Utilizarea energiei electrice în

gospodărie

Energia electrică este elementul de bază în dezvoltarea umanităţii în secolul XX.

Aceasta este folosită în toate domeniile de activitate :
 în iluminat (clădiri, instituţii, străzi, alei)
 în medicină (aparate medicale)
 în uz casnic (instalaţii de climatizare, lifturi, electrocasnice - frigidere, maşini de
spălat, cuptoare)
 în domeniul tehnic (chimie industrială, construcţii, industria alimentară,
transporturi, agricultură).
Fără energia electrică, omenirea nu ar fi ajuns la nivelul actual de dezvoltare. Fără ea,
omul ar fi rămas încă la iluminat prin lampă, la muncă manuală sau chiar la comunicare
primitivă (directă). De fapt, fără energia electrică, omul ar fi rămas la un nivel de dezvoltare
mult scăzut faţă de cel actual.
Activităţile casnice constituie un domeniu în care ponderea folosirii energiei electrice
este foarte mare. Principalul avantaj al utilizării energiei electrice îl determină faptul că
această formă de energie se poate transforma cu uşurinţă în alte forme de energie, precum:
energie luminoasă, termică, mecanică, chimică. Toate aceste forme de energie îşi au
aplicabilităţi în viaţa de zi cu zi astfel: putem încălzi locuinţa, asigurăm iluminatul şi ne
uşurăm munca în gospodărie. Nu există încăpere din casa noastră în care să nu utilizăm cel
puţin una din aceste forme de energie.

