % din femei) care se caracterizează prin
anxietate,iritabilitate ,tristeţe , diferite senzaţii şi disconfort
abdominal.
În timpul menstruaţiei femeile devin capricioase, deprimate,
indiferente faţă de cele din jur. Se dereglează atenţia şi somnul.
În alte cazuri, în perioada menstruaţiei apar acutizări ale
psihozelor endogene (schizofrenie,epilepsie,psihoză maniaco-
depresivă).
În perioada menopauzei: insomnie, cefalee,ameţeli , o stare
depresivă.
o
o 2.Tulburări psihice după avort.
Sindrom nevrotiform cu simptome fobice anxioase, psihostenice,
isterice, depresive.
Când apar complicaţii manifestate prin procese infecţioase
(septice) ale organelor genitale, se dezvoltă o dereglare psihotică
de confuzii delirante, amentive, oniroide, comatoase.
o 3.Tulburări psihice în timpul sarcinii.
 o 4.Tulburări psihice postpartum(după naştere).
o 5.Tulburări psihice în timpul lactaţiei.

7) Tulburarile psihice in timpul sarcinii si postpartum: tabloul clinic,

asistența medicală, îngrijirea pacienților, profilaxia.
Mai frecvent în primul şi al treilea trimestru de sarcină .
Stări obsesive cu fobii ,o teamă de a nu muri în timpul sarcinii,
naşterii, de a nu naşte un copil desfigurat, până la teama de a nu
putea creşte copilul.
Pot apărea agorafobii, claustrofobii.
In timpul gravidităţii se pot acutiza nevrozele, psihopatiile,
schizofrenia, epilepsia, psihoza maniaco-depresivă.
In general, tulburările psihice în perioada gravidităţii au o
evoluţie favorabilă şi se remit relativ rapid după naştere.
a. Tristeţea post-partum (Post-partum blues, baby-blues,
sindromul celei de-a 3-a zi )
sindrom alcătuit din dispoziţie tristă, ce poate fi acompaniată sau
nu de labilitatea dispoziţiei afective, anxietate, insomnie, scăderea
apetitului şi iritabilitate.
apare, în mod obişnuit, în prima săptămână după naştere
(frecvent între zilele 3 şi 5 după naştere, concomitent cu apariţia
lactaţiei)
Depresia post-partum apare, de regulă, la 2 până la 8 săptămâni
de la naştere şi poate fi în prelungirea unei tristeţi post-partum.
Apare la 10 – 15% din femeile care nasc.
factori etiopatogenetici - Factori psihosociali: sarcină nedorită,
probleme în relaţia de cuplu, abuzurile suferite de mamă în
perioada copilăriei,complicaţii obstetricale, evenimente stresante
de viaţă, etc Dispoziţie tristă şi/sau iritabilă - Astenie - Plâns facil
- Uneori ideaţie suicidară (impune necesitatea spitalizării) -
Obsesii fobice de impulsie (teama de a nu face rău copilului)
Patologia afectează relaţia mamă-copil şi pot apărea perturbări
în dezvoltarea psihologică a copilului.
Tratament: - de obicei, ablactare - antidepresive (ca tratament
acut, dar şi de întreţinere) - psihoterapie.
Psihoza post-partum (puerperală )
Debutul se produce de regulă după primele 2-4 săptămâni de la
naştere.
Factori de risc: - Antecedente psihiatrice personale şi familiale, -
Primiparitatea - Complicaţii obstetricale şi perinatale.
În perioada prodromală pot apărea simptome nespecifice
precum: insomnie, coşmaruri, anxietate, comportament bizar,
simptome depresive în cursul ultimelor săptămâni de sarcină.
În cadrul tabloului clinic putem întâlni:
- idei delirante instalate în mod acut, nesistematizate, cu tematică
centrată pe copil
- mai poate dezvolta tematici delirante paranoide de referinţă,
persecuţie, gelozie şi grandoare
- insomnie
- risc de suicid şi infanticid
- nelinişte psihomotorie
- depersonalizare (senzaţia că nu mai sunt „eu”)
Evoluţia este de obicei favorabilă, dar cu risc de recădere în
cursul altei sarcini. Uneori, poate evolua spre schizofrenie sau
tulburare bipolară.
Tratament:
- obligatoriu spitalizare
- separarea precoce de copil
- antipsihotice (atipice) după ablactare
- psihoterapie, consiliere
- continuarea tratamentului de întreţinere, cu control în
ambulatorul de specialitate.
8) Narcomaniile: noțiune, etiologia,starile caracteristice
narcomaniei,clasificare, principalele tipuri de droguri si efectele lor
asupra psihicului , clinica toxicomaniei, asistenta medicala si
tratment.
Narcomania este o stare de intoxicaţie periodică sau cronică,
nocivă  pentru om şi societate, provocată de consumul repetat
al narcoticului (natural sau artificial)
Adicţianevoie psihică de a consuma substanţa Obişnuinţa,
subordonarea oricărei activităţi aceleia de a-şi procura drogul,
indiferent de consecinţe
Toleranţa-Necesitatea creşterii considerabile a cantităţilor de
substanţă, pentru a ajunge la intoxicaţie sau la efectul
dorit,diminuarea semnificativă a efectului la uzul continuu al
aceleiaşi cantităţi de substanţă
Abstinenţa-Dezvoltarea unui sindrom specific unei substanţe,
datorat încetării sau reducerii uzului substanţei respective (fizic sau
psihic),apare deteriorare la nivel profesional, social
Dependenţa-durata consumului – mare (ani)starea fizică şi psihică
secundară consumului: fizic – nevoia,irepresibilă; fizic – toleranţă,
sevraj. Clasificare- Narcomanii majore şi minore.
Narcomanii minore- dau fenomene de abstinenţă mai puţin
importante şi duc la degradarea persoanei într-un interval de timp
mult mai îndelungat - cafeaua, tutunul, sedativele, tranchilizantele
minore
Narcomanii majore -opiu şi derivaţii săi (morfina, heroina) ,cocaină
şi canabis
Principalele tipuri de dragoru-opiacee , Marihuana, cocaină,
anxiolitice şi sedative, amfetamine, tutunul,
Alcoolul, Cocaină şi Metamfetamine-Schizofrenia, paranoia,
comportament ,compulsiv
Stimulenti-Anxietate, atac panică, manie şi tulburări de somn
LSD.Ecstasy-delir si halucinatii
Alcool, sedative, somnifere si narcotice-depresie si tulburari
afectuve
Ketamine-comportament antisocial
În perioada de tatonare se produce un adevărat dialog între om şi
drog. În acest răstimp au loc încercări multiple şi la intervale
neregulate. Omul se simte stăpân pe situaţii şi recurge când doreşte
la drog, de cele mai multe ori cu speranţa de a-şi îmbunătăţi într-un
fel sau altul situaţia de moment, mizând pe calităţile drogului.
Pe nesimţite, solicitările tot mai dese, la intervale tot mai scăzute,
creează o dependenţă faţă de drog. Această servitute se poate decela
prin instalarea toleranţei şi în consecinţă a obligaţiei de a mări doza
pentru obţinerea efectului şi prin apariţia abstinenţei imediat ce
dintr-o cauză oarecare drogul este suprimat brusc.
Dacă toleranţa nu îngrijorează decât în foarte mică măsură sau
chiar deloc pe toxicoman, în schimb fenomenele de abstinenţă îl
neliniştesc aşa de mult, încât preferă să mărească dozajul şi să facă
orice concesii spre a-şi obţine drogul
Abstinenţa (sevrajul) poate apare în mod "forţat" în condiţii
imprevizibile ca: lipsa bruscă a drogului pe piaţă, epuizarea
rezervelor personale înaintea posibilităţii unei noi aprovizionări,
apariţia unei maladii intercurente cu internare de urgenţă, accident
de muncă, de circulaţie, închisoare, etc.
Tulburările se instalează destul de repede în câteva ore şi se
manifestă în special prin următoarele simptome: nelinişte care
poate ajunge până la paroxism, agitaţie psiho-motorie, reacţii
violente de tip impulsiv, cu halucinaţii
Odată cu aceste fenomene psihice apar şi modificările
neurovegetative care pun în pericol însăşi viaţa bolnavului.
Cele mai frecvente tulburări neurovegetative : vărsături, diaree,
midriază, transpiraţii, tulburări respiratorii, hiperalgii variabile,
crampe musculare, colaps circulator care poate duce la sincopă şi
moarte
TRatamentul
a) Obligativitatea internării într-un spital de psihiatrie. Este
exclusă posibilitatea unei terapii la domiciliu ştiut fiind pericolul
abstinenţei şi a imperioasei dorinţe de a continua luarea drogului.
b) Internarea se va face cel puţin pentru prima perioadă într-un
serviciu închis cu prezenţa continuă a personalului de
supraveghere.
c) Toxicomanul va fi supus la observaţie atentă şi la controlul
repetat a tuturor surselor prin care şi-ar putea procura drogul.
Tratamentul cuprinde în sine trei etape:
 a) o etapă preparatorie, foarte scurtă de câteva zile;
 b) o etapă de dezintoxicare cu o durată aproximativă de 1 -4
săptămâni
 c) o etapă lungă de consolidare de 3 luni - 3 ani.
informarea cât mai largă a populaţei despre pericolul pe care-l
reprezintă farmacodependenţa la ora actuală şi totodată crearea
unei puternice opinii de masă împotriva acestui flagel social.
antrenarea presei, a radioului, a televiziunii şi a
cinematografului
propagandă făcută de specialişti prin conferinţe, dezbateri
publice, etc.
9) Alcoolismul: noțiune, etiologie, formele clinice ale
alcoolismului,tabloul clinic, stadiile alcoolismului cronic, efectele
alcoolului, psihozele alcoolice, tratamentul
alcoolismului,particularitatiile
Alcoolismul este o forma de toxicomanie majora foarte
raspandita, constand in utilizarea regulata si progresiva
cantitativ a bauturilor alcoolice cu consecinte negative pentru
individul care le consuma
ETILOGIA
starea familială - persoane mai puţin instruite
persoanele divorţate, singuratice.
în familiile, unde unul din soţi este alcoolic
particularităţile psihice- caracterul psihopatic,
nervotizarea,stările psihopatiforme,
educaţia în familie şi la şcoală
Forme cilinice:Itoxicatia acuta stadiul 1- excitaţiipsihomotorii
stare de bună dispoziţie, comportament leger, predispunere la
anumite glume.
pot apărea şi explozii afective de iritabilitate, agresivitate.
Stadiul 2-apare euforia marcata de derglari neuropsihice
majore.Limbajul devine incoerent,apar iluzii vizuale si auditive.
Stadiul 3-stare paralitica,reflexie conditionate sunt
inhibate,limbaj incoerent.coordonarea motorie lipseste
II. Intoxicaţia patologică (betia patologica)
Mai frecvent apare la persoanele cu traume cerebrale, psihopatie,
stări de afect după o mică cantitate de alcool.
 După consumul de alcool, peste o oră sau două, în organism
apare o dereglare de conştiinţă de tip crepuscular. Pentru cei din
jur comportamentul este coordonat, subiectul pare treaz.
Se observă agitaţie, cu o stare afectiv-negativă de frică si
anxietate.
III. Alcoolismul cronic (sindromul de dependenţă).
1. Dependenţa cronică de alcool. Bolnavul după o mica doză de al-
cool simte o atracţie puternică, o necesitate de a prelungi
consumul de alcool până la o intoxicare pronunţată.
. Pierderea controlului asupra cantităţii de alcool consumat. După
prima doză de alcool, bolnavul nu se poate opri. Persoanele, care
devin dependente de alcool, găsesc justificări şi argumente
„logice" şi „convingătoare" pentru îndreptăţirea stării sale.
Starea de dependenţă (sindromul abstinent). In lipsa,de,alcool la
bolnav apare cefalee, transpiraţii abundente, tulburări
cardiovasculare, insomnie, vome, tremor, tristeţe.
Tabloul clinic- raspunsuri incetinite fata de mediul ambiant*
scaderea coordonarii* scaderea capacitatii de a gandi limpede*
alterarea memoriei
* voma* tulburari de vedere* risc crescut de accidente
* dificultatea de a merge sau de a sta in picioare
* pierderea cunostintei
* coma
* deces
9)Stadiile alcoolismului cronic- Stadiul iniţial. La aceşti bolnavi
dorinţa de a folosi alcool apare mai des în situaţii întâmplătoare:
zi de naştere, nuntă. Pacientul tot mai des caută aşa situaţii.
Dependenţa de alcool devine o obsesie, o „poftă obsesivă" de a
întrebuinţa alcool. Starea de abstinenţă lipseşte, dar doza de
alcool la care bolnavul rămâne treaz creşte. Stadiul alcoolismului
narcotizat Dacă în stadiul iniţial există idei obsesive de a consuma
alcool, apoi mai târziu apare tendinţa de a trăi o plăcere fizică şi
psihică. Cel mai important criteriu este starea de dependenţă
(abstinenţă).
Stadiul encefalopatie - starea de dependenţă (abstinenţă) se agra-
vează progresiv. Toleranţa scade. Tot comportamentul este
orientat spre a obţine alcool, de aceea bolnavul poate să vândă
totul din casă pentru a cumpăra alcool. Aceşti bolnavi consumă
diferite produse ce conţin alcool, parfumuri. Apar amnezii severe
şi persistente, scade memoria, se dereglează gândirea,
Efectele de scurta durata-voma,tulburari de vedere,alterarea
memoriei,scaderea coordonarii,scaderea capacitatii de a gindi
limpede,
Efecte de lunga durata-malnutritia,boli de liimpede,pierderea
memoriei,alcoolismul cronic,ciroza hepatica.
Efectele asupra organismului-Tulburarile neurologice- deficiente
motorii, tulburari deinstabilitate, accidente vasculo-cerebrale,
polinevrite,etc;
Tulburarile metabolice - carentele vitaminice, in special in seria
vitaminelor B;
Tulburarile dermatologice -“pseudo-pelagra-alcoolica’
caracterizate prin dermite carentiale cronice, telangiectazii
cutanate,etc;
Tulburarile digestive- inapetenta, scaderea sensibilitatii gustative,
gastrita cronica, ciroza hepatica, etc.
Psihozele alcoolice-stari psihice patologice cauzate de consumul
de alcool,deosebim:Delirum tremens-se instaleaza dupa o stare
de neliniste tulburari de somn accesul poate dura 3-4 zile isi revie
daca are loc tratamentul
Delirum alcoolic-apar galucinatii vizuale agitatie psihomotorie
severa,transpiratii profunde,tremuraturi
Paranoida alcoolica-se caracterizeaza prin aparitia de idei
delirante cu teme de gelozie presecutie autoacutizare
Halucinoza alcoolica wernike0apar pe fondul constiintei pastrate
persoana prezinta o stare de confuzie dezorinetare temporo-
spatiala si disartrie.
Psihoza Korsakoff-mai frecvent ka femei tulburari de memorie
apatie indiferenta.
Dementa alcoolica-este stadiul final all aclooolismului
cronic,capacitatea de munca scade,functiile psihice –memoria
atentia,scad.ajung la ciriz hepatica
Tratamentul
în caz de intoxicare acută se fac spălaturi gastrice prin sondă cu
sodă sau permanganat de potasiu, se administrează cărbune
activat (până la 5 pastile), sulfat de Mg.
Tratament sistematic şi îndelungat.
Tratament individual complex.
Formarea tendinţei de a nu folosi alcoolul după tratament
Luarea la evidenţă de către medicul narcolog din dispensar.
• Cura cuprinde 4 timpi:
 1. Anihilarea sevrajului si dezintoxicarea -spitalizare de 3-4
săptămâni. Se redresează starea carenţială prin vitamine din
seria B în doze mari, viatamina PP etc. şi se administează
tranchilizante, benzodiazepinice.
• 2. Cura de dezgust se realizează prin diferite tehnici, utilizându-
se disulfiramul, teturam, apomorfina, esperal.Ea vizează
obţinerea unui reflex condiţionat de repulsie faţă de alcool.
• Psihoterapia. Vom elimina orice atitudine moralizatoare, se
vor analiza şi rezolva conflictele, se va cultiva responsabilitatea
individului Postcura este etapa în care bolnavul va continua
tratamentul susţinut, sub supraveghere medicală şi control
dinainte stabilit.
Particularitati-se măsoară funcțiile vitale;
se monitorizează echilibrul hidroelectrolitic al pacientului;
se efectuează rehidratarea orală sau parenterală intravenoasă la
indicația medicului;
se administrează sulfat de magneziu pentru scăderea iritabilității
și prevenirea convulsiilor;
pentru tratarea deficitului nutrițional se aplică vitaminoterapia,
în special vitamina B1, și se asigură aportul de principii nutritive;
regimul alimentar va fi bogat în proteine, jumătate din necesarul
de calorii va fi asigurat de glucide, în funcție de toleranța
pacientului;
se administrează medicația prescrisă în funcție de protocolul
tratamentului de dezintoxicare;
se testează frecvent orientarea temporo-spațială;
se orientează, după nevoi, pacientul asupra cadrului temporo-
spațial și a persoanelor din jur;
se asigură luminozitate corespunzătoare în cameră;
10) Schizofrenia : noțiune, etiologia, tabloul clinic, formele clinice,
particularitățile schizofreniei la copii, adolescenți, vîrstnici. asistența
medicală, metodele de tratament si principiile de ingrijire.
Tulburare mintală care durează cel puţin şase luni şi presupune
pentru cel puţin o lună existenţa unei faze active de boală (adică
existenţa a două sau mai multe simptome dintre următoarele: idei
delirante, halucinaţii, dezorganizarea vorbirii, comportament
profund dezorganizat sau catatonic, simptome negative)”.
Dintre factorii externi -au fost studiaţi în primul rând factorii
infecţioşi (teoria autointoxicaţiei aminice prin infecţia intestinală
şi, respectiv, teoria virusală).
Cercetările neurochimice -existenţa unei hipo- sau hiperfuncţii
dopaminergice la nivelul anumitor structuri cerebrale
 Factorilor psihogeni –o serie de traume psihice invocate de
anturajul bolnavului în legătură cu apariţia schizofreniei
(eşecuri, emoţii, surmenaj, etc.) nu joacă decât un rol
precipitant.
Simptome;
Halucinatii-perceptia;idei delirante-gandirea,;vorbire
dezorganizata-limbaj;comportament bizar-comportament;alogie-
limbaj;aplatizarea afectlui-expresia emotionala,
Forme clinice-
Paranoid-ideatie deliranta,forma cea mai usoara,sub aspect
severitatii,debut tardiv,aplatizare si inversiune afectiva
Dezorganizat-apare la adolescenta mai frecvent la
barbati,debutul brusc,agitatie psihomotorie,reactii
impulsive,agresive
Catatonic-
stereotipii,negativisme(verbal,alimentar),sugestibilitate(ecomimie
)
Nediferentiat-scaderea capacitatii volitionale,scaderea rezonantei
afective,scaderea initiativelor,scaderea activitatii generale.
Rezidual-
Schiza la copii- La copiii de 3-4 ani cu pierderea interesului faţă
de mediul înconjurător , apariţia negativismului, reacţiilor
inadecvate cu stereotipii, ecolalie,delir, cu creşterea demenţei.
„autism infantil precoce“Dereglări de gândire, sub formă de
„fantezii patologice“- „o ţară , un oraş, o planetă deosebită“
Halucinaţiile apar după vârsta de 6ani
Nu se nteresează de jucării ,nu reacţioneaz ă la mângâieri,dispare
interesul faţă de părinţi, nu reacţionează dacă lipseşte mama
La adolescenti-Debut insidios şi evoluţie lentă
scăderea potenţialului energetic, schimbarea fonului emoţional ,
scăderea intereselor şcolare şi sociale. Autismul creşte în
intensitate, copiii se închid în sine, se retrag din lumea
înconjurătoare , pierd interesul faţă de învăţătură.
creşterea preocupării de autoanaliză : „cine sunt eu?", „de ce
trăiesc pe pământ?" ,„ce folos aduc?“
Dereglări ale ritmului de somn
VARSTNICI_ afectează mai ales sexul feminin
Factori de risc sunt izolarea socială, degradarea simțurilor cum
ar fi degradarea văzului sau auzului. 
Vârstnicii cu schizofrenie au mai puține simptome negative
La vârstnici predomină simptomele pozitive ca halucinațiile,
gândurile paranoide, de urmărire, pierderea contactului cu
lumea reală. Diminuarea funcțiilor cognitive (memorie, atenție,
gândire, limbaj),
Cuprinde: tratamentul fazei acute: cura neuroleptica, medicatia
antipsihotica atipica,
tratamentul de intretinere
tratamentul psihoterapeutic si de reabilitare.
Terapia neuroleptică - vizează electiv unele simptome ţintă:
agitaţia psiho-motorie, tensiunea afectivă, halucinaţiile, ideile
delirante, tulburările de activitate de tip catatonic sau
simptomele negative (deficitare).
Antipsihotice tipice: Antipsihotice atipice:
- Haloperidol -Clozapina
- Tioridazin - Risperidona
- Fluphenazina
De intretinere-Preparate depot injectabile:
Flupentixol -Fluanxol Depôt
Flufenazina -Modecat
Haldol depôt
Preparate depot orale:
Orap, Semap
Psihoterapia individuală sau de grup poate fi utilizată în
schizofrenie când contactul cu bolnavul se stabileşte cu relativă
uşurinţă (în etapele de remisiune).
Terapia ocupaţională şi ergoterapia deţin un loc important alături
de celelalte mijloace terapeutice prin faptul că sunt în măsură să
combată autismul şi aplatizarea emoţională şi să trezească
interesul bolnavului pentru reintegrarea sa într-un microgrup
social
Terapia electroconvulsivantă -pentru situaţiile, rare, în care se
constată o rezistenţă la terapia neuroleptică.
Insulinoterapia, constând din provocarea a 20-30 de come
hipoglicemice prin injectare de insulină, era indicată în special în
faza de debut a bolii
Particularitati-Încurajarea participării sale la activitățile din
mediul înconjurător;
Creșterea respectului față de sine;
Stabilirea unei relații pacient – echipa de îngrijire bazată pe
cinste și încredere;
Acordarea de îngrijire adecvate necesităților;
Asigurarea securității pacientului; ascultarea cu atenție a
mesajului pacientului pentru a înțelege elementele reale și
simbolice din acesta;
 Dacă pacientul are tulburări de percepție distorsionate (idei
delirante și halucinații) nu se fac discuții în contradictoriu.

