UNIVERSITATEA “NICOLEA TITULESCU”

FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE STUDII DE MASTER
DREPT FINANCIAR, BANCAR ȘI AL ASIGURĂRILOR

ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

TEMĂ:

BUNA CONDUITĂ ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ.

CONCEPT, LEGISLAȚIE ȘI ASPECTE PRACTICE

STUDENT
BEȘCUCĂ MIHAELA OANA

BUCUREȘTI
2019
BUNA CONDUITĂ ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ Etică și integritate academică

2
BUNA CONDUITĂ ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ Etică și integritate academică

BUNA CONDUITĂ ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ.

CONCEPT, LEGISLAȚIE ȘI ASPECTE PRACTICE

I. INTRODUCERE
Cercetarea științifică este o activitate sistematică și creatoare menită să sporească volumul de
cunoștințe și să fie utilizată în noi aplicații.
Cercetarea științifică este o investigație sistematică, controlată, empirică și critică asupra unor
ipoteze privind relațiile prezumate între anumite fenomene, o activitate pentru descoperirea
adevărului. Se mai definește ca experiență, atitudine, arta investigării științifice, efortul de a
dobândi noi cunștințe, activitatea de a găsi răspunsuri la întrebări.
Cunoștințele științifice prezintă următoarele caracteristici:
- se acumulează în timp;
- se consolidează prin utilizare;
- devin o sursă gratuită a puterii de creație a oamenilor.
Etica în cercetare
Orice activitate de cercetare științifică implică o responsabilitate pe mai multe planuri: științifică,
morală, socială, politică, etc. Activitate de cercetare este un act de înalt prestigiu profesional,
care reclamă în mod obligatoriu un stil de muncă sau un model de conduită.
Demersul științific trebuie să demonstreze cunoaşterea ştiinţifică a domeniului vizat, să conţină
elemente de originalitate în dezvoltarea sau soluţionarea temei de cercetare, precum şi modalităţi
de validare ştiinţifică a acestora, la nivelul de complexitate și cu gradul de autonomie specifice
ciclului educațional. Finalitatea demersului științific este reprezentată de o lucrare supusă
validării rezultatelor cercetării științifice întreprinse și care se elaborează conform cerinţelor
stabilite de către un coordonator sau îndrumător, în funcție de specificul acesteia.
Orice activitate de cercetare ştiinţifică îşi propune un anumit scop, reprezentat prin cunoaşterea
unui lucru sau fenomen din realitate. Din acest motiv, înainte de a se trece la efectuarea ei
propriu-zisă, este gândită şi planificată. Ea nu trebuie să se desfăşoare la întâmplare. Este un act
strict şi riguros organizat după un program stabilit anterior.

3
BUNA CONDUITĂ ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ Etică și integritate academică

II. BUNA CONDUITĂ ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ

Concept
Buna conduită în cercetarea reprezintă un set de reguli etice și profesionale ce trebuie aplicate în
scopul realizării unor acțiuni specifice cercetării - dezoltării.
Buna conduită în cercetarea științifică se referă la:
- respectarea legii;
- garantarea libertății în științe, în cercetare științifică și în învățământ;
- respectarea principiilor bunei practici științifice;
- asumarea responsabilităților.
Cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovarea se bazează pe acceptarea principiilor
morale care determină buna conduită, în spiritul respectului faţă de adevărul ştiinţific, de oameni
şi animale şi de mediul înconjurător.
Sistemul de principii morale în ştiinţă este destul de greu de definit. În general, se disting două
noţiuni antonime: “buna conduită” (bunele practici în ştiinţă) şi “conduita incorectă” (relele
practici) în care se include şi frauda.
De bune practici ştiinţifice ţin:

