Cavitatea de clasa a II a pentru amalgam

• O restaurație din amalgam care reface una sau ambele

feţe proximale ale unui dinte posterior este de durată
dacă:

• 1. tehnica de preparare este corectă;

• 2. matricea este aplicată adecvat;
• 3. este folosit sistemul de izolare cu folie elastică;
• 4. manipularea materialului este corespunzătoare.
Diagnosticul radiografic al cariei de pe suprafaţa proximală
- Este dificil de observat o leziune carioasă prezentă la nivelul smalţului de pe suprafaţa proximală -
leziunea se află cantonată sub punctul de contact iar vizualizarea este obstrucţionată de prezenţa
dintelui vecin. -
- Dacă leziunea s-a descoperit prin examen clinic, de regulă aceasta este într-un stadiu avansat
- Radiografia cu film muşcat (bitewing) - de mare importanţă în diagnosticarea leziunii carioase
proximale situată atât în smalţ cât şi dentină.
- Caria proximală apare pe radiografie ca ca o zonă triunghiulară întunecată
Izolarea câmpului operator

Înainte de a începe prepararea cavităţii - aplicarea

sistemului de izolare cu digă, până la instalarea
anesteziei.

În cazul în care trebuie îndepărtată o restaurație

veche al cărei contur va deteriora septul digii se
sugerează ablaţia acesteia înainte de aplica
sistemul de izolare
• Inserţia icului interproximal = ultimul pas în
aplicarea digii, când se prepară un dinte pentru
o restauraţie din amalgam de clasa a II-a.

Icul - se va plasa în fiecare ambrazură implicată

fie dinspre vestibular, fie dinspre oral,
recomandabil în aceea cu dimensiunea cea mai
mare

- presează şi protejează folia elastică şi

ţesuturile moi subiacente, separă uşor dinţii şi
serveşte ca ghid în prevenirea supraextensiei
gingivale a cavităţii proximale.
• Etapa initiala
Secventa ocluzala
- freza nr. 245 - în foseta corespunzătoare
suprafeţei proximale cariate
- axul lung al frezei - paralel cu axul lung al
coroanei
• Adâncimea iniţială = 1,5-2 mm (1/2 sau 2/3 din lungimea părţii active a frezei) -
1,5 mm din fisura centrală şi 2 mm de pe pereţii externi preparaţi => peretele
pulpar - la 0,2 mm în dentină.
• Menţinându-se adâncimea iniţială se deplasează freza pentru a include fisura
centrală şi fosa opusă
• istmul - lărgime egală cu diametrul frezei = 0.8mm

• peretele pulpar - la o adâncime uniformă si plat

• pereţii V, O şi D - direcţie uşor convergentă spre ocluzal şi vor realiza un unghi

de 90°
• Când se prepară foseta distală se va extinde prepararea DV şi D-Or pentru a
include fisurile radiante => forma de retenţie în coadă de rândunică necesară
împiedicării deplasării restauraţiei înspre mezial. Acest tip de retenţie se poate
efectua şi prin extinderea preparării în şanţul centro-lingual, când acesta există
• ameloplastia
• Înainte de a ne extinde în creasta marginală proximală implicată - vom
vizualiza localizarea finală a peretelui vestibular şi lingual al casetei
proximale în legătură cu punctul de contact
• adâncimea peretelui pulpar - constanta -> extindem prepararea în
creasta de smalţ mezială la 0,8 mm tăietura în creastă în dreptul
punctului de contact.
• Secvenţa ocluzală în această zonă - uşor lărgită VL faţă de clasa I
- o lărgire suplimentară - necesară pentru caseta proximala - include o parte
din creasta de smalţ mezială şi expune joncţiunea smalţ-dentină - ghid
important în dezvoltarea preparaţiei proximale
• dinspre ocluzal => o curbă inversă în conturul marginal ocluzal al
cavităţii de clasa a II-a => când se realizează peretele MV perpendicular
pe direcţia prismelor de smalţ .
-Extensia -> cât să permită un unghi = 90 de grade la nivelul marginii mezio-
vestibulare şi să înconjoare cu o curbură porţiunea mezială a cuspidului V.

-Oral curba inversă- minimă pentru că ambrazura este largă

 Stabilirea conturul marginal proximal
• Freza - pe peretele pulpar în apropierea crestei
marginale meziale restante.
• se extinde preparaţia în direcţie gingivală până se
descoperă JSD dacă n-a fost descoperită în timpul
preparării casetei ocluzale
• Pentru a tăia şanţul proximal în direcţie gingivală, de-a
lungul JSD freza se poziţionează în proporţie de două
treimi (2/3) pe dentină şi 1/3 pe smalţ. => freza cu
diametrul de 0,8 mm va tăia 0,5-0,6 mm în dentină şi
0,2-0,3 mm în smalţ - mişcare de basculare vestibulo-
orală de-a lungul JSD
• Smalţul dur restant - ghid pentru freză => un perete
axial care vestibulo-oral urmează conturul suprafeţei
proximale şi al joncţiunii smalţ-dentină
• Când se tratează o leziune mică aceste margini
- separate de dintele adiacent numai prin 0,2-
0,3 mm