11) Psihoza maniaco-depresivă: noțiune, etiologia, tabloul clinic,

asistența medicală, îngrijirea paciențilo.
Tulburarea afectivă bipolară, cunoscută și ca psihoza maniaco-
depresivă  reprezintă o tulburare mintală ce constă în
modificarea anormală și de lunga durată a dispoziției afective,
energiei și abilității de funcționare a unei persoane. Astfel, apare
succesiunea episoadelor depresive cu episoadele maniacale
nu este cunoscută cu certitudine. ipoteza unei origini genetice:
mai multe gene pot provoca o proastă funcționare a
neurotransmițătorilor din creier, care reglează dispoziția.
SIMPTOMELE FAZEI MANIACALE
Un mod de a se simţi excesiv de bun, euforic, expansiv sau
iritabil, nimic (veşti rele, tragedii) nu poate schimba această stare
de fericire.
Euforia se poate schimba rapid în iritare sau furie.
Exprimă numai optimism nejustificat şi o lipsă de discernământ.
Încrederea în sine creşte până la delir de grandoare în care
persoana consideră că are legături speciale cu Dumnezeu,
celebrităţi, conducători politici.
SIMPTOMELE FAZEI DEPRESIVE
sentimente de inutilitate,de lipsă de speranţă,de
neajutorare,indiferenţă faţă de orice sentimentul de
vinănejustificată,tristeţe prelungită accese inexplicabile de plâns,
irascibilitate sau iritabilitate; activităţile agreabile, contactele
sociale, munca sau activitatiile sexuale care altă dată îi făceau
plăcere, nu-i mai trezesc interesul.
Tratament
Haloperidol (efect antipsihotic şi antimaniacal) + neuroleptic
sedativ Olanzapină (efect antipsihotic, antimaniacal şi
stabilizator afectiv)
Stabilizator timic:
Valproat Carbamazepină Săruri de litiu
• antidepresive: melipramină, amitriptilină , roxetin
• Dozele se cresc progresiv în funcţie de toleranţă, se menţin la
doza terapeutică şi apoi se scad progresiv.
• In cazuri mai uşoare se întrebuinţează eglonil
• Pentru a preveni recăderea şi recurenţa tratamentul cu
antidepresive trebuie continuat cel puţin 6 luni, până la 2 ani,
uneori mai mult Schimbarea antidepresivului se face după 4
săptămâni de lipsă de răspuns la tratament. Înlocuirea se va
face după ce primul antidepresiv s-a eliminat din organism
12) Ateroscleroza cerebrală: noțiune, factorii de risc, tabloul
clinic,diagnostic, tratamentul, profilaxia
Boală gravă care duce la deteriorarea progresivă a sistemului
nervos central, riscul de tulburări psihice și accident vascular
cerebral
Ateroscleroza cerebrală debutează lent, prin tulburări nevrotice:
cefalee, astenie, insomnie, vertij, senzaţie de furnicături sub pielea
capului, ameţeli. Treptat se instalează tulburări de memorie,
scăderea capacităţii de lucru, instabilitatea sau labilitatea
emoţională.
Pe acest fond pot apărea sindroame depresive, confuzionale,
paranoid-halucinatorii sau cu aspect pseudo-demenţial.
Caracteristic este faptul că pacienţii - spre deosebire de cei ce suferă
de psihoze şi demenţe senile - sunt conştienţi de bolile lor şi de multe
ori, în stare depresivă se sinucid. Ateroscleroza duce curînd la
demenţa aterosclerotică, această fază urmând de obicei accidentelor
cerebrale (microictusuri) sau episoadelor psihotice.
Factori de ris-fumatl,abuz de alcool,stil de viata
sedimentar,obezitate .hta,stres
Diagnostic-Metode de diagnostic de laboratorAnaliza imunologică a
sângelui;Analiza biochimică a sângelui (definiția trigliceridelor,
colesterolului, HDL, LDL).
Metode instrumentale de diagnostic -USG vaselor cerebrale; IRM;
Doppler transcranian (evaluarea fluxului singelui in vasele
intracraniene); Angiografie (studiu radiologic cu contrast al vaselor
sanguine cerebrale)
Tratamentul
 Tratamentul include:
 o Preparate lipotropici şi acţiuni hipocolesterolemice;
o Medicamente care reduc inflamaţia vaselor de sânge;
o Preparate vasodilatoare;
o Medicamente care îmbunătăţesc sistemul cardiovascular,
circulaţia cerebrale;
o Multivitamine.
 Tratamentului obişnuit în psihozele ASC, se asociază
tranchilizante şi neuroleptice.

