Sunteți pe pagina 1din 11

NURSING IN ORTOPEDIE SI TRAUMATOLOGIE

Notiuni de anatomia si fiziologia aparatului locomotor Aparatul locomotor asigura posibititatea de sustinere si miscare a organismului. El este format din oase si articulatii care alcatuiesc sistemul

osteoarticular sj din muschi care sunt elementele active ale miscarii. Scheletul corpului uman cuprinde aproximativ 200 de oase legate intre ele prin articulatii. Rolul oaselor in organism: asigura forma corpului i suportul partilor moi prin duritatea si rezistenta lor; participa la formarea cavitatilor de protectie in care sunt adapostite organele; iau parte la formarea articulatiilor servind ca puncte de insertie a muchilor, deci participa la miscare; epifizele oaselor lungi si oasele late si scurte confm maduva rosje care este organ hematopoietic; contjn substance minerale care la nevoie (de exemplu in sarcina) constituie un depozit de substance fosfocalcice. Clasificarea oaselor: - scurte (vertebre, tarsiene, carpiene); late (omoplat, oasele cutiei craniene); lungi (femur, tibie, radius); mixte cu forma neregulata ( osul maxilar, mandibular, temporal).

Structura oaselor: - tesut osos compact ( la oasele lungi acesta se gaseste in regiunea diafizei); - tesut osos spongios (se gaseste in regiunea epifizelor); - in axul diafizei se afla canalul medular in care se gaseste maduva osoasa; - la periferia diafizei se gaseste o membrana conjunctiva numita periost. Articulatiile sunt elementele care unesc oasele au rol in miscarea, se impart in : articulatii fixe (sinartroze);

- articulatii mobile (diartroze).

Elementele unei articulatii sunt: Extremitatile osoase, cu fete articulare netede, plane sau bombate(escavate)si sferice, care vin in contact sj anexele ce intervin in unele articulatii exemplu meniscul in articulafia genunghiului; Cartilajele articulare; Capsula articulara si ligamentele; Sinoviala care secreta lichidul sinovial, bursele seroase, tentoanele si muschii articulari favorizeaza alunecarea s,i micarea Tn articulatia respectiva. Miscarile articulare sunt de alunecare, rostogolire, rasucire, rotatie, flexie/extensie.

Sistemul muscular este alcatuit din muschi scheletici (striati) si muschi viscerali (netezi). Muschii contin 75% apa, iar restul substante organice - proteine, glucide, lipide si saruri minerale. Muschii sunt organe active ale micarii si au urmatoarele proprietati: extensibilitatea este proprietatea muschilor de a se along sub actiunea unei forte elasticitatea este proprietatea muschilor de a reveni la forma initiala; excitabilitatea este proprietatea muschilor de a raspunde la actiunea un excitant mecanic,fizic, chimic; in organism excitantul natural este influx nervos; contractilitatea este proprietatea muschilor de a dezvolta o tensiune asupra punctelor de fixare pe oase. Prin contractie muschiul se scurteaza si pune in miscare parghiile osoase realizand miscarea. Starea de contractie a muschilor se numeste tonus muscular.

Rolul muschilor scheletici: mentin pozitia verticala a corpului si inlesnesc deplasarea; viscerali prin contractia lor asigura indeplinirea functiilor organel respective.

Functionalitatea aparatului locomotor a muschilor si oaselor se efectueaza ca niste


2

parghii de ordinul I, II sau III. . Astfel de parghii se intalnesc: parghia de ordinul I in articulatia capului cu trunchiul; punctul de sprijin il constituie articulatia dintre craniu sj coloana vertebrala, forta este data de muschii gatului, iar rezistenta de greutatea oaselor fetei. Parghia de ordinul II se intalneste la functionalitatea piciorului, prin ridicarea corpului pe varful degetelor. Parghia de ordin III este cea mai raspandita in aparatul locomotor si serveste pentru miscarea de flexie, extensie si rotire a diferit segmente. In aceste miscari, muschii antagonisti actioneaza astlfel ca un os sa indeplineasca rolul de parghie. Notiuni introductive Definite: Ortopedia este ramura chirurgiei care se ocupa cu studiul si

