UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE ȘTIINȚE UMANISTE,

ECONOMICE ȘI INGINEREȘTI

Programul de master
Kinetoterapie la domiciliu
(Chișinău)

Referat la disciplina
ÎNOTUL

TEMA: ANATOMIA FUNCȚIONALĂ A COLOANEI VERTEBRALE ȘI

RECUPERAREA PACIENȚILOR CU SPONDILOZĂ CERVICALĂ

Realizat:
Studentă al programului de master
Kinetoterapie la domiciliu, anul I
Bâtcă (Munteanu) Mariana

Verificat:
Responsabil de disciplină
Mircea Dragu

Chișinău – 2018
 Se pare că în zilele noastre fiecare medic-kinetoterapeut întâlneşte pacienţi, pe care îi
consultă pentru o afecţiune vertebrală sau pentru răsunetul acesteia asupra altor organe.
Deaceea cunoaşterea morfologiei şi fiziologiei coloanei vertebrale se impune ca o
necesitate evidentă a practicii medicale contemporane.

1. Anatomie [1,6]
Coloana vertebrală(CV) este compusă din 33-34 vertebre, dispuse metameric (una
deasupra alteia) şi împărţită în cinci regiuni topografice şi funcţionale:
1.Cervicală (7 vertebre)
2.Toracală (12 vertebre)
3.Lombară (5 vertebre)
4.Sacrală (5 vertebre)
5.Coccigiană (4-5 vertebre)

Segmentele CV
Din cele 33-34 vertebre a CV 24 s-au numit vertebre adevărate, celelalte 9-10 s-au
numit vertebre false.
– Vertebrele adevărate(vertebrele cervicale, toracale şi lombare) şi-au păstrat
independenţa şi mobilitatea.
– Vertebrele false(vertebrele sacrale şi coccigiene) sunt sudate, constituind două
formaţiuni osoase –sacrul şi coccigele.
O vertebră adevărată este constituită din două părţi principale:
–una anterioară, reprezentând corpul vertebrei;
–alta posterioară, reprezentând arcul vertebrei, alcătuit din două lame osoase(laminae arcus
vertebrae), pe care se fixează apofizele articulare (superioare şi inferioare),şi cele musculare
(transversale şi spinoasă).
Legătura celor două părţi are loc prin intermediul pediculilor arcului vertebral.
Canalul vertebral
Gaura vertebrală este cuprinsă între arc şi corp. Prin suprapunerea vertebrelor se
formează canalul vertebral, care adăposteşte măduva spinării, acoperită de meninge. Canalul
vertebral se continuă în sus cu cavitatea neurocraniului, în jos se deschide cu hiatul sacral.
Diametrele canalului vertebral variază, ele sunt mai mari în regiunea cervicală şi lombară, în
raport cu mobilitatea mai mare a CV în aceste regiuni. În regiunea toracală, unde mobilitatea CV
este mai redusă, diametrele canalului vertebral sunt mai mici.
 Dimensiuni
CV o lungă coloană mediană, numită şi rachis, are o lungime medie egală cu 70 cm, la
bărbaţi fiind mai lungă cu cca 5-10 cm faţă de cea a femeii.
CV reprezintă 2/5 din înâlţimea unei persoane, iar 1/4 din lungimea rahisului este dată de
discurile intervertebrale.
Curburi
Datorită poziţiei verticale a corpului CV formează curburi în plan sagital şi frontal. Ele
conferă coloanei o mare elasticitate, favorizează menţinerea echilibrului şi atenuează şocurile pe
verticală.
– Curburile în plan sagital sunt orientate fie cu convexitatea înainte şi se numesc lordoze,
fie cu convexitatea înapoi şi se numesc cifoze. La CV aceste curburi sunt în număr de
patru: lordozele cervicală şi lombară, cifozele toracală şi sacrală.
– Curburile în plan frontal orientate cu convexitatea fie la stânga sau dreapta, se numesc
scolioze şi sunt mai puţin pronunţate ca cele în plan sagital. În mod obişnuit întâlnim: a)
curbura cervicală–cu convexitatea la stânga; b) curbura toracală–cu convexitatea la
dreapta; c) curbura lombară–cu convexitatea la stânga. Curbura toracală este primară,
fiind determinată de tracţiunea muşchilor mai dezvoltaţi la membrul superior drept;
celelalte curburi sunt compensatorii, având scopul de a restabili echilibrul corporal. La
“stângaci” curburile frontale sunt orientate în sens invers.
Discurile intervertebrale
Discurile intervertebrale reprezintă o formaţiune elastică şi flexibilă, datorită alternării
elementelor rigide osoase, vertebrele, cu elementele elastice, discurile intervertebrale.
Corpurile vertebrelor adiacente sunt unite prin intermediul a 23de discuri
intervertebrale şi a ligamentelor vertebrale longitudinale anterior şi posterior. Primul disc se
află între axis şi cea de a 3-a vertebră cervicală, iar ultimul între cea de a 5-a vertebră lombară şi
baza sacrului. Înălţimea discurilor este diferită de la o regiune la alta a coloanei: 5-6 mm pentru
cea cervicală, 2-3 mm pentru cea toracală şi 10-12 mm pentru cea lombară, constituind un
indicator direct proporţional al mobilităţii CV.

