FATETELE DENTARE

DATE GENERALE:

• Nu exista o tehnica standard recomandata pentru efectuarea

fatetelor vestibulare prin tehnica indirecta;
• Goldstein mentioneaza ca tehnica de preparare a dintilor se
adapteaza situatiei clinice.
• Exista situatii in care se poate renunta la prepararea suprafetei
vestibulare ca de exemplu la dintii oralizati.
• Cel mai adesea neprepararea dintilor va avea un effect esthetic
negativ: dintii vor avea aspect globulos, profilul de emergent
gingival va fi modificat.
 DATE GENERALE:

• Se recomanda instruirea atenta a pacientilor de a proteja

fatetele de suprasolicitari, incluzand aici si atentionarea
acestora de a nu efectua miscari de incizie din obiecte sau
alimente dure.
• Frecvent este recomandata purtarea nocturna a unor gutiere
pentru a prelua fortele ocluzale excesive.
• Daca se alege aceasta varianta de realizare a fatetelor se
recomanda realizarea unor fatete provizorii pentru a evalua in
timp reactia pacientului.
 INDICATII:

• Mascarea dintilor cu modificari cromatice;

• Corectarea diastemei;
• Capacitatea de a corecta lungimea dintilor;
• Corectarea malpozitiilor dentare;
 CONTRAINDICATII:

• Dintii cu resistenta scazuta cu smalt redus (hipoplazii ale

smaltului) sau absent;
• La pacientii cu bruxism;
• La pacientii cu obiceiuri care cauzeaza un stress excesiv
asupra restaurarii, de exemplu muscarea buzelor sau a
creioanelor;
• Dinti cu inghesuiri grave;
• Sindromul progenic;
• Ocluzia cap la cap;
 AVANTAJE:

• Estetica excelenta;
• Rezistenta inerenta a ceramicii la intindere si forfecare;
• Stabilitate coloristica;
• Durabilitate pe termen lung fiind rezistente la abraziune si
absorbtia de lichide;
 DEZAVANTAJE:

• Nu sunt usor de reparat;

• Culoarea nu mai poate fi modificata o data ce fateta a fost
cimentata;
• Mai dificil de cimentat decat o coroana unidentara;
 PREPARAREA DINTILOR:

• INSTRUMENTARUL NECESAR:
• Instrument diamantat cilindric cu varf rotunjit (0,8 mm in diametru), de
granulatie medie si fina;
• Intrument diamantat cilindric cu varf rotunjit (1,2 mm in diametru), de
granulatie fina;
• Intrument diamantat sub forma de minge de fotbal sau sub forma de roata;
• Freze efilate;
• Freza globulara mica din carbura de tungsten;
• Freza coninvers din cabura de tungsten;
• Pietre de finisat;
• Trusa de consultatie;
• Sonda parodontala;
1. MODIFICARI CROMATICE MINORE:

ETAPELE PREPARARII DINTELUI:

• SLEFUIREA MARGINII INCIZALE;
• SLEFUIREA REDUCTIONALA A FETEI VESTIBULARE;
• SLEFUIREA LA NIVELUL FETELOR PROXIMALE;
• SLEFUIREA LA NIVELUL LIMITEI GINGIVALE ;
A. SLEFUIREA MARGINII INCIZALE:

• Reducerea marginii incizale in mod ideal trebuie sa asigure o grosime de

1mm ceramicii;
• Ca urmare, atunci cand dimensiunea verticala a restaurarii finale va fi cu
0,5 mm mai lunga decat dintele, slefuirea reductionala a marginii incizale
va fi doar de 0,5 mm;
• Cand dintele se doreste a fi alungit cu 1 mm, se va rotunji doar marginea
incizala si se va crea o linie terminala;
• Forma de cap la cap a liniei terminale asigura o grosime suficienta
ceramicii la margini, pentru a preveni fracturarea restaurarii.
• Limita terminal va fi usor inclinata spre gingival (la aprox. 75 grade fata
de suprafata vestibulara). In acest fel creste rezistenta la deplasarea
vestibulara a restaurarii in urma oboselii pe termen lung a rasinii
compozite;
A. SLEFUIREA MARGINII INCIZALE:

