Versiune imprimabila: Domnul Vucea

Page 1 of 11
Imprima povestea!

Domnul Vucea
Auzisem eu de turci, de muscali si de nemtii cu coada; ziua, la miaza-mare, i vedeam naintea ochilor cu palose late, cu sulite lungi, calari pe cai, sarind gardurile mahalalei, ca si cum ar fi sarit o dra de bou; i vedeam robind roate de copii si de muieri, lasnd n urma lor jale si nori grosi de pulbere. Dar orict m-ar fi spaimntat si fericit lumea basmelor s-a povestilor, c nd miaduceam aminte ca de la S-ta Marie o sa trec la Scoala domneasc a, din coloarea de negru, uitam si de turci, si de muscali, si de nemtii cu coada, si de "tara cocorilor". Ma apropiam cu gndul, sfiicios, tremurnd, d-acea vestita s coala, ca de un urs mpaiat, gata sa fug. Mi-era fric a si mi-era draga. Si mi-era draga fara sa banuiesc nici cum e, nici unde e. Doua lucruri aflasem: ca e "domneasca", iar nu cum era a noastra din curtea bisericii, si ca dascalul e "profesor", trebuind sa-i zici "Domnul", iar nu cum i ziceam noi, la al nostru, "Nea Nicuta ". De pe la Sn-Petru eu mi luam ghiozdanul, i treceam baierile pe dupe gt si colindam pe aceleasi carari din gradina noastra, zicnd ca am plecat la Scoala domneasca. Uneori mi legam de mijloc, c-un crmpei din frnghia mamei, taiat pe furis, si pe Grivei, si-l luam cu mine. Cnele casca de caldura, repezea capul dupe muste, clantanind dintii. Eu i vorbeam de Scoala domneasca: - Hai, mai Grivei, mai, nu fi lene s. Acolo e scoala, nu gluma... profesor mare si nvatat, iar nu ca Nea Nicuta , care se ncurca cnd zice cazania... Mai Grivei, este asa de grozav profesorul ca, d-ai vrea, chiar si tu ai nvata carte... Ci lasa mustele, nu fi prost... Sa-i zici "Domnul" ca, de nu, ti mannca coada... Si sa nu scoti limba d-un cot, ca-ti mannca s i urechile, bunatat' de urechi, mai Grivei, mai... Cte nu spuneam si pisicii! Parc -o simt si acum, ghemuita n sn, calda si moale. Torcea, cu capul pe gura camas ii, cu ochii lenesi si galbeni. - He! he! Martinico... hai la Scoala domneasca, ca sunt profesori buni... Sa nuti fie frica... Daca ai nvata adunarea, si da un soarice... la scadere ti da doi... la fractii te face mparateasa soaricilor... Daca nu te -i sili, sa stii, drag a Martinica, ca te ia de coada, te nvrteste de trei ori si-ti crap a fierea de pamnt... Voiam sa sperii pisica. Pisica, sfrr-sfr, nchidea pleoapele lenes si nep asator, iar mie mi treceau fiori reci d-a lungul spinarii, caci eu credeam pe profesor at t de mare, ca mi-l nchipuiam mai mare si mai tare ca tata chiar... Doamne, dar daca, n loc sa ia pisica de coada, m-o nhat a pe mine d-un picior?... Se ducea chieful pe copca, si ma ntorceam acasa, nsirnd pisicii vorbe de mngiere: - Lasa, Martinica, nu fi fricoasa ca Domnul e bun... nu bate la palma... nu pune n crca ca sa trag a la spete... nici nu te-asterne cu talpile la falanga, ca Nea Nicuta , cnd bea ce-a strns cu discul. Mai erau cinci zile pna la Scoala domneasca. Toate lighioile din curte aflasera ca va sa ma duc la o scoala mare. Cnele, pisica si cei patru cai ai tatii stiau pe de rost cum trebuie sa fie n ochii Domnului: nici unul nu s-ar fi dus fara botini n picioare, caci desculti nu i-ar fi primit dect Nea Nicuta , c-un sfant pe luna. Noaptea visam scoala: un palat mare, mare si frumos, ca n basme, cu por ti de fer, cu geamlcuri, cu usi de clestari, cu ziduri vapsite ca niste icoane, si mai mpodobite dect steaua lui Nea Nicuta, ncondeiat a de Burghelea, zugrav vestit,

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=044.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Domnul Vucea

