Semiologie

Cap 1: Manifestări de boala

Simptomatologie : o manifestare subiectiva a bolii a pacientului care îl
aduce la doctor
ex: durerea de cap, vertijul (amețeala), astenie(stare de somnolenta,
lipsa de energie)

Semn: o manifestare obiectiva a bolii ce poate fi observată și de medic

dar și de pacient
ex: cicatrice, icter, edem(umflatura), eritemtegumentar (roșeața
tegumentelor), cianoza (vânătaia, culoarea albastruie a tegumentelor),
obezitatea.

Cap 2: Foaia de observatie

Def: Reprezintă un document medical legal ce cuprinde manifestările
bolii și investigațiile paraclinice.

Aceasta cuprinde:
1. Date generale despre bolnav (adresa,vârsta,sex)
2. Anamneză are loc printr-un dialog dirijat: motivele internării,
istoricul simptomelor, condiții de viața și de munca
3. Antecedente personale
4.Starea prezenta (aceste date se obțin in urma examenului obiectiv ⬇)
Etapele examenului obiectiv:
⁃ inspecția
⁃ ascultatia
⁃ palparea
⁃ percuția

5. Epicriza reprezintă un rezumat al datelor despre boala și concluziile

finale.

Factorii de realizare a anamnezei:

⁃ discuția sa fie privată
⁃ discuția sa se desfășoare intr o camera separată
⁃ medicul trebuie sa câștige încrederea pacientului
⁃ aspectul medicului trebuie sa fie unul îngrijit
⁃ sa nu existe factori perturbatori (telefon etc)
⁃ se evita poziția de culcat dorsal a bolovanului pentru a nu se crea
senzația de dominare

Cap 3: Examenul obiectiv

Acesta urmează anamnezei și cuprinde manevrele folosite și totalitatea
datelor descoperite de medic la examinarea bolnavului. Scopul acestuia
este de a evidenția modificările anatomice sau funcționale produse de
boala.

Regulile examenului fizic:

1. Examenul fizic trebuie sa fie complet
2. Nu ne limitam la examinarea unui singur tegument
3. Începe din clipa in care vedem persoana
4. Medicul trebuie sa explice bolnavului întotdeauna ce urmează sa
facă
5. Confortul bolnavului atât fizic și psihic
6. Încăperea in care bolnavul este examinat trebuie sa fie încălzită
7. Confortul medicului
8. Asigurarea posibilităților de examinare (camera aerisita, luminata,
dezinfectata)

Cap 4: Atitudinea pacientului

1. Normala-activa
2. Pasiva
3. Forțată: imprimată de durere

⁃ Ortopnee : sezand la marginea patului, sprijinit in mâini, astm

bronșic
⁃ Decubit lateral: pe partea sănătoasă in pleurizie uscata,iar pe cea
bolnava in pleurizie lichidiana
⁃ Decubit ventral cu palmele apăsate in regiunea epigastrica in cazul
ulcerului duodenal
⁃ Rugăciune mahomedana - pericardita lichidiana
⁃ Cocos de pușca - meningita

Cap 5: Fetele Pacientului

1. Pletorica ( rosu aprins, obezitate)
2. Vultuos (pneumonie, congestionat)
3. Mitral (cianoza buzelor și a pomeților in contrast cu palporea din
jur)
4. Cushingoida (fata rotundă cu trăsături șterse, la femei apare
hirsutismul)
5. Hipertiroidiana (privire strălucitoare, hipersecreție lacrimala)
6. Hipotiroidiana ( fata buhăită )
7. Hipocratica (palid, pământul cu ochii înfundați in orbite)
8. Acromegalica (exagerarea proeminentelor osoase, nas mare)
9. Lupică ( inflamatie a vaselor limfatice in forma de fluture pe nas și
pomeți)
10. Icoana bizantina ( inexpresivă, buze și nas subțiri)
11. Rinofima ( nas mare, deformat)
12. Parkinsoniana ( inexpresivă, clipit rar, privire fixa)

