 durerea toracică, ce poate avea diferite cauze

 edemul pulmonar acut.

 Reprezintă una din cele mai frecvente probleme
care apar în cadrul urgenţelor.
 Cauzele acesteia pot fi foarte multe iar unele pot
avea o evoluţie gravă în absenţa tratamentului şi
de aceea trebuie realizat un diagnostic rapid iar
tratamentul să fie imediat şi corespunzător.
 Bolile cardiace ischemice reprezintă princiala
cauză de deces în tările industrializate.
 Durere retrosternală, caracter de
constrictiv(gheară) sau senzaţie de presiune sau
arsură .
 Iradierea tipică este în umărul, braţul , antebraţul
stâng şi ultimele două degete
 Iradierea atipică poate fi în umărul drept sau
stâng, baza gâtului, hemimandibul stângă, dinţi şi
umărul stâng.
Durerea apare:
 la efort
 după fumat excesiv,
 surescitare psihică
 prînzuri copioase,

 Are durată de câteva minute şi cedează la repaus

sau administrarea de nitroglicerină sublingual.
Durerea nu este influienţată:

 de mişcările respiratorii
 de tuse
 nu este provocată de anumite mişcări ale
corpului.
 o angină pectorală recent instalată
 accentuarea acuzelor unei angine pectorale
anterior stabile( durere anginoasă la eforturi
mai mici sau care apare mai frecvent)
 o angină pectorală de repaus
 A. pectorală cu durată peste 15 minute.
 Se poate însoţi de stare de rău, transpiraţii, astenie
majoră, aritmii.
 Apar modificări pe electrocardiogramă iar în ser
nu există marcheri de necroză miocardică.
 În 15-20% din cazuri apare în decurs de 2-4
săptămâni trecerea spre un infarct miocardic
manifest.
 Este produs de o tromboză coronariană care
produce o oprire a fluxului coronarian iar în
lipsa tratamentului se produce necroză
miocardică.


Durerea are caracter:

 de lovitură de pumnal,
 localizare şi iradiere asemănătoare cu cea din
angina pectorală
 durata este mai lungă, peste 30 minute şi
cedează mai greu sau nu răspunde la
nitroglicerină.
Durerea este însoţită de:

 anxietate
 senzaţia morţii iminente
 agitaţie, astenie marcată.

 Se estimează că produce 7.2 milioane de

decese anual în întreaga lume.
 dureri toracice localizate, influenţate de
respiraţie.

 Apar secundar unor afecţiuni pulmonare de

tipul: pneumonie, tuberculoză, infarct
pulmonar, carcinom bronşic.
Se caracterizează prin:

 dispnee care se instalează acut

 fără stază pulmonară pe radiografia toracică
 dureri mai ales în expir
 tuse iritativă, tahicardie.


 apar semne de tromboză cu diametre diferite
ale membrelor inferioare şi durere la presiune

 în caz de embolii masive se produce scăderea

tensiunii arteriale şi pierderea conştienţei.
 în anamneză se descriu deseori factori de risc
pentru ateroscleroză.

 Frecvent este asimptomatic dar poate evolua

cu: tuse, dispnee, disfagie, în caz de iritaţie
nervoasă pot apare dureri dorsale.
 tabloul clinic este grav

 apare brusc după efort sau după tuse

dureri atroce cu iradiere în braţe, spate,
abdomen sau membre inferioare.

 În anevrismul de aortă abdominală apare

abdomenul acut.
 durerea este asemănătoare cu cea din infarct
miocardic

 evoluţia durerii este în crescendo, cu

modificarea localizării

 simptomatologie de şoc.
 prin iritaţia unuia sau mai multor nervi
intercostali se declanşează durerea în teritoriul
aferent

Apare frecvent în:

 herpes zoster
 boli reumatice, costale,
 modificări ale coloanei vertebrale.
Durerea:

 este accentuată

sau

 declanşată de palparea zonelor de emergenţă a

nervilor intercostali;
 mialgii şi iritaţii nervoase degenerative ale
coloanei vertebrale care apar după repaus
prelungit în pat şi independent de efort.
 pericardita
 prolapsul de valvă mitrală
 tulburările de ritm tahicardice,
 valvulopatiile aortice
 criza hipertensivă
 esofagita de reflux
 ulcerul gastro-duodenal
 pancreatita acută.
 Ischemia miocardică apare:

 datorită unui flux coronarian redus parţial sau

total

 de obicei ca urmare a obliterării unuia sau mai

multor artere coronare printr-un tromb sau
placă ateromatoasă.
 Dezechilibrul între nevoia de oxigen a
miocardului şi aport este dependent de:
 gradul de obstrucţie coronariană
 vasul sau vasele implicate
 circulaţia colaterală
 efort