2. Anatomie funcțională [5,6]

Coloana vertebrală formează organul axial al corpului uman, structura heterogenă
complexă formată din succesiunea alternativă a 33-34 unități rigide - vertebrele și 23 unitați
deformabile - discurile.
Curburile fiziologice cresc cu până la 10 ori rezistenta in comparație cu o coloană
rectilinie.
 Noțiunea de segment de mișcare introdusă de Junghans în1950 a permis o abordare mai
functională a structurii complexe a coloanei vertebrale.
Un segment de mișcare este format de discul intervertebral cu ligamentele longitudinale,
articulațiile zygapofizare cu ligamentele aferente, metamerul medular cu perechea de nervi
spinali ce trec prin orificiile intervertebrale, spațiul dintre procesele spinoase și transverse.
Noțiunea a fost îmbunătățită de Schmorl, Schenk, Roaf ce adaugă structurile vertebro-
costale, musculare și vasculo-nervoase ce deservesc segmentul respectiv care devine segment
motor.
Cu excepția C2 si S1 fiecare vertebră deservește două segmente motorii succesive
reconstituind unitatea coloanei vertebrale ca organ axial, prin suprapunere de 23 de ori.
Funcțiile fiecărui partener în cadrul segmentului motor:
1. Corpul vertebral - asigură funcția statică de transmitere a sarcinilor spre etajele inferioare.
Prin geometria și dimensiunile sale se influențează direcția și amplitudinea de mișcare a
segmentului.
2. Discul intervertebral - elementul determinant al capacitații de mișcare a segmentului. Acesta
controlează spațiul intervertebral cu implicații asupra mobilitații segmentului, tensiunii
ligamentare necesare stabilitații segmentului , alinierii articulațiilor zygapofizare, diametrul
orificiului intervertebral. Răspunde la solicitări axiale, de încovoiere, de torsiune.
3. Articulațiile zygapofizare - definesc axe de mișcare si asigură producerea mișcarilor în direcții
preferentiale, diferite de la un segment la altul. Împreună cu discul intervertebral contribuie la
transmiterea forțelor de la un segment la altul.
4. Sistemul ligamentar - reprezintă aparatul pasiv de susținere și de stabilizare a segmentului
motor.
5. Spațiul dintre procesele spinoase și transverse - determină și limitează diferitele tipuri de
miscare in funcție de particularitățile regionale;
6. Nervii spinali - trec prin orificiile intervertebrale împreună cu arterele segmentare; constituie
suportul arcului reflex, prin care controlează gradul de contracție;
7. Mușchii care deservesc un segment - sunt mușchii autohtoni scurți ai schemei lui Braus
inserați pe două vertebre adiacente: intertransversali, interspinoși, rotatori, multifizi.
Din punct de vedere mecanic segmentul motor îndeplinește două funcții:
- funcția statică antigravitațională, de susținere și de transmitere a greutații segmentelor
corpului, permițând coloanei vertebrale realizarea poziției de ortostatism;
- funcția dinamică, de mobilitate prin care coloana vertebrală modifică activ poziția
segmentelor corpului și participă la realizarea locomoției.
 3. Biomecanica CV [1]
Mişcările CV se efectuează concomitent în articulaţia dintre corpurile vertebrale şi
articulaţia apofizelor articulare. Un rol important în mişcările CV îl are nucleul pulpos, el are
rolul unei bile, permiţând practic realizarea oricărui fel de mişcare.
Mişcarea intervertebrală este mică şi proprie, dirijată şi limitată. Prin însumarea deplasărilor
uşoare intervertebrale, accentuate pe discurile intervertebrale, se produce o mişcare amplă şi
vastă.
Mişcările CV:
1.Flexiunea(mişcarea de înclinare înainte) şi extensiunea(apecarea coloanei înapoi) în jurul
axului frontal;
2.Înclinarea lateralăîn partea dreapta sau stângă în jurul axului sagital;
3.Rotaţiase execută spre dreapta sau stânga în jurul unui ax vertical ce trece prin centrul
discurilor intervertebrale;
4.Circumducţiaeste mişcarea rezultată din executarea alternativă a mişcărilor precedente.
Mişcările CV sunt dependente de:
– înălţimea discului intervertebral (raportat la înălţimea corpurilor vertebrale);
– forma şi orientarea apofizelor articulare;
– forma şi orientarea apofizelor spinoase şi transversale.
Cea mai mobilă zonă a CV este segmentul cervical. Această particularitate este dată de
înălţimea discului intervertebral (raportul dintre înălţimea discului şi cea a corpului vertebral este
de 2 : 5), cât şi de plasarea feţelor apofizelor articulare în plan orizontal, ce permit realizarea
mişcărilor de alunecare în articulaţiile zigapofiziale.

