.

Caracteristicametabolismul
uimateriei vii

3.1. Metabolism. Noţiuni generale.

Organismul viueste un system organizat, deschis, informațional, autoreglat

și este într-un permanent echilibru dinamic, cu mediul înconjurător. Organismul
viu se caracterizează prin integritate, autoreproducere, autoreînnoire și evoluție.
Toate aceste caracteristici se realizează printr-un ansamblu de procese care
constituie metabolismul.
Când vorbim de metabolism intervine și noțiunea de hemostazie.
Homeostazia reprezintă în biologie proprietatea unui organism de a
menține, în limite foarte apropiate, constantele mediului său intern. Noțiunea de
homeostazie este introdusă în studiile de specialitate în anul 1932 de către
medical american Walter B. Cannon, deși Claude Bernard, la mijlocul
secolului al XIX-lea, a fost primul care a observant că parametrii fiziologici ai
corpului uman, precum temperatura, presiunea arterială etc., tind să mențină o
oarecare stabilitate a corpului, numind homeostazia – echilibrul dynamic ce ne
menține în viață. Walter B. Cannon a definit homeostazia ca fiind autoreglarea
organismului în vederea menținerii
la un anumit nivel a parametrilor biochimici, fizici și morfologici, precum și
restabilirea echilibrului perturbat prin revenirea la starea inițială sau la o stare
echivalentă cu ea.
Homeostazia nu este staționară, ci într-un dynamism continuu. Se
caracterizează prin faptul că substanța și energia primită este egală cu substanța și
energia eliminată în mediul înconjurător. Într-un sens mai restrâns, prin
homeostazie, se poate înțelege menținerea unor
condiții constante ale mediului intern, condiții realizate cu contribuția tuturor
organelor și țesuturilor din organism. Fiecare celulă beneficiază de homeostazie
și totodată fiecare celulă contribuie la menținerea homeostaziei generale a
organismului. Homeostazia mediului intern se realizează prin trei categorii de
mecanisme:
-mecanisme fizico-chimice de tipul sistemelor tampon;
-mecanisme fiziologice de epurare;
-mecanisme reglatoare-integratoare neuro-hormonale.

Metabolismul reprezintă totalitatea transformărilor de substanță, energie și

informație in organismul viu. Metabolismul prezintă două aspecte: catabolismul
și anabolismul.
Catabolismul reprezintă totalitatea proceselor de degradare din organism. În
general, sunt reacții de oxidoreducere, cu eliberare de energie şi sunt entropice.
Anabolismul reprezintă totalitatea proceselor de biosinteză din organism. Ele se
desfășoară cu consum de energie și sunt antientropice. Prin complexitatea
proceselor de metabolism, organismul viu tinde spre o
stare ideală, de echilibru în interiorul său, dar și cu mediul înconjurător.
Procesele metabolice au următoarele caracteristici comune:
-eficiență în transformarea materiei și a energiei (până în present omenirea nu a
inventat o mașină mai eficientă decât un organism viu);
-se desfășoară în condiții blânde de temperatură, pH şi/sau presiune (până în
present reacțiile metabolice din organismul viu sunt nereproductibile în laborator);
-reacțiile se desfășoară în trepte consecutive ceea ce permite o eliberare treptată
a energiei;
-reacțiile sunt catalizate de enzime (catalizatori biologici specifici) care
reglează și controlează active desfășurarea proceselor;
-sunt reglate biocibernetic, deci asigură integritatea, autoreînnoirea,
autoreproducerea, autoevoluția;
-au caracter de universalitate pentru toate procesele metabolice de degradare și
biosinteză din sistemele biologice vii;
-din punct de vedere termodinamic procesele metabolice reprezintă atât character
entropic, cât și caracter antientropic.

Catabolismul și anabolismul formează metabolismul general, care este suma

tuturor proceselor biochimice dintr-o celulă sau din întreg organismul
(metabolismul general al celulei Sau metabolismul general al organismului). El
este însoțit de un schimb permanent de substanță, Energie și informație cu mediul
înconjurător. Toate aceste procese implică participarea ATP
(adenozintrifosfat), sursa principală de energie a unui organism viu. El arerol
de rezervor, Furnizor și transportator de energie.
Din metabolizarea substanțelor alimentare rezultă energie calorică 55% și ATP
45%.
Principalul mecanism de producere a ATP este fosforilarea oxidativă, ce are
loc numai în prezența oxigenului. Un alt process este glicoliza, care are loc în
absența oxigenului, cu obținere de ATP, dar și cu acumulare de acid lactic.
Metabolismul general include: metabolismul intermediar, metabolismul bazal şi
metabolismul energetic.