Se poate manifesta ca şi angină pectorală sau

infarct miocardic.
 fumatul
 hipertensiunea arterială
 hiperlipemia
 diabetul zaharat
 stressul vieţii moderne
 vârsta
 sexul masculin
 antecentele heredocolaterale cardiace,
 obezitatea
 dieta bogată în grăsimi, probabil şi glucide,
 efortul fizic şi intelectual excesiv
 consumul caloric exagera
 sedentarismul, precum
 unele leziuni valvulare.
 Boala coronariană ischemică se poate
manifesta:
 sub forma dureroasă (angina pectorală
stabilă, angina pectorală instabilă, infarctul
miocardic)
 sub formă nedureroasă( cardiopatia ischemică
silenţioasă, infarctul miocardic indolor, diferite
aritmii).
 Stressul emoţional şi utilizarea anestezicelor loco-
regionale cu adaos de substanţe vasoconstrictoare
sunt deosebit de periculoase la pacienţii cu
maladii coronariene.
 Ele favorizează apariţia spasmelor şi
vasoconstricţia prin creşterea cantităţii de
catecolamine endogene şi exogene;
 Infarctul miocardic prezent în ultimele 2-3 luni
constituie contraindicaţie relativă pentru un tratament
stomatologic;
 Medicul cardiolog este solicitat să îşi dea acordul
pentru îngrijirile stomatologice chiar pentru pacienţi
din grupele I şi II de risc Goldmann, să evalueze
starea pacientului precum şi medicaţia perioperatorie;
 Medicul stomatolog trebuie să aibă grijă şi să
verifice ca aceşti pacienţi să aibă asupra lor
medicaţia obişnuită: coronarodilatatoare
(Nitroglicerina, Isodinit, etc), antihipertensive
(Nifedipin, betablocante);
 Trebuie apreciat efectul medicamentelor pe care
aceşti pacienţi le iau în mod cronic, în special
antiagregantele plachetare şi anticoagulantele;
 Chiar pentru intervenţii dentare de rutină pacientul este
bine să fie premedicat cu sedative, tranchilizante minore
pentru diminuarea stressului emoţional;
 Se recomandă crearea unei atmosfere calme şi relaxante
pentru pacient în sala de aşteptare şi în cabinet.
 Se evită zgomotul, agitaţia, mirosuri neplăcute, manopere
brutale, dureroase, traumatizante.
 apariţia dispneei, a sincopei, a hipotensiunii, a
tahicardiei sau a unui puseu hipertensiv.
 anunţarea salvării tel. 112;
 administrarea de oxigen pe sondă nazală, 4-6 l/min;
 Administrarea de Nitroglicerină 1 comprimat de 0,5 mg
sublingual care se poate repeta la 5 minute sau
Nitrolingual spray (2-3 pufuri în inspir) la fiecare 2- 5
minute.
 Efectele secundare pot apărea: cefalee, ameţeli, tahicardie,
hipotensiune;
 Întreruperea sau terminararea cât mai rapidă a
tratamentului stomatologic;
  
 în suspiciunea de infarct miocardic acut: antiagregant
plachetar Acid acetilsalicilic (Aspirina) 500 mg iv sau
po sau ticlopidina (Ticlid) 250 mg p.o. sau abciximab
i.v.;
 În tahicardie şi hipertensiune: Metoprolol 1 mg i.v. ,
titrat în funcţie de efect până la 5 mg iv.;
 În unele situaţii se poate administra sublingual o tabletă
de Nifedipina( Adalat, Corinfar) dacă nu avem la
dispoziţie Nitroglicerină comprimate sau spray şi mai
ales dacă pacientul prezintă valori tensionale crescute;
 Control permanent al pulsului, tensiunii
arteriale, respiraţiei;

 Aşezarea în poziţie orizontală a pacientului în

caz de hipotensiune severă sau şoc cardiogen şi
semişezândă în caz de edem pulmonar .
  