Page 2 of 11

caruia i frecam vapselele ntre pietre numai ca sa ma uit la el zile ntregi cum din nimic scotea sfinti, ngeri, draci, cai si balauri. Veni si ziua de Scoala domneasc a. Abia se luminase. Ma destepta frate -meu, care nvata la o scoala si mai nalta, si citea pe carti cu oameni cu pantalonii scurti si umfla ti, cu palarii mari, cu funde la ciorapi, cu sabiile mai mult scoase dec t n teaca. Mi-aduc bine aminte ca unul sarea de la al cincilea cat, si c-o mna s i tinea palaria. Grozav i era de palarie! De la Nea Nicuta apucasem sa citesc pe silabisite. Frate-meu ma nvat ase sa citesc ca pe apa n cartea de citire. La "cnd cu ciuma lui Caragea, se raspndeau orasenii prin sate si satenii prin pustii", nu m-ar fi oprit nimeni din turuiala. O ziceam dintr-o rasuflare. Ba uneori uitam sa ntorc foile si tot nu faceam gresala. Frate-meu ma mai nvat ase cele patru socoteli si fractiile. Ce stiam mai bine era tabla lui Pitagora. Ma nvatase si istoria cu sase domni vestiti: Radu Negru, de care as fi jurat ca fusese romn neam de arap; Mircea cel Batrn, n capul meu, se ncurca n barba; Alexandru cel Bun, ala voda, vezi; Stefan cel Mare de care rdeam sa ma prapadesc, gndindu-ma ca fusese asa de pitic ca aprodul Purice se pusese piua ca el, Stefan cel Mare, sa ncalece calul; Mihai Viteazul ma facea sa tai cu nuiaua vrfurile de stir de urzici cnd l spuneam pe dinafara; si, n sfrsit, Constantin Brncoveanu ma facea sa plng de c te ori l taiau turcii pe el si pe coconii lui. Si spunea c-o sa ma scrie d-a dreptul n clasa a treia. Ma destepta. Tresarii. mi tcia inima. Si-mi zise: - Sa nu-ti fie frica. Sa spui tare si deslusit. - Tare... da... Si nu vedeam naintea ochilor de frica. - Si deslusit. - Si deslusit... - Sa nu tremuri. - Sa nu tremur... Si mie-mi clantaneau dintii n gura. Ma mbracai; ma sp alai cu apa rece; ma ncaltai cu niste pantofi noi; mama ma pieptana si ma saruta pe frunte, asa ca o pricepui... "Sa nu-ti fie frica, sa nu ma dai de rusine"... Stiam eu n cte feluri saruta mama: altfel de eram bolnav, altfel cnd o ascultam, altfel cnd nvat am lectia, altfel de plngeam si voia sa ma mpace, si cu totul altfel ma saruta cnd ma trimise la S coala domneasca. Pe drum, bonca-bonca, ma mpiedicam de toate pietrele. Inima mi zvcnea cum mi zvcnea cnd altii se ncercau sa-mi ia zmeul de coad a. Si tocmai departe, dincolo de S-tu Stefan, frate-meu se opri si-mi zise: - Aici e scoala. Scoala!... Mi se opri r asuflarea. Facui ochii mari. Nu-mi venea sa crez. Aceea sa fie Scoala domneasca? Niste case lungi, pitici si darapanate. Dar n-avea porti nalte de fer, caci n-avea de loc. n fata scolii, o veche pivnita , plina cu gunoi; n jurul ei, o curte mare cu balarii. Asa case v azusem si eu. Frate-meu m a lasa n curte. O sumedenie de copii tipau, se zbeguiau, sareau ntr-un picior la sodron, se jucau cu s mburi de roscova si cu nasturi. Poi a sa scolari mai vazusem si eu!...

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=044.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Domnul Vucea