• Se realizeaza santuri de orientare la nivelul marginii incizale

cu ajutorul unui instrument diamantat cilindric;
• Santurile de orientare sunt unite folosind instrumentar
diamantat cilindric pentru a stabili pozitia finala a marginii;
• Dupa o preparare ideala, conturul incizal al dintelui, privind
dinspre fata vestibulara, trebuie sa fie identic cu conturul
incizal al viitoarei restaurari, minus 1 mm ce s-a slefuit;
• Se asigura astfel o grosime egala ceramicii;
• Muchiile incizale trebuie rotunjite pentru a reduce stress-ul
intern al restauraii;
 B. SLEFUIREA REDUCTIONALA A FETEI
VESTIBULARE:
• O slefuire de aproximativ 0.5-0.7 mm este suficienta pentru cei mai multi
dinti maxilari si 0.3 mm pentru dintii mai mici, cum ar fi incisivii
mandibulari;
• Se impune sa existe o grosime corespunzatoare a smaltului;
• Grosimea insuficienta a smaltului din treimea gingivala a dintelui poate sa
necesite o preparare mai conservative a acestuia.
• Uneori este necesara si prepararea in dentina. In astfel de situatii, prepararea
in dentina va fi sub 50% din suprafata totala. Linia terminala, in intregime,
trebuie sa se situeze in smalt, pentru a nu aparea probleme la fixare;
• Se traseaza la nivelul fetei vestibulare santuri de orientare cu ajutorul unui
instrument diamantat cilindric;
• Santurile de orientare vestibulare sunt apoi unite pentru a realiza o reducere
uniforma la nivelul suprafetei vestibulare;
 C. SLEFUIREA LA NIVELUL FETELOR
PROXIMALE:
• zona de contact proximal:
• cand diferenta de culoare intre dintele care este situat distal de preparare
si restaurare este minima, linia terminala proximala in chanfrein va fi
plasata usor vestibular (aprox. 0.2 mm) de zonele de contact ale dintilor
adiacenti pentru umatoarele ratiuni:
• controlul adaptarii marginale in faza de proba se realizeaza mai usor;
• accesul pentru finisare se face mai usor;
• accesul pentru igienizare este mai facil (marginile se gasesc in zonele de
autocuratire);
• evaluarea integritatii marginale, in faza de control periodic, se face cu
usurinta;
• dezavantajul cel mai mare al acestui design este posibilitatea unei
eventuale colorari a interfetei dinte-restaurare;
 C. SLEFUIREA LA NIVELUL FETELOR
PROXIMALE:

• limita terminala proximala se prefera sa fie sub forma de

chanfrein, cu exceptia situatiei de diastema, cand va avea
forma de pana;
• zona de sub punctual de contact:
• este o zona care nu este vizibila cand dintele este privit dinspre fata
vestibulara si de aceea adesea este preparata insuficient sau deloc;
• din pozitia oblica devine insa vizibila si impune prepararea acestei zone;
• importantata zonei se amplifica cand restaurarea se deosebeste
chromatic de structura dentara nepreparata;
 D. SLEFUIREA LA NIVELUL LIMITEI
GINGIVALE:
• in toate cazurile se prefer terminatia in chanfrein;
• liniile terminale supragingivale ofera aceleasi avantaje ca si
liniile terminale proximale care se termina vestibular fata de
zonele de contact. Ca plus, amprentarea este mai facila cand
zona terminal este situate supragingival decat intr-o pozitie
subgingivala;
• alt avantaj al prepararii supragingivale este posibilitatea ca in
zona terminala a marginii restaurarii sa se gaseasca smalt;
• dezavantajul major al terminatiei supragingivale este
vizibilitatea marginii restaurarii in caz de colorari ulterioare;
 D. SLEFUIREA LA NIVELUL LIMITEI
GINGIVALE:

• astfel, marginile supragingivale se limiteaza ca indicatie la

situatiile clinice cand linia surasului este coborata;
• cand toata suprafata dentara vestibulara este vizibila in cursul
surasului, marginea gingivala va fi plasata 0.1 mm in santul
gingival;
• cand se sconteaza pe o retractie gingivala, marginile vor fi
plasate chiar mai in profunzime, cu conditia sa nu se afecteze
latimea biologica a santului gingival;
2. MODIFICARI CROMATICE MAJORE:

• in linii mari, preparatia este similara cu cea prezentata pentru

modificarile cromatice minore, cu urmatoarele deosebiri:
• extinderea prepararii interproximale, in zona de contact, pana la
jumatate din profunzimea ambrazurii vestibulare;
• linia terminala gingivala se poate extinde 1 mm in santul gingival, fara a
prejudicia insa latimea biologica;
• se admit si terminatii supragingivale, daca linia surasului permite;
• profunzimea slefuirii suprafetei vestibulare poate fi crescuta la 0,7 mm,
daca grosimea smaltului permite. Se asigura astfel o grosime mai mare
portelanului sau se pot aplica lacuri de distantare obtinand astfel spatii
pentru un ciment opac;