13) Oligofrenia: notiune, etiologie, forme clinice si caracteristica

lor,metodele de tratament, îngrijirea pacienților, profilaxia.
Oligofreniile (oligos - puţin; fren = inteligenţă) cuprind acele boli
psihice caracterizate prin dezvoltări incomplete din punct de
vedere psihic, stagnări sau dezvoltări lente ale funcţiilor
superioare ale creierului. Aceste opriri în dezvoltare sunt
datorate unor cauze care au influenţat negativ, prin lezare sau
tulburare de metabolism, creierul embrionului uman în primele
etape de dezvoltare intrauterină sau au acţionat perinatal sau
postnatal
Principalii factori implicaţi în apariţia retardului mental sunt
ereditatea, factorii sociali şi factorii de mediu. 
 Factori genetici: anomalii cromozomiale, tulburări metabolice
care afectează SNC, boli cerebrale, malformaţii craniene
(hidrocefalie, macrocefalie, microcefalie);
 Factori prenatali: infecţii (rubeolă, sifilis, toxoplasmoză),
intoxicaţii (alcool, plumb, medicamente, droguri), afectare
somatică (traumatism, iradiere, hipoxie), disfuncţie placentară
(toxemie, întârziere în creştere prin subalimentare), boli
endocrine (hipotiroidie);
 Forme clinic
Calitatea prin nivelul deficitului intelectual în:
oligofrenie de gradul I—debilitate mintală, QI este între 50-70;
oligofrenie de gradul II—imbecilitate, QI între 20-50;
oligofrenie de gradul III—idioţie, QI sub 20.
O.M.S. foloseşte noţiunea de înapoiere minatală sau retard pe
care o clasifică în raport de valoarea QI astfel:
Înapoiere mintală uşoară, QI între 50-70;
Înapoiere mintală mijlocie, QI între 35-49;
Înapoiere minatlă gravă, QI între 20-34;
Înapoiere mintală profundă, QI sub 20.
Debilitatea mintala- Din punctul de vedere al comportamentului,
aceştia se pot prezenta:
 fie inhibaţi - cu lentoare ideativă, timizi, apatici
 fie excitaţi, gălăgioşi, agresivi, instabili.
Sunt educabili, pot fi instruiţi în şcoli ajutătoare sau la curs
normal, însă aici imediat dau semne de oboseală, rămânând în
urma copiilor normali.
Imbecilitate- Aceşti bolnavi au deja format un limbaj verbal, însă
cuvintele sunt greoi pronunţate
limbajul scris este imposibil.
Sunt capabili de calcule simple.
Memoria este de obicei bine dezvoltată.
Nu pot face însă deducţii, nu posedă capacitatea de sinteză şi
abstractizare a gândirii, nu au discernământ
Idiotia-Poate să se prezinte sub doua aspecte: profundă, completă
sau de gradul I şi incompletă, de gradul II.
1.Idioţia de gradul I:
practic irecuperabili, needucabili
se caracterizează prin lipsa aproape totală a vieţii psihice.
Limbajul, nedezvoltat, se reduce la sunete nearticulate, ţipete.
2. Idioţia de gradul II, incompletă:
Limbajul verbal se poate dezvolta cel mult la nivelul celui al unui
copil normal de 1 - 1 1/2 ani.
Bolnavii recunosc pe cei care îi îngrijesc
Tratament
Tratamntul tulburarii asociate care cauzeaza retardul
mental(ex.Fenilcetonuria)
Tratamentul tulburarilor comorbide somatice sau psihiatrice care
contribuie la dizabilitatea functionala.Dintre
tulburarile/simptomele psihiatrice care sunt cel mai frecvent
comorbide amintim:depresia(adm.antidepriseve)stabilizatori
afectivi-carbamazepina, autoagresivitate-adm de antipsihotice
tipice-haloperidol sau atipice olanzapina
14) Epilepsia: noțiune, etiologia, clasificarea epilepsiei, clasificarea
crizelor convulsive, tabloul clinic al crizei grand mall si petit mall,
factorii de dezvoltare a crizelor epileptice, diagnostic,tratametul,
îngrijirea pacienților, profilaxia.
Epilepsia este o tulburare neurologica comuna care se datoreaza
unor factori care interfereaza cu impulsurile electrice la nivelul
creierului.
Sistemul nervos produce descarcari electrice bruste, excesive si
dezorganizate, care duc la aparitia convulsiilor
Etiologie-Convulsiile epileptice apar atunci cand descarcarile
electrice anormale ale neuronilor perturba echilibrul normal al
impulsurilor nervoase. Factorii care determina aceste descarcari
electrice anormale nu sunt intotdeauna clari.
In functie de cauza sunt clasificate in:idiopatice,Simptomatice
Afectiunile care pot duce la aparitia epilepsiei sunt: 
- traumatismele craniene - accidentele vasculare
cerebrale- ateroscleroza arterelor cerebrale - tumorile cerebrale 
- infectiile cerebrale  (meningita, encefalita) boala Alzheimer-
abuzul de bauturi alcoolice- abuzul de droguri si perioada de
dezintoxicare
Clasificarea- partiale (focale, locale)
care afecteaza numai o parte a corpului, de exemplu membrul
superior si membrul inferior drept sau jumatatea stanga a gurii
si ochiul stang. Starea de constienta poate fi pastrata la inceput
sau pe toata durata crizei ( in cazul crizelor mai usoare ) sau
pierduta de la debutul manifestarii. Aceste crize apar prin
descarcarea unui grup de neuroni dintr-o parte a creierului;
- generalizate
afecteaza intregul corp de la inceput sau initial numai o parte a
corpului ca apoi sa se generalizeze. Presupun abolirea starii de
constienta cel putin in faza generalizata. Se datoreaza descarcarii
electrice a tuturor neuronilor creierului
Crizele tonico-clonice (grand mal) – 2- 5 min
La aproximativ 20% dintre persoanele cu epilepsie crizele sunt
precedate de senzaţii olfactive, gustative sau vizuale neobişnuite,
sau de o senzaţie intensă care indică debutul unei crize (aură). De
obicei aura se asociază cu o senzaţie neplăcută, cum ar fi mirosul
de gunoi care arde sau de carne putrezită.
1. Faza de debut (câteva sec.)mioclonii, pierderea
conştiinţei,cădere, strigăt sacadat
2. Faza tonică 10-20 sec. Are 2 subfaze:
– Etapa tonică în flexie – musculatura axială
deplasează corpul înainte, deschiderea ochilor cu
devierea in sus a GO
– Etapa tonică în extensie – deschiderea şi închiderea
gurii cu muşcarea limbii, extensia şi adducţia;
atitudine în opistotonus cu apnee
În faza tonică apar numeroase modificări vegetative care se
reduc şi dispar total la începutul fazei clonice (creşte TA,
tahicardie, midriază, cianoză, hipersudoraţie, hipersecreţie
bronşică)
3.Faza clonică – 1 min
– Convulsii violente cu muşcarea limbii
4. Comatoasă(20 sec. - 5min)relaxarea sfincterelor, recuperarea
respiraţiei
5. Postcritică(pânăla 15min.)treptat se restabileşte conştiinţa
6. Faza somnului postcritic (câteva ore)
14) Encefalitapost-traumatica;Etiologia,tabloul
clinic,tratament,ingrijire
FACtori-Privarea de somn
Sevrajul la alcoolici
Flashul TV
Unele droguri : penicilina, isoniazida, aminofilina,
theofilina,antidepresivele tricliclice, fenotiazine, insulina,
antihistaminicele
Infecţii sistemice
Traumatisme craniene
Deshidratarea
Diagnostic-Aspect clinic caracteristic
EEG- ajuta in diagnosticarea epilepsiilor parţiale/generalizate
Studii neuroimagistice (CT, RMN, SPECT, PET) -esenţiale in
diagnosticarea epilepsiei,pentru a evidenţia eventualele leziuni
structurale ale creierului care
declanşează crizele
Studii genetice
Primul ajutor- Pastrati-va calmul.
Asigurati-va ca nu exista nimic in jurul persoanei de care s-ar
putea lovi.
Nu incercati sa imobilizati o persoana daca aceasta are o criza
convulsiva.
Nu bagati nimic in gura persoanei respective - contrar credintei
populare, daca o persoana are o criza nu poate sa-si inghita
limba. Nu-i dati persoanei respective apa, pastile sau mancare
pana ce nu-si revine complet.
Dupa ce se termina criza, persoana ar trebui asezata pe partea sa
stanga. Exista riscul ca, inainte sa-si revina complet, pacientul sa
vomite. Prin urmare, capul ar trebui sa fie intr-o parte, astfel
incat voma sa nu fie inhalata.
Tratamentul- 1.Tratamentul cronic:
-evitarea factorilor favorizanti: privare de somn, consum de
cafea, alcool, alte substante excitante SN
-trebuie urmat 3 ani dupa ultima criza, dupa care se incearca
intreruperea progresiva sau, in functie de caz, medicatia se
administreaza toata viata
Antiepilepticele:
-acid valproic si saruri- indicat in crize generalizate si focale
-carbamazepin- in crizele focale si generalizate, nu in absente; are
efecte secundare hematologice si hepatice
-oxcarbazepin-analog carbamazepin, generatie noua, mai putine
efecte secundare
-fenitoin-in crize generalizate si focale, efecte secundare
 -fenobarbitalul- in crize generalizate, produce sedare, tulburari
cognitive
Tratam crizei
Profilaxia repetarii crizei:
-diazepam I.V., 0,15-0,20 mg/kg la adult, se poate repeta dupa 20
min
-se combate febra, hipoglicemia

15) Psihogeniile: notiune, elementele psihogeniilor,criteriile,

clasificare
DefiniTie- grup polimorf de afectiuni psihice de intensitate si
coloratura psihopatologica variabila, cu etiologie in principal
reprezentata de traume psihice care interfereaza istoria
individului, brutal, sau trenant, depasindu-i capacitatile de
adaptare si raspuns, a caror aparitie si evolutie depind de durata
si intensitatea psihotraumei, ca si de particularitatile psihologice
si somatice ale subiectului
Elementele--prezenta evenimentului psihotraumatizant;
-terenul constitutional
-legatura inteligibila intre continutul trairilor patologice si
trauma.
Caracteristica
au o durata scurta;
 au un prognostic mai bun decat nevrozele - adica sansele de
recuperare completa si fara urmari in activitatea viitoare a
copilului sunt mari;
 nu presupun neaparat existenta si a unor factori favorizanti, deci
este suficienta doar situatia traumatizanta in sine pentru a
declansa reactia;
 de obicei trauma psihica este atat de mare, incat obliga pacientul
sa treaca la un stereotip nou de viata;
 legatura dintre trauma si reactie (cauza-efect) este imediata, cu
alte cuvinte, persoana reactionand patologic la foarte scurt timp
dupa producerea evenimentului traumatizant.
Clasificare- de intensitate psihotica sau psihoze reactive;
- de intensitate nevrotica sau nevroze
16 Psihozele reactive:definitie, clasificare, tratament
Psohize reactive acute
Aceste psihoze sunt declansate de evenimente stresante. Pot dura de
la cateva ore, la 2 - 3 saptamani si se caracterizeaza prin stari de
agitatie psiho-motorie sau stare de stupoare, cu imobilitate motorie,
cu indiferenta afectiva. La iesirea din starea afectiva de soc,
pacientul are amnezie lacunara. O alta varianta a reactiilor
psihogene este fuga patologica. Declansata tot de stari exceptionale
psihogene - se manifesta prin tulburari de constienta de tip
crepuscular. La risipirea fenomenelor acute psihotice, bolnavul
prezinta amnezie.
Prelungite-Dureaza de la cateva saptamani, la cateva luni de zile
si apar la cei care au suferit un traumatism psihic de intensitate
mai mica decat in cazurile amintite mai sus, dar care a actionat
un timp mai indelungat (situatia indivizilor expatriati, cei retinuti
in prizonierat sau detentie etc). Pe plan clinic aceste reactii
psihogene implica mai multe manifestari.
a) Depresiunea reactiva se insoteste de tulburari de perceptie de
tip halucinator, care reprezinta, de obicei, cauza declansatoare,
realizand un fel de ecou al psi-hotraumei.
b) Paranoidul reactiv prezinta idei delirante, strans legate de
cauzele care au produs starea reactiva.
c) Iatrogeniile sunt unele stari psihice, deosebite prin modul lor
de aparitie, si anume cauzate de atitudinea gresita a personalului
medico-sanitar fata de individul bolnav, diagnosticat sau inca
nediagnosticat. In general, se recomanda o atitudine blanda,
calma, incurajatoare. Oricat ar fi diagnosticul de grav, bolnavul
 nu trebuie mintit, dar nici nu trebuie sa i se zugraveasca boala si
prognosticul ei in culori cenusii.
Tratamentul consta in inlaturarea elementelor sau situatiilor
traumatizante - deziderat de multe ori realizabil, dar nu suficient.
Sedarea acestor bolnavi se face prin ansamblul chimioterapie, cu
sedative, hipnotice, neurotonice, euforizante, dezinhibante,
anxiolitice, psihotone. Concomitent chimioterapiei, se impune
psihoterapia rationala, individuala sau de grup, care se aplica si
in convalescenta, tinandu-se seama de bagajul constitutional
.
17) Nevrozele: definitie, caracteristici, etiologie, clasificare
Patologie condiționată de situația conflictuală psihogenă acută
sau cronică extraordinară în urma tulburării interrelațiilor
umane, ce se manifestă cu precădere prin dereglarea funcțiilor
sistemelor emotiv, vegetativ și endocrin.
Nevroza se caracterizează prin reversibilitatea dereglărilor
patologice, independent de vechimea procesului, prin
specificitatea manifestărilor clinice cu dominarea perturbărilor
emoțional afective și somatovegetative, prin păstrarea atitudinii
critice a pacientului față de boală.
În prezent e acceptată concepția unei etiologii multifactoriale a
nevrozelor.
Diversitatea factorilor etiologici se poate grupa în trei
categorii: biologici, sociali, psihogeni.
Astfel, patogenia nevrozei este o reacție la stres a unui psihic
vulnerabil, cu un conflict interior dureros, la persoanele
neantrenate sau depășite ca poziție socială și pregătire, de
răspunderile sociale mereu în creștere
Clasificare- Se disting următoarele forme principale de nevroze:
 forma astenică (neurastenia),
 isterică (isterio-neurastenia)
 obsesivă

