“Moara cu noroc”

de Ioan Slavici
-tema si viziune-

Realismul este un curent literar care apare la sfarsitul secolului al XIX-lea in Franta,
ca o reactie impotriva romantismului, impotriva tendintei de evadare din real a romanticilor,
promovand in operele literare o viziune asupra vietii cat mai aproape de realitate.
Trasaturile realismului sunt autenticitatea, veridicitatea si obiectivitatea. Temele
preferate sunt problemele societatii contemporane lor, pe care le prezinta in mod cri-tic, iar
personajul este unul tipic, reprezentativ pentru o categorie sociala.
Ioan Slavici este un scriitor realist si moralizator a carui opera este o pledoarie pentru
echilibrul moral, orice abatere de la aceste norme fiind sanctionate.
Nuvela “Moara cu noroc” de Ioan Slavici a fost publicata in revista “Novele din
popor”, aparuta in 1881 si este o nuvela realista, de analiza psihologica.
Opera se incadreaza in realism prin tema, obiectivitatea viziunii, veridicitatea faptelor
si prin personajele tipice. Actiunea se concentreaza asupra unui conflict de natura psi-
hologica, din sufletul personajului principal, care oscileaza intre dorinta de a ramane om
cinstit, dragostea fata de familie si patima banului care pune stapanire pe el.
Nuvela este o specie a genului epic, de dimensiune medie, cu actiune care se
concentreaza asupra unui singur conflict, cu personaje putine, dar bine individualizate.
Tema nuvelei este puterea banului, opera ilustrand consecintele nefaste pe care le are
asupra omului, setea de inavutire.
Compozitional, nuvela este alcatuita din 17 capitole prezentate prin inlantuire, elipsa,
alternanta si insertie. Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea fiind relatata la persoana
a III-a, de un narator omniscient.
Relatiile temporale si spatiale sunt relativ definite, actiunea petrecandu-se la Hanul
Moara cu noroc si in localitatile din zona Ardealului, pe parcursul unui an.
Incipitul nuvelei: “Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia,
ci linistea colibei tale te face fericit” reprezinta cheia morala a operei, norma pe care
personajele ar trebui sa o respecte. Ea este exprimata de batrana soacra a lui Ghita, mama
Anei.
Expozitiunea prezinta personajele, spatiul si timpul actiunii. Personajul principal,
Ghita, cizmar de meserie, este casatorit cu Ana si au impreuna doi copii. Nemultumit de
situatia materiala, se muta la Hanul Moara cu Noroc, o carciuma situata la rascruce de
drumuri comerciale. O vreme afacerile merg bine, iar familia este fericita.
O scena semnificativa pentru tematica operei este cea a confruntarii dintre Ghita si
Lica, in urma careia Ghita devine partas la afacerile lui Lica. Intr-o zi de duminica, atunci
cand Ghita ar fi trebuit sa mearga la biserica cu familia, este surprins de aparitia lui Lica si a
oamenilor lui la han. Observandu-i de departe, Ghita isi trimite sluga sa il anunte pe preot ca
vor intarzia, ca masura de precautie. Lica reuseste sa ii imblanzeasca pe cei doi caini si sa
intre in han. Ii da lui Ghita o legatura cu semnele turmelor sale pe care ar trebui sa le
urmareasca, ii cere cheia hanului si ia bani din lada cu imprumut, dar nu ii numara. Cand
devine ironic cu Ghita, care ramane fara reactie, atunci acesta incearca sa se opuna, dar Lica ii
ameninta familia. Ghita il avertizeaza ca si-a trimis sluga in sat, ceea ce il infurie pe samadau,
drept urmare Ghita ii raspunde ca “oamenii ca el sunt slugi primejdioase, dar tovarasi
nepretuiti”. Astfel, el accepta sa devina partas la afacerile ilegale ale samadaului, cerandu-i in
schimb sa pastreze aparentele. Aceasta scena este semnificativa pentru ca marcheaza
inceputul degradarii morale a lui Ghita, care devine complice la talharie si omor, depunand
marturie mincinoasa in favoarea lui Lica si a oamenilor lui.
O a doua scena semnificativa este cea in care degradarea morala a lui Ghita atinge
punctul culminant deoarece decide sa-si foloseasca propria sotie in cursa pe care i-o intinde
samadaului. Lica il avertizeaza pe Ghita ca va veni la han in sambata Pastelui, sugerandu-i ca
va avea bani insemnati asupra lui. Ghita ar fi trebuit sa isi petreaca sarbatorile la sora Anei,
dar decide sa ramana la han, plecand doar soacra si cei doi copii. Ana insista sa ramana alaturi
de sotul ei, desi Lica ii ceruse lui Ghita sa ramana singur. Atunci cand vine, asa cum
promisese, se infurie cand o vede pe Ana si il avertizeaza ca are o slabiciune pentru ea. Ii
propune sa il vindece el de aceasta slabiciune si ii cere sa il lase singur cu Ana. Ghita vede
acum ocazia unica de a merge la jandarmul Pintea sa-l anunte ca Lica este la han si are bani
insemnati asupra sa. Cand descopera ca a fost parasita de sot, Ana isi exprima dispretul pentru
ceea ce ajunge acesta, caracterizandu-l in mod direct: “Ghita nu e decat o muiere in haine
barbatesti”.
Deznodamantul urmareste destinul tragic al personajelor. Ghita se intoarce la han si o
injunghie pe Ana, iar el este impuscat de Raut. Lica porunceste sa se dea foc hanului, iar el
incearca sa fuga, insa cand il vede pe Pintea realizeaza ca nu mai are scapare si se sinucide.
In opinia mea, opera are un caracter moralizator sustinut si de simetria incipitului cu
finalul. Advertismentele batranei din incipitul nuvelei, cu privire la goana dupa inavutire, sunt
ignorate de Ghita, iar acesta isi pierde linistea colibei, instrainandu-se de familie. Patima
banului il loveste treptat si il dezumanizeaza, transformandu-l in complice la talharie si omor,
iar in final, in criminal. In concluzie, sanctionarea dras-
tica a protagonistilor este pe masura, lor lipsindu-le stapanirea de sine si simtul
masurii.