Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
JUDEȚEAN BRAȘOV
A.
Iar pe la începutul lui decembrie, odată cu primii fulgi de zăpadă, începură să pice şi
tezele, una după alta! Au fost cele mai grele şi mai pline de emoţii teze din cariera mea
şcolărească, desigur şi pentru că au fost primele lucrări scrise date la liceu. La mai toate
materiile am obţinut note bunicele: 7 şi 8, că învăţam cu destulă conştiinciozitate. La
5 română, însă, a fost ceva la care nu m-aşteptam: nici eu şi nici colegii mei. În clasa I-a, la
limba maternă, s-au perindat trei profesori: Dimitrie Caracostea, care era titularul
catedrei, şi după el, doi suplinitori, între care scriitorul Camil Petrescu, profesor eminent.
[...]
A sosit ziua tezei. Un singur subiect: „O amintire din viaţă”. M-am frământat vreun
sfert de oră până să încep. Ce amintire să scriu, că aveam atâtea şi atâtea?! Şi cum
10 războiul de-abia se terminase, am socotit că n-ar fi tocmai nepotrivit să povestesc
„Întoarcerea tatii din războiu”.
Am scris două pagini impresionante şi pline de duioşie. Eram mulţumit de felul cum
făcusem teza, şi de un lucru eram sigur: că o scrisesem cât se poate de corect ca punctuaţie
şi ortografie.
15 Am aşteptat aducerea tezelor la română cu aceeaşi nerăbdare cu care aşteptasem şi
rezultatul celorlalte teze.
În sfârşit, a venit şi ziua mult dorită!
Șeful clasei a fost chemat la catedră, ca să-i ajute profesorului, şi distribuirea a
început. Câţiva au luat „trei”, câţiva „cinci”, restul „şase” şi „şapte” şi unul singur,
20 Constantinescu Dumitru, care făcea compuneri foarte frumoase, „nouă”!
Ah, cum l-am fericit pe Constantinescu, când am auzit că a luat nouă! Ce bine de
el...!
- Popescu-Băjenaru Grigore!
- Prezent!
25 - Zece!
- Doamne sfinte!...Visez sau e o glumă?! Mă îndrept spre catedră, împleticindu-mă,
și întind mâna tremurătoare, ca să iau teza...
Camil Petrescu mi-o dă și mă oprește o clipă la catedră:
- Într-adins am lăsat teza ta la urmă, pentru că e cea mai bună din clasă. Du-te la loc şi
30 citeşte-o tare, ca s-o cunoască şi colegii tăi!
Îmi pare nespus de rău că n-am păstrat-o. În minte, însă îi am reprezentarea grafică
ciudat de precis! În drum spre bancă, mi se întind mâini prietenoase.
- Bravo, Băjenare!
Botez și Ben privesc cu mândrie în jurul lor.
35 În definitiv era un succes, în primul rând, al băncii noastre.
Am citit-o foarte emoţionat şi, la unele pasaje, mi-au tremurat lacrimi pe gene. Doar
în teza mea era vorba de tata, care se-ntorsese rănit, în cârje, de pe front.
Din această fericită zi, mi s-a stabilit faima, pe care m-am străduit să n-o dezmint
niciodată în cei opt ani de școală, de a fi cel mai tare din clasă la Română.
40 Dar teza a avut și alte urmări deosebit de însemnate pentru mine, din punct de vedere
școlăresc!
Ca să mă prezint cât mai bine la lecții, bietul tata îmi făcea toate temele la română:
rezumate, compuneri, analize gramaticale.
A continuat să-mi ajute astfel şi după faimoasa teză, până într-o zi, când întâmplarea
45 mi-a arătat calea cea bună, pe care eu o cam întrezărisem, însă pe care, fie din lipsă de
curaj, fie mai mult din lene, nu îndrăznisem să merg.
Profesorul ne dăduse să facem o compunere cu subiectul „Primăvara”.
Iarna era pe sfârşite şi primăvara începuse să înflorească timid prin margini de
pădure şi prin curţile oamenilor.
50 Soarelui îi ardea de glumă cu copiii şi, cu toate că-i pişca uneori, îşi arăta dinţii
surâzător, dovadă că totul e numai o joacă!
N-aveam poftă să-mi văd de lecţii, cum n-aş fi avut chef să-mi toarne cineva o găleată
cu apă rece în cap.