tratamentul fracturilor, deformarilor, leziunilor traumatice si bolilor (infectii, TBC, tumori) sistemului osteo-articular. Termeni medicali a) Care definesc modificari ale densitatii osului osteofite = escrescente osoase osteoporoza = rarefierea substantei osoase osteoliza = pierdere de substanta osoasa osteomielita = infectia osului cauzata de bacterii calus = tesut de reparatje care creste si se dezvolta in jurul fragmentelor unei fracturi pseudoartroza = articulatie falsa formata din doua parti a unui os fracturat care nu a reusit sa se consolideze prin formarea calusului osos 3

calus vicios = fractura consolidata vicios osteocondrita = inflamatia osului si a cartilagiului osteomalacie =tumefiere dureroasa a osului datorata deficitului de vitamina A ostalgie = durere la nivelul osului osteita = infecta osului

b) modificari ale articulatiior artroza = uzura tesutului articular hidrartroza = prezenta lichidului in cavitatea articulara hemartroza = prezenta sangelui in cavitatea articulara

c) interventii chirurgicale folosite in ortopedie: meniscectomie = interventie chirurgicala la nivelul meniscului artrotomie = interventie chirurgicala clasica a articulatiei artroscopie = endoscopie a articulatiei amputate = interventia chirurgicala prin care se indeparteaza un segment periferic dintr-un membru. Osteoplastie = operatie plastica a osului Osteotomie = sectionarea osului Osteoclazie = fractura chirurgicala a oaselor cu scopul de a corecta o deformatie

d) Tumori ale osului: Osteom = tumora benigna a osului Osteosarcom = tumora maligna a osului Osteocondrom = tumora a osului si articulatiei

e)Tuberculoza osoasa se localizeaza de obicei la articulatiile mari. TBC-ul localizat la coloana vertebrala se numeste morbul lui Pott. Interventiile asistentei medicale in ortopedie Interventii delegate: participarea si pregatirea psihica si fizica a bolnavului pentru examenul clinic si pentru efectuarea investigatiilor paraclinice; aplicarea tratamentului medicamentos prescris de medic; pregatirea preoperatorie

- ingrijirea postoperatorie - ingrijirea bolnavilor imobilizati in aparat gipsat; - ingrijirea bolnavilor operati cu proteze articulare, cu amputatie; 4

prevenirea complicatiilor postoperatorii;

- recuperarea motorie a bolnavilor.

Interventii autonome: asigurarea conditiilor de igiena; toaleta partiala a tegumentelor si mucoaselor; prevenirea escarelor; alimentatia si hidratarea pasiva a bolnavilor dependent!;

- imbracarea si dezbracarea bolnavilor cu deficiente motorii; mobilizarea pasiva a bolnavilor;

- transportul pacientilor dependent!; - incurajarea si ridicarea moralului pacientilor cu aparat gipsat; - asigurarea conditiilor de a se recrea si de a-si practica religia; comunicarea cu bolnavii; educatia sanitara.

IDENTIFICAREA PROBLEMELOR DE DEPENDENTA ALE PACIENTULUI IN SERVICIUL DE ORTOPEDIE Problemele bolnavului sunt depistate: prin interviul direct cu acesta sau indirect cu apartinatorii; cu ocazia examenului clinic general la care trebuie sa participe si asistentul/asistenta medicala si cu ocazia examenului ortopedic efectuat de medicul specialsit prin observable, inspectie, palpare . Problemele de dependenta ale pacientului cu fracturi, entorsa, luxatie: - durere vie in loc fix la miscare sau deplasare; 5

deformarea regiunii; atitudine vicioasa din punct de vedere anatomic( exemplu: umar cazut in fractura de

clavicula , rotatie externa exagerata a membrului inferior in caz de fractura de col femural); scurtarea unui segment al membrului superior sau inferior in cazul fracturilor cu deplasare, fractura de col femural; mobilitate anormala acolo unde in mod normal nu exista;

- echimoza; imposibilitate de a se deplasa sau schiopatare la mers;

- stare de soc in cazul politraumatismelor; - plaga cu hemoragie externa in caz de fracturi deschise.

Problemele pacientului cu infectii osteo-articulare: - febra in majoritatea cazurilor cuprinsa intre 38,5 - 39 ; - bombarea regiunii unde este infecfie, tumefierea si cresterea de volum a articulatjei afectate; - roseata, caldura locala, iar cand se constitue un abces se constata fluctuenta la palpare; durere la locul infectjei, durere la mers sau imposibilitate de a merge.

Testele de inflamatie sunt modificate : -VSH-ul este accelerat; -leucograma indica leucocitoza; - fibrinogenul este crescut.

