ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “SFÂNTUL NECTARIE” CLUJ-NAPOCA

Biochimie
Anul I
Asistent medical generalist

an școlar 2021 – 2022

CURSUL 3_20.10.2021
 C2 - Caracterizeaza metabolismul
materiei vii
1. Metabolismul – definiție, caracterizare, anabolism, catabolism

2. Tipuri de metabolism (intermediar- glucidic, lipidic, proteic,

hidroelectrolitic; energetic și bazal – substanțele energetice,
mecanismele termogenezei / termolizei, mecanismele de reglare a
temperaturii corpului); căi metabolice principale

3. Interrelațiile dintre diferitele tipuri de metabolism – căile

metabolice comune, reglarea căilor metabolice,
utilizarea specifică a resurselor metabolice,
dereglarile metabolice și efectele lor asupra organismului
Metabolismul cuprinde totalitatea
transformărilor biochimice și energetice care
au loc într-o celulă, țesut sau organism viu.

Metabolismul este un proces complex, ce implică

schimburi de materii şi energii, şi care include
două procese (simultane) opuse:
• Catabolism / dezasimilaţie
• Anabolism / asimilaţie
Catabolism / dezasimilaţie – totalitatea
proceselor chimice de degradare a substanţelor
din organism; se produce în special ruperea
legăturilor dintre atomii de carbon, din
moleculele diferitelor substanţe; acest tip de
reacţii este însoţit de eliberare de energie
(reacţie exotermă).
Anabolism / asimilaţie – procesele chimice de biosinteză a
substanţelor ce intră în alcătuirea materiei vii. Reacţiile
anabolice se caracterizează prin consum de energie şi se
numesc reacţii endergonice (reacţii endoterme).
Catabolismul şi anabolismul se desfăşoară
printr-o succesiune a numeroase reacţii
chimice: hidroliză, hidrogenare, deshidratare,
decarboxilare, dezaminare, transaminare,
esterificare, condensare, polimerizare.
 Tipuri de metabolism
Metabolismul bazal – reprezintă metabolismul care se
desfăşoară în condiţii de repaus total. Metabolismul bazal (de
bază) este unul de întreţinere, care asigură minimul de energie
necesar menţinerii vitale (functionarea normală a inimii –
circulația sângelui, funcționarea plămânilor – respirația,
temperatura corpului, activitate nervoasă, etc.).
Metabolismului bazal adult = 1.300 şi 1.600 kcal / zi ,
aproximativ 1 kcal / kg corp / oră, ceea ce însemnă că de atât
este nevoie doar pentru a supravieţui (pentru întreţinerea
funcţiilor vitale), în condiţiile în care nu se depune niciun fel de
efort. Metabolismul bazal mai este influenţat de sex (la femei
este mai mic datorită mai bunei reprezentări a ţesutului adipos),
de activitatea endocrină (hormonii tiroidieni, cei sexuali şi cei
medulosuprareanli intensifică metabolismul bazal) şi de vârstă.
 Tipuri de metabolism

Metabolismul intermediar - reprezintă ansamblul

transformărilor chimice, începând de la absorbția nutrienților şi
terminând cu eliminarea produşilor finali.

Metabolismul intermediar se referă la substanţe (glucide, lipide,

protide, minerale, etc.) şi la transformările pe care acestea le
suferă, deosebindu-se de noţiunea de metabolism energetic,
care priveşte procesul metabolic din unghiul energiei
consumate şi degajate în urma reacţiilor biochimice ce au loc.
 Tipuri de metabolism
Metabolismul energetic - vizează eliberarea energiei chimice
potenţiale din moleculele dezasimilate în urma transformărilor
realizate pe baza metabolismului intermediar al substanţelor,
moleculele care se transformă au rol de combustibil biologic
(capabile să genereze energie). Metabolismul energetic,
reprezintă o parte extrem de importantă a metabolismului oricărui
organism viu, având în vedere că majoritatea proceselor, precum și
procesele biochimice de sinteză, se desfășoară cu consum energetic.
Metaboliţii sunt substanţe care participă sau iau naştere din
metabolismul intermediar (vitamine, hormoni, produşii intermediari
a metabolismului, proteinelor, lipidelor).
METABOLISMUL GLUCIDIC
Ce sunt glucidele ?

