Anatomia si fiziologia omului ,

METABOLSMUL
METABOLSMUL

Metabolismul este una din proprietatile fundamentale materiei vii, alaturi de

de reproducere si excitabilitate. Metabolismul consta in schimbul permanent de
materie si energie dintre organism si mediu. Cuprinde toate procesele fizice si
chimice de organizare, autointretinere si de manifestare a materiei vii. In cadrul
metabolismului se succed doua procese care se completeaza si se conditioneaza
reciproc, realizand un echilibru dinamic perfect:
Anabolismul (asimilatia) - reprezinta totalitatea proceselor prin care
organismul transforma nutrimentele in substante proprii si isi reface rezervele
energetice;
Catabolismul (dezasimilatia) - reprezinta totalitatea proceselor prin care
organismul degradeaza diferitele substante, consumand rezervele energetice.
Procesle metabolice sunt dependente de biocatalizatori (enzime, vitamine,
hormoni), a caror actiune este influentata de temperatura corpului si de pH-ul
mediului intern.

Metabolismul glucidic

Glucidele indeplinesc trei roluri in organism:

 energogenetic;
 structural;
 functional.
Monozaharidele absorbite din intestine sunt transportate la ficat prin vena porta.
Acestea sunt transformate in glucoza. Din ficat, glucoza poate urma mai multe cai:
 raspandirea in organism prin intermediul sangelui;
 catabolizarea anaeroba si aeroba;
 transformarea in glicogen, forma de depozitare a glucidelor in organism;
 transformarea in lipide sau aminoacizi.
1. Glucoza sangvina - impreuna cu cea din alte lichide ale corpului, are
concentratia de 1g/l, se mentine constanta si poarta numele
de glicemie. Cantitatea medie totala de glucoza din organism este de
aproximativ 55g.
2. Catabolizarea glucozei - se desfasoara prin doua mecanisme:
 Glicoliza - este procesul catabolic care consta dintr-o succesiune de reactii
catalizate enzimatic, ce realizeaza transformarea moleculei de glucoza in doua
molecule de acid piruvic si eliberarea a doua molecule de ATP. In glicoliza
musculara rezulta acid lactic, care este transformat in faza de refacere in acid
piruvic.
 Degradarea aeroba - continua procesele oxidative anaerobe si se desfasoara
in mitocondrii. Degradarea aeroba determina transformarea acidului piruvic in
acetil coenzima A. Aceasta patrunde in ciclul Krebs, unde printr-un sir de procese
oxidoreducatoare, se realizeaza oxidarea completa. Rezulta doua molecule de
CO2 pentru fiecare molecula de acetil coenzima A, H+, care dupa ce parcurge lantul
respirator si impreuna cu O2, formeaza H2O si 38 molecule de ATP.
 Glicogenogeneza - reprezinta procesul anabolic de polimerizare a glucozei in
glicogen, forma de depozitare a glucidelor in ficat si muschi.
 Gluconeogeneza - este sinteza glucozei din aminoacizi sau din lipide sub
actiunea unor enzime specifice. In conditii de inanitie, gluconeogeneza este singura
sursa de glucoza a organismului.
Reglarea metabolismului glucidic se face printr-un complex neuro-endocrino-
umoral, in care rolul principal il detine insulina. Concentratia normala a glucozei in
sange (glicemia) este de 90-120 mg/100 ml sange. Nivelul glicemiei este mentinut
prin mobilizarea si depozitarea glucozei in tesutul hepatic sau muscular prin
consumul glucozei in organism, prin absorbtia ei la nivel intestinal si prin
eliminarea acesteia in anumite conditii. Ca urmare, intervin doua mecanisme
antagonice: hiperglicemiant si hipoglicemiant. Factorii hiperglicemianti sunt:
hormonii tiroidieni, glucocorticoizii, ACTH, glucagonul, adrenalina. Dintre factorii
hipoglicemianti, rolul esential revine insulinei.