- planificarea, realizarea şi raportarea cercetării în detaliu şi în acord cu setul de standarde pentru

cunoaşterea ştiinţifică;
- problemele legate de statut, drepturi, coautorat, răspunderi şi obligaţii ale membrilor echipei de
cercetare, de drepturi asupra rezultatelor cercetării şi păstrării materialelor, sunt stabilite şi
înregistrate într-un mod acceptabil pentru toate părţile, înainte ca proiectul să înceapă sau ca
cercetătorul să fie recrutat în echipă;
- sursele de finanţare şi asocierile importante pentru cercetare sunt făcute cunoscute tuturor
participanţilor la cercetare şi raportate când rezultatele sunt publicate;
- buna practică administrativă şi bunele practici în managementul financiar şi al personalului.
Legislație
Cadrul legal privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare
cuprinde:
Legislaţie principală:
- Legea nr. 206/2004 privind buna conduit în cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și
inovare cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea Educatiei Nationale nr. 1/2011;
- Ordinul nr. 5735/2011 privind Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului
Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (denumit în
continuare Consiliul Naţional de Etică);
- Ordin nr.4393/2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a
Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării.

4
BUNA CONDUITĂ ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ Etică și integritate academică

Legislaţie secundară:
- Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată, cu modificările ulterioare,
- Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor , republicată, cu modificările și
completările ulterioare;
-Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, republicată.
Buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare este reglementată, în
România, prin prevederile Legii nr. 206/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Lege urmăreşte reglementarea problemelor de natură etică ce pot apărea în cercetarea ştiinţifică
din România. Buna conduită în cercetarea ştiinţifică este esenţială, în primul rând, pentru
integritatea în ştiinţă. Astfel, cercetarea ştiinţifică trebuie să se desfăşoare cu profesionalism şi
onestitate, prin excluderea acţiunilor necinstite.
Prin Lege nr. 204/2006, România s-a aliniat la practicile mondiale şi în special cele europene în
domeniu, responsabilităţile în respectarea principiilor etice din coduri revenind
instituţiilor/unităţilor menţionate şi personalului de cercetare.
Conform prevederilor legale, buna conduită1 în activităţile de cercetare ştiinţifică, dezvoltare
tehnologică şi de inovare, denumite în continuare activităţi de cercetare-dezvoltare, se bazează
pe un ansamblu de norme de bună conduită şi de proceduri destinate respectării acestora.
Normele de bună conduită sunt prevăzute în lege şi sunt completate şi detaliate în Codul de etică
şi deontologie profesională al personalului de cercetare-dezvoltare, prevăzut de Legea nr.
319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, precum şi în codurile de etică pe
domenii, elaborate conform art. 7 lit. b) din Legea nr. 204/2006.
Normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare includ:2
a) norme de bună conduită în activitatea ştiinţifică;
b) norme de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare, diseminare şi popularizare
ştiinţifică, inclusiv în cadrul cererilor de finanţare depuse în cadrul competiţiilor de proiecte
organizate din fonduri publice;
c) norme de bună conduită în activitatea de evaluare şi monitorizare instituţională a cercetării-
dezvoltării, de evaluare şi monitorizare de proiecte de cercetare-dezvoltare obţinute prin acţiuni
din cadrul Planului Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare şi de evaluare de persoane în
vederea acordării de grade, titluri, funcţii, premii, distincţii, sporuri, atestate sau certificate în
activitatea de cercetare-dezvoltare;
d) norme de bună conduită în funcţiile de conducere în activitatea de cercetare-dezvoltare;
e) normele de bună conduită privind respectarea fiinţei şi demnităţii umane, evitarea suferinţei
animalelor şi ocrotirea şi refacerea mediului natural şi a echilibrului ecologic.
În scopul coordonării și monitorizării aplicării normelor de conduită morală şi profesională în
activităţile de cercetare-dezvoltare, Legea nr. 206/2004 prevede înfiinţarea Consiliul Naţional de

1
Art. 1, alin. (1) și (2) din Legea nr. 204/2006 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea
tehnologică și inovare
2
Art. 2 din Legea nr. 204/2006 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare

5
BUNA CONDUITĂ ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ Etică și integritate academică

Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, denumit în continuare

Consiliul Naţional de Etică, organism consultativ, fără personalitate juridică, pe lângă
autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare3. Conform prevderilor art. 5 alin. (3) din Legea
nr. 206/2004, membrii Consiliului Naţional de Etică trebuie să fie persoane cu activitate
recunoscută în domeniul cercetării-dezvoltării şi/sau specialişti în domeniul juridic şi în
domeniul eticii cercetării şi ştiinţei.
Autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare este Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Consiliul Naţional de Etică are următoarele atribuţii:
a) propune modificări ale Codului de etică;
b) elaborează coduri de etică pe domenii ştiinţifice, pe care le propune spre aprobare autorităţii
de stat pentru cercetare-dezvoltare;
c) urmăreşte aplicarea şi respectarea de către unităţile şi instituţiile de cercetare-dezvoltare,
precum şi de către personalul de cercetare-dezvoltare a dispoziţiilor legale referitoare la normele
de conduită morală şi profesională;
e) formulează opinii şi recomandări în legătură cu problemele de natură etică ridicate de evoluţia
ştiinţei şi a cunoaşterii;
f) analizează cazurile referitoare la încălcarea normelor de bună conduită, în urma sesizărilor sau
contestaţiilor ori prin autosesizare;
g) îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare.
Consiliul Naţional de Etică îşi poate constitui grupuri de lucru pe domenii de ştiinţă şi
tehnologie, cu statut permanent sau temporar, potrivit prevederilor Regulamentului de organizare
şi funcţionare al Consiliului Naţional de Etică, în condiţiile legii.
Comisiile de etică
Conform prevederilor. 9 din Legea nr. 206/2004, unităţile şi instituţiile care fac parte din
sistemul naţional de cercetare-dezvoltare, unităţile şi/sau instituţiile care conduc programe de
cercetare-dezvoltare, precum şi unităţile care asigură valorificarea rezultatelor sunt responsabile
pentru respectarea normelor şi a valorilor etice în cercetare-dezvoltare.
În cadrul unităţilor şi al instituţiilor prevăzute mai sus se comisii de etică înfiinţează, pe lângă
consiliile ştiinţifice sau, după caz, pe lângă consiliile de administraţie. Componenţa comisiilor de
etică este propusă de consiliile ştiinţifice sau, după caz, de consiliile de administraţie şi se aprobă
prin ordin al conducătorului instituţiei sau al unităţii prevăzute mai sus.
Atribuţiile comisiilor de etică sunt următoarele:
a) urmăresc în cadrul unităţilor sau al instituţiilor respectarea codurilor de etică specifice
domeniului;
b) numesc comisii de analiză pentru examinarea sesizărilor referitoare la abaterile de la buna
conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare aduse în atenţia lor în urma sesizărilor sau pe bază
de autosesizare.

3
Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 206/2004

6
BUNA CONDUITĂ ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ Etică și integritate academică

Aspecte practice
Conform normelor Internaţionale şi reglementărilor legale, orice cercetare trebuie să respecte
criteriile de etică a cercetării ştiinţifice.
Regulile etice favorizează calitatea rezultatelor ştiinţifice. Interzicerea fraudei ştiinţifice sau
regulilor de etică în materie de evaluare şi expertiză participă la fiabilitatea rezultatelor cercetării
şi într-o anumită măsură urmăresc acelaşi obiectiv ca şi principiul libertăţii de a cercetare.
Relativ la bunele practici ştiinţifice, diferitele discipline au caracteristici specifice, acestea fiind
precizate în detaliu în codurile de practică ale organizaţiilor şi societăţilor profesionale.
Activitatea de cercetare este o activitate de înalt prestigiu profesional, care reclamă în mod
obligatoriu un stil de muncă sau un model de conduită şi care implică următoarele aspecte:
- seriozitate în alegerea şi tratarea temei de cercetare;
- responsabilitate profesională, morală şi socială;
- respect faţă de muncă, faţă de tema cercetată, faţă de cercetător;
- sinceritate şi modestie;
- o cooperare sinceră, corectă în cadrul colectivului de cercetare;
- respectarea ierarhiilor, respectiv a statutelor şi rolurilor, în colectivul de cercetare
respectiv;
- comunicarea rezultatelor cercetării după o prealabilă şi serioasă verificare a acestora,
comunicare ce trebuie să aibă caracter de corectitudine şi valoare ştiinţifică.
Etica cercetării trebuie să aibă în vedere şi "abaterile morale" ale cercetătorilor ştiinţifici. Printre
"abaterile morale" de la normele eticii cercetării ştiinţifice sunt menţionate aspectele frecvent
întâlnite:
- furtul de idei;
- cercetări cu caracter paralel care urmăresc subminarea unei activităţi autentice de cercetare
pentru a o devaloriza, a o face lipsită de interes, de utilitate;
- comunicarea unor rezultate incorecte, false din punct de vedere teoretic sau oferirea unor
produse nesemnificative, inutile sau chiar periculoase;
- utilizarea activităţii de cercetare ştiinţifică în scopuri contrare intereselor sausecurităţii
umanităţii, în scopuri nocive, antisociale, distructive etc.
Standarde profesionale
Respectarea standardelor profesionale constituie o obligaţie şi o garanţie a bunei conduite a
personalului de cercetare-dezvoltare.
Standardele profesionale exclud:
- ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite;
- confecţionarea de rezultate;