Metabolismul intermediar
Prin metabolism intermediar se înțelege schimbul de substanțe care se face
între organism și mediu precum și toate transformările pe care le suferă acestea din
momentul în care ajung în organism și până când sunt eliminate în mediu. O altă
definiție a metabolismului intermediary este că acesta cuprinde toate transformările
pe care le suferă biocompuşii de la ingestia sau biosinteza lor până la eliminarea
din organism.
Metabolismul intermediareste format din: metabolism lintermediar lipidic,
metabolismul intermediary glucidic, metabolismul intermediar protidic şi
metabolismul hidromineral.

Metabolismul intermediar
lipidic
Lipidele se absorb sub formă de acizi grași, monogliceride, cholesterol și
fosfolipide, toate alcătuind, împreună cu sărurile biliare, aggregate
plurimoleculare numite micelii. Principalele tranformări suferite de lipide în
organism sunt:
-depunere ca rezerve: adipogeneză (lipogeneză);
-catabolizare: lipoliză;
- producere a corpilor cetonici: cetogeneză;
-tranformare în glucide: gluconeogeneză.
Lipogeneza este sinteza lipidelor de rezervă care are loc în ficat și țesutul
adipos.
Principala formă de depozit o reprezintă trigliceridele. Acizii grași provin din
alimente sau sunt produși din glucide ori unii aminoacizi. Aceasta este
condiţiontă de aportul glucidic, când se consumă hidrocarbonate în cantități
mari, excesul de glucoză este tranformat în lipide de rezervă și are loc îngrășarea.
În lipsa glucozei, lipogeneza încetează, iar organismul consumă din Rezervele
lipidice proprii.
Lipoliza este mobilizarea rezervelor lipice datorate unor lipase tisulare activate de
adrenalină, glucagon, tiroxină și sistemul simpatic.
Catabolimul glicerolului are loc pe calea glicolizei, iar catabolismul acizilor
grași pe calea beta-oxidării.
Cetogeneza este o particularitate a catabolismului lipidic și este geneza corpilor
cetonici(acidul acetil-acetic, acetona), substanțe acide cu efect toxic în concentrație
mare.
Gluconeogeneza este procesul prin care celula hepatică și adipoasă pot sintetiza
glucoza din glicerolul lipidelor, folosind energia rezultată din catabolimul acizilor
grași.
Reglarea metabolismului intermediar lipidic este dependența de sistemul nervos
central (hipotalamus) și mai ales de anumite glande endocrine: pancreasul
endocrin, hipofiza anterioară, tiroida și glandele sexuale.
În organismul uman lipidele apar prin aportul alimentar zilnic și prin
Transformarea glucidelor și proteinelor în exces. Lipidele alimentare pătrund în
tractul digestive și suferă transformări fizice și chimice. Transformările fizice au
loc odată cu emulsionarea sub acțiunea bilei și apoi sub acțiunea enzimelor
pancreatice.
Transformările chimice apar la acțiunea lipazei pancretice care acționează
specific asupra legăturii 1-3 din molecula trigliceridelor și rezultă 2-
monoacilglicerol și acizi grași liberi. Ei se absorb prin difuzie liberă, la nivelul
mucoasei intestinale printr-un process pasiv. Mucoasa intestinală reformează
trigliceride cu consum de ATP. Din celulele mucoasei intestinale trigliceridele
sunt preluate de limfă sub formă de micelle lipoproteice numite chilomicroni. Ele
vor trece în sânge, prin canalul thoracic ajungând în final la țesuturi și cellule
unde intră în metabolism. Valoarea lipidelor din sânge depinde de vârstă, sex,
zonă geografică și regim de viață (alimentație, effort zilnic, odihnă sau stres).
Anabolismul lipidic(sinteza lipidelor) pornește de la acidul acetic
activat(acetilcoenzima A) care sub influența energiei cedate de ATP se
transform în acizi grași. La baza sintezei lipidelor stau glicerina și acizii grași.
Glicerina se poate forma din aldehidă fosfoglicerică care apare în procesul de
degradare glucidică. Ea, în prezența NADH2 și a fosfatazelor dă glicerina. Acizii
grași împreună cu glicerina formează, cu consum de energie luată din
degradarea glucidelor, grăsimi simple numite gliceride.
Catabolismul lipidic (degradarea lipidelor) are loc în ficat. Depozitele de
lipide se reînprospătează permanent, la câteva zile.