Metabolismul lipidic

Lipidele indeplinesc urmatoarele roluri:

 structural- intra in structura biomembranelor, asigurand permeabilitatea
selectiva;
 functional- prin hormonii steroizi de natura lipidica;
 energetic- prin eliberarea unei mari cantitati de energie;
 metabolic- prin lipogeneza si lipoliza.
1. Trigliceridele - se scindeaza in acizi grasi liberi, monogliceride,
digliceride si glicerol. Peste 80% dintre trigliceride trec in limfa si apoi in
circulatia generala, restul de 20% ajung la ficat pe cale portala. Trigliceridele
sunt vehiculate de catre plasma sub forma de lipoproteine. Trigliceridele
ajunse in circulatia generala sunt depozitate in tesuturi sub doua forme:
lipide de rezerva si lipide protoplasmatice.
 2. Glicerolul - trece prin urmatoarele stadii: alfa-glicerolfosfat,
dioxiacetonfosfat si aldehida fosfoglicerica, ce va urma trei cai metabolice:
 transformarea in acid piruvic si apoi in acetil-CoA care intra in ciclul Krebs si
este degradata pana la CO2 si H2O;
 transformarea in glicerol, din care se vor resintetiza trigliceridele si
fosfolipidele;
 transformarea in glucozo-1,6-difosfat.
1. Acizii grasi- din plasma exista sub forma de trigiceride ( 25% ),
esterificati cu colesterolul ( 20% ), fosfolipide ( 50% ) si liberi ( 5% ), care
circula legati de albuminele plasmatice. La nivel celular, acizii grasi sufera
urmatoarele transformari:
 degradare pana la acetil-CoA, care va fi descompusa in ciclul Krebs pana la
CO2 si H2O, cu eliberare de energie;
 transformarea in corpi cetonici care sunt degradati in ciclul Krebs in conditii
normale, iar in conditii patologice se acumuleaza in sange si tesuturi producand
acidocetoza;
 acizii grasi liberi sunt utilizati in biosinteza trigliceridelor si a fosfolipidelor,
esterificarea colesterolului.
2. Fosfolipidele - se sintetizeaza cu consum energetic la nivelul celulelor,
din lipide alimentare digerate si absorbite. Ficatul este singurul organ, care
dupa ce le sintetizeaza, le deverseaza in plasma. Catabolismul fosfolipidelor
are loc numai la nivelul tesuturilor si organelor. Fosfolipidele indeplinesc
doua roluri: structural (intra in alcatuirea membranei mitocondriale si
celulare) si energetic.
3. Colesterolul- de origine endogena si exogena poate fi transformat in:
 acizi biliari (prin reactii enzimatice la nivelul mitocondriilor);
 hormoni steroizi (prin numeroase etape la care participa ACTH, acidul
ascorbic si enzime);
 vitamina D3 (sub actiunea razelor solare, la nivelul pielii).
Reglarea metabolismului lipidic se face prin mecanisme nervoase
(coordinate de la nivelul hipotalamusului) si endocrine (prin intermediul
adenohipofizei, tiroidei, pancreasului endocrin, glandelor sexuale, epifizei,
suprarenalei).

Metabolismul protidic

Proteinele indeplinesc in organism urmatoarele roluri:

 structural - fiecare tesut si celula se caracterizeaza printr-un tip structural
specific de proteina;
 plastic - de crestere, dezvoltare si reparare a celulelor uzate;
 functional - proteine enzime, proteine hormoni (fara cei sintetizati de
colesterol), proteine de transport (hemoglobina pentru gazele
respiratorii, albuminele - ca transportor sangvin, transportori ai substantelor prin
membranele celulare), aparare antimicrobiana (anticorpii), coagularea sangelui
(factorii plasmatici, protrombina, fibrinogenul, plasmina), contractia
musculara (actina si miozina), fotoreceptia (rodopsina si iodopsina), controlul
tensiunii arteriale (renina, angiotensina), controlul eritropoiezei (eritropoietina,
cortizolul), transmiterea influxului nervos (mediatoriichimici), controlul
schimburilor hidroelectrolitice, mentinerea echilibrului acido-bazic (sistemele
tampon sangvine), memoria si invatarea (proteine neuronale).
 energetic - se exercita in carentele alimentare, prin catabolizarea unui gram
de proteine, eliberandu-se 4,1 Kcal.
Metabolizarea aminoacizilor se desfasoara in urmatoarele etape:
 transaminarea - sinteza unor aminoacizi din alti aminoacizi sub actiunea
unor enzime specifice numite transferaze. Nu se pot sintetiza aminoacizii esentiali,
care ajung in organism numai prin alimentatie;
 dezaminarea - pierderea de catre aminoacid a gruparii amino (-NH2) si
formarea unui cetoacid si a amoniacului sau a unui acid gras si a amoniacului.
Cetoacizii pot urma una din urmatoarele cai:
 degradare pana la acetil-CoA si intrarea in ciclul Krebs;
 transformare in glucide prin functia gluconeogenetica a ficatului;
 transformare in corpi cetonici (la nivelul ficatului);
 transformare in aminoacizi prin transaminare.
Amoniacul este o substanta toxica si este neutralizat rapid pe urmatoarele cai:
 eliminare sub forma de saruri de amoniu;
 eliminare prin urina, sub forma de uree;
 transformarea in glutamine, la nivelul ficatului si a sistemului nervos;
 decarboxilarea - eliminarea gruparii carboxi (-COOH) din molecula
aminoacizilor. Acest proces poate fi initiat de catre flora anaeroba si de putrefactie
la nivelul colonului descendent, rezultand amine toxice, care se elimina prin
materiile fecale
Reglarea metabolismului proteic se face printr-un mecanism neuroumoral.
Simpaticul stimuleaza catabolismul, iar parasimpaticul stimuleaza anabolismul.
STH, insulina si hormonii estrogeni au rol anabolic. Glucocorticoizii si hormonii
tiroidieni au rol catabolic.
 Metabolismul energetic

Metabolismul energetic reprezinta totalitatea transformarilor energetice din cursul

metabolismului intermediar si a schimburilor enrgetice dintre organism si mediu.
Din intreaga cantitate de energie eliberata de substantele energetice, doar 20-30%
este utilizata in procesele vitale, cea mai mare parte fiind transformata in energie
calorica. O alta parte de energie este stocata in celule sub forma de ATP, fiind
utilizata sub forma de energie mecanica, chimica, osmotica, electrica, calorica.
Cantitatea de energie eliberata de organism prin catabolism este egala cu cea
eliberata prin arderea substantelor energetice in bomba calorimetrica (1 g lipide-9,3
Kcal; 1 g proteine-5,3 Kcal; 1 g glucide-4,1 Kcal).
Intensitatea metabolismului energetic se exprima in calorii, iar determinarea
cantitatii de caldura produsa de organism se face prin metode calorimetrice directe
si indirecte (determinarea consumului de O2 si a eliminarilor de CO2 in unitatea de
timp, adica coeficientul respirator–CR). Prin calorimetrie indirecta se poate
determina metabolismul bazal, care reprezinta cheltuielile energetice minime
necesare realizarii functiilor vitale ale organismului pe o anumita perioada de timp.

M.B.= numar total de calorii/suprafata corpului ( m2)

Valoriile metabolismului bazal sunt influentate de: varsta, sex, starea de activitate,
ingestia alimentelor, temperature, starea de sanatate. Omul isi acopera cheltuielile
energetice zilnice printr-o ratie alimentara echilibrata ce va contine: glucide, lipide,
proteine, saruri minerale, vitamine, apa, in cantitati corespunzatoare varstei si
activitatii desfasurate.
Vitaminele sunt biocatalizatori necesari in ratia alimentara, nu au rol plastic sau
energetic, dar prin functia lor catalitica sunt indispensabili bunei desfasurari a
proceselor vitale.

Homeostazia

Homeostazia este proprietatea sistemelor biologice de a-si mentine parametrii in

limitele echilibrului functional. Homeostazia organismului uman se realizeaza prin
actiunile coordonate ale sistemelor nervos, endocrin, cardiovascular. Actiunile
homeostatice se desfasoara in sensul raglarii functiilor interne ale organismului si in
sensul echilibrarii acestora cu mediul ambient.