Dacă durerea retrosternală continuă după 3 doze
de nitroglicerină (medicamentul de elecţie al
crizei de angină pectorală) sau după 20 min de la
debut trebuie să ne gândim la un infarct
miocardic acut sau la o angină pectorală instabilă.
 Salvarea sau alte unităţi mobile de prim ajutor SMURD
trebuie chemate de urgenţă deoarece pacientul va fi
internat într-o clinică de specialitate sau ATI;
 se asigură abordul venos;
 Oxigenoterapia este obligatorie;
 Administrarea de nitroglicerină în perfuzie continuă 5-
120µg/ min, sub controlul tensiunii arteriale; metoprolol
dacă nu există hipotensiune arterială;
 Calmarea durerii cu Mialgin 50-100 mg
intramuscular, morfină 5- 20 mg im sau titrat 2-4
mg i.v., Fortral 30 mg pe cale intramusculară sau
diluat i.v.;
 Combaterea anxietăţii şi asigurarea stării de
confort psihic folosind sedative şi hipnotice de
tipul benzodiazepinelor: Midazolam (Dormicum),
1-5 mg i.v., Diazepam (Diazepam, Calmpose) 5-
10 mg i.v. sau p.o., Fenobarbital sau alte
anxiolitice.
 În angină pectorală instabilă sau infarct miocardic
acut: Heparină 5000 UI iv şi apoi 1000 UI/h în
perfuzie iv.;
 Tratamentul antiaritmic se recomandă numai sub
controlul ECG;
 Se ia în vedere posibilitatea de apariţie a stopului
cardiac .
 În caz de stop cardiac se fac manevrele de
resuscitare cardiorespiratorie
 În primele 6 luni după infarctul miocardic
acut, tratamentele dentare de elecţie sunt
contraindicate.
 Se recomandă efectuarea tratamentelor ce au
ca şi scop combaterea durerii: drenaje abcese,
pulpectomii, extracţii dentare (asanare focare
dentare) în vederea intervenţiei chirurgicale
cardiace.
 În cazul acestor afecţiuni, tratamentul este indicat
să se facă la pacient internat în spital şi nu în
condiţii de ambulator.

 După această perioadă, selecţia pacienţilor ce pot

efectua tratament în ambulator sau în spital se face
individualizat, în funcţie de simptomatologia
pacientului şi medicaţie.
 Insuficienţa cardiacă este produsă în urma unor
afecţiuni cardiace diverse şi se manifestă prin
simptome şi semne care indică incapacitatea
inimii de a asigura necesarul corpului de
oxigen.
SIMPTOME Clasa
NYHA
Îmbolnăvire fără simptome sau I
afectarea capacităţii de efort
Simptome la efort mare II
Simptome la eforturi uşoare, III
obişnuite (spălat, îmbrăcat)
Simptome în repaus IV
 Funcţia ventriculară este determinată de 4
factori:
 contractilitatea miocardică,
 presarcina,
 postsarcina
 frecvenţa cardiacă.
 Dacă unul dintre aceşti factori este alterat,
putem avea modificări de insuficienţă cardiacă
acută sau cronică.
 Insuficienţa cardiacă poate apare în caz de:
 cardiopatie ischemică,
 hipertensiune arterială,
 cardiopatii valvulare,
 cardiopatii congenitale,
 hipervolemie,
 cardiomiopatii,
 miocardite,
 endocardite,
 pericardite lichidiene sau constrictive,
 tulburări de ritm
Insuficienţa cardiacă poate apare în caz de:
 amiloidoze,
 disproteinemie,
 administrare de medicamente inotrop negative,
 sedative,
 betablocante,
 în intoxicaţii,
 tulburări hidroelectrolitice, a
 nemie, hipoxie, boli tiroidiene sau renale decompensate.
 Bolile pulmonare şi hipertensiunea pulmonară pot produce
insuficienţă cardiacă dreaptă.
Putem avea insuficienţă cardiacă