4. Tabloul clinic [4]

Deseori, spondiloza cervicală nu prezintă simptome. În momentul apariției simptomelor, ele pot
varia în intensitate și pot include:
 dureri de gât – ele pot radia la nivelul umerilor și la baza craniului. Mișcarea gâtului poate
înrăutăți durerile, iar acestea se răspândesc de-a lungul unui braț sau spre degete. Acest lucru
este cauzat de presiunea și iritarea unui nerv care pleacă de la coloana vertebrală spre restul
corpului;
 dureri de cap;
 amorțeli și furnicături într-o anumită parte a brațului sau pe toată lungimea acestuia;
 rigiditatea gâtului, care apare după o noapte de odihnă.
Uneori, în cazul acestei afecțiuni se îngustează spațiul necesar măduvei spinării și a rădăcinilor
nervilor care provin din măduva spinării. În cazul în care rădăcinile nervoase sau măduva
spinării sunt presate, este posibil să apară furnicături, amorțeală, slăbiciune în brațe și picioare,
lipsă de coordonare și dificultăți în mers sau pierderea controlului vezicii urinare sau a
intestinelor.

5. Obiective kinetice
Primul și ultimul act al medicului și kinetoterapeutului în procesul asistenței de
recuperare funcțională este evaluarea. Inițial evaluarea este necesară pentru aprecierea deficitului
ce urmează a fi recuperat și a restantului funcțional pe care se bazează capacitățile si activitățile
pacientului, iar în final evaluarea apreciază rezultatele obținute prin aplicarea programului de
recuperare și concluzionează asupra măsurilor care se mai impun eventual în continuare.[3]
Ceea ce trebuie reținut este faptul că nici o evaluare care implică intervenția omului nu
poate fi în totalitate obiectivă. Totuși, pentru a scădea “doza” de subiectivism și pentru a
obiectiva cât mai mult evaluarea, este necesară o colaborare cât mai bună a echipei
multidisciplinare care trebuie să asigure succesul recuperării, iar kinetoterapeutul trebuie să ia în
considerare următoarele: să fie bine informat în ceea ce privește schema de evaluare ; să fie bine
antrenat în manevrele de evaluare si bun cunoscător al anatomiei, fiziologiei, fiziopatologiei,
psihologiei, etc.; să prezinte abilitate și mijloacele necesare în vederea obținerii unor date
relevante; să prezinte capacitate de analiză și interpretare a rezultatelor în mod corect.[3]