18)Nevroza astenica:caracteristica,tratamentul
Ea apare mai frecvent la persoanele cu tip nervos echilibrat în
urma supraîncordării proceselor nervoase fundamentale (excitației
sau inhibiției), provocate de excitanți cu forță exagerată sau la
acțiune îndelungată sau din cauza alternării rapide a acțiunii
factorilor excitativi și celor inhibitori (“ciocnirea” proceselor de
excitație și inhibiție).
tabloul clinic al maladiei se manifestă prin excitabilitate exagerată,
iritabilitate, irascibilitate, precum și contextul etnic (de exemplu:
victimele discriminării). Neurastenia este provocată mai frecvent de
situații conflictuale persistente, ce duc la o suprasolicitare emotivă
îndelungată, deși poate fi și consecința unui stres emotiv acut.
Factorii, ce provoacă boala sunt foarte diferiți: situații nefavorabile
familiare sau profesionale, sărăcia materială, ruinarea stereotipului
vital, neîncrederea în ziua de mâine, emoțiile negative etc.
Baza clinică a sindromului neurastenic o costituie excitabilitatea
exagerată și epuizare ușoară, ce se manifestă prin impulsivitate,
hipersenzitivitate la durere, lumină, excitanți tactili și auditivi,
percepere acutizată a impulsației din țesuturi și organe, care
provoacă parestezii sau sinestezii în cutia toracică, în abdomen sau
în alte organe viscerale, fiind diagnosticate ca nevroze cardiace
cardiovasculare, intestinale etc. labilitatea emotivă și vegetativă,
hiperreflexia, hiperestezie totală, distragere, epuizare exagaretă,
scăderea potenței sexuale, frigiditate și dismenoree.
Tratament-Psihoterapia este forma cea mai eficienta de tratament si
ameliorare in cazul problemelor de natura psihologica. Persoana
predispusa catre nevroza, pe langa unele vulnerabilitati biologice,
prezinta un deficit de maturizare psiho-afectiva (o nevoie crescuta
de dependenta interpersonala, capacitate decizionala scazuta in
planul vietii personale si sociale), o insuficienta identitate (o
existenta marcata de tensiuni interioare si conflicte
intrapsihice prelungite).
Psihoterapia individuala ajuta persoana nevrotica sa constientizeze
impasul in care se afla si sa activeaze proprile resurse emotionale,
cognitive si Totodata, psihoterapia modifica atitudinile ce perturba
procesul de schimbare,

19) Nevroza isterica: caracteristica, tratament.

I.Pavlov considera, că această formă de nevroză apare la indivizii
cu tip “artistic” și activitate corticală slabă.
Manifestările isteriei survin atât în urma consolidării și amplificării
diverselor tulburări funcționale primare neisterice, cât și sub
influența mecanismului de sugestie și autosugestie conform
închipuirilor bolnavului despre simptomele unei sau altei boli
imitate de el. Bolnavii au o “plăcere și dorință condiționată”.
isteria ce caracterizează prin particularități specifice: bolnavii se
poartă demonstrativ și, în același timp, se creează impresia că
pentru ei manifestările bolii sunt neînsemnate. Ei se supun foarte
ușor autosugestiei, ce condiționează diversitatea tabloului clinic.
Deseori, e posibilă și sugestia conștientă sau inconștientă, ce vine de
la medic sau de la cei ce-l înconjoară.
Accesele isterice se caracterizează printr-un polimorfism deosebit și
apar, de regulă, în prezența apropriaților, medicilor și niciodată nu
sunt precedate sau însoțite de traume esențiale, durata lor
depinzând de comportamentul celor din jur. Caracterul acceselor
este diferit și se asociază frecvent cu reacții emotive fulgerătoare și
poze cu manierism.
Tulburările de mobilitate se manifestă prin diferite pareze, paralizii
și contracturi isterice, imposibilitatea efectuării mișcărilor
complicate. Spre deosebire de accesul epileptic, în timpul accesului
isteric bolnavul nu-și pierde cunoștința și contactul cu mediul
înconjurător; nu-și mușcă limba, reacțiile fotopupilare, reflexele
conjunctivale și corneene se păstrează, nu se constată reflexele
patologice. Tulburările de sensibilitate se manifestă prin anestezie
locală sau prin hiperestezie
O situație analogică se observă și în cazul surdității isterice:
bolnavul nu aude ceea ce i se vorbește, în schimb reacționează la un
zgomot surprinzător.
Tulburările vegetative isterice se manifestă prin senzații de nod în
gât, disfagie, vomă, meteorism etc.
Tratament-Psihoterapia este forma cea mai eficienta de tratament si
ameliorare in cazul problemelor de natura psihologica. Persoana
predispusa catre nevroza, pe langa unele vulnerabilitati biologice,
prezinta un deficit de maturizare psiho-afectiva (o nevoie crescuta
de dependenta interpersonala, capacitate decizionala scazuta in
planul vietii personale si sociale), o insuficienta identitate (o
existenta marcata de tensiuni interioare si conflicte
intrapsihice prelungite).
Psihoterapia individuala ajuta persoana nevrotica sa constientizeze
impasul in care se afla si sa activeaze proprile resurse emotionale,
cognitive si Totodata, psihoterapia modifica atitudinile ce perturba
procesul de schimbare, incurajeaza maturizarea, contribuind la
dezvoltarea si sanatatea persoanei aflate in tratament.
20)Nevroza obsesiva: caracteristica, tratament
Nevroza obsesivă (obsesivo-fobică) apare în situații conflictuale la
persoanele cu trăsături de caractere alarmant ipohondrice
Bolnavii cu nevroză obsesivă nu sunt siguri de acțiunile lor, fixează
legăturile dintre unele împrejurări inofensive pentru ei cu succesul
sau insuccesul personal.
La acești bolnavi pot apărea diferite fobii: algofobia (teama de
durere), claustrofobia(teama de spații închise), agorafobia (teama
de spații deschise), hematofobia (teama de
sânge), cardiofobia (teama de patologie
cardiacă), cancerofobie (teama de cancer) etc.
Mai rare, dar tipice pentru nevroza obsesivă sunt gândurile,
amintirile, mișcările obsesive, care în afară de caracterul lor
obsesiv, se mai caracterizează prin conștientizarea efectului patogen
și au o atitudine critică față de acestea.
Tratament-Psihoterapia este forma cea mai eficienta de tratament si
ameliorare in cazul problemelor de natura psihologica. Persoana
predispusa catre nevroza, pe langa unele vulnerabilitati biologice,
prezinta un deficit de maturizare psiho-afectiva (o nevoie crescuta
de dependenta interpersonala, capacitate decizionala scazuta in
planul vietii personale si sociale), o insuficienta identitate (o
existenta marcata de tensiuni interioare si conflicte
intrapsihice prelungite).
Psihoterapia individuala ajuta persoana nevrotica sa constientizeze
impasul in care se afla si sa activeaze proprile resurse emotionale,
cognitive si Totodata, psihoterapia modifica atitudinile ce perturba
procesul de schimbare, incurajeaza maturizarea, contribuind la
dezvoltarea si sanatatea persoanei aflate in tratament.

1.Examinarea clinica a pacientilor cu afectiuni neurologici

 Examenul FO
 ECHO- encefalografia- metoda de examinare a
structurilor cerebrale cu ajutorul ultrasunetelor
 Electroencefalografia (EEG)-reprezinta o tehnica de
inregistrare si interpretare a activitatii electrice a creierului.
 Electromiografia (EMG) - procedura care evalueaza
functia nervilor si a muschilor.
 Radiografia simpla:a craniului ,a coloanei
 Mielografia-investigatie radiologica cu substanta de
contrast, a maduvei spinarii, radacinilor nervilor spinali.
 Tomografia computerizata-investigație non-invazivă care
foloseșterazele X pentru a obține imagini detaliate
 ale organelor interne.
 Rezonanta magnetica nucleara-procedura ce foloseste
un magnet foarte puternic cu unde de radiofrecventa si un
computer pentru a produce imagini asemanatoare razelor X.
 Angiografia cereabrala- introducerea unei substante
radioopace in arborele vascular cerebral

2.Examinarea reflexelor
O miscare reflexa este o contractie involuntara provocata
printr-un stimul
  -se examinează cu ciocanul de reflexe –percuția unui tendon
(mușchiul se contractă)
 -reflexul pupilar la lumina-proiectia unui fascicul luminos pe
pupi-la provoaca mioza
 -reflexul cornean-atingerea corneei cu o bucatica de vata(este
absent in coma)
 -reflexul palatin-atingerea mucoasei palatine
 -reflexul faringian-atingerea mucoasei faringiene

3.Examinarea paraclinica a pacientilor cu afectiuni neurologici

 Punctia lombara- reprezinta patrunderea cu un ac
in spatiul subarahnoidian cu scopul de a explora LCR
 Examen de laborator: examenul sangelui; examenul urinei

4.Particularitățiile de îngrijire a pacienților neurologici.

 Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacienților cu
afecțiuni neurologice constă în educație sanitară,participare la
efectuarea actelor de investigare clinică și participarea
la efectuarea tratamentului
Educația sanitară
a)Profilaxie primară
 Evitarea stresului, suprasolicitării unor organe
 Excesele alimentare, alcoolice
 Combaterea sedentarismului, obezitate, fumat
 Prevenirea traumatismelor cranio-cerebrale, vertebrale sau
leziuni ale nervilor periferici
 Prevenirea microtraumatismelor în unele profesii
 Educarea gravidelor pentru evitarea tutunului, alcoolului,
contactul cu persoane purtătoare de agenții infecțioși (la
rubeolă)
 Consilierea familiilor în care un partener are o boală cu
transmitere
b)Profilaxie secundară
  Terapie corespunzătoare a aterosclerozei 
 Valvulopatii
 Tratare corectă a traumatismelor craniocerebrale,
malformațiilor, parazitozelor
 Tratarea stărilor toxice sau infecțioase
 Evitarea hipertermiei prelungite

5)Pregătirea bolnavului pentru radiografia coloanei vertebrale

(segmentul lombo-sacral): indicații, tehnica.
Procedura vă permite să diagnosticați sau să excludeți bolile:
sciatică;scolioză;modificări patologice în articulațiile discurilor
intervertebrale;artrita;lordozei;cifoză;osteocondroza coloanei
vertebrale cervicale;dislocări de altă natură;procese inflamatorii.
Contraindicicatii
cazuri extreme. De exemplu, când leziunile sau evoluțiile patologice
din regiunea cervicală pot dăuna mamei și bebelușului mai mult
decât radiațiile.
Grad ridicat de obezitate. Pacienților cu greutate în exces este
dificil să se stabilească un diagnostic precis, deoarece grăsimea
corporală face dificilă obținerea unei imagini de înaltă calitate.
Informațiile ar putea să nu fie suficiente pentru a stabili patologia
și tratamentul. Greutatea pacientului nu trebuie să depășească 180
de kilograme.
Nu trebuie efectuată o examinare cu raze X la pacienții care au
făcut diagnostic cu sulfat de bariu în urmă cu câteva ore.
6) Pregătirea bolnavului pentru rezonanta magnetica nucleara,
indicatii, contraindicatii.
In ziua examinarii -Trebuie sa aduci dosarul medical, care sa
contina rezultatele ultimelor investigatii/analize, inclusiv analizele
de sange, uree si creatinina - nu mai vechi de 30 de zile
Este recomandat sa ajungi cu cel putin 30 de minute inainte de
programare
Vei fi rugat sa porti o uniforma de spital sau haine din bumbac,
care sa nu aiba elemente metalice
Nu ai voie sa intri in camera de examinare cu nimic ce ar putea
afecta campul magnetic, cum ar fi bijuterii, ceas de mana,
ochelari de vedere, proteza dentara, aparat auditiv
Trebuie sa stai nemiscat si este posibil sa fii rugat sa-ti tii
respiratia timp de 30 de secunde
In timpul investigatiei vei auzi un zgomot intermitent puternic si
vei primi casti pentru confort
Ti se va indica un buton pe care trebuie sa-l apesi in cazul in care
esti deranjat de ceva anume in timpul procedurii
Uneori poate fi nevoie de administrarea unei substante de
contrast
Contraindicatii
Deoarece RMN-ul utilizeaza magneti puternici, prezenta
metalului in corp poate reprezenta un pericol pentru siguranta ta
sau poate afecta calitatea rezultatului. Inainte de a fi supus unei
investigatii RMN, anunta daca ai orice tip de metal sau dispozitiv
electronic in organism, cum ar fi:
 Proteze articulare metalice
Valve cardiace artificiale
Defibrilator cardiac implantabil
Stimulator cardiac
Agrafe metalice
Implanturi cohleare
Glont, schije sau orice alt tip de fragment metallic

7.Pregătirea necesarului pentru puncția lombară, îngrijirea

pacienților după puncție.
Sunt necesare materiale de protectiei a mesei/patului si pentru
dezinfectie a pielii.
Materialele se aleg in fuctie de scopul punctiei.
- instrumente si materiale sterile - ace lungi cu diametrul 1-1.5 mm
cu mandren, seringi (si pentru anestezie), campuri chirurgicale,
comprese, tampoane, manusi de cauciuc, pense hemostatice, pense
anatomice, eprubete, lampa de spirt, tavita renala
- se informeaza pacientul, se incurajeaza si i se explica pozitia in
care va sta, in fuctie de locul punctiei si starea acestuia.
- Atentie ! Pentru a putea fi executata punctia, pacientul trebuie sa
fie "pe nemancate" (a jeun)
- pacientul poate sta in doua pozitii:
1. "spate de pisica" - in decubit dorsal in pat, cu spatele la marginea
patului, coapsele flectate pe abdomen, barbia atingand pieptul
2. pozitia semisezand pe masa de tratament/operatie cu mainile pe
coapse, capul in hiperflexie.
Ingrijirea postpunctie
După executia punctiei, asistenta aplica pansament uscat fixat cu
romplast, apoi asaza pacientul în pat în pozitie decubit dorsal, fara
perna si este necesar sa îşi pastreze aceasta pozitie timp de 24 de ore
După şase ore, pacientul poate fi hidradat şi hranit la pat, se vor
verifica în permanenta semnele vitale - tensiune arteriala,
respiratie, puls iar in cazul în care apar manifestari precum
varsaturi, greturi sau cefalee este informat medicul.
Atentie ! 
In timpul executiei punctiei rahidiene pot aparea accidente
- sindrom postpunctional, manifestat prin ameteli, cefalee,
varsaturi, rahialgii din cauza hipotensiunii lichidiene provocate de
punctie
- pacientul poate acuza dureri violente în membrele inferioare
determinate de atingerea ramificatiilor maduvei spinarii, cu vârful
acului de punctie.