 dreaptă
 stângă
 globală.
 Insuficienţa cardiacă are în tabloul clinic
simptome datorate debitului cardiac scăzut şi
simptome date de creşterea presiunii în
ventriculul insuficient.
 astenie;
 oboseală musculară;
 palpitaţii;
 scăderea toleranţei la efort;
 hipotensiune;
 oligurie;
 confuzie;
 şoc cardiogen.
 în cazul ventriculului stâng: congestie
pulmonară, manifestată prin: ortopnee,
dispnee, tuse , hemoptizie, nicturie, iar în
forma acută simptome şi semne de edem
pulmonar;
 în cazul ventriculului drept: turgescenţa
jugularelor, edeme periferice, hepatomegalie,
reflux hepatojugular, ascită.
 anamneză care să evidenţieze durata bolii, tratamente efectuate,
capacitatea de efort, durata medicaţiei;
 atenţie la posibilitatea de anticoagulare orală;
 administrarea de antibiotice profilactic la cei cu indicaţie;
monitorizare în timpul intervenţiei;
 tratarea bolnavului în poziţie şezândă sau semişezândăşi nu
orizontală;
 administrarea de oxigen pe mască, folosirea de anestezice fără
adrenalină, optimizarea tratamentlui insuficienţei cardiace prin
administrarea de diuretice, antihipertensive.
 Oprirea sau continuarea tratamentului
antiagregant sau anticoagulant precum şi
protocolul de tratament periintervenţie se face în
colaborare cu specialistul cardiolog sau de
medicină internă, în funcţie de riscul de apariţie a
complicaţiilor la oprirea tratamentului şi de
potenţialul de sângerare al intervenţiei.
 Este de preferat ca la aceşti pacienţi tratamentul să se
facă în condiţii de monitorizare atentă şi a parametrilor
hemostazei.
 La aceşti pacienţi se va asigura un tratament local atent,
cu folosirea unei tehnici îngrijite, cu evitarea
delabrărilor largi tisulare şi a traumatismului precum şi
cu folosirea unor agenţi hemostatici locali de tipul
Gelfoam, Thrombostat, Tissucol sau a tehnicilor
chirurgicale Laser.
 chemare salvare 112; SMURD
 poziţie şemişezândă;
 nitroglicerină dacă permite tensiunea arterială;
 cateterizare venoasă periferică;
 morfină în caz de apariţie a edemului pulmonar, 1-
5 mg i.v. iniţial, readministrări în funcţie de
răspuns şi necesităţi;
 diuretice: furosemid 20-100 mg i.v.
 Cardiologie, ATI
 În funcţie, de mecanismul de constituire se
deosebesc două forme de edem pulmonar:

 cardiogen
 necardiogen.
 apare prin creşterea presiunii capilare pulmonare
ce apare în insuficienţa cardiacă stângă (infarctul
miocardic acut, criza hipertensivă, valvulopatii
aortice sau mitrale decompensate, aritmii severe,
miocardite, cardiomiopatii).
 Alt mecanism de producere a edemului pulmonar este
reprezentat de:
 creşterea permeabilităţii capilare din stările septice,
 ARDS,
 aspiraţia pulmonară,
 contuzia pulmonară,
 uremie,
 arsuri,
 pancreatite,
 alveolite alergice,
 intoxicaţii,
 inhalarea de fum,
 hipoxie cerebrală.
 Prin creşterea patologică a lichidului în spaţiul
pulmonar extravascular se constituie edemul
pulmonar.

 Mai întâi se instalează edemul interstiţial, iar

apoi apare şi edemul pulmonar alveolar
 dispnee cu instalare progresivă sau bruscă,
 ortopnee,
 tuse cu expectoraţie aerată, sanguinolentă,
 tahipnee,
 hiperventilaţie,
 cianoză,
 transpiraţii reci,
 agitaţie,
 anxietate.
 Tensiunea arterială poate fi ridicată iniţial prin
centralizarea circulaţiei secundar
vasoconstricţiei reflexe iar frecvenţa cardiacă
poate fi crescută.

 Ulterior tensiunea arterială scade , apare şocul

cardiogen şi tulburările de conştienţă
Măsuri generale:

 Chemare salvare: 112; SMURD

 Oxigenoterapie 4-8 l/minut pe mască ;
 Monitorizare tensiune arterială, frecvenţă
cardiacă
 TA este normală sau crescută:
 Poziţie şezândă, cu picioarele atârnând;
 Nitroglicerină 1 tb s.l. sau 1 puf, se poate repeta
la 5-10 min dacă tensiunea arterială se menţine
normală;
 Morfină iniţial 5 mg iv, apoi titrat 1-2 mg (reduce
anxietatea, scade frecvenţa respiratorie, cardiacă,
tensiunea arterială, vasodilataţie venoasă). Atenţie
la riscul de depresie respiratorie!
 Furosemid 20-100 mg iv, apoi se poate
administra continuu până la 50mg/oră( efectul
se datorează iniţial vasodilataţiei venoase cu
scăderea presarcinii şi apoi diurezei ).
 Sedare: Diazepam 5 mg iv;
 Vasodilatatoare, antihipertensive,
bronhodilatatoare, antiaritmice la nevoie
TA scăzută (şoc cardiogen):

 Clinostatism;
 Dopamină 3-10 µg/kg/min sau Dobutamină
2,5-15 µg/kg/min;
 După stabilizarea tensiunii arteriale tratament
cu diuretice şi vasodilatatoare.
 după origine : ventriculare sau
supraventriculare;
 după modul de instalare : paroxistice sau
cronice;
 după frecvenţă : aritmii cu ritm rapid, cu ritm
normal sau cu ritm lent.
 după evoluţie: benigne sau maligne(cu impact
hemodinamic sau chiar o evoluţie progresivă
spre exitus).
 la adult se situează între 60-80 bătăi pe minut

 la copil 80-120 bătăi pe minut.