Catabolismul glicerinei are loc prin procese inverse sintezei. Glicerina trece prin
stadiul de alfaglicerofosfat și la sfârșitul reacțiilor redevine aldehidă glicerică.
Acizii grași, compuși cu catena lungă de 4-22 carboni prin degradare ajung la
CO2și H2O. Acest process reprezintă una din sursele energetice ale organismului.
Cele mai importante lipide plasmatice sunt: colesterolul, trigliceridele, acizii
grași, fosfolipidele, lipideletotale.
Când valorile lipidelor plasmatice depășesc valoarea normală apar hiperlipemiile.
Ele pot fi primare, de exemplu hipercolesterolemie familiară, sau pot fi secundare
ca în cazul diabetului, a unor boli endocrine, a unor boli renale, hepatice sau
pancreatice. Când valorile lipidelor Plasmatice scad sub nivelul normal apar
hipolipemiile. Ele pot fi primare în cazul unui deficit genetic sau secundare în
cazuri de malnutriție, de anemie marcată, de hipertiroidism, postoperator etc.
În laboratoarele de biochimie analiza lipidelor serice se efectuează în două moduri:
- Dozarea lipidelor serice totale și a unora dintre fracțiunile distinct chimic
(colesterol, trigliceride, acizi grași,fosfolipide):
-separarea fracțiunilor lipoproteice prin electroforeză și stabilirea proporțiilor în
care se află diversele fracțiuni(analiză numită și
lipidogramă).
Lipidele totale serice sunt testate pentru descoperirea dislipidemiilor. Valori mai
mari de 800-1000 mg% denotă o hiperlipemie și impun o investigație mai
amănunţită pentru stabilirea patogeniei acestor dereglări. Valori sub 600 mg%
denotă o hipolipemie și apar în stări de malabsorbție, hipertiroidism sau necroze
hepatice.
Fosfolipidele totale serice au valori peste sau sub normal în obstrucții biliare intra
și extra hepatice. Valorile cresc de asemenea în diabet și ciroze biliare și hepatice.
Se observă modificări moderate și în hiperlipoproteinemii.
Trigliceridele reprezintă un parametru biochimic cu mare valoare de diagnostic.
Dozarea specific acestor lipide se bazează pe determinarea enzimatică a
glicerolului eliberat prin hidroliză. Trigliceridemia poate fi estimată ca diferența
între lipidele totale și suma dintre colesterolul liber, colesterolul esterificat și
fosfolipide. Hipertrigliceridemia apare în diabetul
zaharat, nevroze, disfuncții hepatice și regim alimentar hiperglucidic.
Colesterolul este o fracțiune lipidică cu mare valoare de diagnostic. El se
găsește sub două aspecte:
-colesterol plasmatic: sub formă chimică de esteri;
-colesterol tisular: sub formă chimică neesterificată sau liberă.
Asocierea făcută între hipercolesterolemie și ateroscleroză a creat de multe ori
impresia că este nocivpentru organism. În realitate, colesterolul este un element
structural esențial al membranelor și al organitelor celulare. El este de asemenea
un precursor al acizilor biliariși al hormonilor steroizi.
Organismul uman conține aproximativ 2 g colesterol/kg corp. O parte din el este
eliminate și reînnoit zilnic. Cea mai mare parte a colesterolului provine din sinteza
endogenă (aproximativ 1g/zi) și din colesterolul ingerat zilnic prin rația alimentară
(aproximativ 0,6 g /zi). Alimentele cele maibogate în colesterol sunt cele de
origine animal și conțin: creierul 3000 mg%,
gălbenușul de ou 1700 mg% sau untul 300 mg%.
În organismul viu colesterolul poate fi produs de ficat, corticosuprarenală, piele,
intestine și testicul. Colesterolul de origine hepatică este depozitat și transportat de
lipoproteine.

Creșterea colesterolului plasmatic, hipercolesterolemia,

corespundeînprimulrânduneidereglări a metabolismului beta lipoproteinelor. De
asemenea se întâlneșteînhipertiroidism, infecții severe saubolihepatice grave.
Înstăriprelungite de hipercolesterolemie, pe perețiivaselor sanguine apar
depuneri de colesterol sub forma unorplăcinumiteateroame. Ele
ajungsăîngustezelumenulvasuluimărindpresiuneasanguină. De asemenea, sunt
periculoasedeoareceprindesprinderea lor pot obstrua vase sanguine miciși pot
duce la hrănireainsuficientăsau la necrozaunor zone de țesut. Vasele
sanguine înhipercolesterolemiiavansatedevincasante, producându-se
ușorrupturisauinfarcte.