În kinetoterapie, programul kinetic, respectiv modul în care kinetoterapeutul își

desfășoară activitatea, se bazează pe diagnosticul funcțional, obținut prin cumularea
diagnosticului clinic (stabilit de către medicul specialist) cu rezultatele evaluării kinetice inițiale
(apanajul exclusiv al kinetoterapeutului). De fapt evaluarea kinetică inițială reprezintă primul
dintr-un șir lung de pași pe care kinetoterapeutul împreună cu pacientul, familia și toți ceilalți
factori implicați (medici, psihologi, logopezi, asistenți medicali, terapeuți ocupaționali, etc.) îl
vor parcurge împreună pentru aducerea celor cu nevoi speciale (dobândite la naștere sau pe
parcursul existenței lor) la parametrii funcționali normali sau cât mai aproape de normal și
implicit integrarea lor în societate.[3]

6. Program kinetic
Tratamentul kinetic în cazul spondilozei cervicale este alcătuit dintr-un program de
exerciții de recuperare medicală, alcătuit de un specialist în kinetoterapie.
Kinetoterapia acționează asupra cauzei bolii, ajutând la rehidratarea discurilor
intervertebrale și reprezintă singurul tratament medical care poate să învingă boala. Acest tip de
terapie ajută la creșterea elasticității musculare, la îmbunătățirea tonusului muscular și la
redobândirea mobilității articulare. Kinetoterapia acționează asupra efectelor negative ale
 osteofitelor și îmbunătățește starea generală a organismului. Pentru ca recuperarea să fie cât mai
eficientă, se recomandă ca ședințele de kinetoterapie să fie combinate cu masaj terapeutic.
În cazul spondilozei cervicale, exercițiile de recuperare trebuie efectuate într-o sală de
gimnastică medicinală, cu aparaturi corespunzătoare și sub supravegherea unui specialist.[4]
Exerciții de gimnastică medicală: [2]
I – din poziția decubit dorsal – cu genunchii îndoiți și tălpile pe sol :
 Ex. 1 – ducerea bărbiei la piept , fără ridicarea capului de pe sol ( împingerea bărbiei în sus ) –
de 10 ori;
 Ex. 2 – înclinarea capului spre dreapta și spre stânga cu tendința de a lipi urechea de umăr –
de 10 ori;
 Ex. 3 – rasucirea capului spre dreapta și spre stanga – de 10 ori ( mișcarea se realizează
descriind un arc de cerc cu bărbia, de la un umăr spre celălalt );
 Ex. 4 – ridică bărbia coborând umerii pe sol, apoi coboară bărbia cu ceafa lipită de sol și ridică
umerii de pe sol – de 8 ori;
 Ex. 5 – exerciții de ridicare a omoplaților și de coborâre a omoplaților ( cu ceafa lipită de sol,
cu capul în rotație și urechea pe sol se apropie bărbia de umăr, din rotație – dreapta apoi stânga
– se ridică ușor capul de pe sol cu bărbia proiectată înainte ) – toate de 10 ori;
 Ex. 6 – cu mâinile sub ceafă , ridică capul și întinde brațele – de 10 ori ;
II – din poziția decubit ventral ( culcat pe abdomen )– mâinile încrucișate sub bărbie:
 Ex. 1 – așezarea succesivă a bărbiei și a frunții pe mâini – de 10 ori ;
 Ex. 2 – ducerea bărbiei spre umarul stâng, apoi spre cel drept – de 10 ori;
 Ex. 3 – cu brațele întinse și fruntea sprijinită pe sol se ridică capul de pe sol, cu „dubla bărbie „
– de 10 ori;
III – din poziția decubit lateral:
 Ex. 1 – ridicarea capului cu tendința de a apropia urechea de umăr – de 8 ori ;
 Ex. 2 – capul sprijinit pe o mână , apăsarea capului in jos – de 8 ori;
* aceste exerciții se execută pe partea dreaptă și pe partea stângă
IV – exerciții de gimnastică medicală – corectivă:
 Ex. 1 – mers cu o carte pe cap – 10 m ;
 Ex. 2 – mers fandat cu un baston fixat la nivelul omoplaților – 5 m;
 Ex. 3 – cu bastonul ținut la spate de la capete , execută mers cu extensia brațelor și ducerea
bastonului înapoi – 10m;
 Ex. 4 – din mers , execută extensii a brațelor cu arcuire sus și lateral – de 10 ori pe distanță
de 8 – 10 m;
 Ex. 5 - cu bastonul ținut la ambele capete, execută ducerea bastonului sus , cu arcuirea
brațelor ( privirea urmarește bastonul ) – de 10 ori ;
 Ex. 6 – bastonul sprijinit pe omoplați , execută aplecarea trunchiului înainte la 40˚ – 50˚, cu
arcuire și capul sus – revenire – de 10 ori;
V - din poziția pe genunchi și sprijin pe palme (patrupedie ):
 Ex. 1 – îndoirea coatelor cu coborârea pieptului și ridicarea capului cu privirea înainte și
întinderea coatelor – de 10 ori;
 Ex. 2 – îndoirea coatelor cu ridicarea alternativă a unui picior întins înapoi – revenire – de 10
ori ( capul sus );
 Ex. 3 – ridicarea brațului și piciorului opus – revenire – de 10 ori, (se repetă cu membrele de
cealaltă parte ) – capul sus;
 Ex. 4 – mers în patru labe, cu capul sus și privirea înainte – de 10 ori.
Se vor evita exercițiile de flexie ale trunchiului și se va corecta permanent poziția spatelui, care
trebuie sa se mențină drept, cu umerii trași in jos și spre inapoi.
Exercițiile vor fi facute de 4 ori pe săptămână cu o zi pauză între ele ( o zi da , o zi nu ).
Dupa 30 de zile se vor face 2 ședințe pe zi cu două zile pauză ( de 3 ori pe săptămână ).
Funcție de simptome se va stabili programul pentru cea de-a III-a luna .
Nu se recomandă manipulari cu excepția tracțiunii usoare in ax(Sohier). În faza dureroasă se
folosește electroterapia antalgică. Se face masaj decontacturant .

