1

 Tumorile maligne ale maxilarelor pot fi

odontogene si neodontogene.
 Tumori maligne odontogene
 Aceste tumori deriva din elementele epiteliale,
ectomezenchimale si/sau mezenchimale, ce fac
parte din aparatul formator al dintilor.
 Sunt descoperite exclusiv in scheletul maxilo-facial
sau in tesutul moale-gingie, aproape tot timpul in
tesutul de sustinere a dintilor sau in mucoasa
alveolara din regiunile edentate.
2
 Carcinoame odontogene:
 Ameloblastom metastatic-malign
 Carcinom ameloblastic tip primar
 Carcinom ameloblastic tip secundar intraosos
 Carcinom ameloblastic tip secundar periferic
 Carcinom scuamos intraosos primar
- Varianta solida
- Varianta derivata din tumora odontogena keratochistica
- Varianta derivate din chistul odontogen
 Carcinom odontogenic cu celule clare
 Carcinom odontogenic cu celule fantoma  
Sarcoame odontogene
 Fibrosarcom ameloblastic
 Fibrodentinom amelobastic
 Fibrodontosarcom
3
 Ameloblastom metastazant (ameloblastom
malign)
 Reprezinta un aspect evolutiv al unui
ameloblastom belign in 1% din cazuri. Tipic,
ameloblastomul apare in mandibula unui adult
tanar.
 Radiologic, este identic cu ameloblastomul
benign, dupa interval de circa 10 ani se dezvolta
noduli metastazici in plamani, ganglioni limfatici
cervical sau oase extragnatice. 4
5
 Este tumora care demonstreaza vagi
aspecte ameloblastomatoase, identificate
in arii extinse de carcinom epitemoid
scoamocelular. Se dezvolta la adultul
tanar 30-33 de ani, 2/3 se dezvolta
mandibular si 1/3 in maxilar .
 Radiografic radiopacitate cu margini
neregulate, cu subtierea sau perforarea
corticalei si cu infiltrarea tesuturilor
adiacente.
 CT: dispozitie multiloculara in
mandibula, unica in maxilar, cu prize de
contrast, evidentiaza metastazele la
distanta. Prognosticul rezervat, datorita
metastazarilor ce apar rapid.
6
 Se dezvolta din ameloblastoamele benigne
preexistente la persoanele in varsta, de obicei la
decada a 7 a de varsta. Caracteristic, este un
ameloblastom benign care evolueaza multi ani cu
recidive locale si care dupa radioterapie prezinta
expansiune rapida osoasa cu distrugerea corticalei
bucale sau linguale, mandibulare sau a peretilor
sinusului maxilar, cu infiltrarea partilor moi
adiacente.
 Radiologic, radioopacitate cu margini neregulate, cu
subtierea sau perforarea corticalei si cu infiltrarea
structurilor adiacente.
 CT: evidentiaza imagini de osteoliza care distruge
corticala si infiltreaza partile moi adiacente. 7
8
 este un carcinom scoamos al mandibulei, care evolueaza
din resturi epiteliale odontogene. Este “intraosos”
deoarece se dezvolta in aria centrala a osului.
Nu se identifica diferentierea ameloblastica. Prezinta mai
multe subcategorii:
 -tumora solida care invadeaza spatiile medulare,
cu rezorbtie osoasa
 -tumora care apare din captuseala chistului
odontogen
 -carcinom scoamos, in asociere cu alte tumori
odontogene epiteliale benigne
9
 Localizarea frecventa in corp si portiunea posterioara a
mandibulei, majoritatea cazurilor sunt asimptomatice.
Radiologic radioopacitate cu marginile neregulate, fara
contur propriu, cu subtierea corticalei, leziunile intinse pot
determina expansiunea osoasa corticale si/sau distructia.
 CT: tumora produce osteoliza la mandibula, care determina
expansiunea osoasa, cu marginile neregulate, ca de “ros de
soareci”.
 Leziunea infiltreaza canalul dentar inferior si distruge
corticala vestibulara si/sau linguala. Poate fi cu sau fara
fractura patologica, cu prize de contrast si extensie in partile
moi adiacente.
10
 derivat din tumora odontogena keratochistica apare in
mandibula, in prezenta unei tumori keratochistice
odontogene, este foarte rara si apare la ambele sexe
peste 40 de ani, descoperite accidental la realizarea
unei radiografii dentare sau OPT.
 Radiografic: Radioopacitate cu aspect de chist
odontogen apoi radioopacitate cu margini reregulate
fara contur propriu, cu subtierea corticalei. Leziunile
intinse pot determina expansiunea osoasa si/sau
distructie cu leziunea care infiltreaza partile moi.
11
 Leziune foarte rara la persoana peste 50, 60 de
ani, mai frecvent la femei in portiunea
posterioara a mandibulei.
 Radiologic, intitial opacitate cu aspect de chist
odontogen in stadiu tardiv poate da leziuni
intinse ce determina expansiunea osoasa
corticala si/sau distructie care infiltreaza partile
moi.