Înhipercolesterolemii se recomandămăsurareacantității de LDL (Low-density

lipoprotein -lipoproteine de densitatescăzută) și HDL (High-density lipoprotein
- lipoproteine de densitate mare), douăfracțiuni ale colesterolului. Ele
diferăprindensitatea lor șiprinvaloareade diagnostic
LDL-ul, supranumit popular colesterolulrău, este format din lipoproteine cu
densitatemică. El transportăcolesterolul de la intestinsauficatcătrerestulorganelor.
Nivelulcrescut al concentrației de LDL esteasociat cu un risccrescut al
bolilorcardiovasculare.
HDL-ul, supranumit popular șicolesterolul bun,este format din lipoproteine cu
densitatemare. El
transportăgrăsimileneutralizateperifericcătreficatpentrudepozitaresaupentruevacuar
eaprinbilă. Cu câtnivelul HDL estemai mare cu atâtriscul de
boalăvascularăestemaimic.

Metabolismulintermediargluci
dic
Metabolismulintermediar al glucozeiconstădintr-o serie de procese:
oxidareatisularășioxidareacelulară. Înurmaoxidăriitisulare(tisular = care se referă la
țesuturi), rezultădepunereaexcesului deglucoză ca rezerve
(glicogenogenezașilipogeneza), iarîncazulunuiaportinsuficient, sinteza de glucoză
din materialeneglucidice (gluconeogeneza) șieliberareaglucozei
prinhidrolizaglicogenului (glicogenoliza).
Glicogenogenezaestesinteza de glicogen din glucozășiservește la
realizarearezervelorglicogenicecelulare.
Ficatulsintetizeazășidepuneglicogenîntimpulabsorbțieiintestinale,
iarcelelaltețesuturiîncursulhiperglicemieipostprandiale.
Lipogenezaesteprocesulprin care din glucoză se produc lipide
încondițiileunuiaportglucidicexageratșireprezintăcauzaceamaifrecventăaobezității.
Această cale de metabolizare a glucideloresteposibilă, deoarecereacțiile de
degradare a glucozei sunt conectate cu cele ale sintezei de glicerolșiacizigrași.
Glicogenolizaconstăîndegradareaglicogenuluicelular, prindesprindereagradată a
moleculelor de glucoză, sub acțiuneaunorenzimespecifice.
Oxidareacelularăreprezintăprincipalacale de metabolizare a glucozeiși se
desfășoarăîndouăetapesuccesive: prima are loc înglicoliză, iarcea de-a
douaetapă, se desfășoarăînprezențaoxigenuluișiconstăînoxidareaacetilcoenzimei
A.

Concentrațiasanguină a glucozeivariazăintre90–120 mg/100 ml

sângeșiesteunadintreprincipaleleconstanteumorale. Glucoza
dinsângeșilichideleinterstițialerealizeazălegăturadintrerezervorulglucidic al
organismului (ficatul) șițesuturileconsumatoare de glucoză.
Nivelulglicemieireflectăechilibruldinamicdintrecantitatea de glucozăeliberată de
ficatîncirculațiasistemicășicantitateautilizată de țesuturipentru
diferitele lor activități.
Orice dezechilibruînmecanismele de reglare a
metabolismuluiglucidicpoateaveadreptconsecinţăinstalareauneihiposauhiperglicem
ii. Scădereaglucozei sanguine indică o hipoglicemie care poate fi cauzată de:
-foame, inaniţie;
-perturbareasecreţieihormonilorimplicaţiînmetabolismulglucozei:
osecreţiecrescută de insulină (hiperinsulinemism) care duce la un consumexagerat
de glucoză la nivelcelular;
osecreţiescăzută de adrenalinăşi glucagon, înhipopituitarism (hipofiză);
-bolihepatice severe;
-administrareaunormedicamente (propranolol sausalicilaţi);
-consum de alcool.
Creştereaglicemieieste un indicator al uneistări de hiperglicemie. Există o
multitudinede sindroamehiperglicemice, dintre care
importanţădeosebităprezintădiabetulzaharat, definitca omaladiecauzată de
lipsatotalăsaurelativă de insulinăşi care estecaracterizatprinhiperglicemie,
frecventînsoţită de glicozurie.