Page 3 of 11

De nu m-ar tr nti... Si iaca, frate -meu ma lua de mna si-mi zise ncet: - Sa mergem n clasa a treia. Directorul mi-a dat bilet sa te nscriu. Cnd intrai n clasa vazui o vergea lunga, galbena si lucioasa, rezemata de masa profesorului, a Domnului. Domnul - un om nalt, slab, cu barba rara s i nspicata. Domnul era ncruntat si galben. Domnul striga pe baieti c-un glas ascutit. Baietii stau ca sfintii n banci. Vro trei, cu urechile rosii si aprinse ca focul, n genuchi, lnga o tabla neagra; lacrmile le picurau n cartile deschise si aduse la vrful nasului. Vergea, lacrmi, urechi rosii, Domn uscat si nalt... S a dusese curajul!... Drdiam. Si frate-meu, dupa ce vorbi ncet cu profesorul, mi sopti: - O sa te asculte, sa spui tare si deslusit. Si pleca. mi venea sa ma iau dupa dnsul. Si n-am plns, nu de rusine, ci de frica. Domnul se uita la mine cu niste ochi osteniti. Intrasem n pamnt. Cnd deschise gura, mi se paru ca ma s i nghite. - Ei... baiete... de ct i ani esti? - De opt... am mplinit la Sn-Petru... Glasul mi tremura ca si cum mi-ar fi batut toaca pe beregat a. - Stii sa citesti? - Stiu... - Scoate "Lectura ". Bag mna n ghiozdanul facut de mama dintr-o foaie de cuadrilat si scot Lupul si mielul . Asa ziceam noi cartii de citire, fiindca ncepea cu: Lupul si mielul... Ceru si el o carte s-o deschise. Mie-mi juca cartea n mni si-mi juc a pna cazu jos. Baietii rsera. Ma aplecai s a iau cartea. Domnul striga asa de tare "tacere", ca ncremenii cum eram, adus de mijloc. - Ia-ti cartea! Deschide-o la foaia 50 si citeste! Luai cartea. O deschisei. Eu o ntorceam la foaia 50, ea se ntorcea la foaia 80, la Ciuma lui Caragea. La 50 era Tenta tia. - Ci zi odata, motologule! Eu, de frica, ncepui: - Tentatia!... Cartea se deschise la foaia 80; si eu, trage-i tare si deslusit: - Cnd - cu - ciuma - lui - Caragea - se - rasp ndeau - oras enii - prin - sate - si - satenii - prin pustii... Scolarii pufnira n rs. - Dastul, vad ca s tii. Ce-ai nvatat la aritmetic a? - Adunarea, scaderea, nmultirea, mpartirea si fractiile vulgare cu adunarea, scaderea, nmultirea si mpartirea lor. - Ct fac 25 de magari si cu 15 boi? Ma gndii eu, ma razg ndii. mi dam cu socoteala: asta nu e adunare, ca fratemeu mi da sa adun tot lucruri de un fel, si a sa zicea el c a este adunarea. Ei, trebuie sa fie nmultire. Dar frate-meu ar fi fost mai bun, mi-ar fi spus ct a dat pe un m agar si pe un bou, ca sa pot spune ct fac to ti la un loc. Daca vazui ca nu se poate altfel, ma hotari sa raspund: - Domnule, nu pot face socoteala pe magari si pe boi, ca tata n-are dect cai...

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=044.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Domnul Vucea

Page 4 of 11

la cai m-as pricepe... Eu stiam ca tata cumparase un cal, pe Micul, cu 200 de lei. Domnul rse, scolarii pufnira, pe mine ma podidira lacrmile. - Fie si pe cai! Ei, acum sa te vaz! Ma duc la tabla; iau tibisirul; l scap de vro trei ori din mna s i ncep sa socotesc magarii si boii n cai, pe pretul Micului, adica pe 200 de lei. Adun 25 de magari cu 15 boi, nmulteasc suma cu 200 de lei si ma ntorc spre profesor. El se uitase n jos si nu v azuse nimic din socoteala mea. Tusesc bine si strig: - Opt mii , Domnule! Rzi Domnul, si rzi, si rzi! Cnd se potoli, zise, privind n tavan: - Auzi, 25 si cu 15 sa fac a 8 000! Monitor general, ia-l si du-l n clasa a doua! Monitorul general ma nhata de mneca si ma scoase pe use afara. Pe drum mi spuse: "Te-a dat ndarat". Dupa cteva nvrtituri, deschise o use. Intrai n clasa a doua si dadui cu ochii de un profesor cu barba alba. - Domnule Vucea, pe dumnealui l-a dat ndarat domnul Petran. - Ha, ha, tatarul, ndarat tatarul... ha, ha, tatarule!... bine, tatarule!... Asa ncapui eu pe mna Domnului Vucea. Dupe o luna de zile ntelesesem rostul nvataturii si cunosteam bine pe domnul Vucea. Multi ani l-am visat. Chiar acum l vaz naintea ochilor. Scund, grasuliu, cu parul marunt si ncaruntit, cu barba ascutita, potrivita din foarfeca, mai mult alba, si alba ca zapada n vrful ei netezit; niste ochi verzui, mici si repezi; o fa ta galbuie, curata si fara pic de snge. Iarna sa cocolosea ntr-o bunda cu blana lat oasa, vara nsa ti ramneau ochii la el de frumos ce era mbracat: hain a albastrie, pantaloni negri, jiletca de dril nautiu, calcata si lustruita, un lant de aur, gros ca pe deget. Si ce curat! si stergea ghetele cu batista, dadea necontenit bobrnace gunoaielor de pe haine, si dupe bobrnac sufla de trei ori, scurt si repede, si dupe ce sufla facea din gtlej: "hea, hea". Dar cnd mergea, Domnul Vucea nu era de fel ca ceilalti oameni. Ne uitam la el de departe. Pas ea iute, marunt, usor, ca un soarice, si scuipa n urma cnd trecea pe lnga murdarii; daca era noroi, calca din peatra n peatra, tot n crestetul pietrelor, scuturnd picioarele ca o pisica. La usea cancelariii si coprindea barba n mna dreapta, s-o netezea, ridic nd buza de dasupra n sus, ca si cum ar fi mrit; mustatile si le clantanea ntre degete; deschidea mna, sufla ntr-nsa, tusea si intra pe usa binisor, fara sa i s-auza pasii. Lectiile mergeau struna. Nu nvat a nimeni nimic. Clasa avea saisprezece banci; bancile aveau saisprezece "primi" si saisprezece "monitori"; peste monitori erau trei "monitori generali": doi de nvatatura si unul de "ordine". "Generalii" ascultau pe "monitori"; "monitorii" ascultau pe "primi"; "primii" ascultau pe scolarii fara grad. Scolarii dau "interes" primilor, primii monitorilor; monitorii ungeau pe generali; iar generalul de ordine, care nu punea note la nvatatura, ci numai nsemna , cu o cruce, cu doua si cu trei, pe cei ce nu sta smirna, cnd i venea lui pofta "sa se auza musca n tavan", lua ce putea de la monitori, primi si scolari. Generalii bateau pe toti; monitorii, de la primi n jos; primii, pe scolari; scolarii sa trnuiau ntre dnsi. Pentru nota "rau" nu dadeai nimic; pentru "binisor": pne, brnza, masline; pentru "bine" faceai bogaciul, simitul si placinta pe din doua; pentru "prea bine", pe