12
 Estecu grad scazut de malignitate, foarte rara
apare peste 60 de ani, se dezvolta in mandibula.
Radiografic, aspecte variate adesea ca leziune
radiotransparenta, uniloculara, expansiva, cu
periferie slab definite, alteori cu radioopacitati
neregulata, cu dinti cu rizaliza patologica.

13
 cu caracteristicile unei tumori odontogene
calcifiate si/sau a tumorii cu celule fantoma
dentinogenice, foarte rara, apare la persoanele de
25-70 de ani. Este localizat la mandibula.
 Radiogragic, radioopacitate posterioara
osteolitica cu deplasarea dintilor, cu expansiune
osoasa corticala si/sau distructie care infiltreaza
partile moi adiacente.

14
 Fibrosarcomul ameloblastic
 Este tumora odontogena cu componenta epiteliala benigna si o
componenta maligna ectomezenchimala, uneori la pacienti cu
fibrom ameloblastic preexistent. Se localizeaza la mandibula, in
portiunea posterioara.
 Radiografic, radioopacitate cu margini nedefinite cu deplasarea
dintilor, cu expansiune osoasa corticala si/sau distructie.

15
  au aspect histologic de fibrom ameloblastic cu dentina
displazica si smalt si/sau dentina.
 Radiografic, opacitate uni sau multiloculara cu
margini imprecise cu unele opacitati, reprezintand
tesut dur in interior.

16
17
  Tumori osoase maligne neodontogene mezenchimale
 Sunt tumori care provin din mezenchim, mai rare decat
carcinoamele, apar la varste mai tinere.
Din punct de vedere imagistic, se clasifica astfel:
 Forma osteolitica, lacuna,transparenta
 Forma osteocondensanta-opacitate intense
 Forme mixte, lacune si opacitati
Anatomo-patologic , exista multe aspecte morfologice:
 Osteosarcom
 Condrosarcom
 Fibrosarcom
 Rabdomiosarcom
 Angiosarcom
 Sarcom Ewing.
18
 Este constituit din tesut osos sau osteoid patologic, iar debutul poate fi
central sau periferic.
 Forma centrala, la inceput se constata o opacitate cu densitate
neomogena, cu limite neregulate, care modifica trabeculatia osoasa
normala. Se pot constata si calcificari punctiforme sau striate. In aceasta
etapa, diagnosticul este dificil, iar biopsia nu este intotdeauna
concludenta. In evolutie, opacitatea creste, osul se deformeaza si tumora
se exteriorizeaza in partile moi, dupa ce a distrus corticala osoasa.
 Forma periferica debuteaza cu opacitate de forma neregulata, maxilara,
marginala. Urmeaza distrugerea corticalei, lasand cate un pinten la
extremitatile zonei de osteoliza. In partile moi, apar spicuri radiari
caracterisitici care sunt bine vizibili in incidente axiale.

19
 Osteosarcomul
maxilarelor

20
21
22
 este caracterizat prin imaginea de radiotransparenta
neuniforma ce traduce procesul de osteoliza, asemanata cu
mici plaje radio-opace “in alice".

 Condrosarcom : Radio-opacitate
ce ocupă sinusul maxilar stâng şi
se extinde la nivelul fosei nazale
23
24
 forma pura, fara componenta osoasa sau cartilagionasa
realizeaza o imagine osteolitica. Initial se observa focare
lacunare multiple, care ulterior vor conflua prin distrugerea
peretilor ososi despartitori. Se formeaza lacune cu
dimensiuni mari si conturi neregulat. Tumora distruge
corticala osoasa si se exteriorizeaza. Uneori, poate fi o
singura lacuna, fals chistica, cu pereti neregulati – caracter
de malignitate. Evolutia este lenta, recidivele sunt
frecvente.
 

25
 Tumora maligna rara a endoteliului vascular ce apare la nivelul pielii frecvent sau
in locatie visceral, afecteaza rar cavitatea bucala, sinusul maxilar sau faringele. In
aria maxilo-faciala pot reprezenta fie tumori primare, fie metastatice.
 Clinic, apare ca noduli rosii, proeminenti in cavitatea bucala, care ulcereaza
uteriori, cu aparitia durerii si a sangerarii spontane.
 Radiologic, leziune voluminoasa, moderat osteolitica, cu extensie in orbita sau
intracranian.