Problemele pacientului cu tuberculoza osteo-articulara: - la un pacient cu antecedente TBC( fie pulmonar sau alta localizare) apare stare generala alterata cu slabire, subfebrilitate, inapetenta; - durere surda la inceput in regiunea cu localizarea focarului de TBC care poate fi articulatia genunchiului, coloana vertebrala si se accentueaza la miscare; - limitarea miscarilor la nivelul coloanei vertebrale; impotenta functional, durere la mers sau mers schiopatat.

Problemele pacientului cu tumori ale sistemului osteoarticular:


6

- la inceput scadere in greutate, slabiciune, oboseala; - jena la mers, mers schiopatat; - durere intensa vie apare cand tumora creste in dimensiuni si cuprinde structurile osului sau articulatiei; examenul radiologic, CT si biopsia osoasa sau articulara prin punctie stabilesc diagnosticul.

TEHNICI DE INVESTIGATIE IN ORTOPEDIE

Scopul investigatiilor este de a stabili: - diagnosticul etiologic al segmentului locomotor suferind; - de a recunoaste unele reflexe osteo- articulare sau musculare ale unor imbolnaviri in faza precoce; -capacitatea functionala a aparatului locomotor. Rolul asistentei: va pregati bolnavul psihic si fizic pentru investigatii si interventii; pregateste materialele necesare; efectueaza recoltarile de sange recomandate prin punctie venoasa; serveste medicul cu instrumentele necesare in ordinea efectuarii tehnicilor de investigate ce ii apartin.. Pregatire psihica: - informarea, incurajare, explicarea in termeni accesibili pacientului, luarea consimtamantului; Pregatire fizica: se sfatuieste pacientul sa nu manance in dimineata recoltarilor de produse biologice si patologice sau cand sunt recomandate alte investigatii; se ajuta la dezbracarea si asezarea pacientului in pozitie corespunzatoare investigatiei; - se mentine pozitia bolnavului in timpul investigatiei si dupa aceasta il ajuta sa se imbrace si il transporta la salon.
7

I.

ANALIZE DE LABORATOR:

a) din sange (vor fi recoltate dupa tehnici invatate in anul I); - teste obligatorii inainte de operatie: TS., TC, grup sanguin si Rh, Ht., Hb., hematii; teste de inflamatie: - leucograma, VSH , proteina C reactiva, dozarea fibrinogenului, electroforeza cu alfa2 globulina; teste specifice pentru afectiunile reumatismale sunt determinarea anticorpilor specifici antinucleari pentru diagnosticul diferential; determinarea factorului reumatismal prin reactie Waler- Rose si Latexul; reactia ASLO - punerea in evidenta anticorpilor antistreptococici (antistreptolizine O);

b) din urina: - examen sumar de urina. c) din lichidului sinovial se efectueaza analize: biochimice, bacteriologice, imunologice; histologice si morfologice.

Recoltarea lichidului sinovial prin punctia articulara. Aspectul normal lichidul sinovial este clar, vascos, de culoare galben deschis; pentru analiza sunt necesari 4 - 5 ml.

Asistenta pregateste toate materialele pentru punctia articulara si recoltarea lichidului in functie de examenele cerute de medic; pregateste bolnavul, serveste medicul.

PUNCTIA ARTICULARA Punctia articulara se face cu scop explorator, evacuator si terapeutic. Deoarece sinoviala are o capacitate de resorbtie redusa, evacuarea reprezinta o masura terapeutica foarte buna in caz de hidrartroza, hemartroza.
8

Indicatii: - in artritele acute si cronice cu hidrartroza;

- analize de laborator efectuate din lichidul sinovial: examen bacteriologic pentru depistarea cauzei unei infectii; examen biochimic prin dozarea proteinelor, a glucozei continute; examen histologic: studierea tipului de celule continute in lichid, calcularea hematiilor, leucocitelor;

- in traumatisme cu hemartroze sau cand lichidul articular nu are tendinta la resorbtie, se practica evacuarea lichidului; - introducerea de antibiotice si cortizon pe baza datelor de laborator furnizate de probele lichidului extras, constituie un adjuvant terapeutic de baza.

Punctiile articulare necesita o atentie marita la asepsie si antisepsie, deoarece sinoviala are o capacitate de aparare redusa.