8)Determinarea semnelor meningiene

Redoarea Cefei- Se face cu bolnavul culcat, cu membrele
inferioare in extensie, medicul incearca sa faca flexia pasiva cefei,
care in conditii patologice este limitata sau dureroasa
Semnul Brudzinschii-Brudzinski superior
Este o continuare a manevrei de redoare de ceafa, cand fortarea
flexiei cefei declanseaza indoirea genunchilor pacientului
Brudzinski mediu
 Bolnavul e in decubit dorsal, la apasarea pe simfiza
pubiana( muntele Venerei), apare felexia picioarelor.
 Brudzinski inferior 
Se face cu pacientul in decubit dorsal, iar medicul face o flexie
totala a unui membru inferior, iar pacientul isi usureaza
suferinta prin indoirea genunchiului contralateral
Semnul Kerning-Pacientul se afla in pozitia culcata, medicul
produce flexia articulatiei soldului, prin ridicarea pe verticala a
membrelor inferioare, pacientul raspunde prin indoirea
genunchilor
9.Acordarea primului ajutor în ictusul ischemic.
 Este o urgență medicală și uneori și chirurgicală
 Pe prim plan stau măsurile de susținere a funcțiilor vitale și de
prevenire a complicațiilor astfel se asigură libertatea căilor
respiratorii superioare la nevoie pacientul este ventilat
artificial, se aspiră secrețiile traheobronșice și se administrează
O2
1.Tromboliza:
 Preparatul de electie Alteplaza intravenos in primele 3 ore de
la debutul AVC ischemic
2. Antiagregantele
 Acidul acetilsalicilic( 160-300 mg/zi) se administreaza
pacientilor cu AVC acut; este contraindicate la administrarea
anticoagulantelor sau trombolizei.
3. Anticoagulantele
 În AVC-ul ischemic datorat valvulopatiilor cardiace, tulburări
de ritm cardiac sau tromboflebite profunde se administrează
anticoagulante de tip Heparină, Clexane sau Fraxiparină.
4. Tratamentul edemului cerebral sever.
 Manitol în perfuzie, Glucoză hipertonă și Sulfat de Magneziu
la nevoie se asociază Furosemid.
5. Tratamentul sedativ : sedarea adecvata cu Tiopental de sodiu
previne cresterea presiunii intratoracice print tuse, voma,
rezistenta la ventilator.
 Se mai administrează trofice cerebrale – Piracetam, Vitamine
din grupa B – B6
  Endarterectomia carotidiana
 Stentul carotidian

10.Acordarea primului ajutor în ictusul hemoragic.

 Tratamentul hemostatic se face cu vit.K. sau Etamsilat,
Venostat. In primele 12 ore se urmareste pacientul din ora in
ora(este perioada cu risc maxim de resangerare).
 In vome- metoclopramid
Tratamentul chirurgical
 evacuarea hematomului.
 cliparea anevrismului
 Fizio-kinetoterapia
 Masaj
 Terapia ocupationala
 Terapie corectoare a modului de a vorbi.

11.Îngrijirea pacienților cu hipertensiune intracraniană.

 Pozitie semiculcata
 Evitarea miscarilor
 Nu se efectueaza flexia gatului;
 Se evita ortostatismul;
 Toaleta locala dupa varsaturi, aspiratii.
 Se evita tusea;
 Se monitorizeaza ritmul respirator;
 In salon sa nu fie zgomot
 Se combate constipatia;se combat tulburarile
sfincteriene,se face toalata locala;
  Se va hidrata bolnavul conform schemei din FO.
 Se asigura odihna/ somnul;
 Se urmaresc edemele.
Se comunica permanent cu bolnavul;

12)Ingrijirea bolnavului febril

Starea febrila se manifesta atunci cand temperatura corporala
depaseste valoarea
fiziologica a organismului, cu simptome asociate precum senzatia de
supraincalzire sau
frisoanele, starea de apatie, lipsa poftei de mancare, stare de vertij
si de prostratie
si slabiciune musculara. Reactia febrila poate fi determinata cu
ajutorul unui termometru.
Febra poate fi tratata prin urmarea unui cure de tratament cu un
antiinflamator nesteroidian ca Acetaminofenul sau Ibuprofenul,
care au si capacitatea de atenuare a durerilor.
Administrarea medicamentelor se face alternativ pentru evitarea
supradozelormedicamentoase. In unele cazuri, combaterea febrei
poate fi realizata cu
usurinta, insa exista si situatii cand febra cedeaza doar prin
asocierea a doua produse
medicamentoase.
Aspirina este un produs contraindicat in caz de febra deoarece
poate determina
aparitia sindromului Reye la copii si a starilor de toxicitate la
adulti.
Ibuprofenul se administreazain doza de1 - 2 comprimate la
intervale de 4 ore. Ibuprofenul
poate determina manifestarea de efecte secundare precum stare
de greata sau varsaturi, diaree sau constipatie, dureri gastrice sau
afectiuni cardiace. Aceste,efecte secundare pot fi prevenite prin
administrarea medicatiei doar in urma consumului de alimente. Din
acest motiv, Ibuprofenul este contraindicat persoanelor afectate de
ulcer gastric, probleme renale, femeilor insarcinate sau persoanelor
care manifesta alergii la acidul acetilsalicilic sau la alte ingrediente
continute de acest medicament.
Acetaminofenul se administreaza, similar cu Ibuprofenul, in doza
de 1 - 2 comprimate la
intervale de 4 ore. Efectele secundare ale Acetaminofenului apar, de
obicei, la persoanele alergice la aceasta substanta activa. Dozele
mari de Acetaminofen pot produce afectiuni la nivelul ficatului,
astfel ca acesta este contraindicat persoanelor cu probleme hepatice
si persoanelor diagnosticate cu o forma de alcoolism.
Un organism febril trebuie mentinut in permanenta hidratat, astfel
ca este recomandat un consum de lichide mai mare decat in mod
normal. In cazul persoanelor care manifesta episoade febrile nu este
indicata incercarea de racorire cu dusuri reci, deoarece in acest
mod nu se va reusi decat cresterea mai mare a temperaturii
corporale si inducerea
13)Ingrijirea pacientilor in voma
Pozitia pacientului-decubit dorsal cu capul flectat pe o parte
pentru a evita inghitirea si inecul cu restul alimentelor ce sunt
varsate,pacientului I se va da un vas in care el va varsa un pahar
cu apa pentru clatirea cav bucale si un prosop.
Recomandari:
- dupa un episod de voma este indicata consumarea in cantitati
importante de lichide, cum ar fi sucurile de fructe sau bauturilor
necarbonatate de tipul Gatorade, al caror continut in carbohidrati
precum glucoza si in electroliti cum ar fi sarurile de sodiu si
potasiu, le indica in astfel de situatii
- evitarea bauturilor pe baza de cafeina si a produselor lactate
- se recomanda prepararea de bauturi prin dizolvarea a 3 lingurite
de zahar, 3 sferturi lingurita de sare de masa, 1 jumatate de
lingurita de bicarbonat de sodiu intr-o ceasca de suc de portocale
sau lamaie, la care se adauga un litru de apa (fiarta si racita)
- dupa aproximativ 24 de ore de dieta bazata pe astfel de lichide, se
poate trece la un regim alimentar mai consistent, care sa includa si
banane, cartofi fierti, orez, paine prajita si chiar paste fainoase.
Tratamentul antiemetic include atat administrarea orala sau in
perfuzie intravenoasa a solutiilor de reechilibrare hidroelectrolitica,
cat si tratarea afectiunii de baza, realizata exclusiv de medicul
curant, in conformitate cu diagnosticul

14. Transportarea și îngrijirea pacienților cu traumatism cranio-

cerebral.
  — resuscitare cardio- respiratorie (dacă este necesară)
 — poziţionarea accidentatului în decubit lateral sau ventral
 — oxigenoterapie
 — combaterea hipertermiei
 — hidratare
 — transport fără trepidaţii
 Se recomandă repaus fizic şi psihic: 7-15 zile în cazurile
uşoare; 2-3 săptămâni în cazurile moderate; 2 luni în cazurile
grave (cele cu comă).

15.Pregatirea pacientului pentru interventie chirurgicala; ingrijirea

postoperatorie.
 Ingrijiri preoperatorii
 acordă sprijin psihologic pentru pacient şi familie = intervenţie
prioritară
 înregistrează datele de bază ale aprecierii neurologice şi
fiziologice
 explică tratamentul şi procedurile
 păstrează părul (după raderea capului), pentru a fi dat
pacientului, deoarece acesta poate fi folosit la o perucă(părul
frontal poate fi, uneori, lăsat pentru ca, după operaţie, să poată fi
pieptănat (pentru a acoperi cicatricea).
 Nu se administrează clisme înainte de operaţie, din cauza
pericolului creşterii presiunii intracraniene prin efortul depus şi
din cauza absorbţiei lichidului.
 pregăteşte familia pentru când vor vedea prima oară pacientul
după operaţie: pansament la cap; edeme sau echimoze ale feţei,
care îi vor distorsiona aspectul (stare mentală temporar redusă,
afazie).
 ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII
 Supraveghează pacientul în perioada
postoperatorie( respiraţia, TA, puls, temp, diureză,culoarea
tegumentelor,starea de conştientă, reacţia pupilelor)
 Asigură poziţia pacientului
  • aşează pacientul în poziţia indicată de medicul neurochirurg
în funcţie de starea pacientului (conştient, inconştient, intubat
sau detubat) şi în funcţie de actul chirurgical:
 Supraveghează pansamentul capului şi îngrijeşte plaga
operatorie:
 se verifică gradul de îmbibate a pansamentului
 se supraveghează drenul (dacă există).
 Anunţă medicul ori de câte ori apar manifestări patologice