• Distanţa faţă de dintele adiacent va fi de maxim

0,5 mm, când se prepară o cavitate mică
• Adâncimea cavităţii în dentină - 0,5-
0,6 mm
• în unghiul vestibulo-axial şi cel oro-
axial se vor prepara şanţurile de
retenţie - la 0,2 mm distanţă de
JSD, pentru a nu submina smalţul
proximal.
• Premolarii pot să aibă cavităţile
proximale mai puţin adânci axial
decât molarii <=> premolarii au un
strat de smalţ mai subţire. (a) extensie gingivală minimă. Peretele axial este
plasat la o adâncime de 0,5-0,6 mm
• Şanţul tăiat proximal este divergent (b) extensie gingivală moderată. Peretele axial
înspre gingival => dimensiunea V-O este situat la o adâncime de 0,5-0,6 mm
(c) extensie care plasează pertele gingival în
gingivală va fi mai mare decât cea ciment iar peretele axial este la o adâncime de
ocluzală 0,75-0,80 mm
Icurile aplicate interdentar.
d. Ic rotund plasat în ambrazura gingivală protejează gingia şi folia elastică în timpul preparării
casetei proximale.
e. Icul triunghiular este indicat atunci când se anticipează o extensie gingivală importantă a casetei
proximale pentru că dimensiunea pe secţiune este mai mare la nivelul bazei sale.
smalţul proximal restant subminat cu toporiştile
- de pe peretele vestibular (F)
- de pe peretele oral (G)
- de pe peretele gingival (H)
Forma secundară de rezistenţă şi retenţie
- se reduce la maximum extensia pereţilor laterali
-se bizotează muchia pulpo-axială cu ajutorul bizotatorului
• Se sporeşte forma de retenţie a cavităţii proximale preparând şanţurile de retenţie proximale
care vor împiedica deplasarea restauraţiei în direcţie proximală
• freza nr. 169 L răcită cu aer (pentru a creşte vizibilitatea) şi viteză redusă (pentru a spori simţul
tactil şi controlul) sau 1/4
• în unghiul diedru axio-oral, direcţionată în bisectoarea unghiului paralel cu joncţiunea smalţ-
dentină. Această plasare poziţionează şanţurile la 0,2 mm dincolo de JSD oferind suport
dentinar smalţului.
Şanţurile proximale - caracteristici:
• 1) poziţia - plasarea unghiurilor diedre oro-axial şi vestibulo-axial în cavitatea preparată iniţial la
0,2 mm dincolo de joncţiunea smalţ-dentină. Şanţurile de retenţie se vor plasa la peste 0,2 mm
dincolo de joncţiunea smalţ dentină.

• 2) translaţia - direcţia de mişcare a axului frezei.

• 3) adâncimea - extensia translaţiei

• 4) orientarea ocluzo-gingivală -înclinarea frezei 169 L=> adâncime constantă.

- precauţii
1) a nu se îndepărta dentina de suport a smalţului proximal;
2) a nu se prepara şanţul numai în peretele axial, deoarece nu oferă retenţie şi poate deschide
camera pulpară;
3) dacă unghiurile diedre axiale sunt prea superficiale se va îndepărta dentina de suport când se
prepară şanţul de retenţie;
4) dacă unghiul diedru este prea adânc prepararea şanţului va duce la expunerea pulpei.
Bizotarea
• La nivelul peretelui gingival - bizotatoare de prag gingival, fie meziale, fie distale, după locul leziunii
şi al cavităţii rezultate.
• Bizoul nu va fi mai înclinat decât este necesar pentru a asigura prisme de smalţ întregi care
formează o marginea de smalţ nu mai lată decât smalţul.
• Când peretele gingival este poziţionat în cement, bizoul nu este indicat.
• bizotatoarele de prag gingival sunt indicate pentru rotunjirea unghiurilor accentuate vestibulo-
gingivale şi oro-gingivale printr-o mişcare de rotaţie
Variaţii în prepararea unei cavităţi de clasa a II a pe
o suprafaţă proximală
 Premolarul I mandibular
• când se prepară cavitatea ocluzală, freza - uşor înclinată spre lingual
pentru a stabili o direcţie corectă a peretelui pulpar, care oferă suport
dentinar pentru cuspidul lingual şi previne deschiderea cornului pulpar.

• Faţa ocluzală a premolarului 1 mandibular - cel mai frecvent o

puternică şi înaltă creastă transversală de smalţ. Adesea aceste creste
nu permit legarea celor două fosete printr-un şanţ => preparaţia NU va
traversa această creastă. Dacă şi cealaltă fosetă este afectată, se
prepară separat
 Primul molar maxilar

Atunci când este indicată restaurarea suprafeţei proximale meziale sau distale pe molarul 1 superior,
care are o punte oblică de smalţ neafectată se vor prepara două cavităţi complet separate, deoarece
aceasta oferă o rezistenţă mult mai considerabilă coroanei dintelui

In unele cazuri, din cauza întinderii procesului carios, uneori este necesară extinderea prepartiei peste
creasta oblică de smalt !!!

!!! Se va examina şanţul distal oblic şi fisura palatinală care, dacă este adâncă, este cariat sau cu risc de carie, se va
include în conturul marginal. Conturul marginal în această zonă va semăna cu cel de clasa I ocluzo-palatinală
• Prepararea cavităţii MOD
Etapele preparării cavităţii MOD :
1) aplicarea sistemului de izolare cu folie elastică(diga);
2) stabilirea conturului marginal al porţiunii ocluzale;
3) izolarea smalţului proximal bilateral;
4) finisarea preparaţiei ocluzale şi a pereţilor de smalţ;
5) îndepărtarea dentinei cariate reziduale de pe peretele pulpar şi de pe pereţii
axiali;
6) aplicarea unui material de izolare;
7) finisarea marginilor de smalţ şi;
8) asigurarea formei de retenţie secundare.