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=044.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Domnul Vucea

Page 5 of 11

lnga celelalte, mai daruiai arsice si condeie de fer noi; pentru "foarte bine", ceva gologani, mai ales din banii noi cari tocmai p-atunci iesisera; "eminentele", "eminenta mica" (e) si "eminen ta mare" (E), cu ajutorul bancutelor si a jumatat ilor de sfant. Generalii aratau monitorilor sa nve te "d-aici si pna aici"; monitorii, primilor; primii, scolarilor. De obicei, Domnul Vucea, cnd intra n clas a, noi fiind toti cu ochii pironiti n carte, ncepea sa cerceteze notele. Pe "binisor" i tr agea de urechi, lui "rau" i tr agea la palma cu linia lata, cu nuiaua sau chiar cu linia n patru muchi c nd s a facea foc. Oh! Atunci era nespus de rau! Se sc arpina n barba, repede de nu i sa vedeau degetele, si poruncea fara mila: - Da-i zece tatarului, da-i zece!... ha! tatarul!...zece!... cinci cum o fi si cinci pe dunga! Generalii tr ageau strasnic. De cte ori auzeam "jart", auzeam si "aoleo"! Inima noastra, ct puricele, dodata sa umfla si ni se poticnea rasuflarea. Mi-aduc aminte ca odat a am str ns ban cu ban, din ce-mi da mama, pna am facut o jumatate de sfan t. Doua saptamni nu luasem dect binisor si rau. M -a zguduit de urechi, mi-a tras la palma, iar n ziua cnd era sa ajung la linia n patru muchi, la "cinci cu o fi si la cinci pe dunga", am dat monitorului o jumatate de sfant. n ziua aceea mi-a dat: foarte bine, eminente mici si eminente mari . Domnul Vucea, vaznd asa minune, s-a scarpinat n barba s -a rs, un rs necajit. - Ha, tatarul, vezi, tatarul, cnd vrea nva ta tatarul, da-i trei pe dunga ca poate si nu vrea ! Lunea la Domnul Vucea era de spus. Spusul era cronica mahalalelor. Vucea sta pe catedra, cu capul rezemat n mni, coatele pe catedra. Un scolar repezea mna n sus, cu doua degete ntinse. - Ha, ce este?... S-a ntmplat ceva? - E de spus , Domnule Vucea. - Bine, tatarule... spune, tatarule! Si ncepea. - Un geamba s da la pra stie un cal ne nvatat; un copil mic, juc ndu-se si nebagnd de seama, a intrat n aria calului; calul l-a calcat n picioare si l-a facut praf; pe copil l-au ridicat mort, cu capul zdrelit si leoarca de snge. Domnul Vucea se cutremura, se ngalbenea si, ncheindu-se la haina, zicea: - Ha... tatar de copil! Se scula altul si ncepea. - Lnga noi au calcat hotii. n casa erau cinci copii. Doi dormeau cu ma-sa si trei cu tat-sau... Mi-e frica sa mai spui, domnule Vucea... Vucea, tremurnd, ntreba: - Pe copii i-au omort? - La trei le-au taiat capul cu satrul... celorlalti le-au bagat pumnul pe beregata... - Oh!... tatarii!... Dar pe muma? - Mumei nu stiu ce i-au facut... s-au strns-o de gt cu stergarul... - Vezi, tatarii!... Ce i-or fi facut?... S-au omort-o blestematii... dar pe barbat? - Pe el l-au jupuit de la talpi pna la crestet, apoi l-a dumicat bucat ele si l-au facut morman n mijlocul casei; n vrful mormanului i-au pus capul cu dintii rnjiti... - Oh! Oh!... cu dintii rnjiti!... Pripas el, vin-aici, tic alosule!... Vin-aici! Pripas el era cat elusul lui cre t, de care nu se despartea.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=044.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Domnul Vucea

