Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Programul de master
Kinetoterapie la domiciliu
(Chișinău)
Referat la disciplina
Logopedie
Realizat:
Studentă al programului de master
Kinetoterapie la domiciliu, anul II
Veaceslav Munteanu
Verificat:
Responsabil de disciplină
Barna Iuliana,
Chișinău – 2019
Corectarea pronunției sunetelor
Cea mai comună tulburare de limbaj la copii este dislalia, tulburarea pronunției unuia sau mai
multor sunete. Copilul fie omite, fie deformează sunetul, rezultând o pronunție neclară a
cuvintelor în care apare sunetul respectiv. Sunetele a căror pronunție este cel mai frecvent
afectată sunt: f, v, c, g, h, s, z, ț, x, ș, j, ce, ci, ge, gi, l, r.
Pronunția defectuoasă a sunetelor este fiziologică, normală până la vârsta de 3 ani – 3 ani și
jumătate. La 3 ani și jumătate componentele aparatului fonoarticulator și aria corticală
responsabilă de realizarea limbajului sunt suficient de dezvoltate pentru o vorbire corectă. Dacă
un copil omite sau deformează un sunet după vârsta de 4 ani, atunci putem vorbi despre o
tulburare a pronunției care necesită intervenție de specialitate. Se recomandă corectarea dislaliei
începând cu vârsta de 4-5 ani pentru evitarea consolidării deprinderilor greșite de vorbire,
precum și pentru evitarea reflectării în scris a deficiențelor de pronunție.
– particularitățile sunetului;
– vârsta copilului;
În cele mai multe cazuri, emisia corectă a unui sunet izolat se poate obține chiar din prima sau
din cea de-a doua ședință de exerciții logopedice. Copilul nu va putea însă să pronunțe sunetul în
cuvinte fără exerciții sistematice. Aceste exerciții pot necesita 2-3 ședințe, în funcție de ritmul
fiecărui copil și de sprijinul suplimentar acordat de familie.
In situatia in care se impune educarea si corectarea unui anumit sunet (sau a mai multor sunete)
sedintele de logopedie trebuie sa inceapa cat mai devreme de la identificarea problemelor de
pronuntie, acestea desfasurandu-se doar in cabinete medicale specializate, sub indrumarea si
supravegherea unor logopezi cu experienta semnificativa in activitatea cu copiii.
Nu de putine ori si sunetul F le poate crea serioase probleme copiilor, sedintele de logopedie
constante avand rolul de a-i deprinde pe acestia cu forma corecta a sunetului, ulterior
producandu-se automatizarea lui in vorbirea fluenta a micilor pacienti.
Logopedul exerseaza in fata oglinzii (si implicit a copilului) pozitia buzelor, pozitia limbii, dar
si pozitia dintilor in momentul pronuntiei corecte a sunetului F.
Astfel, pentru a se obtine o pronuntie cat mai corecta a sunetului F, limba trebuie sa stea libera
in cadrul cavitatii inferioare a gurii. De asemenea, maxilarul inferior trebuie sa fie in pozitie usor
lasata, cu buza de sus putin ridicata si fara a atinge buza superioara.
Marginea superioara a buzei inferioare (care este usor ridicata), trebuie sa atinga incisivii
superiori usor.
O atentie deosebita este acordata aerului eliminat in timpul pronuntiei corecte a sunetului F,
logopedul pozitionand dosul palmei micului pacient in fata gurii sale. In momentuk pronuntiei
sunetului F, aerul este eliminat printre incisivii superiori si buza inferioara.
Pe toata perioada unei sedinte de logopedie, copilul este incurajat in permanenta de catre
logoped, atat la adoptarea unei pozitii corecte pentru pronuntia sunetului F, cat si la fiecare
incercare de pronuntie corecta a acestuia.
De un real ajutor in procesul complex de educare si de corectare a sunetului F sunt si :
•Exercitiile de auz fonematic – Il ajuta pe copil sa diferentieze cat mai bine un sunet de altul,
indiferent ca sunetele sunt simple sau incluse in cadrul unor cuvinte.
Dupa obtinerea pronuntiei corecte a sunetului F, specialistul logoped are in vedere si fixarea
acestuia in diverse silabe si cuvinte (inclusiv in cadrul unor propoziti simple), ulterior
realizandu-se consolidarea sunetului in vorbirea fluenta a copilului.
In prima faza, copilul este rugat sa realizeze diverse exercitii de pronuntie a sunetului F in
soapta, pe masura ce pronuntia devine tot mai corecta optandu-se si pentru cresterea tonalitatii
vocii copilului (gradual).