Cap 6: Tipurile constituționale

1. Normostenic - proporții armonioase
2. Astenic - persoane înalte cu țesut muscular și adipos redus
3. Hiperstenic - predomina dimensiunile transverse.
• Formula lui Broca : Gi = H(cm) - 100

Clasificarea modernă:
• Obezitate androida - frecventa la barbati, depozit adipos in
jumătatea superioară a corpului (ceafa, torace, abdomen)
• Obezitatea ginoida - frecventa la femei, depozit adipos in
jumătatea superioară a corpului (fese, coapse, solduri)
• Obezitate mixtă

Cap 7. Examenul Tegumentelor

Modificări patologice:
1. Palorea: anemii, leucemii, neoplazii
2. Roșeața: vasodilatație cutanată sau creșterea cantității de Hb
3. Discromii: a) hipercromii
b) hipo și acromii albinism,vitiligo

7.1.Cianoza reprezintă colorarea in albăstrui a pielii și mucoaselor prin

creșterea de hemoglobin redusă.
1. Cianoza periferica(determinata de creșterea consumului de
oxigen in caz de stază)
⁃ Venoasa
⁃ Arterială
⁃ Stază capilară și venoasa

2. Cianoza centrală ( formată din deficitul de oxigenare a sângelui la

nivel central)
Apare in:
⁃ Afecțiuni cardiace
⁃ Afecțiuni respiratorii

3. Cianoza Mixtă

7.2.Icterul -> reprezintă modificarea de culoare a pielii determinate de

depunerea in tegumente și mucoase a bilirubinei.

7.3.Edemul-> reprezintă acumularea de lichid in țesutul celular

secundar
Semnul Godeului -> depresiune ce apare la un plan osos ( de obicei
tibial sau maleolar) cu revenire treptata după încetarea compresiunii.

Cap 8.Tipurile de edem

1. Edemul cardiac ( in insuficienta cardiac dreapta): alb, devine
cianotic, itial moale, devine dur, nedureros
Mecanism: creșterea presiunii venoase cu creșterea presiunii
hidrostatice
2. Edemul renal: alb, moale, nedureros
Mecanism:creșterea permeabilități capilare, hipoalbuminemie
3. Edemul hepatic: alb, moale Mecanism: hipoalbuminemie,
hyperaldosteronism
4. Edem carential: alb, moale, nedureros
Mecanism: hipoalbuminemie
5. Edem endocrin: edem extins, alb-palid, la fata cushingoida
6. Edem limfatic: alb, dur, nedureros, neinflamabilă
7. Edem alergic: erupții urticariene, mâncărimi, deseori la nivelul
fetei
8. Edem inflamator: rosu, cald, dureros
9. Edemul venos: apare in tromboflebită, edem alb, dureros

Cap 9.1.Leziunile elementare ale pielii

1. Macula - reprezintă o pata produsă prin schimbarea culorii
tegumentului pe o zona limitată
2. Papula - o leziune solida, proeminentă, de dimensiuni mici
3. Nodul - o leziune mai mare decât papula
4. Vezicul - o leziune cu conținut lichidian mai mare
5. Bula - o leziune cu conținut lichidian și mai mare
6. Pustula - o leziune cu conținut purulent, rezulta din transformarea
veziculelor/bulelor
7. Ulcerația - pierderea de substanța cutanată
8. Crustele - deșeurile cutanate ce acoperă ulcerațiile

9.2. Leziuni cutanate vasculare

1. Angiomul - reprezintă o tumoare benignă formată prin
aglomerarea unor mici vase arteriale dilatate
2. Telangiectaziile - sunt dilatații ireversibile ale vaselor articulare
cutanate mici, cu aspectul unor firisoare liniare, apare pe trunchi/fata
3. Angioame - arachneiforme sunt formațiuni ca un angiom central
mic, rosu aprins înconjurat de telangiectazii
4. Talengiectazia - ereditară (Boala Rendu-Osler) este o boala
genetica cu numeroase angioame mici

