Găleanu Emanuela

1) celulele cancerogene sunt- celulele anormale care încep să se răspândească în mod necontrolat;
aceste celule pot determina formarea unor tumori;

Pot fi deistate prin:

1. Hemoleucograma
Acest test de sange frecvent folosit masoara numarul diferitelor tipuri de celule sanguine dintr-o proba
de sange. Cancerele de sange pot fi diagnosticate daca anumite tipuri de celule sunt anormale ca numar
(prea multe sau prea putine). O biopsie a maduvei osoase poate ajuta la confirmarea diagnosticului de
cancer sanguin.

2. Citologia urinara
Examinarea unei probe de urina la microscop poate revela prezenta celulelor canceroase care pot
proveni de la vezica urinara, ureter sau rinichi.

3.Testele proteinelor sanguine

Un test care examineaza diferitele proteine din sange (electroforeza proteinelor) poate ajuta la
detectarea anumitor anormalitati ale proteinelor sistemului imun (imunoglobuline) care sunt uneori
crescute la pacientii cu mielom multiplu. Alte teste, cum ar fi biopsia maduvei osoase, sunt folosite
pentru a confirma diagnosticul suspectat.

4. Testele pentru markeri tumorali

Markerii tumorali sunt substante produse de celulele canceroase care pot fi detectate in sange. Dar
markerii tumorali sunt produsi, de asemenea, si de anumite celule sanatoase din organism, iar nivelele
pot fi crescute si in alte afectiuni necanceroase. Acest fapt limiteaza potentialul testelor pentru markerii
tumorali de a ajuta la diagnosticarea cancerului.

Exemple de markeri tumorali sunt antigenul specific prostatei (PSA) pentru cancerul de prostata,
antigenul 125 pentru cancerul ovarian, calcitonina pentru cancerul medular tiroidian, alfa fetoproteina
(AFP) pentru cancerul hepatic si gonadotropina corionica umana (HCG) pentru tumorile celulelor sexual,
cum ar fi cancerul testicular si cancerul ovarian.
2)

Markerii oncologici- sunt substanțe care pot fi găsite în organism atunci când cancerul este prezent.
Aceştia sunt de obicei identificaţi în sânge sau urină. Pot fi produşi ai celulelor canceroase sau ai
organismului ca răspuns la cancer.

Cum si pentru ce sunt utilizati markerii tumorali?

✓ In screening (depistarea precoce): deoarece markerii tumorali nu sunt suficient de sensibili sau
suficient de specifici , ei nu sunt foarte utili pentru screening in populatia generala. Putini dintre ei pot fi
totusi utilizati ca screening la persoane cu risc crescut de a dezvolta un tip de cancer in baza unui istoric
familial puternic sau a unor factori specifici de risc pentru un tip particular de cancer.
✓ Precizarea diagnosticului: la o persoana care are simptome specifice unui cancer, ei pot ajuta alaturi
de alte metode specifice de diagnostic la detectia cancerului si sa ajute la diferentierea de alte conditii cu
simptome similare.

✓ Stadializare: pentru putine tipuri de cancer, markerii tumorali fac parte din criteriile de stadializare ale
bolii ( exemplu: cancerele testiculare si alte tumori germinative ).

✓ Monitorizarea raspunsului la tratamentul specific: pentru anumite cancere (de exemplu cancerele
mamare, testiculare, de colon si rect, ovar, pancreas ) monitorizarea seriata si repetata a markerilor
corespunzatori permite aprecierea eficacitatii tratamentului, in special in stadiile avansate de boala (daca
markerul seric scade, tratamentul este eficace; daca markerul seric ramane crescut, este necesara
ajustarea sau schimbarea tratamentului). Informatiia adusa de valorile markerului trebuie totusi utilizata
cu prudenta pentru ca sunt situatii care pot creste sau scade nivelul markerului independent de evolutia
sau involutia tumorii.

✓ Detectia recidivei bolii (a recurrentei): una dintre cele mai importante utilizari a markerilor tumorali,
alaturi de monitorizarea raspunsului la tratament este detectia (precoce) a recidivei. Daca valorile
markerului sunt crescute inainte de initierea tratamentului, se normalizeaza in timpul sau dupa
finalizarea tratamentului si apoi incepe sa creasca dupa o perioada de timp, este de presupus o recidiva
a tumorii care trebuie obligatoriu confirmata prin metode specifice imagistice (echografie, examen CT,
examen RMN, examen PET-CT) sau prin alte metode ( chirurgie, biopsii, de tesut, biopsie lichida , etc).