METABOLISMUL GLUCIDELOR

I. OBIECTIVE:
1. INTRODUCERE
2. ROLUL GLUCIDELOR ÎN ORGANISM
3. CLASIFICAREA GLUCIDELOR
4. TRANSFORMĂRI ALE GLUCIDELOR ÎN
ORGANISM
5. TULBURARILE METABOLISMULUI
GLICEMIC
II. CONCLUZII
III. BIBLOGRAFIE

1. INTRODUCERE

Se înţelege prin metabolism, ansamblul proceselor biochimice însoţite de

procese energetice desfăşurate în materia vie. Procesele metabolice sunt de două
feluri : anabolice (endoergice) şi catabolice (exoergice) şi se desfăşoară pe seama

1
substanţelor nutritive, absorbite la nivelul tubului digestiv, pe seama substanţelor
de rezervă şi pe seama substanţelor proprii celulare.

În procesele generatoare de energie din organism, metabolismul glucidelor

ocupă un loc central, glucidele asigurând cea mai mare parte, peste 50 % din
energia necesară desfășurării activității celulare. În deosebi, celula nervoasă este
dependentă de glucoză ca sursă de energie.[6]

2. ROLUL GLUCIDELOR ÎN ORGANISM

Glucidele au două roluri în organism:

 Rol structural – glucidele participă la alcătuirea mebranelor celulare, a
țesutului conjunctiv, a țesutului nervos și a unor componente cu rol
funcțional precum: hormonii, enzimele și anticorpii.

 Rol energetic - carbohidrații reprezintp principala sursă energetică a

organismului. Glucoza reprezintă materialul nutritiv de elecție a celulelor,
deoarece are dimensiuni mici, are difuzibilitate bună în țesuturi și de
asemenea conține o cantitate apreciabilă de oxigen (C6H12O6).[1]

3. CLASIFICAREA GLUCIDELOR

Glucidele se clasifică în 3 clase:

 Monozaharide: glucoza, fructoza, galactoză;
 Oligozaharide: zaharoza, lactoza, maltoza;
 Polizaharide: amidonul, celuloza, glicogen.
Derivați ai glucidelor:
 Condroitina și glucozamina intra în structura cartilagiilor, arterelor, corneei,
a țesutului nervos și în matricea osoasa;
 Acidul hialuronic este localizat la nivelul pielii, cartilagiilor, lichid sinovial,
lichidul amniotic și în țesutul nervos;
 Heparina, prezintă acțiune anticoagulantă și previne formarea cheagurilor
intravasculare.[2]

2
 4. TRANSFORMĂRI ALE GLUCIDELOR ÎN
ORGANISM

 Digestia - glucidele preluate din hrană se găsesc în cea mai mare parte sub
formă de oligo-și poliglucide (amidon, celuloză) cu molecule complexe care
nu pot fi absorbite direct prin membrana gastrointestinală, ci numai sub
formă de monoglucide sau alți metaboliți cu molecule mici; de acea
glucidele sunt supuse unor transformări biofizice și biochimice care constă
în principal în scindarea hidrolitică a acestora pe traiectul digestiv, sub
acțiunea unor enzime specifice.
 Absorbția - are loc la nivelul intestinului subțire sub formă de monoglucide
și este în strânsă legătură cu o serie de transformări biofizice și biochimice
care au loc la acest nivel. Absorbția ozelor poate avea loc și în cavitatea
bucală sau stomac, dar numai într-o măsură mai mică.
 Transportul și depozitarea - în urma procesului de absorbție hexozele
defosforilate sunt vehiculate împreună cu celelalte oze, sub formă liberă, pe
cale sanguină, spre diferite țesuturi și organe. Principala oză circulantă este
glucoza, iar glicogenul este forma de depozitare. Ficatul are un rol important
ca organ de tranzit al acestora între intestin și circulația generală, deoarece
transformă toate ozele în glucoză și lasă să treacă în circulația sanguină o
cantitate mică pentru a asigura o concentrație constantă a acesteia, numită
glicemie, restul de glucoză este transformată și depozitată sub formă de
glicogen.[4]

5. TULBURARILE METABOLISMULUI
GLICEMIC
Diabetul zaharat (Tip 1)

3
 Se caracterizează prin distrugerea celulelor beta pancreatice producătoare
de insulină din insulele Langerhans din pancreas, fapt care conduce la un deficit
de insulină;
 Principala cauză este o reacție autoimună mediată de limfocitele T; 
 Necesită tratamentul cu insulină prin injecție.

Diabetul zaharat (Tip 2)

 Reprezintă rezultatul a două disfuncționalități: rezistența celulelor la acțiunea

insulinei și deficiențe la nivelul pancreasului;
 Necesită tratament cu medicație orală.

Valorile normale ale glicemiei sunt de la 70 mg/dL până la 120 mg/dL.

 Hipoglicemia are loc atunci cand nivelul glucozei prezente in sange scade
dincolo de valoarea de 70 mg/dl.
 Hiperglicemia este o crestere exagerata a concentratiei de glucoza din sange de
peste 120 mg/dL.[5]

II. CONCLUZII

În concluzie, glucidele constituie sursa principală energetică a ţesutului nervos şi

muscular. Sub aspect energetic, glucidele sunt egale cu proteinele. Ele exercită o
acţiune protectoare (de cruţare a proteinelor) având în vedere că, în prezenţa
glucidelor, organismul nu apelează la structuri proteice în scop energetic.

III. BIBLOGRAFIE
1. https://www.radubuculea.ro/glucidele-si-rolul-lor-in-organism/

4
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Glucid%C4%83
3. http://hostco.do.am/METABOLISMUL_GLUCIDIC.pdf
4. https://anatomie.romedic.ro/sistemul-digestiv
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Diabet_zaharat
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Metabolism