Page 6 of 11

- Vin-aici! striga Domnul Vucea, si ncepea sa se plimbe prin clasa. Si al treilea se scula, ca el stie una "mai frumoasa". Apoi venea al patrulea s-al cincilea, cu scorneli cari mai de cari mai ncornorate. Suna de iesire. Rugaciunea. Sa mntuia clasa. Dupe prnz, tot lunea, era cercetarea vestmintelor s-a palariilor. Vestmintele sa fi fost curate si crpite. Palariile si caciulele cu baieri pe dupe gt, atrnnd pe spate. Domnul Vucea ne lua pe r nd. Dupe el mergeau cei trei generali: unul cu nuiaua, altul cu linia lata si cel mai nfiorator, cu linia n patru muchi. Pna sa cerceteze pe to ti, pna sa fac a morala unora si pna sa bat a pe cei de cuviinta, clopotul suna de iesire. Cu totii saream n picioare. Un general zicea mparate ceresc, Crezul si Lumin a lina . Domnul Vucea umbla binisor si pe furis cu nuiaua n mna, ca sa umfle pe cei ce n-ar fi stat drepti si smeriti naintea lui Dumnezeu. Si adeseori, cnd ajungeam pe la "si iaras i va sa vie s a judece viii si mortii", s auzea cte un: "jart, trosc, pleosc, aoleo! ha! tatarule!" Iaca lec tiile de lunea. Joia dupe prnz nu nvat am, era odihna traditionala de la mijlocul saptamnii. Dimineata era ordinea si nvatatura practica. Domnul Vucea, nso tit de generalii armati, ntreba pe fiecare n parte o sumedenie de lucruri cu raspunsurile lor stiute de mai nainte. - Cum trebuie sa vie scolarul la scoala? - Cu lectiile nvat ate. - Cum trebuie sa stea scolarul n banca? - Drept, cu caciula pe spate si cu ochii pe carte. - Cum trebuie sa mearga s colarul pe ulita? - Linistit, sa nu asmuta cnii, s a nu njure si sa nu se bata. - Cte natii sunt n Principatele Unite? - Mai multe, dar cei mai multi si mai destepti sunt cei patru milioane si jumatate de romni, caci romnul pacaleste pe toti ceilalti, pe turc, pe muscal, pe neam t, pe tatar, pe popa s i pe tigan. - Cum deosebeste romnul pe grec de romn? - l pune sa zic a: " retevei de tei, miriste de mei". - Si cum zice grecul? - Pitigaindu-si buzele, pelticind si stropind, zice: "retavela tela tin de la miliste mela". Se ispravea si cu joia. Puneam cartile n ghiozdan, ne rugam pentru "minte, nvatatura si sanatate, parinti si profesori" s-o tuleam la poarca, la arsice si la zmeu. Smbata era rnduiala de duminica . Mnele, obrajii, urechile, gtul si parul sa fi fost spalate cu sapun, iar unghiile taiate. ncepea inspectia de dimineata. La palma ti tragea cu linia, peste obraji lipea cteva tatarului , de urechi te ncalzea, de par te da cateaua , la ceafa burdusea pe tatar. Cu unghiile era nvr ajbit rau. Daca nu erau bine taiate, f aceai mna puica, strngnd degetele floare, cu unghiile n sus, apoi, cu linia n patru muchi, judeca puica tatarului . Si era judecat a grea, ca tipam ca din gura de searpe. Iar Domnul Vucea, jucnd pe picioare si scarpinndu-se n barba, ca si cum ar fi cntat p-o chitara, rdea, clipea repede si zicea mereu: - Fa puica, tatarule!... Iata cum zvcneste tatarul!... parca-l omori... Da-i bine,

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=044.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Domnul Vucea

