Sunteți pe pagina 1din 3

Decor de George Bacovia ncadrare n epoca literara. Curente si orientari literare. Receptari critice.

Poetul George Bacovia, care avea sa reprezinte culmea simbolismului de la noi, d eschiznd portile poeziei spre modernitate, s-a format n mediul simbolist al cenacl ului de la Literatorul, condus de Alexandru Macedonski, pe care-l frecventeaza nt re anii 1903-l904. Apartenenta sa la simbolism si decadentism este clara nu numai prin prisma poeti lor care-l inspira - Baudelaire, Verlaine, Rollinat, Laforgue, Poe, dar si prin crezul sau artistic, exprimat n Viata literara, reflectnd din plin estetica simbol ista - n poezie m~a obsedat totdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sa u auditie colorata, cum vrei s-o iei... nti am facut muzica, si dupa strunele vioa rei am scris versuri... Fiecarui sentiment i corespunde o culoare. Acum n urma m-a obsedat galbenul, culoarea de'snadejdei... n plumb vad culoarea galbena. Compusi i lui dau un precipitat galben. Temperamentului meu i convine aceasta culoare... Plumbul ars este galben. Sufletul ars e galben." Dincolo de simbolismul evident, poezia lui Bacovia are si alte atuuri. Att George Calinescu, ct si Nicolae Manolescu au remarcat artificiul, manierismul bacovian. Cel din urma scria n Poeti moderni - Primul lucru care ne izbeste ia G. Bacovia e ste tocmai spiritul teatral, manierismul, stilul suferintei. Nu ascultam spoveda nia unui bolnav, ci luam parte la o punere n scena, poetul desprinzndu-se pe fondu l universului caruia i-a dat viata aproape ca un personaj. El e absent si prezen t, autor si actor." Aceste aprecieri critice pun n lumina si o alta constanta a poeziei bacoviene - r elatia dintre planul exterior si cel interior. Aceasta este ceva mai complicata dect o simpla armonizare. Desi Bacovia este sensibil n fata peisajului exterior, s electnd imagini de o rara si ascunsa frumusete, pendulnd ntre gingasia florilor fan ate si macabrul cadavrelor n descompunere, el nu realizeaza propriu-zis ceea ce s e cheama o descriere de peisaj. Obiectul descrierii sale e haotic si selectiv, p arnd mai degraba o cheie de interpretare, un cod al descifrarii peisajului interi or. Absurdul, care nsoteste adesea acest peisaj, se poate explica prin aceasta sc ufundare n sinele, ce reprezinta de fapt lumea. Elementele asa-zisului tablou ext erior - ploaia, copacii, orasul, apusul, toamna - asigura, halucinant si eficien t, trecerea n planul interior, adevaratul obiect" al descrierii. Un exemplu n acest sens este si poezia Decor, aparuta la Iasi n revista Arta n numa rul 19, la 15 martie 1904, selectata apoi si n volumul Plumb din 1916. Tema si semnificatia titlului. Influente. Tema poemului pare sa fie o descriere de natura, prin intermediul careia eul poe tic bacovian face o incursiune n realitatea interioara, dezvaluindu-ne melancolia neagra a proximitatii mortii. Titlul poeziei -Decor - reflecta artificialitatea , manierismul specific bacovian al acestui peisaj desprins parca de pe scena unu i teatru. Chiar daca poezia este un pastel, ea nu mai nfatiseaza natura, libera, salbatica, asa ca n opera eminesciana, ci parcul. Acesta este parte integranta a mediului citadin, constituindu-se ntr-un element simbolist, dar, n acelasi timp, s i rezultatul unei puneri n scena". Poezia are la baza contrastul alb-negru, un joc de lumini si umbre, inspirat, fa ra ndoiala din poezia romantica. Contrastul capata, nsa, aici o cu totul alta fina litate, care l apropie de poezia moderna, sporind senzatia de artificialitate, de iesire din realitatea imediata. Criticul Nicolae Manolescu vorbeste despre o cob orre n infern" - Dintre poetii romni, Bacovia e singurul care a cobort n Infern. Veden iile aduse la suprafata sunt, la lumina zilei, stranii si tulburatoare ca imagin

