Oasele feţei

Trifan Amalia
Medicină dentară, an 1, grupa 2
 Generalități
• Oasele feței sunt în număr de 15

• Scheletul feţei are drept scop protejarea creierului, a organelor de simţ

adăpostite la acest nivel şi realizarea unei baze pe care se va modela
expresia facială, se va realiza respiraţia, alimentaţia.
• Oasele viscerocraniului sunt unele pneumatice şi neregulate, altele plane.
 1. Maxilarul
• os pereche ce participă la alcătuirea cavităţilor feţei: orbitală, nazală, orală
şi a foselor infratemporală şi pterigopalatină.
Se articulează cu: frontalul, lacrimalul, palatinul, zigomaticul, nazalul,
conca nazală inferioară, vomerul şi maxila opusă.
• Corpul maxilei prezintă o faţă laterală şi una medială şi patru
margini: superioară, inferioară, anterioară şi posterioară.
 Faţa laterală
• Are o zonă inferomedială ce prezintă două proeminenţe ce poartă numele de
juga alveolaria şi corespunde rădăcinii incisivilor superiori.
• Foramenul infraorbital ce este străbătut de pachetul vasculonervos infraorbital;
• Zona infratemporală reprezentată de tuberozitatea maxilei ce alcătuieşte
peretele anterior al fosei infratemporale.
• Fosa canină ce corespunde peretelui anterior al sinusului maxilar, ȋn grosimea
lui găsindu-se canalele alvelolare anterioare ce sunt străbătute de pachetele
vasculonervoase corespunzătoare incisivilor şi caninului superior.
 Faţa medială. Procese
• Fața medială prezintă 2 etaje – nazal și oral (acoperit de gingie).
• Procesul frontal al maxilei este localizat anterosuperior faţă de corpul maxilei şi
prezintă o faţă medială, una laterală şi patru margini.
• Procesul zigomatic alcătuieşte peretele anterior al fosei infratemporale. Forma sa
este de piramidă triunghiulară.
• Procesul palatin pleacă de la nivelul feţei mediale a maxilei, articulȃndu-se cu
procesul palatin al maxilei de parte opusă, intrȃnd ȋn alcătuirea palatului dur.
• Procesul alveolar.
 2. Osul palatin
• E un os pereche de formă neregulată, aşezat înapoia osului maxilar, este
format dintr-o lamă osoasă orizontală și alta verticală unite în unghi drept
• Osul palatin se articulează cu următoarele oase: etmoid, sfenoid, maxilar,
conca nazală inferioară, vomer şi osul palatin de parte opusă.
• Lama orizontală se uneşte cu cea de pe partea opusă, formând treimea
posterioară a bolţii palatine.
• Lama verticală este de formă aproximativ patrulateră, formează o parte din
peretele lateral al cavităţii nazale.
 3. Osul zigomatic
• Este un os pereche ce alcătuieşte pomeţii, aşezat în partea superioară şi
laterală a feţei.
• Se articulează cu osul frontal, maxilar, temporal şi aripa mare a osului
sfenoid.
• Are formă patrulateră şi se pot descrie două feţe una laterală şi una
medială, patru margini şi patru unghiuri.
 4. Osul lacrimal
• Are formă patrulateră şi intră în alcătuirea pereţilor mediali ai orbitei şi a
celor laterali ai foselor nazale.
•  Formează împreună cu apofiza frontală a maxilarului canalul
nazolacrimal. 
•  Faţa orbitală are 3 porțiuni – anterioară, intermediară, posterioară
• Fața nazală prezintă de asemenea, 3 porțiuni.
 5. Osul nazal
• Osul nazal este un os pereche ce formează plafonul cavităţii nazale.
• Are forma unei lame dreptunghiulare
•  Se articulează cu procesul nazal al osului frontal în porţiunea superioară,
cu procesul nazal al maxilei în porţiunea laterală şi unul cu celălalt în
porţiunea medială.
• Faţa externă a nazalului este acoperită de piele, iar cea internă formează o
parte din peretele superior şi lateral al fosei nazale.
 6. Conca nazală inferioară

• Mai este denumită şi cornet nazal. 

• Este un os care se prezintă ca o lamelă osoasă de formă triunghiulară. 
• Oasele ce se articulează cu conca nazală sunt reprezentate de osul lacrimal, etmoid,
palatin şi maxilă.
• Prezintă o faţă superomedială, una inferolaterală, două margini una superioară şi una
inferioară şi două extremităţi: una inferioară şi una anterioară.
•  El este fixat printr-o margine de peretele extern al fosei nazale, iar - 24 - cealaltă
margine o are liberă. Între cornetul nazal inferior şi peretele lateral al fosei nazale se află
un spaţiu, numit meatul nazal inferior. 
 7. Vomerul
• Este un os impar ce intră ȋn alcătuirea părţii postero-inferioare a septului nazal.
• Se articulează cu sfenoidul, maxila, palatinul, etmoidul şi cu cartilajul septului nazal.
• Forma sa este patrulateră şi prezintă două feţe laterale şi patru margini: superioară,
inferioară, anterioară şi posterioară.
•  Marginea lui superioară se articulează cu faţa inferioară a corpului sfenoidului. Prin
marginea lui inferioară vomerul se articulează cu lama perpendiculară a etmoidului
formând porţiunea osoasă a septului nazal.
 8. Mandibula
•  Este un os nepereche aşezat în partea inferioara a craniului visceral, fiind
singurul os mobil al scheletului capului. Este un os impar, mobil, sub
forma literei „U”.

• Se pot descrie corpul mandibulei şi ramurile mandibulei.

 a. Corpul mandibulei
• Are forma literei „U” cu orientare posterioară. I se pot descrie o faţă
externă sau laterală, una internă sau medială, o margine superioară şi una
inferioară.
Pe faţa anterioară, externă a corpului mandibulei, pe linia ei mediană se
află o proeminenţă osoasă, numită simfiza mentonieră iar lateral, câte un
orificiu pe unde ies nervii şi vasele mentale, numit gaura mentonieră. Tot
pe faţa anterioară se află pe fiecare parte câte o creastă, numită linia oblică
externă pe care se insera muşchi.
 a. Corpul mandibulei
• Pe fata posterioară, internă a corpului mandibulei se găsesc: mici proeminențe
aşezate de o parte şi de alta a liniei mediane, numite apofizele genii superioare şi
inferioare pe care se inseră muşchii geniogloşi şi geniohidieni); câte o creastă osoasa,
numită linia oblică internă sau milohioidiană, pe care se insera muşchiul
milohioidian; o depresiune aşezată deasupra liniei milohioidiene, numită foseta
sublinguală, care vine în raport cu glanda sublinguală; o altă depresiune aşezată
dedesubtul liniei milohioidiene, numită foseta submandibulară, care vine în raport cu
glanda salivară submandibulară. Pe marginea superioara a corpului mandibulei se
observă opt scobituri, numite alveole dentare, în care se fixează dinţii arcadei dentare
inferioare.
 b. Ramurile mandibulei
• Acestea prezintă: o faţă laterală, una medială, o margine anterioară, o
margine posterioară, o margine inferioară şi o margine superioară.
• Ramurile mandibulei se prezintă ca nişte lame osoase de formă aproape
patrulatere care continuă corpul mandibulei, formând cu acesta un unghi,
numit unghiul mandibulei sau gonion.
• În partea superioară se află condilul mandibulei care formează împreună
cu cavitatea glenoidă a temporalului articulaţia temporo-mandibulară.