În procesele generatoare de energie din organism

glucidele ocupă un loc central, acestea cea mai
mare parte din energia necesară desfășurării
activității celulare.
Glucidele sau carbohidrații reprezintă cele mai
abundente molecule organice din natură.
 Aportul de glucide
Principala sursă de glucide necesare organismului sunt glucidele
alimentare din regnul vegetal. Plantele verzi pot sintetiza glucide
pornind de la CO2 și H2O, prin procesul de fotosinteză , proces în
care energia luminoasă se transformă în energie chimică, care se
depozitează în substanțele organice formate:

CO2 + H2O (clorofilă/energie solară) ------------> C6H12O6+ 6O2

Fotosinteza este procesul de care depind toate manifestările vitale

de pe Pământ, prin acest proces iau naștere substanțe organice din
substanțe anorganice, producându-se în același timp și oxigenul
necesar respirației.
Rolul glucidelor în organism

Rol energetic:
• sursă importantă de energie (furnizează în general
peste 50%, din caloriile unei diete echilibrate);
• formă de stocare a energiei în corp sub formă de
glicogen
Rol plastic, structural, funcțional:
• sunt componente ale membranelor celulare și ale
matricei extracelulare;
• mediază unele forme de comunicare intercelulară.
Glucoza formulă structurală și de proiecție - C6H12O6
Glucoza este principalul glucid, deținând o poziţie centrală în
cadrul metabolismului, din următoarele motive:
- este un bun combustibil biologic, fiind relativ bogată în
energie liberă;
- poate fi stocată sub forma de glicogen (hepatic sau
muscular), la care se poate apela atunci când aportul exogen
de glucide lipsește;
-Precursor de biomolecule, utilizate în diverse procese de
biosinteză.
Animalele fiind organisme heterotrofe își procură glucidele pe
cale exogenă, prin alimentație, din regnul vegetal și numai
când aportul acestora este insuficient și pe cale endogenă,
prin metabolizarea altor substanțe neglucidice, în special a
proteinelor.
Sursele exogene de glucoză sunt reprezentate de glucidele din
dietă:
- polizaharide de origine vegetală (amidon) din cerealele și
derivatele lor, pâine, paste făinoase, legumele și fructele.
- polizaharide de origine animală (glicogen), într-o măsură mai
mică: laptele, ficatul, organele, sângele și mierea;
- dizaharide: zaharoză, lactoză, maltoză;
- glucoză liberă.

Metabolismul general al glucidelor cuprinde transformări:

a) digestia, b) absorbția, c) transportul, d) depozitarea,
e)metabolismul intermediar și f) excreția.
 Digestia glucidelor

Glucidele preluate din hrană se găsesc în cea mai mare parte

sub formă de oligo-și poliglucide (amidon, celuloză) cu
molecule complexe care NU pot fi absorbite direct prin
membrana gastrointestinală, ci numai sub formă de
monoglucide sau alți metaboliți cu molecule mici; de aceea
glucidele sunt supuse unor transformări biofizice și biochimice
care constau în scindarea hidrolitică a acestora pe traiectul
digestiv, sub acțiunea unor enzime specifice.
Transformările suferite de glucide la nivelul tublui digestiv,
pentru ca aceste să poată fi absorbite, apoi să ajungă prin
intermediul sîngelui la nivelul tuturor celulelor, se numește
digestie.
 Digestia glucidelor
Saliva este primul suc digestiv ce vine în contact cu alimentele,
la nivelul cavității bucale se formează bolul alimentar. În salivă
se găsește o enzimă amilaza salivară, care acționează asupra
polizaharidelor pe care le transform în zaharuri mai simple.
În stomac sub acțiunea sucului gastric are loc scindarea
moleculelor de zaharuri.
În duoden, glucidele vin în contact cu sucul pancreatic,
produsul de secreție al pancreasului.
În intestinul subțire sunt supuse acțiunii sucului intestinal,
care conține mai multe enzime, care transformă polizaharidele
rămase nescindate în particule mai mici de monozaharide.
La nivelul intestinului gros are loc descompunerea celulozei
(un polizaharid, care nu se descompune în alte segmente).
Digestia glucidelor
 Absorbția glucidelor

