Sunteți pe pagina 1din 19

TUMORILE OSOASE

Tumori benigne - chist osos solitar


- osteom
- osteom osteoid
- fibrom, mixom, lipom, hemangiom.
Tumori benigne cu potenţial malign - tumora cu mieloplaxe
- condromul
- condroblastomul
Tumori maligne – primare - sarcomul osteolitic şi osteosclerotic
- condrosarcomul
- reticulosarcomul
- fibrosarcomul
- cloromul, cordomul, adamantinomul,
angiosarcomul, neurosarcomul,
hemangioepiteliomul
- secundare - prin contiguitate
- metastatice - hematogene
- limfatice
TUMORI OSOASE BENIGNE

Caractere generale:
 Se dezvoltă la orice vârstă, dar mai ales la tineri realizând
zone de osteoliză sau osteoscleroză bine delimitate;
 Evoluează lent;
 Subţiază corticala dar nu o rup, nu dau reacţie periostală, nu
invadează părţile moi;
 Nu recidivează după extirpare;
 Nu dau metastaze;
 Nu alterează starea generală a bolnavilor.
CHISTUL OSOS SOLITAR
OSTEOMUL
OSTEOMUL OSTEOID
ANGIOMUL OSOS
FIBROMUL OSOS
Chist osos
Chist osos

Osteom cranian
Angiom vertebral
TUMORI OSOASE SEMIMALIGNE

TUMORA CU MIELOPLAXE
(OSTEOCLASTOM)
Aspectul radiologic caracteristic:
 osteoclastomul central – apare ca o zonă de osteoliză epifizară cu
margini net delimitate spre partea sănătoasă a osului. Pe măsură ce se
dezvoltă, lăţeşte şi deformează epifiza, subţiază corticala dând osului un
aspect suflat. În interiorul osteolizei se găsesc travee osoase de diferite
mărimi care compartimentează cavitatea dând un aspect de bule de
săpun. Corticala nu este întreruptă, periostul nu este îngroşat şi nu sunt
invadate părţile moi atât timp cât tumora este benignă. Ruperea corticalei
este semn de degenerare malignă.

 osteoclastomul periferic se dezvoltă în corticală şi evoluează spre


centrul osului. Corticala este distrusă. Apare ca zonă de osteoliză septată
care rupe corticala şi în faza benignă. Seamănă cu osteosarcomul
osteolitic de care de multe ori nu poate fi diferenţiată radiologic.

 osteoclastomul cu puseuri osteolitice este forma în care septurile sunt


osteolizate rezultând o zonă de osteoliză chistică dar localizată în epifize.

 osteoclastomul cu fractură se prezintă ca o osteoliză septată cu fractură


pe os patologic
CONDROMUL

Tumoră benignă a ţesutului


cartilaginos care se dezvoltă fie
spre periferia osului
(eccondrom) fie central
(encondrom) localizată mai ales
pe metacarpiene, falange,
matatarsiene şi rar pe omoplat,
coaste, oase lungi. Localizările
pe oase lungi pot evolua
malign.
TUMORILE OSOASE MALIGNE PRIMARE

Caracterele generale ale tumorilor osoase maligne primare:

 se prezintă ca zone de osteoliză sau osteoscleroză difuz


delimitată care rup corticala, periostul şi prezintă
producţiuni osoase în părţile moi;
 apar mai frecvent la copii şi tineri, de sex masculin;
 prezintă dureri încă din stadiul incipient;
 sunt mai frecvente decât tumorile osoase benigne;
 cresc foarte repede, invadează ţesuturile din jur;
 dau metastaze ganglionare sau în alte organe;
 recidivează după extirpare;
 alterează starea generală a pacientului;
 histologic sunt formate din celule tinere, atipice, cu mitoze
numeroase şi cu potenţial mare de proliferare.
Osteosarcomul osteolitic
Zonă de osteoliză cel mai frecvent centrală sau periferică cu contur
neregulat care rupe corticala şi desprinde periostul sub formă de spicul
(pintene sarcomatos Kodman).
Osteosarcomul osteogenetic
În perioada avansată osteosarcomul are cinci forme radiologice:
1. forma osteolitică periferică – zonă de osteoliză periferică, de formă
neregulată, cu contur difuz ce rupe corticala. Osul din jur prezintă
osteoporoză .

2. forma osteolitică centrală – zonă de osteoliză centrală cu corticala


intactă iniţial şi distrusă ulterior.

3. forma osteosclerotică - zonă de osteoscleroză care îngroaşă şi


deformează osul. Ţesutul osos neoformat se dispune în mase
neregulate în părţile moi sub formă de spiculi perpendiculari pe os.

4. forma radiară - se caracterizează prin numeroşi spiculi dispuşi radiar


pe axul osului.

5. forma diafizară - prezintă, în stadiul incipient o îngroşare simetrică a


corticalei prin apoziţii periostale. Ulterior apar zone de osteoliză
alternante cu zone de osteoscleroză, asemănătoare cu cele din
osteomielită.
Osteosarcom osteogenetic

Osteosarcom osteolitic
SARCOMUL EWING

Numit şi endoteliom osos este un


reticulosarcom care se dezvoltă mai
frecvent la tinerii de sex masculin, între
10 – 20 – 30 ani.
Se localizează la nivelul oaselor lungi,
cu predilecţie în porţiunea medie a
diafizei.
Aspectul radiologic în stadiul incipient
nu este caracteristic. Apar zone de
osteoliză în compacta diafizară a oaselor
lungi cu diametrul în jur de 1 cm.
Diafiza se îngroaşă fuziform, tumora se
extinde, distruge corticala apoi
dezlipeşte periostul producâd periostoză
sub forma unor lame suprapuse.
Lamele osoase suprapuse sunt
asemănătoare foilor de ceapă
MIELOMUL MULTIPLU