Circuite energetice în locuinţă

Circuitele energetice dintr-o locuinţă sunt circuitele electrice, termice (încălzire, apă
caldă) şi de gaze.
A) Circuite electrice
• Alimentarea locuinţei cu energie electrică
Din cablul de alimentare subteran (care vine de la postul de transformare) pornesc
ramificaţii către tablourile de racordare ale fiecărei clădiri. De la tabloul de racordare (cofret)
al casei pleacă o legătură către tabloul de siguranţe. Aici are loc ramificarea instalaţiei
electrice în circuite pentru iluminat și pentru prize. Tablourile de racordare (distribuţie) sunt
părţi componente ale instalaţiei electrice care servesc concomitent la primirea şi distribuirea
energiei electrice şi la asigurarea protecţiei circuitelor electrice. In funcţie de locul de
amplasare, se disting: tablouri de branşament (pentru racordarea clădirii), tablouri de
firidă (ce alimentează şi asigură protecţia unui grup apartamente), tablouri de
apartament (care asigură distribuția şi protecţia circuitelor de apartament).
Legătura dintre postul de transformare (reţeaua electrică) şi consumator se
numeşte branşament. Locul de legătură dintre linia de distribuţie principală şi
consumator se numeşte cofret. Cofretul este un tablou electric prevăzut cu siguranţe.
Pentru blocuri, de la cofretul general pleacă trasee electrice denumite coloane. La orice
etaj există tablouri în firidă de la care coloanele îşi ramifică traseul la contoarele individuale
(de apartament).
Instalaţia electrica interioară dintr-o locuinţă
Circuitele electrice necesare pentru alimentarea receptoarelor de iluminat şi a
receptoarelor electrocasnice, aparatele de protecţie şi siguranţă, aparatele de comutare şi
accesoriile de racord alcătuiesc un ansamblu denumit instalaţie electrică interioară.
Instalaţia electrică din locuinţă aparţine consumatorului. Contorul electric, instalat de
furnizorul de energie electrică, este cel care delimitează furnizorul de consumator. Contorul
este un aparat ce măsoară energia electrică absorbită în timpul utilizării de către consumatori;
consumul se exprimă în KWh.
Tabloul cu siguranţe are următoarele funcţii:
• constituie locul de plecare al circuitelor de lumină şi priză;
• protejează receptoarele din locuinţă de efectele curenţilor ce depăşesc limita admisă a
intensităţii;
• serveşte la scoaterea de sub tensiune a instalaţiei în cazul efectuării unor reparaţii.
Circuitele de iluminat şi aparatele electrocasnice funcţionează în curent alternativ
monofazat. Circuitul de curent monofazat este compus dintr-un conductor la un anumit
potenţial (fază) şi un conductor la potenţial zero (nul).
Siguranţele sunt dispozitive de protecţie împotriva scurtcircuitelor. Scurtcircuitul
apare atunci când intensitatea curentului creşte de până la şase ori peste intensitatea nominală.
In instalaţiile electrice interioare se folosesc două tipuri de siguranţe: siguranţe fuzibile şi
siguranţe automate. Siguranţa fuzibilă cu filet este formată din: carcasa de protecţie, soclu,
capac filetat şi patron, care conţine un fir fuzibil îngropat în nisip de cuarţ. Firul fuzibil, când
este străbătut de un curent mare, se topeşte şi întrerupe circuitul. Siguranţele cu filet se
folosesc, la instalaţia de alimentare a consumatorilor de intensitate medie şi la instalaţia de
iluminat. Siguranţele sunt calibrate la diferite valori ale intensităţii nominale.
Siguranţele automate sunt întrerupătoare numite impropriu automate deoarece pentru
refacerea legăturilor electrice trebuie acţionat un buton. Ele funcţionează pe baza efectului
magnetic al curentului electric.
Circuitele electrice de lumină şi prize au trasee verticale şi orizontale, amplasate la
distanţe bine stabilite faţă de alte elemente din locuinţă (conducte de apă, de gaze).
Pe aceste trasee se găsesc doze de derivaţie plasate pe linie orizontală şi doze de aparat plasate
la 1,5 m pentru întrerupător; 0,2 - 0,4 m priza în camere; 1,2 m pentru priza din bucătărie.
Dozele sunt cutii pătrate sau rotunde, confecţionate din tablă de oţel, având orificii
pentru introducerea capetelor de tuburi protectoare. Ele sunt prevăzute cu capace. Dozele
pentru aparat au un singur orificiu.
Circuitele electrice sunt compuse din tuburi de protecţie, conducte electrice cu
conductoare şi accesorii. Având în vedere că instalaţiile electrice interioare au caracter de
lungă durată (sunt instalaţii permanente), conductoarele electrice care compun circuitele
instalaţiei trebuie protejate prin tuburi protectoare.
Tuburile de protecţie au rolul de a feri conductoarele electrice de lovituri, de
umezeală şi praf. Cele mai folosite sunt tuburile din PVC. Tuburile se montează îngropat (sub
tencuială) in pereţi şi în planşee.
Conducta electrică este un ansamblu format din cel puţin două conductoare cu
izolaţie individuală şi manta izolatoare. Conductele sunt marcate astfel: A - din aluminiu, F -
pentru instalaţia fixă, Y - cu manta din PVC.
In funcţie de utilitatea conductei este aleasă culoarea izolaţiei, de exemplu: verde-galben
pentru conducta de protecţie, alb sau albastru deschis pentru conducta de nul, maro sau negru
pentru conducta de fază.
Conductoarele folosite în instalaţiile electrice interioare sunt confecţionate din metale
cu rezistenţă electrică şi coeficientul de variaţie a rezistenţei cu temperatura cât mai mici (Cu,
Al). Dimensiunile lor se aleg în funcţie de material şi de intensitatea maximă a curentului din
circuit.
Prizele şi fişele asigură alimentarea cu energie electrică a consumatorilor mobili, inclusiv a
celor casnici.
Priza este formată din: soclu din material izolant, teci de contact din alamă prevăzute
cu arcuri, borne racord ale conductoarelor instalaţiei, carcasă prevăzută cu orificii pentru
introducerea fişei şi a pieselor de fixare. In încăperile cu pardoseală neizolată confecţionată
din mozaic, beton sau gresie se folosesc prize cu contact de protecţie/cu împământare.
Fişa este un aparat de conectare care realizează legătura între prize şi consumatori.
Este alcătuită din două ştifturi conductoare legate la firele conductorului, fixate pe suport
izolator şi acoperite cu un capac.
Intrerupătoarele închid şi deschid circuitul electric.
Sunt compuse din borne de legătură tip şurub şi piuliţă, două contacte fixe şi un
contact mobil protejate în carcase electroizolante. Se montează numai pe conductorul de fază,
în serie cu elementele de protecţie.
Comutatoarele modifică, succesiv, conexiunile unuia sau mai multor circuite
electrice (figura). Intrerupătoarele, comutatoarele şi prizele se montează îngropat.
Lămpi
Prin intermediul lămpilor, energia electrică este transformată în energie luminoasă.
Criteriile în funcţie de care pot fi clasificate lămpile sunt:
- după fenomenul fizic ce stă la baza radiaţiei luminoase: incandescente şi fluorescente
- după puterea electrică absorbită de becuri: 10W, 25W, 45W, 60W, 75W, 100W, 200W
- după tensiunea nominală de funcţionare: 2V, 3,5 V, 8V, 12V, 24V, 220V
- după culoarea luminii emise: albă şi colorată.
a) Lampa cu incandescenţă (becul)
Funcţionarea becului are la bază fenomenul de incandescenţă (efectul electrotermic al
curentului electric). Acest fenomen se manifestă prin emiterea de lumină atunci când
filamentul de wolfram al becului se încălzeşte la temperaturi mari, aproximativ 2700° C, ca
urmare a trecerii curentului electric prin el. La această temperatură, atomii filamentului se
evaporă şi condensează pe pereţii balonului de sticlă. In timp sticla îşi pierde transparenţa, iar
filamentul se subţiază şi apoi se rupe.
Legătura între bec şi reţeaua electrică se face prin piesa numită dulie.
Lămpile cu incandescenţă sunt neeconomice, au randamentul scăzut, deoarece
simultan cu emisia de lumină se obţine şi o mare cantitate de căldură.
 Lămpile cu halogen reprezintă o variantă relativ nouă a lămpilor cu incandescenţă.
Acestea emit lumină mai albă, au durata mai mare de funcţionare deoarece condensarea
vaporilor are loc pe filament, dar sunt mai scumpe,
Constructiv, becul cu halogen se deosebeşte de cel normal deoarece globul este
realizat din cuarţ şi este umplut cu halogen (iod sau brom).
b) Lampa fluorescentă (tubul fluorescent)
Tubul fluorescent este compus dintr-un tub de sticlă care are depus pe pereţi un strat fin de
substanţă fluorescentă, substanţă ce transformă radiaţiile ultraviolete în lumină. La fiecare
capăt al tubului se găsesc câte doi electrozi legaţi printr-un filament de wolfram. In tub se
găseşte un gaz (neon, argon, sodiu, vapori de mercur) ce permite descărcările electrice între
electrozi - descărcări care vor determina emiterea radiaţiilor ultraviolete. Pentru iniţierea
descărcării, în circuitul electrozilor se montează un starter (lampă cu descărcări în gaze) şi o
bobină cu miez.

Corpuri de iluminat
La montarea în circuit a corpurilor de iluminat (dispozitive are fixează, protejează
lămpile electrice şi permit alimentarea cu energie electrică), conductorul de nul se leagă de
filetul duliei.