Astfel trebuie să determine:

 frecvenţa pulsului: normală, tahicardie sau

bradicardie;
 volumul pulsului – slab, filiform sau
puternic,bine bătut;
 ritmicitatea – ritmic sau aritmic.
 Manifestările clinice ale tulburărilor de ritm
cardiac nu sunt în general patognomonice.
 Un diagnostic corect şi complet al lor nu este
posibil fără ECG.
 Tulburările de ritm cardiac pot surveni la
pacienţii cu o inimă sănătoasă, dar şi la cei cu
afecţiuni cardiace preexistente.
Boli cardiace :
 insuficienţa cardiacă latentă sau manifestă;
 bolile arterelor coronare : angina pectorală,
infarctul miocardic, coronarite;
 cardiomiopatia;
 hipertensiunea arterială;
 afecţiunile valvulare congenitale sau dobândite;
 sindroame rare: sindromul de preexcitaţie WPW,
LGL, sindrom QT scurt;
 prolapsul de valvă mitrală
Boli extracardiace sau factori aritmogeni:
 Afecţiuni endocrine ( hipertiroidism, hipotiroidism,
feocromocitom);
 Boli pulmonare cu hipoxie;
 Tulburări hidroelectrolitice şi acidobazice
(hipopotasemia, hiperpotasemia, hipomagneziemia,
hipocalcemia, hipercalcemia, acidoza);
 Droguri şi medicamente, inclusiv antiaritmice( ex.
Intoxicaţia digitalică);
 Hipoxia, durerea, frica, anxietatea;
 Chiar şi la persoane normale
Trebuie neapărat să ştie de :
 prezenţa prealabilă a unei aritmii;
 de tratamentul urmat pentru aritmie;
 de efectele posibile ale medicaţiei asupra
pacientului
 impactul clinicohemodinamic al aritmiei în
contextul intervenţiei pe care o urmează pacientul
sau al recurenţei tulburării de ritm dacă pacientul a
prezentat doar în antecedente un anume tip de
aritmie.
 Aceasta prezintă o mare importanţă în cursul manoperelor
stomatologice, când:
 prin stimulare parasimpatică în caz de bradicardie şi bloc
atrio-ventricular se poate produce agravare, prin scăderea şi
mai importantă a frecvenţei
 în caz de tahicardie, flutterul atrial sau fibrilaţia atrială cu
conducere ventriculară înaltă din cardiopatie ischemică sau
hipertensiune arterială se poate produce o ameliorare a
simptomatologiei clinice prin reducerea tahicardiei.
 abord venos în toate cazurile
Aprecierea repetată:
 a conştienţei
 a respiraţiei
 a frecvenţei respiratorii,
 a pulsului
 a tensiunii arteriale
 prezenţa semnelor de insuficienţă cardiacă
dreaptă sau stângă
 apariţia anginei pectorale;
 Oxigen pe mască sau cateter nazal;

 Dacă este posibil monitorizarea ECG;

 Uneori se administrează medicamente

antiaritmice (în cazul tulburărilor de ritm cu
potenţial agravant sau apărute în anumite
contexte de boală cardiacă sau a celor cu
răsunet clinicohemodinamic);
 determinarea circumstanţelor de apariţie: durere,
anxietate, hipotensiune, hipoxie, manevre brutale
sau comportament neadecvat al medicului şi
eliminarea cauzelor atunci când este posibil;

 se evaluează antecedente personale cardiace,

respiratorii, endocrine şi tratamentele urmate.
 se evaluează antecedente personale cardiace,
respiratorii, endocrine şi tratamentele urmate.

 se solicită salvarea şi internarea într-o secţie

specializată dacă pacientul prezintă alterări ale
conştienţei, angor, semne de insuficienţă
cardiacă.
 Este cea mai frecventă aritmie.
 Poate fi cu origine supraventriculară sau
ventriculară.
 Cea supraventriculară este de obicei benignă, dar
poate fi şi o stare premergătoare tahicardiei şi
fibrilaţiei ventriculare, de o gravitate considerabilă,
ce impun măsuri de urgenţă.
 apare la persoane sănătoase în condiţii de abuz
de tutun, cafea, stress;
 la persoane cu labilitate vegetativă;
 în suferinţe ale aparatului cardio-vascular de
tipul: cardiopatie arterială, insuficienţă
cardiacă de orice cauză;ischemică,
valvulopatii, cardiomiopatii, miocardite,
hipertensiune
Afecţiuni extracardiace:

 hipertiroidism,
 tulburări hidroelectrolitice şi acidobazice,
 tratament antiaritmic, cu simpaticomimetice,
cu digoxin.
 Subiectiv poate fi asimptomatică sau pot apare
bătăi cardiace anormale puternice sau
încetinite, cu pierderea unor bătăi sau senzaţia
de oprire a inimii.
 Obiectiv pulsul este modificat ca ritm, iar la
auscultaţie se percepe întreruperea succesiunii
normale a zgomotelor cardiace prin
suprapunerea unor bătăi suplimentare.
 Clasa I: mai puţin de 30 extrasistole unifocale pe
oră
 Clasa II: mai mult de 30 extrasistole unifocale
într-o oră
 Clasa III a: extrasistole multifocale
 Clasa III b : extrasistole bigeminate
 Clasa IV a: extrasistole în cuplete
 Clasa IV b: extrasistole în salve, pase de tahicardie
ventriculară
 Clasa V: extrasistole cu fenomen R/T.
 Risc crescut de aritmie periintervenţională
prezintă pacienţii din clasele III-V Lown.
  
 Anestezie cu Xilină simplă cu atât mai mult cu cât
este cunoscut efectul antiaritmic al xilinei în
extrasistolele ventriculare;

 Sedative sau anxiolitice;

 Terapie cu antiaritmice în cele supraventriculare

(verapamil, betablocante, disopiramidă,
propafenonă) ;
 Terapie cu antiaritmice în cele ventriculare
(xilină, propafenonă, mexitil, disopiramidă,
betablocante, cordarone);

 fenitoin în intoxicaţia digitalică.

 Este o aritmie cu frecvenţă înaltă, de 140-200
bătăi pe minut.

 Se instalează brusc, fără semne premonitorii, şi se

termină la fel.
 reumatism articular acut,
 valvulopatii,
 hipertensiune arterială,
 cardiopatie ischemică,
 cardiomiopatii,
 în condiţii de emoţii determinate de durere sau de
stress, la pacienţii cu distonie vegetativă .
 dacă se foloseşte adrenalină la pacienţi cu
hipertiroidism, hipertensiune arterială, cardiopatie
ischemică.
 Palpitaţii, bătăi cardiace puternice care se pot
transmite:

 în regiunea epigastrică dând fenomene

dispeptice,
 în regiunea cervico-facială acompaniată de
ameţeli, vâjâituri în urechi, hipersalivaţie,
dureri precordiale, anxietate, transpiraţii.
 într-o criză se începe cu la una din manoperele
de stimulare vagală.

 Tratamentul antiaritmic se face sub control ECG

şi poate consta în administrarea unor
medicamente (adenozina, betablocante,
amiodaronă) sau efectuarea cardioversiei.
  
 compresiunea sinusului carotidian,
 compresiunea globilor oculari,
 manevra Valsalva,
 provocarea de vărsături cu degetele în faringe.
La pacienţi cu leziuni miocardice cunoscute:

 Betablocante : Metoprolol 25- 50 mg p.o. sau

1- 5mg i.v. lent (TA mai mare de 90 mmHg)
 Verapamil (Isoptin) 1-2 f. iv. lent
 Sedative
 Digitalizare (ECG)
 Posibil cardioversie
 Sunt cele mai grave aritmii cardiace, frecvenţa
ventriculară putând ajunge până la 150-2oo
bătăi pe minut

 Fibrilaţia ventriculară este cea mai obişnuită

cauză de moarte subită.
 Aceste două tipuri de aritmii pot apare la bolnavi
cu infarct miocardic, miocardite, sindrom WPW,
insuficienţă cardiacă, intoxicaţie digitalică,
tireotoxicoze, anestezie generală cu halotan,
supradozări de adrenalină.
 întreruperea tratamentului stomatologic
 administrarea intravenos lidocaină 1% (xilină)
50-100 mg
 defibrilare electrică sau conversie electrică
 măsuri de resuscitare cardiorespiratorie
 amiodaronă,
 propafenonă
 betablocante şi propafenonă sau disopiramidă sau
flecainid (nu în infarctul miocardic)
 transportul de urgenţă în servicii specializate ATI
 Reprezintă scăderea numărului de bătăi
cardiace sub 60 bătăi pe minut.

