Complementul Prepozițional

I. Definiție: Complementul prepozițional este partea secundară de propoziție care arată obiectul care
este ținta acțiunii sau pentru care acționează autorul unei fapte.

II.

T.R.

- verb predicativ – la moduri personale / forme verbale nepersonale

- locuțiuni verbale – la moduri personale
- adjectiv
- adverb
- interjecție

pentru cine/ce?; de cine/ce?; la cine/ce?;

despre cine/ce?; cu cine/ce?; pe cine/pe ce?
asupra cui?

T.S. Complement prepozițional (Ac3, G3)

Cineva se gândește la ceva.

Ex.

T.R. verb (mod personal):

Am primit cadouri de la părinți.

El se bazează pe părinți / pe ajutorul părinților.

T.R. forme verbale nepersonale:

- infinitiv: E plăcut a-ți aduce aminte de copilărie.

- gerunziu: Săturându-se de joacă, a intrat în casă.

T.R. locuțiune verbală: Îmi aduc aminte de tine.

propriu-zis: Am citit o carte plină de întâmplări.

T.R. adjectiv

participial: A rămas același individ încântat de succese.

T.R. adverb: S-a așezat aproape de mine.

Obs. Adverbe + C.P.

conform cu... dincolo de...

aidoma cu... identic cu...

corespunzător cu... indiferent de...

departe de... împreună cu...

înainte de...

T.R. interjecție cu regim verbal:

Vai de capul lor!

Mersi pentru cadou / pentru ajutor!

III. Părțile de vorbire prin care se exprimă complementul prepozițional

1. Substantiv:

Ac3: Mă gândesc la colegele de clasă.

G3: S-a concentrat asupra unor probleme urgente.

Obs. C.P. în G3 se exprimă numai cu prepoziția asupra.

2. Pronume:
Ac3: Nu depind de tine / de alții / de nimeni etc.

G3: Consecințele se repercutează asupra lui / asupra altora etc.

3. Numeral cu valoare pronominală:

Ac3: L-au auzit vorbind despre trei dintre colegi.

Se împrietenise cu al doilea.

G3: S-a decis asupra celei de-a doua.

4. Formă verbală nepersonală:

- Infinitiv: Se gândește (la) a pleca în vacanță
- Supin:
S-a plictisit de bătut mingea.
 Tot ce ai spus este demn de reținut.
S-a lăsat de fumat.

OBS.

1. Prepoziții impuse de verbul-centru:

- CU – a culmina cu, a se alia cu, a colabora cu, a comunica cu...
- DE – a beneficia de, a depinde de, a se teme de...
- LA – a apela la, a se limita la, a predispune la, a recurge la, a se rezuma la...
- ASUPRA – a se concentra asupra, a se repercuta asupra, a prevala asupra...
- DIN – a decurge din, a reieși din, a se retrage din, a rezulta din...
- ÎN – a se complăcea în, a consta în, a excela în, a rezida în...
- ÎNTRE – a alege între ... și ...; a distinge între ... și ...; a oscila între ... și ...
- PE – a se baza pe, a se bizui pe, a conta pe, a (se) întemeia pe, a miza pe...
- PENTRU – a milita pentru, a mulțumi pentru, a opta pentru...
- PRIN – a se caracteriza prin, a se distinge prin...

2. Complementul prepozițional cu prepoziția „pe” nu poate fi dublat prin clitic; poate fi înlocuit:
pe cineva = pe ceva
3. C.P. poate fi exprimat prin locuțiunile corespunzătoare părților de vorbire (substantivale,
pronominale, verbale)

Propoziția subordonată completivă prepozițională (P.C.P.)

I. Definiție:

Completiva prepozițională constituie, în frază, o realizare propozițională a complementului prepozițional:

Ex.

Nu ne temem de reclame.

|Nu ne temem 1-PP|de ce se află în spatele lor.2-PCP|

Îmi pare bine de cunoștință.

|Îmi pare bine1-PP| că te-am cunoscut. 2-PCP|

II.

T.R.

- Verb predicativ / forme verbale nepersonale

- Locuțiune verbală
- Adjectiv
- Adverb
- Interjecție

Conectori:

- Conjuncții subordonatoare: că, să, ca...să, dacă

- Pronume / adj. pronominal relative (precedate de prepoziții):
CARE, CINE, CE, CEEA CE, CÂȚI
de cine/de ce, la cine/la ce, cu cine/cu ce, pentru cine/pentru ce, pe cine/pe ce, pe care/la care
etc.
- Pronume / adj. pronominale nehotărâte (precedate de prepoziții): oricare, oricine, orice
- Adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro

T.S. P.C.P.

Cineva se gândește la ceva. / Cineva se miră de ceva.

Ex.

|Nu s-a decis1-PP| pentru ce să învețe.2-PCP|

|Se răstește1-PP | la care coleg apucă. 2-PCP |

|Se bucură1-PP | pentru oricare câștigă. 2-PCP | IMBRICARE: pentru oricare – C.P. în P1; Sb în P2

|Se miră1-PP| de oricare prietenă o bârfește. 2-PCP |

|Nu-mi dau seama1-PP| dacă ai înțeles. 2-PCP |

|Plictisindu-se2-PP| să asculte discursurile1-PCP |, a ieșit din sală. 2-PP|

|Doamne ferește1-PP| să-i ceri ceva! 2-PCP |

|Mă tot gândesc1-PP| cum să fac. 2-PCP |

|Furios, s-a năpustit1-PP| asupra cui îi stătea în cale. 2-PCP |

|Am rămas mirat1-PP| că mă considera vinovat. 2-PCP |

|Se interesase1-PP| unde vom stabili tabăra. 2-PCP |

|Mulți oameni se miră1-PP| de ceea ce văd. 2-PCP |

III. Punctuația: P.C.P. nu se desparte, de obicei, de regentă. Când stă în fața acesteia se desparte prin
virgulă dacă este reluată prin pronume (f.s. C.P.)

Ex. |Pentru cine a câștigat1-PCP |, pentru acela mă bucur. 2-PP |