Diabetulzaharat, consideratprintradiţie o maladie a metabolismuluiglucidic,

implică de faptşitulburări ale metabolismului lipidic şiproteic.
Existădouătipurimajore de diabet: diabet tip I șidiabet tip II. Diabetulinsulino-
dependent (tip I), denumitşidiabetjuvenil, estecauzat de
incapacitateaorganismului de a produce insulină din cauzalezării
celulelor β din pancreas. Se manifestă de timpuriu, înainte de 40 de ani.
Diabetulinsulino-independent (tip II), denumitşidiabetuladultului, estecauzat de
deficitulsaudefecteale receptorilorpentruinsulină. Se manifestădupăvârsta de 40 de
ani, pacienţiifiind de obiceihiperponderalişiavândînfamilieascendenţidiabetici.
Anabolismulglucidic (sintezaglucidelor) prezintădouăaspect fundamentale:
-biosintezaglucozei (a glucozo-6-fosfatului) are la bazădouăprocese: de
glucogeneză
și de gluconeogeneză,
iar glucozo-6-fosfatul se poate forma pe maimultecăi:

pringlucogeneza-
prinfotosintezăînregnul vegetal,
la planteleverzi;
oprinconversiaacidului lactic
șiformareaglucozei din piruvat;
opringluconeogeneză:
din intermediariiciclului
Krebs;
din aminoacizi;
oprinconversiaaltorhexoze;
opringlucogeneza-
prinfotosintezăînregnul vegetal,
la planteleverzi;
oprinconversiaacidului lactic
șiformareaglucozei din piruvat;
opringluconeogeneză:
din intermediariiciclului
Krebs;
din aminoacizi;
oprinconversiaaltorhexoze;
pringlucogeneza-prinfotosintezăînregnul vegetal, la planteleverzi;
princonversiaacidului lactic șiformareaglucozei din piruvat;
pringluconeogeneză:  din intermediariiciclului Krebs;  din aminoacizi;

ode glicogeneză;
ode gliconeogeneză.
prin conversia altor hexoze;

Catabolismulglucidic (degradareaglucidelor) are ca principal

substratglucozașise desfășoară pe maimultecăi:
-degradareaanaerobă (glicoliza);
-degradareaaerobă;
-degradarea pe caleapentozofosfatului;
-degradarea pe caleaaciziloruronici;
-fermentațiile.
Degradareaanaerobănumitașiglicoliză:
-se desfășoarăîntoateceluleleorganismelor vii;
-sunt procese de oxidoreducere cu eliberare de energie;
-este unprocesprin care o moleculăde glucoză se transformăanaerob
(înlipsaoxigenului) îndouă molecule de acid lactic eliberând 47-56
Kcal/molecula de glucoză.
Încadrulglicolizei au loc concomitenttreiprocese:
-transformareaunei molecule de glucozăîndouă molecule de acid lactic;
-formareamoleculelor de ATP pe seamaenergieieliberateîn diverse etape ale
glicolizei;
-un continuu transfer de hidrogenșielectroniprintransportoriintermediari.
Glicoliza se desfășoarăîn12 etape. Se evidențiazădouăstadii:
-stadiul I: în care glucoza se transformăîndouă molecule de
fosfattrioză(gliceraldehid 3 fosfat) șireacțiile au loc cu consum de energie, de
molecule de ATP;
-stadiul II: în care gliceraldehidul 3 fosfat se transformăîn acid lacticșireacțiile au
loc cu formare de molecule de ATP
Metabolismulintermediar
protidic
Reglareametabolismului protidic esterealizată, înprimulrând, de
corelațiiledintreanumițifactoriintracelulari, asupracăroraacționeazădiferițihormoni,
dintre care uniistimuleazăsinteza de proteine din aminoacizi
(hormoniianabolizați) șialțiiintensificădegradareaproteinelor din aminoacizi
(hormoniicatabolizați). Hormoniianabolizațimai
importanți sunt: somatotropul, insulinasauhormoniisexuali.
Hormoniicatabolizațimaiimportanți sunt: corticotropinahipofizară,
glucocorticoiziisuprarenalienisauhormoniitiroidieni, când sunt
secretațiîncantitățicrescute. Cele maiimportanteșistudiateprotide sunt: hormonii,
enzimele, anticorpii, proteinele contractile (miozina), proteinelerespiratorii
(hemoglobina) șiproteinele coagulante (fibrina).