 La persoanele în vârstă şi cu suferinţe cardiace

poate determina o pierdere subită a conştienţei
care poate evolua spre sincopă cardiacă.
 Excitarea zonelor parasimpatice în cursul
manoperelor stomatologice cum ar fi de exemplu:

 amprentarea precum şi atingerea faringelui,

amigdalelor şi şanţurilor paralinguale poate
determina reflexe vagale foarte periculoase.
 Bradicardia foarte accentuată duce la hipoxie
cerebrală cu paloare, vertij, pierdere bruscă a
conştienţei, cădere, convulsii şi cianoză.

 Opririle cardiace mai mult de 2-5 minute pot

evolua rapid spre deces.
 bolile coronariene,
 miocardite
 supradozare de glicozizi sau betabocante.
 Când valoarea pulsului este sub 40 bătăi
cardiace pe minut

 Atropină 0,5-1 mg iv sau

 Beta adrenergice de tipul Isuprel,
Bronhodilatin, Alupent, Efedrină. (Alupent:
0,25-0,5 mg iv)
 Pacemaker extern sau intravenos de urgenţă
 În cazul crizei Adams-Stokes când apare o
scădere a ritmului inimii până la 20 bătăi pe
minut,
 lovitură presternală,
 masaj cardiac,
 respiraţie artificială,
 - iv. se administrează Adrenalină în 500 ml
Glucoză 5% sau Isuprel
 Tratamentul se încheie cu trimiterea pacienţilor
în servicii specializate de cardiologie.
 programarea pacienţilor cu afecţiuni cardiace
la primele ore

 evitarea discuţiilor cu alţi pacienţi în sala de

aşteptare

 psihoterapie şi bună colaborare din partea

medicului şi a personalului ajutător
 observarea din timp a stării de agitaţie şi
monitorizarea pulsului şi a presiunii arteriale

 administrarea de sedative preoperator

 Trebuie să solicite avizul cardiologului pentru
orice manoperă stomatologică.

 Acest aparat este folosit în unele boli care produc

deficienţe ale excitabilităţii şi transmiterii
influxurilor nervoase, având rolul de a stimula o
activitate regulată a inimii cu o anumită frecvenţă.
 Aparatele de tipul: micromotoare, cele folosite pentru
cauterizare electrică, chirurgie electrică, verificare
electrică a vitalităţii dentare, microunde, unde scurte,
aparat de detartraj cu ultrasunete, pot constitui surse
de perturbare a pace-maker-ului.
 Defectarea acestuia prin aparate electrice se exprimă
prin tulburări de ritm, bradicardie şi în cel mai rău caz
defectarea aparatului.
 La aceşti pacienţi se recomandă controale repetate
ale pulsului înainte şi în timpul tratamentului
stomatologic pentru depistarea precoce a
eventualelor defecţiuni.
 Tratamentul în caz de urgenţă constă în
întreruperea sursei de perturbare, oxigenoterapie
activă, iar în absenţa pulsului se practică
reanimarea cardiorespiratorie.
 Reprezintă creşterea presiunii arteriale în
circulaţia sistemică peste limitele acceptate ca şi
normale pentru vârsta respectivă.
Presiunea sistolică maximă:
 70 mm Hg la sugar
 85 mmHg la copil
 100 mmHg la adolescent
 140 mmHg la adult
Presiunea diastolică :
 45 mmHg la sugar
 55 mmHg la copil
 75 mmHg la adolescent
 90 mm Hg la adult
 esenţială

 secundară
 renovasculară;
 endocrină- feocromocitom, sindrom Cushing,
sindrom Conn, hipertiroidism, carcinoid,
contraceptive orale
 neurogenă;
 din cadrul eclampsiei, preeclampsiei;

 indusă de medicamente sau droguri- IMAO,

cocaină, amfetamine).
 TA SISTOLICĂ TA DIASTOLICĂ
Sub 140 mmHg Sub 90 mmHg
VALORI NORMALE
HIPERTENSIUNE 140-159 mmHg 90-99 mmHg
UŞOARĂ