MECANISME DIRECTII DE ACTIUNE

- mentinerea echilibrului
Mecanisme fizico-chimice hidroelectrolitic;
 - mentinerea echilibrului acido-bazic;

- reglarea biosintezei proteice si a

Mecanisme generale diviziunilor celulare;

- reglarea functiilor senzitivo- motorii;

Mecanisme neuro- umorale
- reglarea secretiilor endocrine;
- reglarea functiilor motorii si
secretorii digestive;
- reglarea activitatii cardiovasculare;
- reglarea respiratiei;
- reglarea proceselor de excretie;
- reglarea proceselor metabolice;
- raglarea activitatii sexuale.

Homeostazia este un proces complex, iar din punct de vedere didactic, poate fi privit
sub mai multe aspecte:
1. Homeostazia genetica – se realizeaza la nivel individual prin
biosinteza proteinelor specifice, pe baza informatiei genetice din ADN si de-a
lungul generatiilor, prin transmiterea ereditara a caracterelor speciei umane.
2. Bioritmul – reprezinta variatia cronobiologica regulat a unor functii
ale organismului, rezultata din sincronizarea ritmurilor endogene cu
ritmurile exogene (ex. alternanta somn- veghe).
3. Sresul – pe fondul unor suprasolicitari fizice si nervoase, agresiuni
asupra organismului, apar reactii de adaptare si de aparare, care
caracterizeaza starea de stres. Mecanismele adaptative pot ceda in lupta cu
agentii stresanti, sensibilizand organismul si favorizand starea de boala.
4. Termoreglarea – temperatuara corpului este mentinuta constanta
printr-un mechanism de termoreglare ce asigura echilibrul dynamic intre
producerea de caldura (termogeneza) si pierderea de caldura (termoliza):
o termogeneza – este rezultatul reactiilor metabolice producatoare de
energie, iar sursa cea mai importanta de caldura este activitatea musculaturii
striate;
o termoliza – este rezultatul unor procese fizice de tipul radiatiei
(pierderea de caldura sub forma de radiatii infrarosii), conductiei (transferul
de caldura intre doua solide aflate in contact direct), convectiei (miscarea
 moleculelor de aer incalzit prin contactul cu pielea spre zone mai reci ale
aerului din jur), evaporarii (apa).
Mentinerea constanta a temperaturii corpului implica modificari metabolice,
circulatorii, respiratorii, musculare, hidroelectrolitice si hormonale, controlate de
hipotalamus. Pentru a participa eficient la mentinerea homeostaziei, secretia
glandelor endocrine este reglata in permanenta direct (independent de controlul
hipofizei, hipotalamusului sau a sistemului vegetativ) sau indirect (umoral sau
nervos). Controlul indirect se face in functie de concentratia sangvina a hormonului
respectiv.

Mecanisme de mentinere constanta a parametrilor mediului intern

IMUNITATEA

Organismul este in permanenta amenintat de patrunderea din exterior a unor

“agresori biologici“, iar aceste se opune prin doua sisteme de aparare: specifica si
nespecifica.
Apararea nespecifica: cuprinde totalitatea factorilor ce realizeaza protectia
organismului impotriva oricarui antigen, indiferent de natura sa. Aici intervin pielea
si mucoasele intacte, cu rol de bariera mecanica, dar si factorii interni care
determina reactia inflamatorie, caracterizata prin roseata, umflare, temperatura
crescuta si durere. Lezarea celulelor determina atragerea, printr-un chimiotactism
pozitiv, a granulocitelor neutrofile, urmate de limfocite si monocite cu actiune
fagocitara. Din lupta lor, razulta “puroiul“, amestec de microorganisme omorate,
leucocite, celule distruse si lichide celulare.
Apararea specifica (imunitatea): se realizeaza cu ajutorul anticorpilor
specifici, formati de catre limfocite la patrunderea in organism a agentilor straini,
numiti antigeni. Anticorpii sunt substante proteice din clasa
gamaglobulinelor, imunoglobuline, care circula in plasma sanguina.
Imunitatea reprezinta capacitatea de recunoaste si de a anihila agentii
straini patrunsi in organism. Un rol important il joaca limfocitele T, prin
pastrarea “memoriei imunitare“ la nivel celular si limfocitele B, care sintetizeaza
anticorpi specifici. Acestea alcatuiesc impreuna cu macrofagele, sistemul celular
al imunitatii.
 TIPURI DE IMUNITATE OBTINERE DURATA