Teste curente de biochimie sunt:

-determinareaproteinelortotaleprinmetodegravimetrice,refractometrice,
colorimetricesauprinabsorbțiaînultraviolete;
-determinareafibrinogenului plasmatic princoagulareaînexces de calciu:
Aminoacizii suntceimaiimportanţinutrienţi din corp, deoarecestau la
bazaformăriiproteinelorşiîndeplinescnumeroaseroluriesențialeîn organism.Aceștia
suntsubstanțeorganice cu funcțiunimixte, care conținașa cum aratădenumirea
lor o gruparecarboxil(-COOH) și o grupare amino (-NH2).
Din punct de vedere al biosintezeiînorganismulumanaminoacizii sunt:

- esențiali, pe care organismul nu îipoatesintetizașiîiprocură din

regimulalimentar (lizina, triptofan, fenilalanina, leucina, izoleucina,
treonina, metionina, valina, histidinasauarginina);
-neesențiali, pe care organismulîisintetizeazăsingur (glicocol, cisteina, alanina,
serină, norleucina, acid aspartic, acid glutamic, acid hidroxiglutamic, prolina,
hidroxiprolinasau citrulina).
Proprietățilefizice ale aminoacizilor sunt: au structuracristalină, sunt incolori,
sunt solubiliînapă cu excepțiacistineișitirozinei, au
activitateopticădatorităasimetrieimoleculare, au
caracteramfoterdatorităprezențeigrupăriicarboxilșigrupării amino
înaceeașimoleculășisoluțiile de aminoacizi sunt soluții tampon. La pH-
ulizoelectricsolubilitateaaminoaciduluiesteminimă, iar pH-
ulizoelectricsaupunctulizoelectriceste pH-ul la care un
aminoacidesteionizatînaceeașimăsură ca acid saubază,
adicăsoluțiaapoasăaaminoaciduluiconțineanionișicationiînproporțiiegale.
Proprietățilechimice ale aminoacizilor sunt
datorateprezențeigrupăriicarboxilșigrupării amino existenteînmoleculășiacestea se
grupeazăîn:
- proprietăți ale aminoacizilordatorateprezențeigrupăriicarboxil:

- înreacție cu
hidroxiziaminoaciziidausăruri
;
- oînreacție cu
alcooliaminoaciziidauesteri;
- oînprezențapentaclorurii de
fosforaminoaciziidaucloruri;
oprindecarboxilareaminoacizii
dau amine
i) In reactie cu hidroxiziaminoaciziidausaruri
ii) In reactive cu alcooliiaminoaciziidauesteri
iii)In prezentapentaclorurii de fosforaminoaciziidaucloruri
iv) Prin decarboxilareaminoaciziidau amine
Metabolismulintermediar al aminoacizilorcuprindereacțiile de anabolism și de
catabolism.
Din punct de vedere al căilorgenerale de formare, formareaaminoacizilor
(reacțiile de anabolism) se produce întubuldigestiv, la diferitenivele,
sub influențaenzimelorproteolitice, proteinelealimentare se
descompunînaminoacizi.
Căilegenerale de degradareaaminoacizilor (reacții de catabolism) sunt:
-dezaminarea, însemnândprocesul de eliminare a grupării amino din
moleculaaminoaciduluișitransformareaacestoraînalfacetoacizi,
hidroxiacizișiacizicarboxilicisi se poate face:
1. pe cale oxidative in prezentaoxigenului
2. pe calehidrolitica in prezentaapei
3. pe calereductiva in prezentahidrogenului
4. pe calenesaturata in prezentaamoniacului
- decarboxilarea, însemnândtransformareaaminoacizilorîn amine și se face:
1. sub actiuneacatalitica a carboxilazelor
2. in intestine are loc sub actiuneaunorbacterii
3. in tesuturi, histidina se transforma in histamina