Absorbția monozaharidelor se face ca atare în

intestinul subțire, prin două mecanisme:
• Absorbție nespecifică prin difuziune
• Absorbție specifică prin fosforilare
 Transformările glucidelor (transport și depozitare)

După absorbție glucidele trec în vena portă, sub formă de glucoză. Din vena
portă ajung în ficat. La nivelul ficatului surplusul de glucoză se transform în
glicogen – proces numit glicogeneză. Acest proces este reversibil și în cazul
în care organismul are nevoie de glocoză glicogenul depozitat se va
transforma din nou în glucoză- proces numit glicogenoliză.

Glucoza -------> Glicogen (Procesul Glicogeneză)

Glicogen -------> Glucoză (Procesul Glicogenoliză)

Neoglicogeneza- procesul de transformare a grăsimilor de rezervă și a unor

proteine în glucide. Procesul are loc în ficat.
Lipogeneza – procesul de obținere al grăsimilor din glucide.
 Transformările glucidelor (transport și depozitare)

În metabolismul glucidelor ficatul are un rol important ca

organ de tranzit al acestora între intestin și circulația generală.
Ficatul transformă toate ozele în glucoză și lasă să treacă în
circulația sanguină o cantitate mică pentru a asigura o
concentrație constantă a acesteia, numită glicemie.
Glicemia are valori relativ constante (40-100mg/100ml
sânge) la diferite specii de animale.
Cantitatea de glucide aflată în surplus, care nu se utilizează
imediat, se depozitează ca substanțe de rezervă (glicogen sau
lipide). Cantitatea de glucide care se află în organismul unui
adult de 70 Kg, este ~ 350 g, din care 4,5% se găsește în sânge
lichidele biologice, 58 % este depozitată în mușchi sub formă
de glicogen, iar 37,5% este depozitată în ficat tot sub formă de
glicogen.
 Catabolismul glucidelor - Glicoliza
Glucoza din sânge este utilizată la nivelul celulelor pentru
furnizarea energiei necesare efectuării contracției muscular și a
altor procese metabolice. Căile de scindare a glucozei pentru
eliberarea energiei înmagazinate în molecula sa sunt complexe.
Scindarea glucozei se face pe cale enzimatică.
Există 3 posibilităţi principale de metabolizare a moleculei de
glucoză:
1 - degradarea anaerobă în care glucoza se transformă la acid
piruvic, apoi la acid lactic, cu generare de ATP - glicoliză;
2 - depozitarea sub formă de glicogen, care poate fi urmat de un
proces de degradare anaerobă a glicogenului la acid lactic -
gliconeogeneză;
3 - degradarea aerobă, la acid piruvic, iar prin intermediul
ciclului Krebs și a lanțului respirator cuplat cu fosforilarea
oxidativă, până la CO2 și H2O, cu eliberarea unei cantități
considerabile de energie.
 Catabolismul glucidelor – Glicoliza
(calea metabolică Embden-Meyerhoff-Parnas)
Glicoliza este o cale de degradare anaerobă a glucozei printr-o
serie de reacţii enzimatice, care are ca scop eliberarea unei
fracţiuni din energia conţinută în molecula glucozei şi
conservarea ei sub formă de ATP.
Este prima cale metabolică elucidată, descrisă în anii 1930 de
către Embden şi Meyerhoff.
• Glicoliza are loc în toate celulele, în citoplasma acestora , se
desfășoară în 11 etape, fiind catabolizată de enzime specifice
solubilizate în citoplasmă.
• Energia eliberată în cadrul procesului se înmagazinează în
moleculele de ATP.
• În țesutul muscular glicoliza începe de la glicogen, în celelalte
țesuturi de la glucoză, iar degradarea are loc până la acid lactic.
 Catabolismul glucidelor – Glicoliza
(Transportatori proteici membranari )