7
BUNA CONDUITĂ ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ Etică și integritate academică

- înlocuirea rezultatelor cu date fictive;

- interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor;
- plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor şi autoplagierea;
- prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altor cercetători;
- neatribuirea corectă a paternităţii unei lucrări;
- introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţări, precum şi în
raportarea rezultatelor cercetării;
- nedezvăluirea conflictelor de interese;
- deturnarea fondurilor de cercetare;
- neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor, precum şi înregistrarea şi/sau stocarea eronată a
rezultatelor;
- nerecunoaşterea erorilor proprii;
- difuzarea rezultatelor proprii într-o manieră iresponsabilă, cu exagerări şi repetări;
- nerespectarea clauzelor granturilor, contractelor, protocoalelor etc.;
- împiedicarea unor cercetători în activitatea lor sau favorizarea altora.
Concluzii
Legislația privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare are
în vedere stabilirea unor proceduri și responsabilități astfel încât cercetarea ştiinţifică şi inovarea
din România să se desfăşoare în conformitate cu exigenţele Spaţiului European al Cunoaşterii şi
cu principiile etice acceptate de comunitatea ştiinţifică internaţională.
Buna conduită în cercetarea ştiinţifică se referă la:
a) respectarea legii;
b) garantarea libertăţii în ştiinţă, în cercetarea ştiinţifică şi în învăţământ;
c) respectarea principiilor bunei practici ştiinţifice;
d) asumarea responsabilităţilor.
Abaterile de la normele de conduit prevăzute de Legea nr. 206/2004 în art. 2 lit. b), în măsura în
care nu constituie infracțiuni potrivit legii penale, includ:
a) plagiatul;
b) autoplagiatul;
c) includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unuia sau mai multor coautori care nu
au contribuit semnificativ la publicaţie ori excluderea unor coautori care au contribuit
semnificativ la publicaţie;
d) includerea în lista de autori a unei publicaţii ştiinţifice a unei persoane fără acordul acesteia;
e) publicarea sau diseminarea neautorizată de către autori a unor rezultate, ipoteze, teorii ori
metode ştiinţifice nepublicate;
f) introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare, în dosarele de
candidatură pentru abilitare, pentru posturi didactice universitare ori pentru posturi de cercetare-
dezvoltare.

8
BUNA CONDUITĂ ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ Etică și integritate academică

Bibliografie,
* Prof. Dr. Ing. Raluca Stan, Etica în cercetare. Buna conduită în activitatea de cercetare –
dezvoltare;
* Ghid practic privind etica în cercetarea științifică – Proiect cofinanțat din Fondul Social
European, prin programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative” în perioada
2007 – 2013;
* Legea nr. 206/2004 privind buna conduit în cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și
inovare cu modificările şi completările ulterioare
* Elena Emilia Ștefan, Etică și Integritate Academică, București, Pro Universitaria, 2018
* http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/II_Metodologia_cercetarii.pdf
* http://www.creeaza.com/management/Cercetarea-stiintifica-def-car135.php
* https://www.upet.ro/cercetare/doc/ETICA%20IN%20CERCETARE.pdf
* Ghid pentru scriere academică, Academia Națională de Informații “Mihai Viteazu”
* Codul de etică în cercetarea ştiinţifică în Universitatea din Petroşani
* Expunere de motive la Legea privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea
tehnologică şi inovare.