•In logatomi – respectiv afi, afe, ife, afu, ifu, ofu, ufe, ufo, efe, ifo, efa, efi, ufi, ifa, afa, ofa,ofe,
etc
•In diverse silabe repetate – precum fifa, fafa, fifa, fafe, fifi, fofi, fofo, fifu, fafi, fafe, fefe, fufe,
etc
•In diverse combinatii de tip consonantice – amf, sfu, sfe, orf, umf, orf, eft, inf, fru, anf, etc
•In diverse combinatii cu diftongi – fia, fie, foa, fea, fui, faum fiu, fei, foi, feu, etc
•In diverse silabe cu si fara sens – foc, far, fas, fac, fis, fuc, fur, fum, fir, fic, fat, fer, fis, film, foc,
fier, fals, fag, furt, etc
•In diverse cuvinte, cu sunetul F aflat in pozitie initiala – fan, far, fanatic, felinar, fereastra, fum,
faza, fumuriu, furat, floare, forta, farmec, frumos, frica, funda, frate, fusta, frunza, forma,
fantoma, fasole, furculita, fluture, fereastra, fetita, femeie, farmacie, frigider, furnica, faina,
fotografie, etc
•In diverse cuvinte, cu sunetul F in pozitia mediana – respectiv afara, afundat, edificiu, edificat,
ofuscat, influenta, afanat, ciufut, cafea, sofer, trifoi, telefon, musafir, semafor, trandafir, farfurie,
esarfa, cofetarie, alfabet, elefant, profesor, parfum, strofa, pufos, afis, sifon, suflet, efort, defect,
etc
•In diverse cuvinte, cu sunetul F aflat in pozitie de final – taraf, pamatuf, fotograf, refief,
cinematograf, pantof, cartof, cearceaf, jaf, serif, puf, praf, coif, seic, sef, pilaf, etc
Astfel, pentru a se obtine diferentierea sunetului F de sunetul V, copilul este pus sa repete
diverse :
•Paronime : de genul vag / fag, viu / fiu, vin / fin, var / far, vals / fals, voi / foi, etc
•Propozitii simple – ‘Fata canta la violoncel’. ‘A visat ca era fotograf’. ‘Floarea e in vaza’.
•Unor paronime – par / far, post / fost, poc / foc, pir / fir, pix / fix, ceapa / ceafa, etc
•Unor cuvinte ce includ ambele sunete – profesor, pantofi, parfum, praf, perfecti, portofele, etc
•Unor propozitii – ‘Pana sta in portofel’. ‘Parfumul miroase a flori’. “Fereastra e plina de praf’.
“Petru cumpara pantofi”, etc
Specialistul logoped poate repeta cu micul pacient si diverse poezii scurte sau texte, astfel
reusindu-se obisnuirea pronuntiei corecte a sunetului F in vorbirea de zi cu zi.
Exemple :
„ Fata are fustita frumoasa”. „Fiecare merge la cofetarie si cinematograf”. „Fane face foamea”.
„Musafirii fura cafeaua”. „Farfuria e fara fasole”.
Frântură de limbă
Litera F
Fata are flori pe prispă, prispa are flori, fata are flori pe prispă, prisma are flori.
Fata fierarului fierbe fasole fiartă fără foc fiindcă focul face fum.
Florica, fata fostului funcționar, face fasole fiartă fără foc, fiindcă focul face fum.
Fata fierarului Fănică face fasole frecată fără foc, fiindcă focul face fum.
Fata fostului funcționar francez fierbe fasolea fără foc, fiindcă focul face fum.
Florica Firea, fata fostului fochist Fănică Florea, face fasole fiartă fără foc, fără fum, fiindcă
focul face fum.
Ia ai! Ca să-l ai la fusai! Folosindu-l, n-ai să ai bai nici la foale, nici la mai! (în Aredeal: foale
"stomac", mai "ficat")
Cum s-a întîmplat că regelui îi fu frică de a-i fi frică și cum s-a întîmplat că lui Chicot îi fu frică
de a nu-i fi fost frică. (Al. Dumas, Doamna de Monsoreau)
Fluture pe masă, fluture pe casă, fluture prin casă, fluturi pe toți p-ai noștri, pre ăi din casă.
Bibliografie:
https://cabinetulpsihologului.ro/corectarea-pronuntiei-sunetelor/
http://www.pediatriko.ro/stiri/BLOG_Logopedie/Educarea_sunetului_F-_CORECTARE_-540.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Fr%C3%A2ntur%C4%83_de_limb%C4%83
http://speech-therapy.ca/RO//Carte1/f.pdf