⁃ Epistaxisul - sângerări nazale

⁃ Hemoptizie - tuse cu sânge
⁃ Hematemeza - vărsături cu sânge
⁃ Malena - sânge digerat
⁃ Hematuria - sânge in urina

9.3.Hemoragii cutanate
⁃ Petesii - hemoragii mici, punctiforme
⁃ Echimze - plăgi hemoragice mari
⁃ Gingivoragie - sângerări gingivale
⁃ Menometroragie - sângerări uterine

Cap 13. Examenul ganglionilor superficiali

1. Inspectia
2. Palparea – normal nu se palpeaza, la persoane foarte slabe se
pot palpa cei cervicali, axilari sau inghinali
Grupele ganglionilor superficiali sunt:
 Occipitali
 Retrouriculari
 Submandibulari
 Submentorieri
 Laterocervicali
 Supraclaviculari
 Axilari
 Inghinali
 Poplitei
Cap 14. Examenul ochilor
1. Exoftalmie – proeminenta globilor oculari
Boli endocrine : Basedow
Boli neendocrine: tumori intracraniene
2. Enoftalmia – infundarea globilor oculari in orbite
3. Nistagmus – instabilitate motorie involutara a globilor oculari

Modificari de culoare la nivelul ochilor:

1. Galbeni – icter
2. Rosii – inflamatii locale
3. Modificari la nivelul corneii
4. Inel Seni(gerontoxon) – depunerea de lipie

Modificari ale pupilei:

1. Mioza – micsorarea pupilei
2. Midriza – marirea pupilei
3. Inegalitate pupiliara: sifilis gr III

Cap 15. Examenul sistemului osteoarticular

Simptome:
1. Durerea: mai intens in artrite acute decat in artroze
2. Redoarea: rigiditate dureroasa care jeneaza miscarea imobilizand
temporar articulatia
3. Impotenta functionala: partiala in artroze si totala in artrite

Examenul obiectiv:
1. Inspectia si palparea regiunii articulare afectate, comparative cu
regiunea simetrica
 2. Se urmaresc: aspect general, modificari ale tegumentelor partilor
moi periarticulare, muschi, tendoane, atitudini vicioase antalgice
(cifoza, lordoza, scolioza)
3. Se examineaza miscarile active efectuate la cerere de catre bolnav
si apoi se incearca precaut, miscari pasive efectuate de medic,
urmarind: aparitia durerii, amplitudinea miscarii, aparitia de
cracmente.

Mobilizarea se contraindicia in:

 Artrite acute
 Hemartroza hemofilica
 Artropatii prin fractura
Capitolul 16. Examenul coloanei vertebrale
A. Cifoza dorsala -> O curbura spre anterior, cand aceasta curbura a
toracelui creste dincolo de limitele unghiului Cobb ( 20-40 grade
de la T2-T12) apar complicatiile. Compensator se pot asocia
hiperlordoza cervicala si lombara, cu concavitatea spre posterior.
B. Scolioza -> Este o deviere laterala a coloanei in plan frontal.
Scolioza este o afectiune a coloanei vertebrale, mai exact o
inclinare sau o curbura laterala/totala si dupa forma poate fi
clasificata in:
- Scolioza in C – atunci cand curbura este total spre dreapta sau
spre stanga
- Scolioza in S – cu doua curburi, acestea alternand de o parte si de
alta a coloanei vertebrale, pentru a gasi un echilibru.

Dupa cauza aparitiei bolii, scolioza poate fi:

- Scolioza functionala - atitudine, postura defectuoasa
- Scolioza structurala – cauze neurologice, musculare, genetice
- Scolioza statica – deformare a bazinului sau inegalitatea
membrelor inferioare
- Scolioza patologica – determinata de rahitism, poliomielita

In tratamentul scoliozelor se urmareste:

1. Eliminarea posturii vicioase
2. Constientizarea posturii corecte
3. Stabilizarea coloanei
4. Corectarea curburii
5. Eliminarea durerilor si a contracturilor musculare
paravertebrale
 6. Tonifierea spinalilor dorso-lombari
7. Reducerea gibozitatii
8. Detorsionarea vertebrelor
9. Redresarea bazinului si a centruii scapulare
10. Stimularea de secretie de lichid sinovial intra-articular
11. Deprinderea unei respiratii corecte si prevenirea
compensarii curburii principale

C. Lordoza -> reprezinta o deviatie a coloanei vertebrale, in plan

sagital cu concavitatea indreptata spre posterior, prin accentuarea
curburilor fiziologice.
Lordoza sau “spatele in sa” este un termen medical folosit pentru
a descrie curbura anterioara a unei portiuni a coloanei vertebrale.