ile de la panorama." Ninsoarea, ca si ploaia n Lacustra, este simbolul distrugerii universului si elem entul de trecere n planul interior. Selectiv si comprimat, pastelul bacovian are foarte putine n comun cu modelul instaurat de Alecsandri, folosind contrastul cro matic ca pe o serie de flashuri ce-i permit sondarea unor zone ascunse ale subco nstientului. Elemente de structura si compozitie. Poezia contine trei catrene, nsotite fiecare de cte un vers liber ce functioneaza ca un refren. Aceste versuri libere sunt extrem de importante n succesiunea celor doua planuri ale poemului - planul interior si cel exterior. Primele doua fac t recerea de la exterior la interior - cu adnotarea relativitatii acestor termeni -, iar al treilea marcheaza fuzionarea lor, ncheind rotund ciclul. Incipitul este abrupt, insistnd asupra contrastului alb - negru, asigurnd patrunde rea ntr-o realitate halucinanta - Copacii albi, copacii negrii". Caracterul cripti c al acestui peisaj este accentuat de finalul care suprapune definitiv cele doua planuri. ntre caderile secventiale ale zapezii, reprezentnd aici imaginea treceri i, punctate de strafulgerarile copacilor albi, copacilor negri" se consuma aventu ra existentiala a poetului, aflata permanent sub imperiul mortii. Imaginile vizu ale - copacii albi, copacii negri", pene albe, pene negre" alterneaza cu cele audit ive - ... regretele plng iar...", pasare cu glas amar". Refrenul serveste la creare a unor armonii obsedante, ajutat si de comprimarea la maximum a imaginilor selec tate. Procedee si mijloace artistice. Imagini si figuri de stil. Figura de stil cel mai bine reprezentata este epitetul, ilustrnd simplitatea extr ema a inventarului artistic bacovian. El accentueaza contrastul alb-negru sau in sista asupra apropierii mortii - decor... funerar". Primul catren e dominat de al ternanta alb-negru, realizata prin epitet, sugernd printr-o tehnica moderna, rela tia complexa a termenilor unui contrast. Cheia de interpretare este variata - al b si negru, viata si moarte, imaginea si negativul ei. Peisajul se transforma tr eptat n radiografia realitatii interioare, sub presiunea izolarii si singuratatii . Personificarea ...regretele plng iar..." amplifica alunecarea spre planul interi or, dominat de prezenta mortii. Catrenul al doilea se deschide cu aceeasi altern anta halucinanta, asociata cu imaginea pasarii ce constituie un element al vieti i. Existenta este , nsa asociata prin intermediu! metaforei cu glas amar" cu sufer inta si regretul. Epitetul secular", atasat parcului sugereaza discrepanta dintre aparenta stabilit ate a realitatii exterioare, n opozitie cu fragilitatea si echilibrul precar al c elei interioare. Versul liber ne ntoarce iarasi spre interiorul sinelui, facnd par te n acelasi timp din aria semantica a existentei umane, vazuta ca fantomatica, i luzorie si plina de suferinta - n parc fantomele apar..." . Ultimul catren are la baza enumeratia, ce structureaza un adevarat caleidoscop d e simboluri care apartin, cel putin aparent, planului exterior - frunzele, copac ii, penele, ntr-un cuvnt, decorul. Selectarea lor haotica sugereaza desertaciunea conditiei umane, amenintata permanent de umbra mortii, care face ca, att realitat ea interioara, ct si cea exterioara sa se prabuseasca, amestecndu-se Si frunze albe , frunze negre; / Copacii albi, copacii negri; / Si pene albe, pene negre,/ Deco r de doliu, funerar...". Ultimul vers liber aduce imaginea ninsorii, simbol al s frsitului de lume, o cortina ce se lasa peste actul final - n parc ninsoarea cade r ar...". Izolarea eului de lumea nselatoare si de sine nsusi este acum completa. Versificatie Primele doua catrene au rima mbratisata, n timp ce ultimul nu are dect doua versuri care prezinta rima. Masura este variabila, de 8-9 silabe, iar catrenele cu rima

au si ritm iambic, de unde si sonoritatea stinsa, melancolica. Modurile si timpurile verbale. Singurul timp folosit n poezie este prezentul, sugernd asumarea acestei realitati n alb si negru, n care interiorul si exteriorul si pierd granita care le separa, co ntopindu-se. Halucinanta realitate are loc aici si acum, acaparanta, dar totusi efemera, mereu n apropierea amara a mortii. Concluzii Dincolo de esenta simbolista a poemului, marcat de prezenta mediului citadin, de artificialitate, sonoritatea stinsa si de estetica vagului, poezia bacoviana De cor ne nvata lectia simplitatii. Printr-o alternanta alb-negru, si cu minimum de mijloace artistice, poetul ne convinge ca lumea si sinele se confunda, prabusind u-se mpreuna sub caderea linistita a fulgilor de nea, semnul exterior al acestui cataclism.