Sunteți pe pagina 1din 3

Comantariu literar

Amurg violet
George Bacovia cel mai important poet simbolist român , care a publicat prima
carte la 35 de ani , iar verbele sale favorite erau „plânge ” și „ninge ” conform frecvenței
acestor verbe în poiezile lui . El nu citea foarte mult , nu avea sciitori preferați și avea un
talent deosebit la portrete și cacicaturi iar în tinerețe avea o „musculatura de atlet ”
practicând și iubind sportul din școala . Nu iubea stirctețea unui regim de aceea a fugit de
la armată . În timpul liceului s-a îmbolnăvit de o exemă netratabilă care la torturat până la
nebunie .
George Bacovia a scris multe poezii dintre care și „Amurg violet ” publicată mai
întâi la Iași, pe 23 februarie 1904 în revista „Arta” și reluată apoi în volumul „Plumb” în
1916. Această operă aparține genului liric deoarece poetul vorbeste în numele său și își
exprimă sentimentele , aspirațiile , dorințele proprii . Iar în operă este folosită persoana I
și timpul prezent . În această poezie se observă preferința poetului de a scrie în sânul
natură . La Bacovia fiecare stare sau sentiment are o culoarea care o reprezintă din toate
punctele de vedere și se potrivește doar ei .Culoarea predominantă în această poezie este
violetul . Culoarea violet devine simbol prin efectul straniu al generalizării ei. Această
culoare semnifică violență, fast, precum și artificialitate. Fiind considerată o culoare care
înghite lumina, violetul este culoarea secretului și a haosului .
Chiar titlul poeziei fiind conceput din doi termini dintre care „amurg ” este un
motiv al liricii bacoviene. Amurgul semnifică sfârșitul iar în poezie este asociat cu
toamna care este anotimpul în care natura moare , în care trece prin multe transformari și
își pierde din splendorea ei .Iar al doilea termen „violet ” . Acești termini îmi dau
impresia că în poezie este vorba de un sfârșit misterios , singuratic , violent , brusc
asemănânduse cu viață poetului.
Structura poeziei prezintă trei catrene cu rimă îmbrățișată, și măsură ce variază între
8-11 silabe fiind neuniformă. Iar ritmul este iambic deoarece se pune accent pe a doua
silabă.
„Amurg de toamnă violet ...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
Apostoli în odăjdii violete
Orasul e tot violet.”
Tema poeziei este singurătatea ce se înscrie în cromatica simbolismului şi ilustrează
strarea de decădere a eului liric, care n-are soluţie de a ieşi din această stare care crează
nebunie.Motivele simboliste din această poezie: orașul părăsit, cu plopi singuratici,
sporind sentimentul de singurătate, predilecția pentru o anumită culoare, în cazul de față
violetul, dominanța, proiectată asupra peisajului, semnificând haosul, amurgul, o viziune
asupra declinului omenirii. Toamna un alt motiv prezen în operă care accentuează
sfârsitul inevitabil.Iar ideea principală este că totul are un sfârșit în care suntem singuri și
neajutorați.
Figurile de stil au o însemnătate majoră în această poezie deoarece ele accentuează
strarea eului liric ducând aceste emoții într-o nuanță de dramatizm. Metafora "apostoli în
odăjdii violete”,sugerează prezența obsesiei față de sfârșitul care este aproape . Creând
imaginea de superioritate asupra tuturor .
În concluzie pot spune că Bacovia are un stil aparte care te ține legat de realitate cu
toate lanțurile ei . Această poezie la început âți creează o iluzie și o speranța spre pozitiv
dar cand intrăm în adâncimea poeziei parcă ne dezamăgește prin cruda realitate . Tot
odată ma impresionat prezența orașului bacovian care este un loc fictiv cu strazi pustii si
stranii , cu case printre care circula si gesticuleaza un singur personaj , adresandu-se
cateodata , unei iubite fantomatice , si mentionand alteori , prezente mai mult ipotetice.

Comentariu literar
Vals de toamnă

Bacovia este unul dintre marii poeți originali de după Eminescu ; despre
manierismul estetic definind atmosfera cunoscuta în istoria literara sub numele de
bacovianism au vorbit toți marii critici. Atmosfera launtrică particulară este, cum spunea
Eugen Lovinescu, „deprimat de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenați, limitat
într-un peisagiu de mahală de oraș provincial, între cimitir și abator … atmosfera de
plumb … în care plutește obsesia morții și a neantului ”.
Una dintre poeziile lui este și „Vals de toamnă” care aparține genului liric deoarece
poetul vorbeste în numele său și își exprimă sentimentele , aspirațiile , dorințele proprii .
Iar în operă este folosită persoana I și timpul prezent. „Vals de toamnă” este o poezie
inclusă în volumul „Plumb”.
Structura poeziei este de trei strofe catrene ,cu măsura versului 9-10 silabe fiind
neuniformă, ritmul este iambic deoarece se pune accent pe a doua silabă iar rima este
îmbrațișată.
„La geamuri toamna cântă funerar
Un vals îndoliat şi monoton...
- Hai să valsăm iubito prin salon
După al toamnei bocet mortuar.”
Tema operei este schimbarea anotimpurilor dar cu o tentă mai apăsătoare pe suflet
deoarece este o stare nostalgică, și chiar dacă ești cu cineva alături parcă tot te simți
singur. Motivul principal al poeziei este toamna .Acest anotimp este unul care aduce
sfarșitul relației. Vasul în poezia dată este un motiv semnificand un dans în pereche iar o
caracteristică a acestui dans este ritmul constant, de trei timpi egali.Pe această structura
ritmic se dezvoltă linia melodică antrenantă a valsului care da posibilitatea de mişcări cît
mai libere. Este un dans cu un ritm liniştit, care arată armonia dintre bărbat şi femeie.
Valsul este o poveste fară sfârșit .Ceea ce până la urmă este dorința de împăcare din
partea amândurora. Muzica este un alt simbol care aduce o pată mică de culoare atât în
poezie căt și în viața poetului dupa cum el însuși a afirmat .Ideea principală a operei este
că muzica anotimpurilor poate aduce liniste ,pace în suflet ca să poți continua dansa .
În poezei întâlnim multe personificări cum ar fi „toamna cântă”, „suspină valsul”,
„toamnei bocet mortuar ” care descriu muzica toamnei și îi atribuiei calități nostalgice cu
o tentă accentuată de tistețe .
În concluzie pot spune că Bacovia este un scriitor care în ciuda că scrie așa macabru ,
cu tente foarte accentuate de tristețe , nostalgie totuși în poeziile lui se poate regasi oricine
mai sau mai puțin asta depinde de tine și de trecutul tău . Pe mine mă impresionează că în
poeziile lui sunt maximul concetrate într-un volum atât de mic .El este acel poet unic prin
starea indusă de poeziile lui : atmosfera bacoviană .Poezia această este o controversă
pentru mine deoarece mă regasesc dar parcă sunt și departe de ea .

S-ar putea să vă placă și