Cauzele comune ale lordozei excesive includ:

- slabirea muschilor spatelui
- grasime viscerala crescuta
- sarcina

Cap 17. Artritele

Artritele -> pot fi definite ca inflamatii articulare, prezentand semnele
sindromului inflamator: durere, eritem, cresterea temperaturii locale,
edem, impotenta functionala.
1. RAA ( reumatism polarticular acut): la 7-14 dupa o angina
streptococica, cuprinde articulatiile mari, fugace, asimetic. Se
asociaza cu febra si cardita
2. Afectiuni reumatismale inflamatorii: exemplu in poliartrita
reumatoida
 3. Afectiuni nereumatismale: exemplu in TBC

Cap 18. Artrozele

Artrozele -> sunt afectiuni degenerative articulare. frecvente la
persoanele in varsta de peste 40 de ani. Artroza reeprezinta cea mai
frecventa suferinta reumatismala ce afecteaza persoanele adulte si
varstnice si totodata principala cauza de dizabilitate la acestea din urma.
Boala artrozica afecteaza intial cartilajul articular, pe care il degradeaza
ca urmare a stresului mecanic si modificarilor biochimice si evolueaza cu
afectarea celorlalte componente ale articulatiei.

Factorii de risc:
- Varsta
- Ereditatea
- Obezitatea
- Traumatismele
- Suprasolicitarea articulatiei
- Bolile de nutritie si endocrine
- Afectiuni reumatologice

Artroza se manifesta clinic prin:

- Durere cu caracter mecanic
- Meteorosensibilitate
- Redoare articulara
- Mobilitate limitata la nivelul articulatiei
- Zgomote – cracmente in articulatie, mobilizare
 Genunchi: Gonartroza
Gonartroza sau osteoartrita articulației genunchiului este o boală
degenerativă a articulațiilor, provocată de degenerarea cartilajului
până la distrugerea completă a acestuia, având ca rezultat
deformarea articulației; astfel, reacțiile inflamatorii mai puțin
severe sunt fenomene secundare, apărute din procesele de
degenerare Procesul de distrugere a cartilajului articular are ca
rezultat treptat creșterea anormala a țesutului osos în zona
articulației genunchiului, care, la rândul său, duce la deformarea
articulațiilor. Durerea este localizată mai ales în partea din față
sau mediană a articulației genunchiului. Durerea care apare in
timpul mișcării il face pe pacient să evite mișcarea membrului
afectat prin limitarea activității sale fizice și profesionale, ceea ce
duce la restricționarea mobilității.

 Soldul: Coxartroza
Şoldul este articulaţia dintre bazin si coapsă. Articulaţia este
formată din capul femural, care are forma sferică, şi cavitatea
acetabulară. Între cele două există un strat protector de ţesut
cartilaginos care actionează ca un tampon şi care asigură mişcarea
netedă şi uniformă a articulaţiei. De-a lungul anilor, acest tesut se
poate deteriora. Coxartroza este reprezentată de degradarea
lentă, progresia ireversibilă a cartilajului articular de la nivelul
şoldului. Coxartroza principala: Acest tip de coxartroză de obicei
apare după vârsta de 60 de ani, are o progresie mai lentă şi
afectează în principal ambele articulaţii, deşi se poate să fie
afectată şi doar una dintre articulatii. Factorii indirecţi care
determină formarea osteoartritei la nivelul şoldului includ stilul de
viată, impactul factorilor de mediu şi predispoziţia genetică.
Coxartroza secundara: Aceasta reprezintă 52% dintre cazurile de
 boală degenerativă a articulaţiei şoldului. Apare ca urmare a unor
defecte congenitale (la naştere) sau dobândite, precum: displazia
congenitală de şold, hipoplazia unghiului acetabular, afecţiuni
determinate de modificarile unghiului de înclinaţie a colului
femural faţă de diafiza femurală - coxa vara sau coxa valga.