7. Tratament complementar [7]

Tratamentul propriu-zis al spondilozei cervicale se face, atât intern cât și extern, însă
acesta va fi aplicat doar după o diagnosticare prealabilă complexă.
Tratamentul Intern
Pentru o refacere a cartilajelor cât mai rapidă și o mai bună lubrifiere vertebrală,
intervenim cu tratament antiseptic, antiinflamator și prin tratament cu celadrin.
Tratamentul Extern
Fizioterapia (electrostimulare, infraroșu), presupunctura, acupresura – 10-15 minute cu
ventuze magnetice pe punctele energetice și meridianele comune sunt cele mai întâlnite procedee
medicale în tratarea spondilozei cervicale. Se recomandă deasemenea masajul cervical, timp de
10 minute, până la nivelul coatelor, exercitiile de kinetoterapie și manevrele de vertebro terapie.
Tratarea spondilozei cervicale cu ajutorul ventuzelor magnetice.
Spondiloza cervicală simplă se poate trata prin acupresură cu ajutorul ventuzelor
magnetice. Pentru început vom folosi șase ventuze (patru albastre și două roșii) care vor fi
aplicate paralel, de-a lungul coloanei cervicale astfel: în primă fază aplicăm la baza capului
primele două ventuze albastre, imediat, sub venim cu cele două ventuze roșii, iar apoi în zona
dintre umeri și cap aplicăm ultimele două ventuze albastre. (foto 1- daca exista de la intalnirile
cu cititorii – poza schema cap si ventuze).
Spondiloza cervicală complexă, cea care se manifestă prin dureri de gât, se tratează prin
utilizarea a opt ventuze (patru albastre și patru roșii). Astfel, vom începe prin aplicarea primelor
două ventuze albastre la baza cefei, vom continua prin aplicarea pe gât a urmatoarelor două
ventuze roșii și a celor două ventuze albastre aplicate la baza gâtului. Vom termina procedura
prin aplicarea ultimelor două ventuze roșii pe fiecare omoplat la jumatatea umarului. Ventuzele
sunt de culori diferite roșu (+) și albastru(-), încărcate pozitiv respectiv negativ, care
interactiveaza intre ele. Efectul benefic al ventuzelor se manifestă prin crearea unui câmp
magnetic de autovindecare.