Page 7 of 11

general! Mai una... mai cinci... Si n loc sa scaza, suia mereu, de ce strigai mai tare. Martea, mercurea si vinerea. Scotea pe un general la tabla ori la harta. Monitorul general bolborosea capitalele ctorva judete, facea pomelnicul partilor de cuv nt, ncurca pe tabla un caz de nmultire, la al c arui sfrsit n-ajungea niciodata. Domnul Vucea casca, se freca la ochi, se scarpina n barba, pna i se ura. - Destul, tatarule... Vaz ca stii... Bine, tatarule...Acum sa prindem un tatar... Treci la loc. "Cuvntul de ordine." Monitorul general striga cu glas tare: - Ochii pe carte, gndul la lectie, liniste profunda si far' de miscare. Cinci dintro dat a si oprit! "Cinci dintr -o data si oprit" nsemna ca cel ce va misca o mna sau va ntoarce capul c t de putintel va mnca cinci nuiele la palma si-l va nchide la arest pna noaptea. Toti ncremeneau cu ochii n carte. Domnul Vucea nchidea ochii. Sa prefacea ca doarme (uneori dormea cumsecade). si rezema capul n mni, acoperindu-si fata cu degetele resfirate, ca sa prinda vrun tatar. Dupe un ceas de amortire tmpita, ne apuca ameteala. Ne auzeam rasuflarile. Ideea d-a nu misca ne obosea si capul ncepea sa ne tremure. Locul unde fundul testii s a njuga cu sira spinarii ne durea. De era vara, naduseala ncepea s a ne curga pe obraji si pe dupe urechi, n jos, d-a lungul gtului. Cu neputinta ca cei mai slabi sa nu miste o mna, un picior; sau, gdelati de siroaiele de naduseala, sa nu vrea sa se stearga. Dastul! Nelegiuirea se pedepsea. Domnul Vucea tresarea vesel de pe catedra, se scarpina n barba si striga multumit: - Ha, tatarul! Am prins un tatar! General de ordine, cinci si oprit! Cnd nu era prinsul era prtul de arsice . - Ei, ce dracos mai are arsice? ntreba Domnul Vucea. Si copiii, unii rai, altii din prostie, ncepeau: - Cutare a sp alat pe cutare de zece capre s-o miala. - Ha, tatarul!... - Cutare are un ciorap plin de solbe. - Ha, tatarul!... - Cutare are cinci ichiuri plumbuite, trei din dreapta si doua din stnga. - Ha, tatarul!... - Cutare a facut un "pui-de-giol" de douazeci de capre. - Ha, tatarul!... Si pe toti i nsemna. A doua zi trebuia sa aduca ichiurile, caprele, mielele si solbele lucioase, c aci altfel ar fi mncat la palma dimineata, dupe prnz, n toate zilele, pna le aducea. Cel care n-avea attea arsice plngea la ma-sa si la tat-sau ca sa-i dea parale si sa cumpere cte i lipsea. Dupe ce Domnul Vucea umplea cu oase toata cutia de la catedra, venea mezatul. - Ei, acum sa vedem, cum se v nd "gioalele" ? Si noi, gata: - La S-tu Stefan, trei capre s-o miala la trei parale.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=044.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Domnul Vucea

Page 8 of 11

- La Olteni, patru capre. - La Delea-Noua, trei. - La Lucaci, trei s-o miala. - La Troita , ichiurile p-un firfiric. Domnul Vucea mpartea comoara la care jinduiam cu totii. nsemna ce da fiecaruia, si n timp de trei zile trebuia sa-i aducem banii. n ziua cnd primea paralele ne batea fericea... nu batea pe nimeni! Dar cnd perdea pe Pripasel... ce noroc pe unii mai mari! Cte zece se sculau sa spuie c a banuiesc ei cam pe unde sa fie Pripas el. - Eu stiu o catelu se n cutare ulita... - Si eu alta mai frumoasa, pe dincolo... - Eu, una alba s i creata , a unui doctor... - Ha, tatarul, e crai tic alosul! Sa mi-l gasiti, ca mhnesc pe cocoana... (Cocoana era femeia lui). Ce crai de tatar!... Mic s-al dracului... Si ndata plecau c te zece dupe Pripas el, dar numai din cei mari si cari dovedeau ca au bani sa cumpere salam, sunca si crnati, ca sa poat a momi pe Pripas el. Dar si noi, cei mai mici, aveam partea noastra. n timpul verii, pe caldura si zapuseala, Domnul Vucea asuda mult. Si tinea la viata ca un pusnic la Dumnezeu. Ne trecea pe to ti ntr-o odaie - clasa noastra avea doua odai despartite la mijloc c-o use - se dezbraca, scotea camasa si trimetea pe unul mai mic sa i-o usuce la soare. Trebuia sa-i ntindem camasa numai pe pelin, ca altfel "cinci dintr-o dat a s i oprit". ntr-o zi ma trimese si pe mine. Marturisesc pacatul. Am trecut pe la putina cu ap a si i-am trntit pe camase dou a cani, pline, rase. Pna la patru n-a fost cu putinta sa se usuce. Si m-am plimbat de la camase la Domnul Vucea, spunndu-i ntruna: - Nu se usuca, Domnule, e asudata rau. Domnul Vucea n-avea slugi. Afara de buc atareasa, slugi eram noi. Pe cei saraci si ne mbraca ti nemteste ne nsirase pe lista trguielii . Cnd ne-a rnduit la piata si la bacanie a strigat catalogul. - Cutare! - Aici! - Ha, tatarul... nu e bun... cade cu cosnita... Nu era bun. Fireste ca nu. Era voinic, sanatos, rumen la fata , dar cu pelita subtire, mni albe, palarie de pai, frumos mpletita si ghete lustruite. - Cutare! - Aici! - Bine... Bravo tatarul, bun!... pe lista. Bun! Slab si galben. Cizme groase si mari. Zdrentaros si cu mni crapate. - Cutare! - Aici! - Prost!... Gura-casca... Uita-co snita... Prost! Asa. Prost! Cu haine fumurii de v nator, gaitanate cu verde, cu pantaloni scurti si cu cizme de lac. Copil de mosier. Pe vreme rea venea cu trasura la scoala. Si, ciudat, acestia nu erau buni nici pentru "cinci dintr-o dat a s i oprit". Cei goi, cei flamnzi, cei din marginea ora sului, cei orfani, cei umiliti, cei batu ti - la cosnita . Ne alegea doi-doi. n fiece zi cte o pereche nu venea la scoala dect ca sa