16. Acordarea primului ajutor în criza hipertensivă.

Când apar simptomele, primul ajutor pentru o criză hipertensivă
se face în următoarea ordine:
1. Încercați să vă liniștiți și să nu vă panicați.
2. Strângeți-vă sau cățiți-vă pe o pernă mare.
3. Slăbiți hainele din gât.
4. Măsurați presiunea și verificați fiecare jumătate de oră.
5. Formați "112", apelați la un medic.
6. Luați un medicament antihipertensiv prescris.(Captopril)
7. Dacă durerea de cap este severă, se recomandă un diuretic.
8. Pentru băutură de sedare, Corvalol, valerian.
9. Când frig picioarele calde, înfășurați o pătură sau utilizați
tencuială de muștar.
10. După efectuarea unui control de urgență de către un
medic, poate fi necesară internarea, care nu trebuie
abandonată.
17. Examinarea functiilor vitale (temperatura, tensiune arteriala,
frecventa respiratorie si cardiaca)
Cand se masoara functiile vitale: Cand intervine o schimbare in
starea de sanatate a unei personae.Cand este admis intr-o unitate
spitaliceasca. Inainte si dupa proceduri invazive de diagnostic
Inainte si dupa interventii chirurgicale. Inainte si dupa
administrarea medicamentelor care au efect asupra sistemului
respirator si cardiovascular. Inainte si dupa efectuarea
interventiilor de ingrijire care pot influenta functiile vitale
Rolul asistentei in masurarea functiilor vitale: Sa pregateasca
material si instrumentar corespunzator si in stare de functionare.
Sa pregateasca pacientul din punct de vedere fizic. Sa pregateasca
psihic pacientul. Sa asigure conditii de microclimat care sa nu
influenteze functiile vitale. Sa cunoasca variatiile normale ale
functiilor vitale, in functie de sex si varsta. Sa cunoasca
antecedentele medicale ale pacientului si tratamentele prescrise.Sa
respecte frecventa de evaluare a functiilor vitale in raport cu starea
pacientului. Sa comunice medicului modificarile semnificative ale
functiilor vitale
Materiale necesare Ceas cu secundar Creion de culoare verde / pix
cu pastă verde
 Tehnica:
 Aşează pacientul în decubit dorsal , fără a explica tehnica ce
urmează a fi efectuată
Plasarea mâinii, cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui
 Numărarea inspiraţiilor timp de un minut
 Consemnarea valorii obţinute printr-un punct  pe foaia de
temperatură
Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin
simpla observare a mişcărilor respiratorii
Masurarea si notarea pulsului
Pulsul  reprezintă expansiunea ritmică a arterelor ce se comprimă
pe un plan dur, osos şi este sincronă cu sistola ventriculară.
Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare.
Se apreciază:Ritmul; Amplitudine; frecvenţa; Celeritatea
Loc de măsurare: oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi
comprimată pe un plan osos:a.temporală_superficială; a.carotidă;
regiunea apicală (vârful inimii); a.humerală; a.radială; a.femurală;
nivelul regiunii poplitee(în spatele genunchiului); a.tibială;
a.pedioasă
Materiale necesare:pix culoare roşie; ceas cu secundar
Tehnica-pregătirea psihică. se asigură repaus fizic şi psihic 10-15
minute. reperarea arterei. fixarea degetelor index, medius şi inelar
pe traiectul arterei. se exercită o uşoară presiune cu vârful
degetelor asupra peretelui arterial până la perceperea zvâcniturilor
pline ale pulsului. se numără pulsaţiile timp de 1 minut
Consemnarea valorii obţinute
se face printr-un punct pe foaia de temperatură, ţinând cont că
fiecare linie orizontală reprezintă 4 pulsaţii.
Şi se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară cu o linie, pentru
obţinerea curbei. În unele documente se notează cifric.
TA reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra
pereţilor arteriali.
Scop: evaluarea fcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii,
rezistenţa determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).
elemente de evaluat -se măsoară tensiunea arterială
sistolică(maximă) şi cea diastolică(minimă
loc de măsurare artera humerală ;a.radială(electronic)
Materiale: tensiometru, stetoscop biauricular
, tampon de vată, alcool, pix de culoare roşie
Tehnică
pregătire psihică, repaus timp de 5 minute, se aplică manşeta
pneumatică pe braţul pacientului, braţul fiind în extensie, se fixează
membrana stetoscopului la nivelul arterei humerale sub marginea
inferioară a manşetei, se introduc olivele stetoscopului în urechi, se
pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc
până la dispariţia zgomotelor pulsatile, se decomprimă progresiv
aerul din manşetă prin deschiderea supapei până când se aude
primul zgomot(acesta reprezintă valoarea tensiunii arteriale
maxime). Se reţine valoarea indicată continuându-se
decomprimarea până când zgomotele dispar(tensiunea arterială
minimă)
Masurarea si notarea temperaturii
Scop-evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza
Locuri de masurare:axila,plica inghinala,cavitatea bucala,rect,
vagin
Materiale necesare:termometru maximal,electronic,auricular,
suzeta(copii),tampoane de vata si comprese sterile,tava medicala
,lubrefiant,alcool medicinal,ceas
Interventiile asistentei: pregatirea materialelor langa pacient,
pregatirea psihica a pacientului, spalarea pe maini, se sterge cu o
compresa cu alcool, se scutura
pentru masurarea in axila:se asaza pacientul in DD sau in pozitie
sezand, se ridica bratul pacientului, se sterge axila prin tamponare
cu prosopul pacientului, se aseaza termometrul cu rezervorul de
mercur in centrul axilei, paralel cu toracele, se apropie bratul de
trunchi, cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui,
daca pacientul este slabit, agitat, precum si la copii, bratul va fi
mentinut in aceasta pozitie de catre asistenta, termometrul se
mentine timp de 10 min-pentru termometrul maximal, temperatura
axilara reprezinta temperatura externa a corpului, ea fiind cu 4-5
zecimi de grad mai joasa decat cea centrala
 18)Pregatirea necesarului pentru lavajul gastric in intoxicatii
Indicatii-intoxicatii alimentare,medicamentoase
Pilnie,sonde gastrice subtiri in functie de varstta,Spatula,departator
bucal, Cana emailata, 2 sorturi lungi de musama, Cersaf ,tifon
Lighean,vase sterile pentru recoltarea continutului stomacal
Apa fiarta de temperatura camerei
Manusi si substante dezinfectante

19.Asistența de urgență pacienților cu tulburări de conștiință.

 Comportamentul medicului va urmări a stabili contactul cu
bolnavul
 Calm şi autoritar, medicul va prescrie tratamentul sedativ
adecvat.
 Psihotropele sedative vor fi precedate de un examen cardiac şi
vor fi administrate în doze moderate la persoanele vârstnice.
 Uneori este necesară imobilizarea pacienţilor.
 Pentru un pacient mai agitat calmarea rapidă este obţinută cel
mai bine cu haloperidol (producerea sedării bolnavului fără să-
l adoarmă), injectat intramuscular şi repetat, dacă este
necesar, la fiecare jumătate de oră sau o oră,).
  Clorpromazina este o alternativă mai sedativă faţă de
haloperidol, dar mai probabil hipotensivă.
 Haloperidolul soluţie se recomanda în acele cazuri de agitaţie,
în care se impune
administrarea medicaţiei în alimente sau apă, fără ştirea
bolnavului (de exemplu, la demenţi, oligofreni agitaţi).
 După administrarea medicaţiei neuroleptice, agitaţia
bolnavului se calmează în 15 – 20 de
minute. Dacă simptomatologia persistă, se repetă doza iniţială
din oră în oră, până se obţine sedarea.

20. Îngrijirea pacienților cu tulburări de conștiință.

 Pacienții cu forme de excitație catatonică ar putea necesita
izolare și fixare
pentru a asigura siguranța lor și a celor din jur.
 Semnele vitale ale pacientului ar trebui măsurate imediat.
Pacienții cu forme maligne de catatonie, ce pot implica
hipertermie, hiper sau hipotensiune, tahicardie și tahipnee
cu saturație scăzută în oxigen, ar trebui tratați în cadrul
urgențelor medicale generale cu suport hemodinamic,
îngrijire intensivă la nivel de nursing
 Pentru a evita precipitarea unei reacții neurotoxice,
tratamentul cu preparate antipsihotice
trebuie să fie discontinuat și evitat. Medicamente
antipsihotice cu potență înaltă, în special
haloperidol, sunt utilizate des pentru a reduce excitația și
comportamentul agresiv, dar la pacienții cu catatonie,
utilizarea acestor preparate crește riscul dezvoltării
catatoniei maligne
 pacientul cu catatonie este tratat cel mai bine cu
benzodiazepine. Cea mai mare experiență este cu lorazepam
și diazepam.
  Dacă nici o ușurare substanțială nu are loc după câteva
zile, TEC (Tratament ElectroConvulsiv) bilateral este
tratamentul de elecție și poate fi salvator de viață.
 În cazuri extreme de excitație catatonică, a fost necesară
anestezie generală.
 În mod tipic, un curs de tratament acut cu succes va dura
circa 4-10 zile.

21.Structura tipică a secției de psihiatrie și regulamentul intern al

secției.
Secțiile de Psihiatrie include saloane cu diferite numări de
paturi in dependenta de problemele de care suferă pacientului-
1,2,3,4,5,6.. pentru femei si barbati, incluzand saloane de
supraveghere; -sali de tratament; -un cabinet medical pentru
psihodiagnostic si psihoterapie individuala; -instrumente de
diagnostic (interviuri, scale, teste); -sala multifunctionala pentru
cursuri, lucrari practice, psihoterapie de grup; -sisteme informatice
computerizate si baza de date, aparatura audio-video, materiale
pentru activitati recreative si ocupational-terapeutice

22. Indicațiile pentru tratamentul forțat al pacienților psihici.

Bolnavul agitat va fi linistit prin psihoterapie adecvat, ,,prim
ajutor psihic', retinandu-l la pat - la nevoie imobilizare
fortata, apeland la persoane cu forta fizica mai mare pentru a-l face
inofensiv; se evita panica.
Se indeparteaza din jurul bolnavului obiectele care ar putea fi
folosite pentru lovire.
Medicul va fi anuntat prin intermediul altor persoane, fara ca
asistenta sa paraseasca bolnavul agitat . Linisteste bolnavii,
prevenindu-se panica.
Imobilizarea bolnavului este o masura extrema. Nu
se recomanda folosirea ei decat dupa epuizarea tuturor
celorlalte mijloace menite sa castige increderea bolnavului si
acceptarea masurilor terapeutice.
Imobilizarea bolnavului se poate face cu: camasa de
protectie; cearsafuri simple; chingi speciale de protectie;
imobilizare manuala.

23. Examenul pacientului cu boli psihice

1. Examenul psihic este precedat de examenul somatic al
pacientului şi este completat de diverse examene de laborator sau
examinări neuroimagistice pentru a exclude patologia organică şi
cea indusă de consumul de droguri.
2. Pentru evitarea pierderii unor simptome relevante ce au drept
consecinţă un examen psihic şi un diagnostic incomplet este utilă
examinarea pacientului pe nivele funcţionale: nivelul instinctual,
afectiv, cognitiv, volitiv, spiritual-valoric.
3. Se investighează principalele sindroame: anxios /fobic,
depresiv /maniacal, obsesiv-compulsiv, halucinator, delirant, etc.
4. Anamneza este făcută sincron cu examenul obiectiv psihiatric
(dialogul cu pacientul se face concomitent cu observarea limbajului
nonverbal: atitudine, postură, igienă, mimică etc.). De exemplu,
existenţa halucinaţiilor sau delirurilor poate fi sugerată de
comportamentul motivat halucinator sau delirant al pacientului.
5. Anamneza trebuie completată cu heteroanamneza (informaţii
luate de la persoane care cunosc pacientul) pentru a valida sau
completa datele oferite de pacienţi. Acest lucru este important la
pacienţii psihotici care disimulează sau neagă simptomele, pacienţii
toxicomani care minimalizează sau neagă comportamentul
toxicoman sau pacienţii cu tulburări de personalitate care pot
simula (pacienţi cu tulburare de personalitate antisocială), sau
amplifica (pacienţi cu tulburare de personalitate histrionică) tabloul
clinic.
6. Investigarea simptomelor psihotice sau legate de consumul de
droguri pune următoarele dificultăţi:
a. Pacientul nu are conştiinţa bolii, prin urmare nu relatează
spontan simptomele
b. Pacientul nu are încredere în medic şi disimulează (ascunde)
sau neagă simptomele.
c. Pacientul este vizibil ostil faţă de psihiatru şi nu cooperează
dând răspunsuri vagi, evazive sau negând simptomele
În aceste cazuri sunt importante tact, răbdare şi perseverenţă
din partea investigatorului şi corelarea informaţiilor obţinute
de la pacient cu cele de la aparţinători, prieteni, colegi, vecini.
7. Examinatorul trebuie să-şi adapteze
a. tonul şi ritmul întrebărilor la dispoziţia afectivă a pacientului
b. întrebările la nivelul de înţelegere şi de cultură generală
specifice pacientului
8. Unele întrebări legate de relaţiile intime, de consumul de droguri,
de ideaţia suicidară sau de simptomele „neobişnuite” (psihotice) ar
putea fi considerate ofensatoare sau prea directe de către pacient.
În acest sens ele pot fi reformulate sau precedate de elemente
introductive care să le atenueze impactul nedorit (de exemplu: unii
oameni consumă alcool pentru a scăpa de tristeţe)
9. Întrebările trebuie să fie la început deschise lăsând pacientul să
dea detaliile.
10. Notarea cuvintelor sau expresiilor utilizate de pacient este
importantă, dar trebuie făcută în aşa fel încât să nu trezească
suspiciuni.
11. În investigarea ideilor delirante trebuie ţinut cont de mediul de
provenienţă al pacientului (cultural) şi anume de tradiţiile sau
credinţele în care a fost crescut şi la care aderă. Din această cauză
informaţiile luate de la persoanele din anturajul pacientului sunt
esenţiale.
12. Abordarea simptomelor delirante şi halucinatorii trebuie făcută
printr-o atitudine de „neutralitate binevoitoare”. Examinatorul
manifestă răbdare şi seriozitate atunci când pacientul îşi descrie
trăirile halucinatorii sau îşi expune convingerile delirante.
Examinatorul poate cere explicaţii suplimentare sau îşi poate
exprima nedumeriri în legătură cu trăirile sau convingerile bizare
ale pacientului, dar fără a-şi exprima vădit dezacordul sau acordul
cu acestea.

24. Metodele terapeutice în psihiatrie.

In prezent, în psihiatrie se aplică diferite metode de tratament. Baza
este utilizarea medicamentelor, care promovează recuperarea
funcţiilor (de exemplu, memoria) şi administrarea medicamentelor
calmante. Pe lîngă medicamente, medicii folosesc tehnici de
corectare de psihoterapie.
 Auto training
  Cursuri de grup, avînd  efecte benefice asupra stării mentale
(art-terapie - sculptura, pictura)
  hipnoza, sugestie, interviuri şi altele.
Metode de tratament, cum ar fi frigul, apa, şocuri şi altele în
psihiatrie modernă nu se aplică şi este strict interzis.

25.Terapia electroconvulsivanta
Electroconvulsivoterapie –se indica in psihozele
presenile,senile,oligofrenie
Conduita în stare de agitație-valium(relaniu, apaurin) în pastile sau
fiole.
Conduita in stare suicidară-nozazin 25-75 mg, supravegherea
permanentă
Conduita în stare depresivă-antidepresive, preparate de litiu.
Conduita în stare maniacală-neuroleptice(nozazinan),
monitorizarea și asigurarea întîlnirilor regulate cu familia.
Conduita în stare delirantă-
dialog,psihotrope(nozinan,haldol)supravegherea.