Am lăsat compunerea cu „Primăvara”, ca de obicei, pe seama tatii, care, din fericire,
55 nu era acasă, ca să mă piseze să-mi fac lecţiile la celelalte materii.
Era 3, după prânz; spusese că se-ntoarce pe la 7 seara. Pân-atunci, a mea era
lumea...Şi lumea aceasta se mărginea la câteva străzi din jurul casei! Dar iată că se face
8, şi tata nu mai vine!...
S-a întunecat de-a binelea, şi el tot n-a sosit! 9 noaptea! Doamne, dacă a păţit ceva?!
60 Şi ce întuneric este!... Doar câteva stele sclipesc în depărtări, fără să lumineze... Luna,
nicăieri!
În minte-mi vine, fără să vreau, bucata de citire din cursul primar, în care un copil,
al cărui tată se rătăcise şi întârziase, se roagă de-o stea ca să-i lumineze calea. Steaua
ascultă ruga copilului, şi tatăl soseşte vesel acasă!
65 „Ei, dar astea-s poveşti bune pentru cursul primar!” îmi spun eu, nu fără puţină
mândrie că sunt licean. Mai tare mă roade însă gândul că nu mi-am făcut compunerea.
Dacă tata nu vine, sau dacă vine prea târziu?... Mâine trebuie s-o am, că se poate să
m-asculte.
Îmi iau inima-n dinţi şi mă hotărăsc să-mi fac singur compunerea.
70 Am scris despre „Primăvară” ce m-am priceput şi cum am crezut eu că este mai bine
şi mai frumos. Când am terminat de transcris pe curat, a sosit şi tata. Era 10!
- Ce faci, mă, de ce nu te-ai culcat?
- Am avut lecţii multe... şi aici îmi îngroşai glasul cu imputare după alte toate, ne-a
mai dat şi o compunere la Română!
75 - Păi, dă să ţi-o fac... Despre ce?
- Despre primăvară, dar nu mai e nevoie să mi-o faci. Dac-am văzut că întârzii atâta,
am făcut-o eu singur!
- Foarte frumos din partea ta! spuse tata ironic şi convins că am făcut o compunere
ca vai de lume. Ia s-o citesc şi eu!
80 - Poftim! şi îi întind caietul cu sfială.
El începe să citească, îşi strânge buzele şi-şi ridică sprâncenele cu mirare.
- Din ce carte ai luat-o?
În mintea mea rulează un film cu mine mergând printr-o pădure de cuburi cu litere
pe ele, stivuite unul peste altul. Se leagănă în bătaia vântului ca niște copaci, iar eu mă tem
130 că se vor răsturna peste mine și mă vor strivi. [...]
(Lynda Mullaly Hunt, Ca peștele în copac)
C.
Care a fost cartea ta preferată când erai copil?
Când eram mică, cartea mea preferată era The Sneetches, de Dr. Seuss. Am iubit
foarte mult această carte și mama a trebuit să citească aceeași poveste în fiecare zi. Este o
carte minunată despre diversitate, includere și empatie – elemente de care, în opinia mea,
135 lumea are cel mai mult nevoie acum. [...]
Mulți părinți și profesori se plâng de faptul că cititul pierde competiția cu
tehnologia. Care este sfatul tău pentru a-i face pe cei mici să se îndrăgostească de cărți
și de lectură?
Nu cred că există o formă digitală care să se comporte sau să intre în competiție cu
140 experiența unei povești citite de cineva. Atâta timp cât părinții pot controla timpul pe care
copiii îl petrec conectați la tehnologie și sunt dispuși să le citească, nu ar trebui să fie
probleme pe care cei mici să le întâmpine în parcursul lor spre a deveni iubitori de cărți.
Sfatul meu este să le citiți copiilor în fiecare zi, iar când ajung să citească singuri,
încercați să le găsiți cărți pe care să le îndrăgească și care să îi determine să își formeze o
145 rutină din a se băga mai devreme în pat doar pentru a avea timp să citească înainte de
culcare. Fiecare copil este diferit, așa că este posibil să dureze ceva timp până găsiți
autorul potrivit. Însă acesta va sta la baza dezvoltării obiceiului de lectură.
(„Despre cititul în familie: Avril McDonald”– interviu,
https://www.asociatiacurteaveche.ro)
SUBIECTUL I 20 de puncte