Tumorile maligne dento-

maxilare. Clasificare. Metode

de diagnostic. Tratament.

MUNTEANU VEACESLAV, S1302

 Clasificarea tumorilor maligne

 Primare:  Secundare (prin

- Odontogene: metastazare)
- carcinom odontogen - Mucocel
- sarcom ameloblastic - Chisturi
- Neodontogene: - Polipoză
- epiteliom - Sinuzita odontogenă
- sarcom
- melanom malign
- neurinom malign
 Semiologia radiologica

 Lacuna osoasă
Pierdere de substanță, în general limitată, frecvent
rotundă, situată în centrul unui segment osos sau în
contact cu corticala osoasă, ce poate fi subțiată,
suflată sau întreruptă.
Lacuna poate fi:
1. Unică sau multiplă
2. Cu fond omogen sau neomogen
3. Cu lizereu marginal sau fără contur
 Semiologia radiologica

 Condensarea osoasă
Reprezintă o zonă cu o radioopacitate sporită
comparativ cu țesuturile adiacente.
Condensarea osoasă poate fi:
1. Limitată sau întinsă
2. Unică sau multiplă
3. Omogenă sau neomogenă
4. Localizat într-o lacună sau înconjurată de
țes.normal
 Tumori odontogene

 Carcinomul odontogen
 Poate apărea în cazul recidivei
unui ameloblastom și doar
excepțional ca primă manifestare,
de proveniență din resturile
epiteliale ale lamei dentare
 Malignizarea se suspectă
odată cu degradarea imaginii,
răspîndirea invazivă a procesului
patologic
 Tumori odontogene

 Sarcomul ameloblastic
 Frecvent rezultatul malignizării unei tumori benigne,
este de origine mezenchimală
 Radiologic, aspectul leziunii inițiale se modifică,
structura osoasă devine anarhică, cu contur regulat și
imprecis.
 Modificările se interpretează în contextul unei
eventuale interventii chirurgicale
anterioare.
 Tumori neodontogene

 Epiteliomul
 Tumori gingivale propagate in os, mai frecvente la
vîrstnici
 Radiologic- o zonă osteolitică completă, cu aspect de
amputație sau destrucție, sub formă de infiltrație a
structurii osoase respective (“os mîncat de molii”)
 Tumori neodontogene

 Sarcomul
Osteosarcomul
Forma centrală: opacitate cu densitate neomogenă, cu
limite neregulate, ce modifică trabeculația osoasă
normală. Se pot constata calcificări punctiforme
sau striate. În evoluție, opacitatea crește.
Forma periferică: debutează printr-o opacitate
neregulată, marginală. Urmează distrugerea
corticalei, lăsînd cîte un pinten la extremitățile
zonei de osteoliză.
 Tumori neodontogene

Fibrosarcomul
În forma pură, fără componenta osoasă sau
cartilaginoasă, realizează o imagine osteolitică. Se
constată focare de lacunație multiplă, ce ulterior
vor conflua prin distrugerea pereților osoși.
Tumoarea distruge corticala osoasă și se
exteriorizează.
Fibrosarcomul
 Tumori neodontogene

Sarcomul Ewing
Are aspect inflamator, simulînd osteomielita. Se
întîlnește mai frecvent la copii, la mandibulă, pe cînd
afectarea maxilei e considerată metastatică.
Radiologic se
constată zone
osteolitice cu
contur iregulat și
imprecis.
 Tumori neodontogene

Melanoamele maligne
Se întilnesc rar. Radiologic crează o imagine lacunară,
cu margini neregulate, dantelate. Au o evoluție
rapidă și distrug regiunea osoasă respectivă.
 Tumori neodontogene

Neurinomul malign
La nivelul mandibulei sunt dependente de nervul dentar.
Clinic evoluează cu hipoestezie labio-mentonieră si
dureri locale. Radiologic se constată în centrul
mandibulei o zonă lacunară, ovală, cu limite neclare,
centrată pe canalul mandibular.
 Tumori neodontogene

Mielomul
Este o afecțiune de sistem. Are ca substrat focare
hematopoietice existente la vîrsta adultă. Aceste
focare se traduc radiologic prin zone osteolitice,
rotunde, ștanțate, fără condensare marginală.
Modificările respective se depistează la nivelul
craniului, bazinului, coastelor, etc.
Mielomul
 Tratamentul tumorilor

 se bazeaza pe un tripod terapeutic:

- chirurgical
- chimioterapie
- radioterapie
 tipul tumorii impune prioritatea unuia fata de altul
 tratamentul chirurgical:
- are ca scop asigurarea controlului local al tumorii
- clasic era chiuretajul, rezectia si amputatia
- tehnica imagistica care permite cunoasterea
comportamentului sarcoamelor si introducerea
chimioterapiei adjuvante permite aplicarea tehnicilor de
chirurgie conservatoare fara amputatie
 Chimioterapia

 combinatii chimioterapice sunt mai eficiente in prevenirea metastazelor

pulmonare decat monoterapii
 cele mai eficiente medicamente utilizate sunt:
- Adriamicina
- Ifosfamida
 alte protocoale include:
- Decarbazina
- Metotrexat
- Cisplatin
 chimioterapia adjuvanta asigura controlul general contra micrometastazelor
nedetectate
 chimioterapia neadjuvanta reduce masa tumorala, crescand sansa chirurgiei
conservatoare
 administrarea intraarticulara creste sansa de control local
 Radioterapia

 ca tratament adjuvant ptr. scaderea riscului de recidiva locala

 se foloseste tehnica iradierii:
- tuturor tesuturilor cu risc
- pe campuri restranse
- prin filtre
 iradierea preoperatorie determina complicatii postoperatorii desi
are avantajul de a micsora masa tumorala

 brahiterapia este metoda de a implementa itriu radioactiv pe

catetere pentru a asigura postoperator iradierea situsului
tumoral
 Bibilografie

 “Radiologie pentru studenti si medici stomatologi” –

Corneliu Aldescu
 www.dentistonline.ro
 “Radiodiagnostic. Radioterapie” – V.Volneanschi,
S.Matcovschi, I.Dionodis, I.Gîtlan