Metabolismul hidro-mineral

Perturbărilemetabolismuluihidro-mineral reprezintă de
celemaimulteoristări de urgențăînpracticamedicală. Activitateacelulară,
inclusivproceseleenzimatice, au loc înmediu apos. Mediulîn care se desfășoară are
o mare importanțăpentrupresiuneaosmotică, concentrațiaionilor dehidrogen,
conținutulabsolutșirelativîncationi, conținutulcantitativșicalitativîncoloizi etc.
Calciu (Ca) este un constituent important care reprezintă 2% din
greutateacorporalășiintrăîncompozițiasărurilorminerale din oaseșidinți. 1% din
calciul total se găseșteînlichideleorganismuluișiparticipă la procesele de
permeabilitate de membrană, coagulare, contracție
musculară, transmitereaimpulsuluinervos etc. Din punct de
vederefizicșifiziologic, calciul plasmatic are douăfracțiuni:calciuldifuzabil
(ultrafiltrabil) șicalciulnedifuzabil. Diverseleforme de calciu sunt înechilibru.
2+
Calciuldifuzabilconstăînioniliberi de Ca și molecule mici
de calciudifuzabilneionizat. Calciuldifuzabilestecelmaisusceptibil de-a
suferivariațiicantitative. Calciulnedifuzabil care constăînioni de
calciufixațimaimultsaumaipuținlabil de proteineleplasmatice, în special albumin.
Hipocalcemia semanifestăprinrahitism, osteomalacie, fatigabilitate,
contracțiimuscularenecontrolate, instabilitatepsihicășialtele. Hipercalcemia
semanifestăînhipertiroidismșiînadministrăriincorectdozate. La copiipoateapărea o
osificareprecoce a fontanelelor, iar la adulți pot apăreaosificări de țesuturisau
valvule cardiace.
Metabolismulcalciuluiestereglatumoralșinervos.
Hormoniiparatiroidienicontroleazăeliminareaurinară a
calciuluișimetabolizareasaosoasă. Vitamina Dregleazăabsorbțiaintestinală a
calciului.
Sistemulnervosintervineîncoordonareașireglareametabolismuluicalciului.

Metabolismulbazal
Metabolismulbazalcuprindetoateeforturileorganismului de
utilizareaenergieifăcutepentrumenținereafuncțiilorvitale (respirație, circulație,
excrețieetc).

Metabolismulbazal se măsoarăîncondițiistandard detemperatură, presiune,

alimentațieșila un consum minim de energie. Pacientul, după
un regimalimentar de 24 ore farăproteineșidupă12 ore de inaniție,
esteintrodusîntr-o încăperespecială cu temperatură, presiuneșiumiditate
constantă.
Se măsoarăconsumul de oxigenșieliminarea de dioxid de carbon înmediu,
corelatla valoarea standard înfuncție de sex, vârstă, greutate, înălțime.
Valoareanormalăpentrubărbațieste de aproximativ 40 kcal/oră,
iarpentrufemeiaproximativ 36-38 kcal/oră.
Proceselemetabolice, ca vitezășiintensitate, depind de o serie de factori ca: vârstă,
sex, temperatură, presiune, alimentație, efort, fel de viațăsauzonăclimatică.

Metabolismul energetic
Metabolismul energetic cuprindetoatetransformările de energie care
însoțescreacțiilemetabolice. Energiaesteeliberată lent, întrepte, atâtînefortul de
lungădurată, câtșiînrepaus. Înefortulintens, de scurtădurată, energia se elimină
rapid.
Cunoscândconsumul de energieputemcalcularațiaalimentarăzilnică.
Eaestecantitatea de alimentenecesarăacopeririinevoiloralimentare ale
organismuluiîn 24 de ore.
Într-un organismsănătosexistă un echilibruîntrenevoileorganismului de
alimenteșilichide.Aportulacestoraestedefinit ca rațiaalimentarăzilnică.
Acestechilibruestereglat pe căiumoraleșinervoaseșiesteîntreținutîn mod conștient.
Rațiaalimentarăzilnicăpentru a fi
raționalătrebuiesăîndeplineascăurmătoarelecondiții:
- asigurarea, în cantități optime, a tuturorprincipiiloralimentare;
-realizareauneiconcordanțeîntrenecesarul de alimenteșiaportul lor;
-asigurareauneialimentațiiconforme cu vârstă, activitateafizică,
stareafiziologicăaorganismului etc.;
-respectareaunuiritm de alimentațiezilnic;
-asigurareacondițiilor optime de alimentare (temperatură, ambianță,
ordineaalimentelor etc.);
-diversificarearegimuluialimentar;
-prevenireaîmbolnăvirilor digestive.
Nerespectareuneirațiialimentarezilniceechilibrate duce la boli digestive.
Alimentațiainsuficientăsausăracăînsubstanțealimentare de bazăpoate duce la
malnutrițieșisubnutriție.
Alimentațiaînexces, abuzul de alimente, mai ales cu conținut energetic mare,
încondiții de sedentarism, poate duce la obezitate.
Comportamentulalimentarumanesteputernicinfluențat de obiceiurilefamiliare, de
obiceiurileregionalesaunaționale. Omul a făcut din alimentație o sursăde
plăcereadusă la rang de științășichiar de artă. Orice îndepărtare de la
principiileuneialimentațiiraționalepoate duce la boală.