Atributiile asistentei; pregateste trusa de punctie sterila de unica folosinta in termen de garantie, care cuprinde: ace de punctie de diverse marimi 0,8 x 50mm, 0,8 x 100mm, seringi de 5, 10, 20 cm, 2 - 3 pense anatomice de unica folosinta; - pregateste substanta dezinfectanta; alcool iodat, Betadina pentru tegument; - pregateste fiola cu anestezic local Xilina 1 % 20 ml, comprese si tampoane de vata, plasture ; eprubete sterile pentru recoltarea lichidului sinovial; tavita renala; recipiente pentru

determinari speciale - factor reumatoid. - medicamente recomandate de medic: antiinflamatoare, corticoizi Dexametazona, acetat de hidrocortizon, antibiotic si tuberculostatice, citostatice. - campuri sterile de izolare a regiunii articulare.

Pregatirea bolnavului: psihica - se informeaza ca punctia nu este mai dureroasa decat o intepatura , se ia consimtamantul; fizica- se pregateste locul prin spalare, raderea pilozitatilor unde e cazul,

badijonarea cu alcool iodat, se aseaza in pozitie de relaxare articulatia..

Pentru punctia articulatiei scapulo-humerale: pozitia decubit dorsal cu bratul in abductie si cotul flectat la 90 sprijinit pe abdomen sau sezand cu cotul flectat si sprijinit de cealalta mana. Pentru punctia articulatiei cotului pozitia sezand , cu cotul flectat la 90 si sprijinit pe masa de consultatie. Punctia articulatiei pumnului pozitia bolnavului este sezand cu antebratul si mana sprijinite pe masa de consultatie, pozitia mainii in flexie palmara pe un camp operator si pe un suport facut sul. Punctia articulatiei genunchiului, necesita pozitia decubit dorsal cu genunchiul in flexie maxima sau extensie cand punctia se practica din lateral; pozitia sezand cu genunchiul flectat si gamba si piciorul atarnate la marginea mesei de consultatie;. Punctia articulatiei maleolare se face in pozitie decubit dorsal cu piciorul in flexie plantara.

Se mentine articulatia ce urmeaza a fi punctionata in pozitia ceruta de medic de catre o asistenta; sunt necesare 2 asistente: una supravegheaza bolnavul si pozitia, cealalta serveste medicul cu materialele necesare, pregateste si eticheteaza eprubetele cu lichidul recoltat pentru analize de laborator.

Ingrijiri dupa punctie: repaus la pat dupa punctia terapeutica cateva zile( 6-7 zile); 10

uneori se recomanda o imobilizare provizorie cu atela; Masurarea functiilor vitale puls, TA, temperatura; Calmarea durerii unde se recomanda.

PUNCTIA OSOASA Patrunderea cu un ac prin stratul cortical pana in spongioasa unui os, realizand astfel o comunicare intre cavitatea medulara si mediul extern. Scopul: explorator- punctia oaselor se executa pentru a extrage maduva osoasa hematogena, in vederea stabilirii structurii compozitiei maduvei, precum si a studiului elementelor figurale ale sangelui in diferite faze ale dezvoltarii in cursul imbolnavirilor organelor hematopoetice; pentru recoltare de biopsie: se extrage un mic fragment de tesut osos; in caz de suspiciune de tumora osoasa este necesar examenul histopatologic; terapeutic - punctia osoasa se face in vederea administrarii unor medicamente (antibiotice), lichide hidratante si nutritive. PUNCTIA STERNALA .Pentru punctia sternala, bolnavul se aseaza culcat pe spate, cu trunchiul usor ridicat. Asistenta aseaza un suport sub torace, o perna tare sau o patura facuta sul. Scopul: explorator - recoltare de maduva rosie pentru examen histopatologic. Cantitatea de maduva necesara este 0,5 -1 ml Sternul poate fi punctionat la nivelui manubriului sau al corpului la inaltjmea coastei a IV- a sau a V-a; in spatiul al II- lea sau al III- lea intercostal, putin in afara de linia mediana. Locul ales pentru punctie va fi spalat, la nevoie se rad pilozitatile, apoi dezinfectat cu alcool iodat. Se face anestezie locala a tesuturilor moi cu novocaina 2 - 4 % la adulti.

Punctia osoasa se efectueaza de medic, care dupa instalarea efectului anesteziei va punctiona sternul si va aspira cu seringa maduva osoasa rosie; se vor efectua frotiuri, se eticheteaza, se trimit la laboratorul de hematologie.
11