26
 Tumora agresiva din tesuturile moi consta din
celulele mezenchimului primitiv, cu tendinta
spre miogeneza.
 Radiologic, leziune voluminoasa, intens
extensiva, osteolitica, cu extensie la nivel
maxilo-facial in fosele nazale, sinus, fosa
infratemporala, in orbita si in structurile vecinie
intracraniene, meninge, spatiu epidural dar si
subdural, care greveaza asupra ratei de
supravietuire, cu deces in 8 luni.
27
28
 Este un endoteliom, dar mai este considerat ca fiind o
forma de reticulo sarcom. Are aspect inflamator local,
simuland osteomelita. Se intalneste mai frecvent la
copii, la nivelul mandibulei, localizarea maxilara este
apreciata metastatica.
 Tumora determina zone osteolitice, cu diferite
localizari concomitente, conturul este neregulat,
imprecise, la nivelul maxilarelor, rareori s-au constatat
si cazuri cu imagini radio-opace lamelare, periostale,
insotite de spicuri ososi, aspect situat intr-o zona de
rarefractie osoasa.
 Tumora are prognostic rezervat chiar dupa
radioterapie. 29
30
31
 Carcinomul cu celule scoamoase pot proveni din leziuni
premaligne, leucoplazie localizate la mucoasa bucala, de la nivelul
maxilarului sau al mandibulei. Localizare initiala la gingie si limba,
planseu bucal, mucoasa bucala, palatal dur si palatal moale,
sinusul maxilar.
 Radiologic, apar manifestari doar cand se infiltreaza si tesuturile
osoase. Radiografic, in formele avansate apar zone infiltrative,
osteolitice cu limite imprecise, localizate la nivelul mandibulei sau
palatului dur, cu pinteni periostal, limitant al lui Codman,
cunoscut sub numele de triunghiul mortii.
 Aspecte radioimagistice particulare ale carcinoamelor
scoamoase.
 Carcinomul scoamos cu extensie in mandibula are originea in
conturul posterolateral al limbii, invadand ulterior regiunea
molarului 3 mandibular.
32
33
 IncidenţăPA Invazie directă a ramului
mandibular drept cu fractură pe os patologic.

34
 Adenocarcinomul etmoidal
 Tumorara rara cu dezvoltare in mucoasa sinusului
etmoidal cauzat de expunerea prelungita la
rumegus si la praful din piele din industria
tabacariei.
 Radiografic radiotransparenta osteolitica, cu
margini imprecise la sinusurile maxilare, tumora
fiind descoperita tardiv.

35
36
37
38
39
 Boli mieloproliferative – leucemii
 Sunt caracterizate prin proliferarea anormala a
celulelor albe, de obicei pot fi acute si cronice.
Modificarile maxilo-faciale apar datorita
depozitarilor leucemice, complicand sau
semnaland evolutia bolii.
 Radiografic, apar modificari de tip osteolitic cu
distructia crestei alveolare, disparitia laminei dura,
cariera dintilor, demineralizarea maxilarelor.
40
 Limfonul malign cuprinde un grup heterogen dezvoltat prin
proliferarea neoplazica a sistemului limfatic.
 Sunt clasificate in doua grupe mari: boala Hodgkin si
limfoane non-Hodgkin.
 Limfomul non-Hodkin primar al capului si gatului
 La nivelul maxilo-facial apare de obicei la nivelul sinusurilor
fetelor fara a determina osteoliza importanta ca in
carcinomul scoamos, dar cu extensie perineurala.
 Simptomatologie - sindrom tumoral, mase intrabucale sau
intramaxilare, cu pierderi dentale.
 Radiografic, zone radiotransparente de diferite dimensiuni
cu contur net, cu evolutie in muschii masticatori si in sinus.
41
42
 Forma rara si agresiva de limfon non-Hodgkin,
limfocitar, caracterizat de proliferare
monoclonara a limfocitelor B cu cea mai mare
proliferare celulara din toate cancerele umane.
 Radiografic, mici zone osteolitice in osul
spongios si lamina dura, care ulterior conflueaza
realizand zone osteolitice intinse, multiloculare,
periostul reactioneaza cu formare de os nou cu
aspect de „raze de soare”.
43
 Afectiune de sistem intalnita la nivelul maxilarelor in special
la mandibula. Mielomul are ca substrat focare hemato-
poetice, existente la varsta adulta (tesut reticulo-endoteliar
cu potential hemato-poetic). Aceste focare se traduc
radiologic, prin zone osteolitice rotunde, stantate, fara
condensare marginala.
 Modificarile radiologice se depisteaza de obicei la nivelul
craniului, bazinului, coastelor, etc, cand localizarile sunt
multiple (boala Kahler) diagnosticul diferential se face in
primul rand cu metastazele osteolitice.
 Localizarea unica, plasmocitom solitar este dificil de
diagnosticat in aceasta situatie probele biologice
(hiperglobumulinemie, albumozuriei, Bence – Jones) si mai
ales punctia sternala si examenul histologic stabilesc
diagnosticul. 44
45
46
47
 Aceste tumori au orginea intr-o tumora primara
situata frecvent la nivelul sanului, tiroidei, prostate,
colonului, rinichiului, ficatului. Poate si o
carcinomatoza difuza, localizarile cele mai frecvente
sunt in regiunea unghiului mandibular, dar pot fi
interesate si alte regiuni osoase.
 Radiologic, in stadiul intial se constata o zona
radiotransparenta (demielinizare) cu mici lacune,
numai rareori aspect condensante, radio-opace.
Modificarile se accentueaza, devin zone osteolitice
sau osteocondensante la nivelul mandibulei sau al
maxilarului. 48
49
50
51
Marti

Joi
52
53