26) Insulinoterapia-Insulina este un set de măsuri menite să

realizeze compensarea tulburări ale metabolismului glucidic prin
administrarea la un subiect a unei preparate de insulină. În
practica clinică este utilizat în principal pentru tratamentul
diabetului zaharat de diverse etiologii, precum și unele boli mintale
și alte. Insulina Tratamentul Având ca scop compensarea maximă
posibilă de tulburări ale metabolismului glucidic, prevenirea
hiperglicemiei si prevenirea complicatiilor diabetului
zaharat. Insulina este vitala pentru persoanele cu diabet zaharat de
tip 1 și pot fi utilizate într-un număr de situații pentru persoanele
cu diabet zaharat de tip 2.
Principii de insulină (IT), doza medie zilnică (MICS) insulină
trebuie să fie cât mai aproape de secreția de insulină fiziologică în
alocarea timp de 2/3 zile MICS trebuie administrat dimineața,
după-amiaza și seara devreme, iar a treia - seara târziu și la
combinațiile de utilizare noapte de scurtă insulină acțiune (ICD) și
insulina de acțiune prelungită. Numai acest lucru permite secreția
de insulină aproximativ Simulate de zi cu zi. În termen de zile ICD
partiționate, după cum urmează: înainte de micul dejun - 35%,
înainte de prânz - 25%, înainte de cină - 30%, timp de noapte - 10%
 din doza zilnică de insulină. Dacă este necesar, 5-6 ore în
dimineața 4-6 unități. ICD. Nu ar trebui să fie administrat într-o
singură injecție> 14-16 unități. Dacă trebuie să introduceți o doză
mare, este mai bine pentru a crește numărul de injecții, reducând
intervalele de administrare.

27 Regimurile de supraveghere ale bolnavilor psihici.

I.Regim de supraveghere permanentă
Supravegherea permanentă a acestor bolnavi e in legătură cu
tulburările psihopatologice acute (tentativă autolitică,autoagresul,
heteroagresul, tentativa de evadare).
II.Regim semiliber
Se prescrie bolnavilor cu tulburări psihopatologice subacute care
nu se combină nu prea mult cu simptomatica afectivă
-se permite plimbarea libera în interiorul secției sub supravegherea
personalului medical.
-se permite bolnavilor plimbare in interior secției ieșite din secție
sub supravegherea personalului medical, sau cu rudele, inclusiv și
ergoterapia.
III.Regim liber
Simptomatica psihopatologică a bolnavilor e la un nivel marginal ce
nu prezintă pericol pentru bolnav și cei din jur.
In dependenta de aceasta stare psihica acest regim se împarte în
două dispartituri.
-se permite plimbarea bolnavului liber in interiorul secției, in afara
secției într-un grup de 3-4 bolnavi, dintre care unul din ei e numit
răspunzător.
-inclinarea ceea ce a arătat în regimul 3 a cu diferența că bolnavul
se poate plimba singur cu învoire.
IV.Regim de internare parțială (sau internare în condiții de
staționar de zi )
Aceasta formă de internare permite bolnavului de a frecventa
staționarul in timp de zi sau se prescrie bolnavilor reconvalescenta
pentru a controla calitatea remisiei, adaptarea socială,reabilitatea
in muncă, readaptarea bolnavului la viață cotidiană.Concediul
casnic e limitat 3-10 zile.

28.Regimurile de reabilitare ale pacienților psihici.

Tratamentul psihozelor reactive consta in inlaturarea elementelor
sau situatiilor traumatizante – deziderat de multe ori realizabil, dar
nu suficient.
Sedarea acestor bolnavi se face prin ansamblul chimioterapie, cu
sedative, hipnotice, neurotonice, euforizante, dezinhibante,
anxiolitice, psihotone.
Concomitent cu chimioterapia se impune psihoterapia rationala
individuala sau de grup, care se aplica si in convalescenta, tinandu-
se seama de bagajul constitutional si nivelul intelectual al
personalitatii pe care s-a grefat reactia psihogena.
Tratamentul reacţiilor psihogene la situaţiile tranziente este o
problemă derăspundere,deoarece nu este vorba doar de a ameliora
o situaţie trecătoare,ci şi de a proteja şide a preveni apariţia unor
modificări morbide ale personalităţii pentru viaţa de mai târziu.
Astfel,în perioda acută se pune problema unei psihoterapii de
susţinere, deosebit deeficientă,pacientuzl fiind doritor de a fi
ajutat.Medicul dar şi familia vor participa la
rezolvareaproblemelor care au creat starea de stres dând
bolnavului o perspectivă şi o situaţie securizantă pentru viitor.In
cazuri acute se pune problema scoaterii din mediul stresant,uneori
pentru aceastafiind nevoie de a se cere internarea bolnavului în
cadrul spitalului.Dacă perioda acută a trecut,o deosebită
importanţă o capătă mijloacele psihopedagogice şi metodele de
psihoterapie familială urmărindu-se corectarea factorilor care au
dus la declanşareareacţiilor.
Problema profilaxiei şi înlăturării factorilor de fragilizare
sunt probleme complexe, care trebuiec să preocupe întregul sistem
educaţional şi de ocrotire a sănătăţii copilului şi tineretului.

29.Alimentatia pacientilor cu anorexie

Cei mai multi dintre pacientii care intrunesc toate criteriile pentru
anorexia nervoasa trebuie tratati intraspitalicesc pentru mai multe
saptamani sau luni. Initial, sunt stabilizati din punct de vedere
medical, dupa care este inceputa reabilitarea nutritionala.
Cea mai buna metoda de a-i hrani este de a-i convinge sa accepte
anumite alimente sanatoase, recomandate de medicul specialist, cu
promisiunea ca nu li se va permite sa creasca in greutate.
Intubarea nazogastrica (introducerea unui tub prin nas pana in
stomac prin care sa se introduca alimentele) este arareori necesara,
mai ales ca hiperalimentarea parenterala (prin acest tub) poate
duce la potentiale complicatii.
Alimentarea poate determina dureri abdominale si edeme periferice
usoare (umflarea usoara in principal a membrelor superioare sau
inferioare) datorita diversificarii alimentelor. In rare cazuri, apare
distensia stomacului (cresterea volumului stomacului).
Educatia si sustinerea din partea familiei si a medicului face
pacientii sa isi inteleaga boala si necesitatea de tratament.
Reabilitarea nutritionala este doar preludiul tratamentului final.
Modificarile de la nivelul sistemul nervos central ii determina pe
pacienti sa vada diferit aspectul exterior al organismlui si
necesitatile nutritionale si sa inteleaga ca boala a preluat controlul
asupra vietii lor.
Tratamentul este indreptat, de asemenea, spre identificarea si
tratarea tulburarilor coexistente, care includ tulburarile de
dispozitie, anxietatea, tulburarile de personalitate si abuzul de
alcool sau alte substante. Dupa ce greutatea pacientilor este readusa
la o limita sanatoasa, antrenarea intensiva intr-un model de viata
sanatos consolideaza eficienta tratamentului.
Tratamentul pacientilor cu varsta sub 18 ani are succes doar daca
este inclusa intreaga familie.

Perioada de convalescenta (perioada de recuperare completa)

dureaza de obicei 2-3 ani si include tratamentul individual, al
grupului sau al familiei.
Rata de mortalitate a anorexiei nervoase este de aproximativ 18%,
din cauza complicatiilor medicale si suicidului. Cei mai multi
pacienti care supravietuiesc fac progrese, dar acestea apar dupa o
perioada lunga de timp.
Tulburarile psihiatrice coexistente, in special tulburarile de
dispozitie, de personalitate si abuzul de substante necesita cel mai
mult timp si sunt cele mai dificil de tratat.
Mortalitatea poate fi redusa prin stabilizarea medicala prompta a
scaderii in greutate si a hipokaliemiei (hipopotasemiei) si prin
recunoasterea si tratamentul tulburarilor depresive aparute
concomitent (in 30-50% din cazuri). Din fericire, cu un tratament
eficient (acut si de prevenire a recaderii), aceasta suferinta este
curabila, nu doar ameliorabila.

Măsurile de prim ajutor

1. Psihoterapie individuală şi familială.
2. Cura de insulină în doze mici.
3. Tranchilizante.
4. Neuroleptice sedative.
5. Antidepresive.

30.Depistarea stării de ebrietate.

Primul stadiu
 excitaţii psihomotorii
 stare de bună dispoziţie,
 comportament leger, predispunere la anumite glume.
 pot apărea şi explozii afective de iritabilitate, agresivitate.
 Mimica este mobilă, ochii strălucesc, se observă vasodilataţii
periferice.
 Respiraţia si pulsul sunt accelerate.
 Primul stadiu corespunde unei alcoolemii de 1,5 promile.
Stadiul doi
 apare euforia, marcată de dereglări neuropsihice majore.
 limbajul devine incoerent.
 pierderea orientarii, deseori echilibru, încurcă domiciliul,
 apar iluzii vizuale şi auditive.
  Stadiul doi de intoxicare corespunde unei alcoolemii de până la
3 promile.
Stadiul trei
 stare paralitică.
 Reflexele condiţionate sunt inhibate,
 limbajul incoerent,
 coordonarea motorie lipseşte.
 Apar dereglări de respiraţie, cianoză, hipotermie, transpiraţie
vâscoasă. Stadiul trei corespunde unei alcoolemii până la 5
promile.
 La o alcoolemie de 8 promile poate surveni moartea.

Portretul unui pacient cu alcoolism cronic

• În general este un om între 30 - 40 de ani, cu o halenă
aromatică specială, expresie de obnubilare de multe ori şi
tremurături. Tulburările psihice sunt accentuate - modificări
de caracter, de afectivitate, de degradare intelectuală.
Tulburările psihice sunt dublate de o serie de perturbări fizice
- hepatomegalie, tulburări de tranzit intestinal, gastrectomie
frecventă. Sistemul nervos scoate în evidenţă o polinevrită,
nevrită optică, tremurături.

31. Acordarea ajutorului de urgență pacienților cu delir alcoolic.

În cazurile de delir alcoolic în organism se produce o adevărată
catastrofă. Este tulburată funcţionarea tuturor organelor şi
sistemelor omului. Temperatura poate să se ridice pînă la cele mai
mari cifre, pulsul devine frecvent, ochii roşii, inflamaţi, buzele
uscate, crăpate, bolnavul este agitat, are febră. Această stare ţine
căteva zile şi dacă nu se întreprind măsuri curative, ea se termină
cu moartea bolnavului. Bolnavii mor din cauza unor complicaţii
grave din partea inimii, plămînilor şi creerului.
Iluziile optice au diferite caractere. Unii bolnavi văd în casă
cîini, pisici, draci, alţii – bandiţi şi ucigaşi înarmaţi. Ei aud glasuri
inexistente, care, de regulă, îi ameninţă că-i vor ucide, îi vor
spînzura, îi vor arde, îi învinuiesc de beţie, îi numesc alcoolici.
Căutînd să scape, ei se ascund sub pat, închid uşa pe toate zavoarele
şi nu dau drumul în casă nici chiar rudelor, fug în direcţie
necunoscută.
• Unii bolnavi, nevăzînd nici o ieşire din situaţie, hotărăsc să se
sinucidă.O altă formă de psihoză alcoolică este halucinoza
alcoolică, care poate fi acută şi cronică. In cazul halucinozei
alcoolice acute bolnavii aud voci care îi ameninţă sau le ordonă
să facă ceva. La prima vedere comportarea alcoolicilor nu prea
pare neobişnuită şi cei din jur îi consideră oameni sănătoşi.
Dar astfel de oameni ,, sănătoşi” trăiesc mereu cu frica,
deoarece li se ,,comunică” deseori, că vor fi ,,ucişi”, li se vor
scoate ochii, că le-a mai rămas să trăiască doar cîteva
minute”, ,,că a sosit ora răfuielii”şi a.m.d.
În cazurile de formă cronică a bolii bolnavii aud voci timp
de mai multe luni şi chiar ani. Pretutindeni, oriunde s-ar afla,
ei ,,aud” cum sunt chemati, ocărîţi, imitaţi, preveniţi că vor fi,
chipurile, atacaţi. Bolnavii devin încordaţi, bănuitori faţă de
cei din jur, se feresc de oameni, uneori încearcă să se sinucidă.
Alteori se adresează după ajutor poliţiei, de care sunt
transportaţi la spitalul de narcologie. 
La unii alcoolici întîlnim şi aşa – numitul paranoid
alcoolic, care se manifestă, de obicei, prin delirul de persecuţie
şi delirul de gelozie. 
• Asistenta de urgenta
32.Metodele de tratament cu apomorfină, teturam.
Apomorfina-Clorhidratul de apomorfină hemihidrat aparţine
unui grup de medicamente cunoscute ca agonişti ai dopaminei.
Dacepton 5 mg/ml este utilizat pentru tratamentul bolii
Parkinson. Apomorfina ajută la reducerea timpului petrecut în
starea în care simptomele nu pot fi ameliorate sau de
imobilitate,la persoane cărora li s-a administrat anterior
tratament pentru boala Parkinson cu levodopa (alt tratament
pentru boala Parkinson) şi/sau alţi agonişti ai dopaminei.
Teturam…Actiunea farmacologica: Blocheaza metabolismul
alcoolului etilic prin inhibitia acetaldehiddehidrogenaza, ceea ce
conduce la acumularea aldehidei acetice, produsului intermediar
al metabolismului alcoolului etilic in organismul bolnavului care
a consumat concomitent sau succesiv alcool. In anumite
 concentratii aldehida acetica, foarte toxica, provoaca reactia
teturam-alcoolica (colaps, tulburari ale ritmului cardiac, crize
anginale, eventual infarct miocardic, edem encefalic, hemoragii
intracraniene), neplacuta pentru bolnavi, cu care se asociaza cu
dezgustul pentru bauturile alcoolice.
INDICATII
Alcoolismul cronic in cazul cind alte metode de tratament
(psihoterapie, vitaminoterapie, psihotrope s.a.) ramin ineficiente
si daca bolnavul isi da consimtamintul.