Reglareaproceselormetabolice se face la nivelcelularși la nivelulîntregului

organism.
La nivelcelular se face princontrolulreacțiilorbiochimiceînfuncție de
produșiiobținuțiprinlimitareaacțiunilorenzimatice, iar la nivelulîntregului
organism, pe caleumoralăși pe calenervoasă. De exemplu, pe caleumorală sunt
reglateglicogenezașiglicogenolizaprinprezența
insulinei, adrenalineiși a tiroxinei. Sprediferență, pe calenervoasă, înstarea de
start, prininfluențasistemuluinervossimpatic se
realizeazăintensificareametabolismuluibazal.

Mecanismele de reglare a
temperaturiicorpului
Termoreglareareprezintăconsumul
energetic pentrumenținereaconstantă a temperaturiiinterne acorpului la un nivel
o
de 36,5-37 C (prinmecanismul de termoreglare).
Termoreglareaestetotalitateamecanismelorprin care temperatura
corpului semențineconstantăoricarear fi modificăriletermice ale mediuluiambient
sauactivitateafizică a subiectului.
În zona de neutralitatetermică (18-22 ºC) organismul nu consumă
energiepentru a păstraconstantătemperaturainternă.
Cândtemperaturaexterioarădiferă de temperaturazonei de neutralitatetermică,
menținereatemperaturii interne implică un consum de energiesuplimentar,
necesarasigurăriicontracțieimusculare (luptaîmpotrivafrigului) sau
evaporăriiapei de la suprafațacorpului (luptaîmpotrivacăldurii).

Încondițiinormalereglareatemperaturii se realizeazăprintr-un mecanism de control

de tip feed-back: creștereatemperaturii centrale declanșeazămecanismele de
pierdere (termoliză) șiscădereatemperaturii centrale stimuleazămecanismele de
producereșiconservare a căldurii
(termogeneză). Reglareatemperaturiicorpului are la bază un act reflex ceimplică:
-receptoritermicicutanați (Ruffini pentrucaldși Krause pentrurece);
-căinervoaseaferente (senzitive);
-centriitermoreglatori: centrulparasimpatic din hipotalamusul posterior care
controleazătermogenezașicentrulsimpatic din hipotalamusul anterior, care
controleazătermoliza;
-căinervoaseeferente;
-mecanismeefectoare: metabolismul energetic tisular, transpirația, tahipneea,
reglareadiametrului vascular cutanat, radiație, convecțiesauconducție.

Termogeneza
Termogenezaeste un mecanismchimicce se realizeazăprin:
creștereametabolismuluibazal al tuturorcelulelorcorpului (depinde de
hormoniitiroidieniînprimulrând), activitateamusculară, efectul metabolic al
altorhormoni (STH, testosteron),
stimulareasimpaticăsauintensificareareacțiilormetabolicecelulareprincreștereaînsăși
a temperaturii. Cei maimariproducători de căldură din organism sunt:
mușchiischeletici, ficatul, organeleabdominaleșicreierul. Pielea,
țesutulcelularsubcutanatșimai ales grăsimeacutanată au rolul de a protejacorpul
de pierderileexcesive de căldură.
Producerea de căldurăesteexplicatăprin: frison,
activareasistemuluinervosvegetativsimpatic cu producerea de
noradrenalinășiadrenalinășiactivarea de TRH hipotalamic cu
creștereaniveluluihormonilortiroidieni (mecanism care
necesităînsăcâtevasăptămânipentru a ajunge la maximum de eficiență).

Termoliza
Termolizaeste un procesfizic care se realizeazăprintransmitereaenergieicalorice de
la nivelulorganelor interne la tegumenteși de aiciînmediul extern.

Rata de pierdere a călduriidepinde de viteza cu care călduraestecondusă de la

organeleinterne lapielesauviteza cu care esteeliberatăînmediu. Modalitățileprin
care tegumenteletransmit căldurăcătremediul extern sunt: radiație (transferul de
căldurăprinaersau vid,
atuncicândtemperaturaambiantăestemaimicădecâttemperaturacorpului), conducție
(transmitereacălduriicătrealtecorpurisolide), convencția (transferul de
căldurăfavorizat de curenții de aer, care îndepărteazămereustratul de aercald de la
suprafațapielii) sauevaporare (printranspirație se pierd 0,58 Kcal /1 g apăevaporată;
estecelmai important mecanism de reglareatuncicând
temperaturamediului extern estefoartecrescută).