HIPERTENSIUNE 160-179 mmHg 100-109 mmHg

MEDIE

HIPERTENSIUNE 180-209 mmHg 110-119 mmHg

SEVERĂ

HIPERTENSIUNE Peste 210 mmHg Peste 120 mmHg

MALIGNĂ
 Creşterea bruscă a valorilor tensiunii arteriale (tensiunea
diastolică putând depăşi valoarea de de 140 mm Hg) poate
produce:
 encefalopatie hipertensivă cu cefalee, senzaţie de greaţă şi
vomă, obnubilare, somnolenţă,chiar comă;
 tulburări de vedere, modificări ale fundului de ochi (edem
papilar, hemoragii retiniene);
 angină pectorală, infarct miocardic, edem pulmonar
cardiogen, disecţie sau ruptură anevrism de aortă;
 insuficienţă renală acută cu oligurie, anurie.
 pacienţii cu hipertensiune arterială trebuie depistaţi printr-
un istoric medical competent precum şi prin măsurarea
obligatorie a valorilor presiunii arteriale mai ales la cei cu
vârsta peste 45 de ani;

 pacienţii cu hipertensiune arterială trebuie echilibraţi

medicamentos de către medicul cardiolog şi numai după o
pregătire corespunzătoare vor fi supuşi îngrijirilor
stomatologice;
 cunoaşterea medicaţiei pe care o ia pacientul permite
evaluarea gravităţii bolii hipertensive, ea nu trebuie
întreruptă înaintea tratamentelor dentare cu excepţia
medicamentelor anticoagulante (pericol de rebound pentru
betablocante, clonidină, hidralazină);
 evitarea durerii, stressului, a manoperelor brutale şi
traumatizante;
 prudenţă în administrarea vasoconstrictorilor din soluţiile
anestezice locoregionale;
 folosirea unor tehnici de anestezie corectă, cu verificarea
permanentă prin aspiraţie a locului de injecţie a
anestezicului, fiind interzise injectarea intravasculară în
anestezia la tuberozitate, spina Spix, gaura palatină;
 posibilă administrarea sedativelor pentru profilaxia
hipertensiunii indusă de stres;
 dotarea cabinetului cu aparate moderne de măsurat tensiunea
arterială sau de monitorizare a pacienţilor precum şi
supravegherea continuă a valorilor presiunii arteriale,
pulsului, pe toată durata tratamentului
 încetarea tratamentului stomatologic;
 administrarea de oxigen prin sondă nazală sau mască;
 aşezarea pacientului în poziţie semişezândă , cu picioarele
atârnând;
 încercarea de scădere a valorilor tensionale prin terapie :
 - Nifedipin sau Adalat capsule – 10 mg sublingual, se poate
repeta după 15 minute până la 20 mg;
 - Nitroglicerină sublingual sau Nitrolingual spray 1- 4 pufuri
în inspir;
 - Furosemid 1-4 fiole iv. sau im. ( atenţie la hipopotasemie);
 - Enalapril 10 mg i.v. ;
 sedarea pacientului ( prudenţă în cazul celor cu
simptome de afectare sistem nervos central);
 control permanent al tensiunii arteriale şi pulsului;
 se cheamă salvarea şi pacientul va fi internat într-o
clinică de cardiologie dacă valorile nu scad după
tratament şi se instituie tabloul clinic al
encefalopatiei hipertensive.
  
 Hipotensiunea arterială este definită ca şi
scăderea tensiunii arterisle sistolice sub 90
mmHg

 o reducere a valorilor tensiunii arteriale cu

peste 40% din valoarea tensiunii de referinţă a
pacientului respectiv.
 Prin criză hipotensivă se înţelege prăbuşirea acută,
tranzitorie a presiunii sanguine, însoţită de obicei
de bradicardie, ameţeli, greaţă.

 Cauza o reprezintă o bruscă perturbare a reglării

tonusului vagal la nivel vascular.
 Criza hipotensivă se instalează frecvent la
persoane tinere, anxioase sau irascibile mai
ales în ortostatism.

 Dacă pacientul îşi pierde în plus şi conştienţa

avem de a face cu o sincopă vasovagală.
Poate apare:
 în cazul administrărilor unor doze mai mari de
vasodilatatoare sau antihipertensive,
 în lipotimie,
 în sincopă, putând evolua până la criza Adams-
Stokes când se instituie tratamentul respectiv.
 Poate evolua sub forma unei crize vagale, situaţie în
care se administrează medicaţia corespunzătoare.
 La un pacient cunoscut cu hipotensiune arterială care se
află sub tratament de întreţinere cu anticoagulante şi
antiagregantel există un risc hemoragic crescut şi de aceea
trebuie luate toate măsurile de control al hemostazei.

 Se evită delabrări largi ale mucoasei şi se practică sutura

îngrijită a plăgii.
 Oxigen
 Ridicare picioare
 Corectare cauză
 Corectare hipovolemie
 Atropină 0,5-1 mg iv în bradicardie
 Medicamente simpaticomimetice sau
vasoconstrictoare: efedrină, adrenalină,
neosinefrină, noradrenalină
 Cortizon în caz de insuficienţă corticosuprarenală
 Akrinor 0,5-2 ml iv