În vederea angajării pe calea glicolizei, glucoza plasmatică trebuie să

pătrundă în celule. Acest proces se realizează cu ajutorul unor
transportori proteici membranari care aparţin familiei GLUT.
⁂ GLUT- proteine de transport transmembranare care catalizează
transportul glucozei în membrana plasmatică şi care sunt de mai multe
tipuri, fiecare tip având o anumită localizare tisulară:
- GLUT - 4 − se gă sesc ı̂n ţesutul adipos şi muscular; ei sunt
depozitaţi în citoplasmă, insulina determinând translocarea lor în
membrana plasmatică;
- GLUT -1 − sunt localizaţi ı̂n eritrocit şi creier;
- GLUT -2 − se gă sesc ı̂n ficat (și în celulele β pancreatice) şi sunt
prezenţi permanent în membrana plasmatică, nedepinzând de acţiunea
insulinei; ei realizează transportul glucozei prin difuzie facilitată în
ambele sensuri, cu viteză mare, în felul acesta asigurând echilibrarea
permanentă a concentraţiei glucozei extracelulare şi intracelulare.
 Etapele catabolismului combustibililor biologici sunt:
1. Oxidarea glucozei, acizilor grași și a unor aminoacizi, cu formarea
unui produs de degradare comun, acetil-CoA.
2. Oxidarea acetil-CoA în ciclul Krebs (ciclul acidului citric).
În aceste prime etape, electronii îndepărtați în reacțiile de oxidare sunt
încorporați în moleculele coenzimelor reduse NADH și FADH2.
3. Fosforilarea oxidativă: reoxidarea NADH și FADH2 în lanțul
respirator (cu consum de oxigen), cuplată cu generarea de ATP.
 Fazele glicolizei

Procesul glicolizei cuprinde două faze:

I. Faza consumatoare de energie sub formă de ATP,

pentru fosforilarea (îmbogățirea energetică) a unor
intermediari - este așa-numita fază pregătitoare;
II. Faza generatoare de energie - în care se generează ATP,
astfel încât bilanţul energetic global este pozitiv.

(Date suplimentare:
vezi subetapele și explicațiile complete în suportul de curs!)
 Bilanț energetic al glicolizei
Bilanţul energetic al glicolizei anaerobe:
2 moli ATP câștigați pentru 1 mol glucoză catabolizată la acid
lactic pe cale glicolitică, în condiții anaerobe.

ATP - Adenozintrifosfatul este un element constitutiv

al macromoleculelor de ADN și ARN. Este acumulatorul
de energie necesară celulei, deoarece ajută la înmagazinarea și
conversia energiei celulare conform cu necesitățile metabolice.
Formula structurală a ATP:
 Rolurile glicolizei
• generarea de ATP prin degradarea moleculei de glucoză,
• generarea de precursori pentru diverse căi de biosinteză:
- sinteza de acizi grași;
- sinteza de trigliceride sau de fosfolipide;
- sinteza unor aminoacizi din intermediari glicolitici:
serina, alanină;
- sinteza de nucleotide;
- sinteza compusului care modulează afinitatea
hemoglobinei pentru oxigen
Reglarea glicolizei
Reglarea procesului glicolizei are loc la nivelul a 3 enzime reglatorii care
catalizează reacţiile ireversibile:
• hexokinaza/glucokinaza,
• fosfofructokinaza-1 şi
• piruvat kinaza.

Enzimele - sunt macromolecule de origine proteică cu rol

de biocatalizatori, cu ajutorul cărora celulele vii pot înfăptui reacții
complexe într-un timp scurt, la temperatura mediului
înconjurător. Catalizând reacțiile biochimice din organism, ele au un
rol esențial în biosinteza și degradarea substanțelor din materia vie,
întâlnindu-se în toate organismele animale, vegetale și în
microorganisme, mai fiind denumite din această
cauză biocatalizatori. Fără enzime, procesele biochimice s-ar
desfășura cu viteze foarte mici.
(Date suplimentare:
vezi explicațiile complete în suportul de curs!)
 Reglarea metabolismului glucidelor
Rolul coenzimelor nicotinamidice și flavinice în
procesele metabolice

