Tumorile benigne a maxilarelor.

Chistul radicular

GROZA MARIN
S1302
Tumorile reprezintă mase tisulare anormale ce
apar printr-o proliferare autohtonă progresivă
şi exagerată a celulelor organismului.
 Diagnosticul şi diferenţierea tumorilor se bazează pe
diferite criterii de clasificare, principalele fiind
benignitatea sau malignitatea , precum şi faptul dacă
provin sau nu din structuri dentare.
 Tubenignemori
 Odontogene  Neodontogene
1. Epiteliale
• Ameloblastom 1. Osteomul
• Tumoră Pindborg 2. Osteomul osteoid
• Chist odontogen calcificat 3. Osteoblastomul
2. Mezenchimatoase 4. Condromul
• Fibrom 5. Fibromul osifiant
• Mixom 6. Fibromul neosifiant
• Cementom 7. Hemangiomul osos
3. Mixte 8. Tumora cu celule gigante
• Fibrom ameloblastic
• Dentinom
• Odontom
 Tumori benigne odontogene epiteliale

Ameloblastomul
Este formată din ameloblaste şi se depistează mai des pe mandibulă.
Poate refula canalul dentar inferior, poate deforma corticalele (cea
internă). Împinge, dezorganizează dinţii şi poate produce rizaliză. Tumora
poate fi chistică (uni- sau multiloculară) sau compactă. Recidivează
după intervenţie şi se poate maligniza.
Radiologic se constată lacune circumscrise, lacună uniloculară sau imagine
plurigeodică cel mai frecvent în regiunea unghiului mandibulei, unilateral.
Forma multiloculară este caracteristică şi reprezintă lacune rotunde, inegale. Pot fi
separate de os sănătos dând aspectul de “bule de săpun”
Forma uniloculară nu este caracteristică, însă are ca
particularitate faptul că deformează tăblia internă din
vecinătate.
 Diagnosticul diferențial se face cu tumora cu mieloplaxe, chisturi
radiculare si foliculare, displazia maxilarelor si sarcomul.
 Se aplica tratament chirurgical:rezectie, enucleare sau chiuretaj
Tumora Pindborg
 Este o tumoră rară, cu sediu mai des la mandibulă, în regiunea
premolară şi în asociere frecventă cu un dinte inclus.
 Radiologic, au o imagine transparentă, rotundă sau ovalară, cu contur
net şi fond omogen, însă conţine şi radioopacităţi multiple focale sau
difuze, răspândite în întreaga arie radiotransparentă sau cu tendinţa de a
se localiza în jurul coroanei dintelui inclus.
Chist odontogen calcificat
 Se întâlneşte la orice vârstă şi majoritatea cazurilor sunt localizate
înaintea molarilor.
 Prezintă o imagine radiotransparentă, cel mai adesea uniloculară,
bine delimitată, presărată uneori cu radioopacităţi şi asociată cu un dinte
inclus sau un odontom.
 Tumori benigne odontogene
mezenchimatoase