Este o tumoră malignă a


celulelor plasmocitare. Există 3
forme clinico-imagistice
respectiv mielomul solitar,
mielomul multiplu şi forma
demineralizantă care pot fi de
fapt faze diferite de evoluţie a
aceleaşi boli.
TUMORILE METASTATICE OSOASE

Tumorile metastatice osoase se dezvoltă prin două modalităţi:


1. prin invadare de vecinătate (contiguitate);
2. prin diseminare la distanţă.
Metastazele osoase au ca punct de plecare tumorile mamare, prostatice, tiroidiene,
pulmonare, de tub digestiv.
Sunt multiple, mai rar unice. Ele se dezvoltă în orice parte a osului, în epifize,
metafize sau diafize dar sunt mai frecvente în oasele late – craniu, bazin, coloană.
Tumorile metastatice sunt de trei tipuri în funcţie de leziunile pe care le produc:
1. forma osteolitică se manifestă prin leziuni de osteoliză de diferite forme şi mărimi,
de cele mai multe ori cu contur difuz ce se pierde în ţesutul osteoporotic din jur.
Această formă se întâlneşte după cancerul de sân, plămân, uter, rinichi; diagnosticul
diferenţial se face cu mielomul multiplu, angiomul vertebral, tbc (întotdeauna prinde
articulaţia);
2. forma osteosclerotică se întâlneşte în cancerul de prostată, mai rar în cel mamar; se
localizează pe oase late – coloană, bazin, craniu. Oasele apar îngroşate, cu zone
osteosclerotice diseminate de formă rotundă sau neregulată având rezistenţa scăzută
cu fracturi. Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu unele distrofii osoase (boala
oaselor de marmură), sifilisul osos, tumori benigne osteosclerotice.
3. forma mixtă este cea mai frecventă. Pe acelaşi os apar atât zone de osteoliză cât şi
zone de osteoscleroză.
Metastaze osteolitice

Metastaze osteoblastice
RADIODIAGNOSTICUL AFECŢIUNILOR ARTICULARE

ARTRITELE
Artritele acute
Artritele cronice

Poliartrita reumatoidă

Este mai frecventă în ţările cu temperatură joasă şi umiditate mare.


Leziunile apar iniţial la sinovială de unde se extind la capsulă,
cartilagii şi suprafeţele osoase articulare.
Radiologic:
- în primele luni radiografiile sunt normale
- ulterior apare o tumefiere a părţilor moi, osteoporoză
segmentară care se va însoţi de mici zone de osteoliză (geode)
subcondrale în epifize
- prima geodă apare în epifiza stiloidă a ulnei
- spaţiul articular se îngustează şi, în final apare anchiloza
carpului sau tarsului. - articulaţiile degetelor se deformează, apar
subluxaţii datorită sclerozei inegale a ligamentelor
- aspect de mână de ghiară, degete în ciocan, deviaţie cubitală,
mîna în cap de lebădă.
Spondilita anchilopoetică
- apare la tineri între 20 – 30 de ani, mai frecvent la sexul masculin
Semnele radiologice
- radiografia articulaţiilor sacroiliace evidenţiază osteoporoza
subcondrală a suprafeţelor articulare care devin neregulate, cu limite
şterse, difuze cu spaţiul articular lărgit.
- ulterior apare osteoscleroză a suprafeţelor articulare, spaţiul se
îngustează până la anchiloza completă sacroiliacă, leziunile sunt
bilaterale simetrice.
- la nivelul coloanei lombare, dorsale şi cervicale corpii vertebrali devin
osteoporotici, se remodelează, marginile anterioare devenind drepte
- la început se calcifică apoi se osifică inelele fibroase discale realizând
punţi osoase fine intervertebrale (sindesmofite).
- spaţiile intervertebrale apar astfel închise lateral, coloana în ansamblu
luând aspectul de „trestie de bambus”.
- calcificarea ligamentelor interspinoase, a ligamentelor galbene şi a
articulaţiilor interapofizare realizează semnul celor 3 linii de tramvai
- calcificării ligamentului vertebral comun anterior şi posterior şi
coloana poate lua 2 forme:
- forma rectilinie (Strümpel-P.- Marie), coloana este dreaptă şi rigidă.
- forma cifotică (Bechterew) se caracterizează printr-o pronunţată
cifoză dorsală cu rigiditatea coloanei.
Spondilita anchilopoetica

Coloana de bambus
ARTROZELE
Artrozele apar ca urmare a degenerării cartilajului articular şi iau
naştere în urma tuturor proceselor patologice care pot distruge acest
cartilaj: microtraumatisme, diferite tulburări de statică, hemoragii
articulare, hiperemie, tulburări endocrine, tulburări metabolice.

Semnele radiologice ale artrozelor sunt:


 pensarea spaţiului articular,
 osteoscleroza suprafeţelor articulare cu osteoporoza subcondrală
 osteofite marginale
 suprafeţele articulare osoase se deformează, se turtesc, îşi pierd forma
anatomică normală
 în spongioasă apar deseori formaţiuni chistice.
Artroza se localizează mai frecvent la nivelul articulaţiilor mari: coxo-
femurală, genunchi, coloană vertebrală însă se pot dezvolta şi la
articulaţiile mici.
Artroza coxo-femurală (coxartroza)
Artroza genunchiului (gonartroza)
Spondilartroza
Coxartroza

Gonartroza Spondiloza lombara