• Coenzimele nicotinamidice (NAD+ și NADP+) și cele flavinice (FAD)

colectează electronii eliberați în cursul catabolismului, în reacțiile de
oxidare (dehidrogenare) ale diverșilor combustibili biologici. Ulterior,
formele reduse ale acestor coenzime au roluri diferite:
• NADH și FADH2 transferă echivalenții reducători oxigenului (acceptorul
final de electroni), prin intermediul lanțului respirator. În acest proces,
energia liberă degajată în cursul catabolismului este utilizată la sinteza
ATP și stocată temporar sub această formă (procesul fosforilării
oxidative).
• NADPH are rolul de agent reducător: cedează echivalenții reducători
către diverse substrate, în cursul reacțiilor de reducere din cursul
anabolismului.
 VII. Reglarea metabolismului glucidelor

Glucidele îndeplinesc în organism un rol energetic, plastic,

catalitic. Surplusul de glucide se depozitează în ficat, mușchi,
celule sub formă de glicogen sau se transform în lipide, în acest
caz se depozitează în țesutul celuloadipos, ca substanță de
rezervă.
Sângele transportă glucoza de la intestine la ficat și apoi la
țesuturi. Nivelul glucozei în sânge – glicemia este relativ
constant variind înte 70-120 mg/100ml sânge.
Menținerea glicemiei la acest nivel se datorește existenței a două
mecanisme de reglare:
- mecanisme de reglare prin acțiune hipoglicemiantă
- mecanisme de reglare prin acțiune hiperglicemiantă
 Reglarea metabolismului glucidelor

Reglarea prin acțiune hipoglicemiantă are loc mai ales prin

insulină, hormon secretat de pancreas.
Acest hormon își exercită acțiunea sa hipoglicemiantă prin:
- creșterea consumului de glucoză în mușchi;
- stimularea transforării glucozei din sânge în glicogen hepatic și
muscular;
- inhibarea transformării glicogenului hepatic în glucoză
sanguină;
- suprimarea gluconeogenezei;
- stimularea biosintezei lipidelor din glucoză.
- eliminarea glucozei în urină când glicemia depășește pragul
renal de eliminare.
 Reglarea metabolismului glucidelor

Reglarea prin acțiune hiperglicemiantă are loc prin factori

hormoni (adrenalina, glucagonul, hormonii antehipofizari și
glicocorticosteroizi) care acționează prin:
- stimularea glicogenolizei hepatice care are drept urmare o
deversare masivă de glucoză în sânge, ducând deci la o
creștere a glicemiei;
- stimularea glicogenolizei musculare care duce la o creștere a
acidului lactic în țesutul muscular. Acest acid nu poate fi
transformat de musculatură în glucoză, dar ajuns pe cale
sanguină în ficat este și el rapid transformat în glucoză,
contribuind astfel la creșterea glicemiei, reducerea sau chiar
inhibarea folosirii glucozei în țesuturi.
 Reglarea metabolismului glucidelor

Diabetul zaharat se caracteriează printr-o creștere

anormală a glucozei din sânge (hiperglicemie) și este
provocat de o hipofuncție insulinică care se poate datora fie
unei insificiente secreții insulinice, fie unei anihilări a
acțiunii insulinei, chiar în condițiile unei secreții normale a
acestui hormon.
Simptomele grave ale diabetului sunt provocate de așa
numiții corpii cetonici, care pot provoca o hiperacidulare a
sângelui (acidoză). Aceasta duce în cazuri grave la pierderea
cunoștinței (comă diabetică) și în cele din urmă la moarte.
 Temă_ Metabolismul Glucidelor
Utilizând informațiile din curs și folosind sursele bibliografice
indicate, răspundeți la următoarele întrebări:

1) Prezentați principalele tipuri de metabolisme pentru

organismul uman
2) Ce sunt procesele anabolice și procesele catabolice?
3) Care sunt sursele de glucide pentru organismul uman?
4) Ce rol au glucidele în organism ?
5) În ce constă procesul digestiei glucidelor și care sunt enzimele
contribuie la acest proces. În general ce rol au enzimele în
procesul digestiei?
6) Prezentați mecanismul hiperglicemiant și hipoglicemiant.
7) Ce este diabetul zaharat?
8) Care este bilanțul energetic final în cazul glicolizei și în cazul
ciclului Krebs?