33) Acordarea primului ajutor pacientului cu agitatie psihmotorie

Comportamentul medicului va urmări a stabili contactul cu
bolnavul
Calm şi autoritar, medicul va prescrie tratamentul sedativ adecvat.
Psihotropele sedative vor fi precedate de un examen cardiac şi vor
fi administrate în doze moderate la persoanele vârstnice.
Uneori este necesară imobilizarea pacienţilor.
Pentru un pacient mai agitat calmarea rapidă este obţinută cel mai
bine cu haloperidol (producerea sedării bolnavului fără să-l
adoarmă), injectat intramuscular şi repetat, dacă este necesar, la
fiecare jumătate de oră sau o oră,).
Clorpromazina este o alternativă mai sedativă faţă de haloperidol,
dar mai probabil hipotensivă.
 Haloperidolul soluţie se recomanda în acele cazuri de agitaţie, în
care se impune
administrarea medicaţiei în alimente sau apă, fără ştirea
bolnavului (de exemplu, la demenţi, oligofreni agitaţi).
După administrarea medicaţiei neuroleptice, agitaţia bolnavului se
calmează în 15 – 20 de
minute. Dacă simptomatologia persistă, se repetă doza iniţială din
oră în oră, până se obţine sedarea.

34)Acordara primului ajutor pacientului cu COMPORTAMENT

SUICIDAR
Măsurile de prim ajutor
Bolnavul nu poate fi tratat la domiciliu. El are nevoie de
supraveghere permanentă şi tratament de specialitate. Deci, prima
atitudine medicală va
fi aceea de a interna bolnavul în spital. Pentru a învinge
împotrivirea şi chiar rezistenţa sa la
internare, se va fi face uz de psihoterapie, în măsura în care
bolnavul este permeabil, de
medicamentaţie anxiolitică şi sedativă imediată, fapt ce vizează
eliberarea bolnavului de angoasă şi facilitarea internării în spital.
Se consideră necesară spitalizarea, în special, dacă pacientul a mai
 făcut tentative de suicid,
dacă are istoric familial de sinucidere, dacă a avut o pierdere
recentă semnificativă - în special prin sinucidere - şi nu pare să
răspundă la interacţiunea interpersonală cu medicul: trebuie să fiţi
spitalizaţi, dacă nu vă simţiţi în largul dvs.
Trebuie să memorizăm următoarele:
1. Nu lăsaţi pacientul suicidar singur; îndepărtaţi din încăpere
orice obiecte potenţial
primejdioase.
2. Apreciaţi dacă tentativa acestuia a fost plănuită sau impulsivă.
3. Pacienţii cu depresie severă pot să fie trataţi ambulator, dacă
familiile pot să îi
supravegheze îndeaproape şi dacă tratamentul poate să fie instituit
repede. Dacă aceste condiţii nu sunt întrunite, este necesară
spitalizarea.
4. Ideile de sinucidere ale pacienţilor cu schizofrenie trebuie luate
în serios, pentru că aceştia
tind să folosească metode violente, foarte letale şi, uneori, bizare.

35)Acordarea ajutorului de urgenta pacientilor catatonici

 Pacienții cu forme de excitație catatonică ar putea necesita
izolare și fixare pentru a asigura siguranța lor și a celor din
jur.
 Semnele vitale ale pacientului ar trebui măsurate imediat. Pacienții
cu forme maligne de catatonie, ce pot implica hipertermie, hiper
sau hipotensiune, tahicardie și tahipnee cu saturație scăzută în
oxigen, ar trebui tratați în cadrul urgențelor medicale generale cu
suport hemodinamic, îngrijire intensivă la nivel de nursing
 Pentru a evita precipitarea unei reacții neurotoxice, tratamentul cu
preparate antipsihotice
trebuie să fie discontinuat și evitat. Medicamente antipsihotice cu
 potență înaltă, în special
haloperidol, sunt utilizate des pentru a reduce excitația și
comportamentul agresiv, dar la pacienții cu catatonie, utilizarea
acestor preparate crește riscul dezvoltării catatoniei maligne
 pacientul cu catatonie este tratat cel mai bine cu benzodiazepine.
Cea mai mare experiență este cu lorazepam și diazepam.
 Dacă nici o ușurare substanțială nu are loc după câteva
zile, TEC (Tratament ElectroConvulsiv) bilateral este tratamentul
de elecție și poate fi salvator de viață.
 În cazuri extreme de excitație catatonică, a fost necesară anestezie
generală.
 În mod tipic, un curs de tratament acut cu succes va dura circa 4-
10 zile.

36) Administrarea soluției de glucoză intravenos: indicațiile, tehnica

Indicaţii terapeutice
Aport caloric glucidic. ; Prevenirea deshidratării extracelulare.
Rehidratare în cazul în care există pierdere lichidiană mai mare
decât pierderea de clorură de sodiu sau de alţi electroliţi.
Profilaxia şi tratamentul cetozei în caz de denutriţie, diaree,
vărsături.
Vehicul pentru aport terapeutic în perioada preoperatorie,
peroperatorie şi postoperatorie imediată.
Soluţia de glucoză 5% este izoosmotică cu sângele şi este cel mai
frecvent utilizată în depleţia de lichide.
 Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus
medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau
cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Dozajul se va adapta în
funcţie de vârsta pacientului, greutatea corporală şi severitatea
stării clinice. Doza zilnică uzuală, recomandată la adulţi este de 30-
40 ml/kg, echivalând cu 1,5-2 g glucoză /kg (sau 210-280 ml
echivalând cu 105-140 g glucoză, pentru o persoana de 70 kg).
Doza maximă zilnică la adulţi nu trebuie să depasească 6 g
glucoză/kg. Pentru creşterea vitezei de utilizare a glucozei la nivel
tisular, ocazional este nevoie de administrarea a 4-12 UI
insulină/500 ml soluţie glucoză. Pentru evitarea leziunilor la nivel
venos periferic, viteza de administrare va fi restrictionată la maxim
0,5 g glucoză/kg şi oră (10 ml soluţie perfuzabilă Glucoză 5%/kg şi
oră). Viteza de administrare maxim admisă este de 0,8 g glucoză/kg
şi oră (16 ml soluţie perfuzabilă Glucoză 5%/kg şi oră). O viteză
mai mare va depăşi capacitatea de excreţie a rinichiului, ducând nu
numai la pierderi de glucoză, dar şi de lichide. Viteza de
administrare uzuală pentru adulţi este de 2,5 - 5 ml soluţie
perfuzabilă Glucoză 5%/kg şi

37.Pregătirea materialelor necesare pentru cuparea acceselor

convulsive si tehnica utilizării.
Imobilizarea bolnavului se poate face cu: camasa de
protectie; cearsafuri simple; chingi speciale de protectie;
imobilizare manuala.
Imobilizarea cu camasa de protectie Camasa de protectie este
confectionata din panza rezistenta, inchisa in fata, cu
deschizatoare in spate, cu maneci foarte lungi inchise, prevazute
cu snururi puternice. Asistenta imbraca bolnavul agitat cu
camasa, inchizand-o la spate cu snururi. Bratele bolnavului se
incruciseaza pe torace cu ajutorul manecilor care se leaga la spate
cu ajutorul snururilor.
Dat fiind procesul de umanizare a psihiatriei, acest procedeu
se foloseste in cazuri exceptionale, datorita faptului ca bolnavul
poate sa-si cauzeze prejudicii pana la autoasfixiere daca nu este
suficient de bine supravegheat.
Imobilizare cu cearsaf  Asistenta aplica cearsaful pe spate,
transversal, infasurand capetele libere pe membrele
superioare. Partile de cearsaf care depasesc mainile se rasucesc
si, dupa ce se incruciseaza bratele bolnavului pe torace, extre-
mitatile rasucite se duc inapoi si se leaga. Cu alt cearsaf se leaga
membrele inferioare. 
Imobilizare cu chingi: Garnitura de chingi se compune din 4
mansete si doua benzi late.
Asistenta aplica cate 4 mansete: doua pe glezne si doua deasupra
articulatiilor radio-carpiene. A doua banda se aplica imediat
deasupra genunchilor.  Chingile vor fi captusite cu flanela sau alte
materiale moi si nu vor fi stranse, pentru a nu impiedica circulatia
in membre.
·    Este interzisa imobilizarea bolnavilor cu cordoane, fesi, corzi.
Imobilizarea bolnavului prin forta manuala cere o
atitudine energica si forta musculara apreciabile.
Este o metoda de urgenta si trebuie facuta cu energie, dar
fara brutalitate. Bolnavul agitat poate fi facut inofensiv cel mai
usor imobilizandu-l la nivelul incheieturilor.
Asistenta va recurge la ajutor, bolnavul va fi culcat in pat, se vor
fixa umerii bolnavului prin apasare pe suprafata patului.
Se imobilizeaza membrele superioare, tinandu-se la nivelul
articulatiilor radio-carpiene.
Se exercita o presiune asupra genunchilor.
ATENTIE! Imobilizarea (trebuie evitata brutalitatea),
trebuie sa fie imbinata cu linistirea psihica a bolnavului, nu se va
folosi tonul ridicat, bolnavul nu va fi contrazis. Imobilizarea nu
va depasi 1-2 ore, pentru ca tinerea bolnavului legat ii creeaza stari
de neliniste si mai grave.
Calmarea bolnavului pe cale medicamentoasa. Imediat ce
bolnavul a fost facut inofensiv, trebuie calmat pe cale
medicamentoasa, cu psihotrope sedative, neuroleptice, hipnotice
sau tranchilizante - la indicatia medicului, in functie de diagnostic.

38) Acordarea asistenței de urgență în criza de epilepsie, starea de rău

epileptic.
Pastrati-va calmul.
Asigurati-va ca nu exista nimic in jurul persoanei de care s-ar
putea lovi.
Nu incercati sa imobilizati o persoana daca aceasta are o criza
convulsiva.
Nu bagati nimic in gura persoanei respective - contrar credintei
populare, daca o persoana are o criza nu poate sa-si inghita limba.
 Nu-i dati persoanei respective apa, pastile sau mancare pana ce nu-
si revine complet.
Dupa ce se termina criza, persoana ar trebui asezata pe partea sa
stanga. Exista riscul ca, inainte sa-si revina complet, pacientul sa
vomite. Prin urmare, capul ar trebui sa fie intr-o parte, astfel incat
voma sa nu fie inhalata.
Profilaxia repetarii crizei:-diazepam I.V., 0,15-0,20 mg/kg la adult, se
poate repeta dupa 20 min-se combate febra, hipoglicemia Stare de
rau)))-internare ATI
1.Primele 10 min:-asigurarea permeabilitatii cailor aeriene, preferabil
intubatie-monitorizarea functiilor vitale-montarea unei linii venoase
pt. recoltarea de analize hematologice si biochimice si administratrea
de tratament-anamneza, examen clinic general si neurologic-EKG
-combaterea factorilor precipitanti: glucoza hipertona, 25-50 ml la
adult,tiamina 100 mg I.V., corectarea tulburarilor
hidroelectrolitice,febrei.
-tratament antiepileptic
*Diazepam I.V., diluat in 10 ml SG10%, 0,15-0,25 mg/kg la adult
sau
*Lorazepam I.V. 2 mg la adult, se poate repeta administrarea de
maxim patru ori, la interval de 2 min
In urmatoarele 20 min: monitorizarea functiilor vitale, continuarea
investigatiilor (CT, PL), continuarea tratamentului
anticonvulsivant: fenitoin 10 mg/kg, I.V. sau midazolam 0,1-
0,4mg/kg/ora, I.V.
3.In urmatoarele 30 min:
-daca crizele nu s-au oprit- transferare obligatoriu ATI, IOT
obligatorie, anestezie cu thiopental I.V. 50-100 mg/ora la adult
-sustinerea functilor vitale
-monitorizarea EEG, daca este posibil pt urmarirea disparitiei
activitatii electrice iritative critice
URGENŢA PSIHIATRICĂ ÎN CAZ DE COMPORTAMENT
SUICIDAR
Măsurile de prim ajutor
Bolnavul nu poate fi tratat la domiciliu. El are nevoie de
supraveghere permanentă şi tratament de specialitate. Deci, prima
atitudine medicală va
fi aceea de a interna bolnavul în spital. Pentru a învinge
împotrivirea şi chiar rezistenţa sa la
internare, se va fi face uz de psihoterapie, în măsura în care
bolnavul este permeabil, de
medicamentaţie anxiolitică şi sedativă imediată, fapt ce vizează
eliberarea bolnavului de angoasă şi facilitarea internării în spital.
Se consideră necesară spitalizarea, în special, dacă pacientul a mai
făcut tentative de suicid,
dacă are istoric familial de sinucidere, dacă a avut o pierdere
recentă semnificativă - în special prin sinucidere - şi nu pare să
răspundă la interacţiunea interpersonală cu medicul: trebuie să fiţi
spitalizaţi, dacă nu vă simţiţi în largul dvs.
Trebuie să memorizăm următoarele:
1. Nu lăsaţi pacientul suicidar singur; îndepărtaţi din încăpere orice
obiecte potenţial
primejdioase.
2. Apreciaţi dacă tentativa acestuia a fost plănuită sau impulsivă.
3. Pacienţii cu depresie severă pot să fie trataţi ambulator, dacă
familiile pot să îi
supravegheze îndeaproape şi dacă tratamentul poate să fie instituit
repede. Dacă aceste condiţii nu sunt întrunite, este necesară
spitalizarea.
4. Ideile de sinucidere ale pacienţilor cu schizofrenie trebuie luate în
serios, pentru că aceştia
tind să folosească metode violente, foarte letale şi, uneori, bizare.