Imunitate naturala innascuta -comuna tuturor indivizilor; se -toata viata

transmite ereditar;

Imunitate naturala dobandita - individuala, obtinuta pasiv (prin - lunga

laptele matern) sau pasiv (in urma unor
boli);

Imunitate artificiala activa - prin vaccinare (introducerea in

organism a unor agenti patogeni -1–7 ani, necesitand
atenuati sau omorati) determinand repetatrea vaccinarii
producerea de anticorpi specifici;

Imunitate artificiala pasiva - prin administrare de seruri, care -scurta,2-3 saptamani

contin anticorpi gata formati;
 Curiozotati

Corpul uman este plin de mistere. Nu este exagerat dacă am spune că fiecare parte a
corpului tă u este un miracol şi poate face lucruri nebă nuite. Iată câ teva lucruri
incredibile despre corpul uman care te vor uimi.

Corpul uman poate supravieţui fă ră un procent surprinză tor de mare din organele
interne. Un om poate tră i fă ră stomac, splină , 75% din ficat, 80% din intestine, un
rinichi, un plă mâ n.

De-a lungul vieţii, omul produce suficientă salivă pentru a umple două bazine de
înot.

Cea mai mare celulă din corpul uman este ovulul, iar cea mai mică este
spermatozoidul, conform oddstuffmagazine.com.

Cel mai puternic muşchi din corpul uman este limba.

Piciorul omului are 52 de oase, reprezentâ nd un sfert din toate oasele corpului
uman.

Piciorul are 500.000 de glande sudoripare şi poate produce mai mult de jumă tate de
litru de transpiraţie într-o singură zi.

Acidul din stomac este suficient de puternic încâ t să poată dizolva lame de ras.

Un plă mâ n uman conţine peste 300.000 de milioane de vase capilare. Dacă aceasta
ar fi puse cap la cap, s-ar întinde pe o distanţă de 2400 de kilometri.

Stră nutul are o viteză de aproximativ 160 de kilometri pe oră , iar tusea ajunge la 96
de kilometri pe oră .

Corpul uman degajă suficientă că ldură pentru a putea aduce la nivelul de fierbere
3,5 litri de apă în 30 de minute.

Corpul uman conţine suficient fier pentru a realiza un cui de 3 centimetri.

Ceara produsă de urechi ajută la să nă tatea urechii. Protejează urechea de bacterii,

ciuperci şi insecte.
 Fiecare persoană are un miros unic. Excepţie fac gemenii identici care au acelaşi
miros.

Dinţii încep să crească cu şase luni înainte de naştere. De aceea unul din 2000 de
copii are deja un dinte în momentul în care vine pe lume.

Capul unui bebeluş este un sfert din lungimea totală a corpului. La maturitate, este
doar a opta parte din lungimea corpului.

Bebeluşii se nasc cu 300 de oase. La maturitate, mai ră mâ n doar 206.

Este imposibil să te gâ dili singur deoarece ştii exact momentul şi modul în care te
vei atinge.

Doi din trei oameni nu vă d perfect.

Nasul uman poate percepe pâ nă la 50.000 de mirosuri diferite. Femeile pot detecta
mai mutle mirosuri decâ t bă rbaţii.

Corpul uman are aproximativ 100.000 de kilometri de vase de sâ nge.

Cele mai frecvente lucruri pe care le visează o gravidă la începutul sarcinii sunt
broaşte, viermi şi plante în ghiveci.

Durata de viaţă a unui fir de pă r uman este între 3-7 ani. În fiecare zi, omul pierde în
medie 60-100 de fire de pă r.

Celulele creierului uman pot stoca de cinci ori mai multe informaţii decâ t o
enciclopedie.

Dintele este singura parte din corpul uman care nu se poate regenera singură .

Ochii au aceeaşi dimensiune din momentul în care te naşti pâ nă mori. Nasul şi

urechile sunt cele care cresc.