Aceste tumori se dezvoltă din componenetele mezenchimale ale mugurelui

dentar sau dintelui, adică din papila dentară, foliculul dentar sau ligamentul
periodontal şi derivatele lor.
Fibromul
 Se caracterizează histologic prin mici insule de epiteliu odontogen
situate într-o masă de ţesut fibros sărac în celule. Se poate dezvolta la
orice vârstă, însă mai frecvent în al doilea deceniu de viaţă, are sediu de
predilecţie la maxilar în regiunea caninului sau a molarului 3.
 Aspectele clinice şi radiologice nu sunt specifice, diagnosticul se
stabileşte pe baza examenului histologic.
 Se localizează pe creasta alveolară sau pe mucoasa palatului dur, in
forma de emisfera, in forma de ciupercă acoperita cu o mucoasa
nemodificata
 Diagnosticul diferențial se face cu ameloblastomul, displazia fibroasa,
condromul si tumora cu mieloplaxe
 Tratamentul este chirurgical cu excizia tumorii in limitele tesuturilor
sănătoase
Mixomul
 Este o tumoră caracteristică maxilarelor ce se dezvoltă din ţesutul
mezenchimal al mugurelui dentar, din ţesutul parodontal al sacului dentar,
din ţesutul parodontal al sacului dentar sau mai rar din mezenchimul
primitiv al ţesutului osos. Tumora nu este delimitată, are tendinţă de
evadare a osului vecin. Nu are sediu preferenţial pentru mandibulă sau
maxilar, poate fi asociată cu un dinte inclus.
 Radiologic aspectul este de zonă radiotransparentă multiloculară cu
contur în general difuz şi neregulat.
 Are o forma sferica,de consistenta gelatinoasa, transparent.
 Diagnosticul diferențial se face cu ameloblastomul, encondromul si
chisturile
 Tratamentul este chirurgical, mixomul fiind îndepărtat in plin tesut
sanatos.Daca tumora este mare, trebuie de efectuat rezecția maxilei, sau
rezectie de continuitate a mandibulei
Cementomul
Tumoră constituită dintr-un pseudocement, se dezvoltă prin proliferarea
cementoblaştilor care persistă în membrana periodontală, în jurul rădăcinilor
dentare. Cementoamele sunt dificil de indentificat, se întâlnesc mai frecvent la
femei şi nu au particularităţi clinice caracteristice. Există patru varietăţi de
cementoame:
• Cementoblastomul
• Fibromul cementifiant
• Displazia periapicală a cementului
• Cementom gigant
Este reprezentat de o radioopacitate intermediară între cea dentară şi cea
osoasă din vecinătate.
 Tumori benigne odontogene mixte

Fibromul ameloblastic
 Tumoră rară, care se dezvoltă prin proliferarea elementelor epiteliale şi
mezenchimale ale mugurelui dentar fără formarea de strucutir dentare
dure.
 Imaginea radiologică este similară cu cea a unui ameloblastom, este
radiotransparentă, uni- sau multiloculară, cu contur net; tablele osoase
sunt suflate; se pot constata dinţi incluşi sau deplasaţi.
Odontomul
Termenul de “odontom” se referă la orice tumoare de origine odontogenă.
Această malformaţie are în componenţa ei mai multe tipuri de ţesuturi, şi de
aceea mai este numit şi odontom combinat (3). Au fost descrise 2 tipuri
diferite de odontoame combinate: unul complex, care este alcătuit dintr-o
masă difuză de ţesuturi dentare, complet dezorganizate, şi unul compus,
care are o asemănare anatomică cu un dinte natural.
 Diagnosticul diferențial se face cu odontoameloblastom, fibroodontomul
ameloblastic, si de chisturi
 Tratamentul este doar chirurgical
 Tumori benigne neodontogene