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=044.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Domnul Vucea

Page 9 of 11

strige: "aici - aici - de rnd la piata ". Si plecau acasa la Domnul Vucea, n Lucaci. Dupe ce trguiau, cocoana i oprea toata ziua la deretecatul casei, batutul saltelelor si maturatul curtii. Si ce lucruri bune trguia Domnul Vucea din gura pietei! Cum le mncam cu ochii, nghitind n sec! Jimbla calda de la "Ochi-Albi", alba, prajita si cu coltuc revarsat. Mirosul, si facea paralele! Dar salamul, dar costi ta afumata, dar halvaua, dar migdalele, dar calupurile de ciucalata , dar alunele mari si nautul prajit, dar stafidele galbene si curmalele din cutii! Pe toate le duceam la ncheietura cotului. Si ct erau de bune, ca mie-mi lasa gura apa, at t erau de grele. Si o data n-a zis Domnul Vucea: "Na si tie una, tatarule!" Ce ma chinuiau, din piata pna la cocoana, erau jimbla, salamul, alunele si migdalele. Eu ntorceam capul de la cosnita, dar jimbla si salamul miroseau, iar alunele si migdalele sunau. Erau vii. Jimbla si salamul ma luau de nas; migdalele si alunele ma luau de urechi; toate ma ntorceau spre cosnita n care purtam greutatea unei fericiri straine. Sa fi furat? Oh! tace ti!... Nu stiti de cte ori m-a chinuit acest gnd. Si nu m-a oprit morala crestina. Eram sigur ca Dumnezeu ar fi tinut cu mine. Dar de unde stiam eu ce nsemna b acanul ntr-un catastiv mic? Si n-ati cunoscut pe cocoana. Nalta, subtire, slaba si cu niste ochi... Doamne, ce ochi! Ce ochi ascutiti si cum i jucau n cap! Ochii ei, de m-ar fi tintuit un sfert de ceas, mi-ar fi gaurit fruntea s-ar fi trecut pe dincolo. Cum i aduceam cosnita, deschidea catastivul, citea n gnd, miscnd buzele, apoi se uita la mine: la mni, la gura, la sn, la buzunare. Mi se p area ca ma dezbraca, ca-mi scutura albiturile, rnd pe rnd, una dupe alta. Dupe cum ne deprinsese sa fim - lasi, mincinosi, prtori, lenesi - ne-ar fi fost usor sa furam, dar ochii cocoanei erau mai nendura ti ca morala cre stina. Eram sigur ca ochii ei, dintr-o arunc atura, cntareau salamul si numarau alunele si migdalele! Ce vise marete mi sfarmase mie Scoala domneasca! n loc de palatele nchipuite, cnd ma plimbam cu Grivei si cu pisica n sn, gasisem niste case mici, murdare, cu tencuiala jupuita. n loc de un profesor nvat at si blnd, cazusem n gheara unui batrn copilaros si rau. l uram, si ura mea, de victima nevinovata, n-avea nici o margine. Sa fi ars casa pe el, m-as fi tavalit de bucurie. Acasa nu spuneam nimic. Mila mamei s-a tatii mi-ar fi ucis cel din urma pic de mndrie. Ei, cari nu lasasera pe nici unul din fratii mei sa s-apuce de negustorie, sub cuvnt c a pna la stapn trebuie sa fie "slujba", sa afle ca eu, o data pe saptamna, slugarnicesc? Nu ma plngeam, dar n fiece seara, cnd mama ma punea sa-mi fac rugaciunea, eu o sfrseam cu cuvintele: "Doamne, ndura-te si ia pe Domnul Vucea, ca nu ne nva ta nimic, ne bate si ne trimete cu co snita n piata!" Cocoana, si ea mi-era urta, dar mi-a facut pe pofta inimii, m-a razbunat de un an ntreg de chinuri n cea din urma zi de examen. Eu si cu un prieten eram de rnd. De dimineata ne-am dus acasa la Domnul Vucea. Era n halat. ndata ce ne vazu: - Bine, tatarilor, foarte bine, eminenta mare, c-avem de lucru astazi!