 Articulațiile mâinii și piciorului: noduli Heberden și nodulii

Bouchard la nivelul degetelor mâinii:
Nodulii Heberden reprezintă creșteri osoase care se dezvoltă la
nivelul articulațiilor interfalangiene (articulațiile de la nivelul
degetelor). Acești noduli au fost numiți dupa William Heberden, un
medic englez ce a trăit între anii 1710-1801. Cel mai frecvent loc de
apariție al nodulilor Heberden este reprezentat de articulațiile
interfalangiene distale. Afecțiunea similară situată la nivelul
articulațiilor interfalangiene proximale poartă numele de noduli
Bouchard Nodulii Heberden se dezvoltă doar la persoanele care au
osteoartrită (artroză), fiind unul dintre cele mai evidente semne ale
bolii avansate. Osteoartrita reprezintă o afecțiune degenerativă a
oaselor ce provoacă durere, rigiditate și disconfort. Cauza exactă a
osteoartritei nu este cunoscută.

Fiecare articulație din corp are un strat de cartilaj ce ajută la

protejarea oaselor.
Osteoartrita este o afecțiune ce determină ca acest inveliș din
cartilaj să se degradeze treptat, permitând oaselor ce formează
articulațiile să facă contact direct între ele. Artroza apare în mod
obișnuit la nivelul articulațiilor genunchilor, șoldurilor, coloanei
vertebrale și a degetelor. În timp, oasele acestor articulații se pot
deteriora din cauza contactului direct dintre ele.
 Corpul reacționează la aceste leziuni prin dezvoltarea de noi
formațiuni osoase

• La nivelul policelui: rizartroză

Artrita de la baza degetului mare, sau rizartoza, este o problemă
foarte frecventă. Constă în degenerarea articulației și deteriorarea
cartilajului. Acest cartilaj acționează ca o pernă pentru articulație și
cu uzura poate duce la contactul osului pe os.
Această artrită poate duce la durere minimă și la pierderea funcției,
la dureri severe și incapacitatea de a face în fiecare zi activități cu
mâna respectivă.
O orteză care limitează mișcarea articulației bazale a degetului mare
poate scădea durerea și va permite articulației să se odihnească și să
își mai revină.

Capitolul 19. Examenul musculaturii.

Subiectiv -> Mialgii: în boli febrile, colagenoze, afecțiuni reumatice,
trichineloză, deshidratări

Obiectiv:
1. Atrofii: pierderea de masă musculară;
2. Hipertrofii: creșterea masei musculare;
3. Contracturi
4. Retracții
5. Retracția aponevrozei palmare Dupuytren: în hepatite cronice;
6. Spasticitate musculară ;
7. Hipotonie musculară.
Tulburari ale motilitatii:
1. Pareze și plegii (paralizii): scăderea/respective abolirea contracțiilor
voluntare ale
mușchiului. Sunt cele mai frecvent expresia unor afecțiuni ale
sistemului nervos;
2. Mioclonii: contracții bruște, secvențiale ale unui mușchi sau ale unui
grup de mușchi;
3. Crampe musculare: contracții tetanice, prelungite, ale unui grup de
mușchi după
solicitări prelungite ( exemplu: crampa scriitorului ).
Sindromul febril:
Este caracterizat prin:
• creșterea termică
• frisoane
• astenie
• transpirații
• polipnee
• sete
• tahicardie
• oligurie
• temperatura normală: 37 C axillar și bucal, 37,5 C rectal
• variații diurne: valori minime dimineața (3-6), maxime seara (18-21)
• urmărirea curbei febrile presupune minim 2 termometrizări zilnic