Alte forme de tratament sunt:

- fizioterapia - cum ar fi de exemplu terapia prin caldură pentru îmbunatațirea circulației
sangvine (cu ultrasunete) sau stimularea electrică nervoasă transcutanată;
- corsetele cervicale - care pot fi utilizate pe perioade scurte de timp în scopul ameliorării durerii
prin restricționarea mobilitații cervicale. Cu toate acestea, cercetarile au evidențiat faptul că
imobilizarea gâtului poate încetini procesul de recuperare dintr-un traumatism rezultat prin
mișcari excesive de pendulare a capului;
- elongare - o tehnică utilizată pentru întinderea și îndreptarea gâtului și relaxarea rădăcinilor
nervilor spinali. Aceasta poate fi utilizată în cazul în care nu există un risc de instabilitate la
nivelul gâtului.

Tratamente complementare și alternative

Metodele complementare si alternative de tratament sunt utilizate uneori pentru
ameliorarea durerii și refacerea mobilitații.
Acestea sunt:
- terapia manuală - ca de exemplu în cadrul tratamentelor chiropractice și osteopate. Terapia
manuală presupune de obicei efectuarea de către un practician experimentat a unor manevre de
rasucire, tracțiune sau împingere cu scopul de a realinia articulațiile și oasele. În timp ce
mișcarea de mobilizare usoară nu prezintă riscuri cunoscute, manipularea rapidă și cu forță a
gâtului, practicată de unii chiropracticieni este răspunzătoare de unele cazuri rare dar grave de
leziuni neurologice și chiar deces. S-a demonstrat că manipularea rapidă a gâtului poate cauza
leziuni ale arterelor vertebrale și hernii de disc, care pot avea ca rezultat producerea accidentelor
vasculare și instalarea invaliditații;
- Yoga - un program de exerciții care ajută la îmbunatățirea mobilității și a respirației,
diminuarea stresului și menținerea sanatății. Componentele de bază ale practicilor yoga sunt
reprezentate de respirația corect efectuată și adoptarea unei poziții adecvate;
- masajul - care presupune aplicarea unei presiuni la nivelul țesuturilor moi ale corpului (în
special la nivelul mușchilor) cu scopul de a reduce tensiunea și durerea, a îmbunatăți circulația și
a încuraja relaxarea;
- acupunctura - efectuată de obicei prin inserarea unor ace fine la nivelul pielii. Acupunctura
este utilizată pentru ameliorarea durerii și tratamentul multor afecțiuni.

Bibliografie

1. USMF “N.Testemiţanu” Catedra Anatomia Omului. Prelegere: ”Anatomia funcţională a

coloanei vertebrale”. lector A.Bendelic

2. E.Cristea: Terapia prin Miscare; ed Medicală

3. Scolioza - Evaluare si Tratament Kinetic.

https://biblioteca.regielive.ro/referate/medicina/scolioza-evaluare-si-tratament-kinetic-
292159.html

4. Spondiloza cervicală tratată prin kinetoterapie.

http://kinetoterapii.ro/afectiuni-tratate-cu-kinetoterapie/afectiuni-reumatologice-tratate-cu-
kinetoterapie/spondiloza-cervicala-tratata-prin-kinetoterapie.html

5. Traumatismele coloanei vertebrale.

http://www.creeaza.com/familie/medicina/TRAUMATISMELE-COLOANEI-
VERTEBR316.php

6. Dinu M. Antonescu - Patologia aparatului locomotor Vol. II, Editură Medicală

7. Durerea cervicală
http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiunile-coloanei-vertebrale/durerea-cervicala_1665