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=044.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Domnul Vucea

Page 10 of 11

ntr-un sopron, ne arat a un maldar de hamuri, verzi de musita si cu al amurile ruginite. - Iac a, tatarilor, pna diseara e destula vreme sa cur atati, sa sp alati si sa ungeti hamurile. - Dar pe noi nu ne -ai ascultat la examen, Domnule, si azi sa sfrseste examenul... - Bine, tatarilor... nu face nimic... Stiu eu ca sunteti baieti buni... Domnul Vucea avea o cabriolet a si doua perechi de hamuri. Cnd venea vacan ta cumpara un cal, cnd ncepea scoala l vindea. Amndoi, si abia duceam hamurile. Noroc ca, dac a eu eram de 9 ani, prietenul meu mplinea 14. Curtea era mare si cu iarba deasa, presarata cu pajuri galbene de papadie. Sub un nuc batrn, o fntna. Lnga ghizdurile ei, ncepuram a freca cu moloz. Domnul Vucea iesise n pridvor, gata sa plece la scoala. Dodata, se auzi glasul ntepat al cocoanei: - Asculta, unde pleci? - La scoala, Bibiloi. - Dar Pripas el? E o saptamna si nu l-ai gasit. - Un t atar, Bibiloi, un craidon blestemat... O sa-l gasim... Am trimes cincisprezece scolari... - Si vino ncoa odata! Domnul Vucea, tremurnd, intra n casa. Cearta ncepu de la t rguielile de tara, caci a doua zi de examen trebuiau sa plece. - N-ajunge! - Ba ajunge... - Icrele n-ajung! - Ba ajung... - Castanele n-ajung! - Ba ajung... - Salam ai luat putin! - Ba e destul... Atunci vocea cocoanei se ascuti si se ridica sus de tot: - Ajunge? ai?... E destul? ai?... Cnd zic eu ca n-ajunge si nu e dastul?.. Si, dupe tipat, se auzi "jart, jart, trosc, pleosc". Iar Domnul Vucea, dupa fiece trosnet, zicea repede: - Ce faci, Bibiloi? Stai, Bibiloi! Nu da, Bibiloi! Cumpar, Bibiloi! Cobor treptele pridvorului cu fa ta rosie ca racul. Ce minune! Ce bucurie pe mine! Eu socotisem ca numai el da altora "cinci dintr-o dat a si oprit". Stra snice "cinci" mncase Domnul Vucea! Lesinasem de r s. Prietenul meu zicea necontenit: - Ce faci, Bibiloi?... Stai, Bibiloi!... Nu da, Bibiloi!... Cumpar, Bibiloi!... Abia ma potolii. mi stersei ochii de lacrmi si ntrebai pe prietenul meu: - Cum se poate?... Cucoana sa bat a pe Domnul Vucea?... El mi raspunse cu un aer siret: - l bate. Cu a de astazi, eu stiu de patru ori. l bate. Ea e mai mica si el e prea mare. Ea e tnara s i el batrn... Nu pricepui nimic. Mai mici ce eram noi, mai tineri ce eram, si tot el ne batea pe noi... Si frecnd curelele:

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=044.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Domnul Vucea

Page 11 of 11

- Dumnezeu sa-i dea zile multe cocoanei, ca tot ea, pn-o muri, o sa fie mai mica ca dnsul. Pe seara, sfrsind frecatul si unsul hamurilor, trecusem n clasa a treia. Cnd intrasem n Scoala domneasca eram de opt ani, stiam cele patru operatii si fractiile. Acum eram de noua ani, trecusem n clasa a treia, si nu mai stiam dec t adunarea si scaderea. Dar ce-mi pasa mie!... Scoala domneasca... S-am plecat vesel acasa. Grivei, ca totdauna mi iesi nainte, dadu din coada s i-mi linse mnele. - Mai Grivei, mai, sa te fereasca Sfntul de Scoala domneasca! A doua zi ma simtii liber. Iertasem pe Domnul Vucea.
nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=044.php

7/12/2003