Osteomul
 Tumoră benignă propriu-zisă formată din ţesut osos matur, poate
prezenta 4 varietăţi: osteom compact, eburnat, spongios şi mixt. Poate
avea sediu central sau periferic. Cel periferic este diagnosticat mai
precoce, el formează o tumoră rotunjită, boselată, uneori pediculată,
dură. Osteomul central în general încapsulat are creştere foarte lentă, dar
continuă, deplasând ţesuturile în jur.
 Radiografic prezintă o opacitate superioară osului osului normal. Uneori
opacitatea este intensă, omogenă şi are marginile estompate.
 Diagnosticul diferențial se face cu tumora cu mieloplaxe, care se
caracterizează prin dimensiuni mai mari si clinic se manifesta indolor.
 Tratamentul este chirurgical cu excizia tumorii in limitele tesuturilor
sănătoase
Fibromul osifiant
Este întâlnit, cu predilecţie, la mandibulă şi poate antrena deplasări
dentare. Radiologic, apare ca o zonă clară, bine circumscrisă, uneori cu
aspect pseudochistic, cu fine opacităţi centrale. În stadiul evoluat,
imaginea se compune din travee osoase concentrice sau radiare, cu
lizereu periferic.
 Tumora cu mieloplaxe
• Reprezinta tumora cea mai frecvent intinita a oaselor maxilare. Se localizează la ramul
mandibular, central sau periferic
• Osteoblastoclastomul mai frecvent este intilnit in regiunea premolarilor si molarilor. Clinic se
manifesta prin 2 forme:chistoasa și litica.
• Osteoblastoclastomul chitic are o creștere lenta, osul fiind tuberat iar tumora nedelimitata cu o
simptomatologie saraca.
• Forma litica are debut agresiv, crestere rapida și cu dureri. Invadarea tesuturilor moi, duce la
modificarea culorii im bruna
 Radiologic, forma chistica apare cu contur multiareolar, traversata de
septuri, formeaza multe chisturi de dimensiuni aproape egale
 In forma litica este prezent un focar de distructie fara structura, cu contur
neprecis. Se manifesta prin defect de os marginal sau prin fragmente
libere cu margini neregulate
 Diagnosticul diferențial se face cu chisturi odontogene, granulomul
euzinofil, displazia fibroasa, ameloblastomul. Tumora cu mieloplaxe are o
culoare specifica bruna, iar lichidul aspirat in timpul puncției este
hemoragic
 Tratamentul este prin radioterapie, înlăturare chirurgicala
 Chistul Radicular

 Reprezinta un chist odontogen inflamator, dezvoltat din resturile epiteliale odontogene de la nivelul
ligamentului periodontal, secundar inflamatiei ce urmeaza unei pulpite.
 Chisturile inflamatorii provenite de la dintii primari se intilnesc in 73% din cazuri. 90% din ele se manifesta la
dintii tratati conservativ de repetate ori. Chisturile se localizeaza de 3 ori mai des la mandibula decit la
maxila.
 Tabloul clinic al chisturilor este determinat de unele particularitati de dezvoltare a copilului. Crestere
accelerata a chisturilor la copii se datoreaza proceselor intensive de metabolism, flexibilitatii oaselor,
cresterii neuniforme a unor portiuni in diferite perioade de virste.
 In prima faza de dezvoltare, chistul poate fi depistat accidental pe radiografie. In faza de exteriorizare,
primul semn clinic este deformatia maxilarelor intr-un anumit sector. La examenul intraoral se constata o
tumefactie rotunda,circumscrisa, cu suprafata neteda. In stadiul de dezvoltare avansata, chistul
deformeaza fata, avind o forma sferica, cu o mucoasa de aspect normal. Chisturile la maxila, pot trece
in cavitatea sinusala sau nazala, dereglind respiratia.
In patogeneza chisturilor radiculare se pot distinge trei faze:
1. Faza de iniţiere;
2. Faza de formare a chistului;
3. Faza de creştere şi extindere.
Diagnosticul diferenţial al chistului radicular se va face cu periodontita
apicală cronică granulomatoasă, chistogranulom, chist traumatic al
maxilarului, osteoblastoclastom, chist globulomaxilar, chist osos
anevrismal,etc
Tratamentul chisturilor la copii, poate fi efectuat prin 2 metode:
 Chistectomia- extirparea radicala a membranei chistice. Este indicata in majoritatea
chisturilor-mici, mijlocii si mari neinfectate.
 Marsupializarea- suprimarea unui perete a cavitatii chistice si transformarea acesteia intr-
o cavitate anexa a cavitatii orale. Indicatiile marsupializarii ca interventie tranzitorie sau
definitiva sunt reduse: in chisturile supurative; cind colectia este in tensiune; in unele
chisturi voluminoase ale mandibulei; cind starea generala nu permite chistectomia
 In tratamentul chisturilor mici pina la 1.5 cm, in limitele apofizei alveolare, este indicata
metoda Alibanskii, care consta in inlaturarea dintelui primar, a cuticulei chistice prin
cavitatea alveolara si tamponare la necesitate