LIMITA CERVICALĂ A UNUI BONT DENTAR

CARACTERISTICI

Limita cervicală

FĂRĂ PRAG
CU PRAG
în funcţie de geometria în funcţie de în funcţie de
pragului marginea gingivală prezenţa bizoului
liberă
 Prag rotunjit - Supragingivală > bizotat
 Prag drept - Subgingivală > nebizotat
 Prag obtuz” - Juxtagingivală
 Prag “ în pană

Limita cervicală “ fără prag” ( “în muchie de cuţit”, „în bizou lung”, „knife-edge”)
se poziţonează întotdeauna subgingival.

AVANTAJE:
 Tehnica cea mai simplă de preparare
 Cea mai conservativă
 Oferă cea mai bună închidere marginală ( hiatul dento-protetic minim)

DEZAVANTAJE:
 Materialul de amprentă este subţire la limita cervicală a bontului, langetele
interdentare putându-se rupe la dezinserarea acesteia de pe câmpul protetic.
Urmarea este în general obţinerea unei coroane scurte.
 Tehnicianul nu are pe model o limită certă a periferiei preparaţiei
 Macheta de ceară are marginile subţiri la periferia cervicală a bontului, ceea
ce de cele mai multe ori predispune la deformarea acestora, urmarea fiind o
coroana largă la colet. Din dorinţa de a preveni acestă situaţie care ar
impune refacerea coroanei ,tehnicianul încearcă să crească rezistenţa acestor
margini prin adăugare de ceară la acest nivel îngroşându-le. Din păcate acest
compromis determină o coroană finală cu pereţii groşi, care micşorează
spaţiul, pentru papilă cu consecinţele parodontale cunoscute.

Situaţiile clinice care impun preparaţia fără prag:

 Coroane ştanţate, coroane din două bucăţi
 Dinţi cu grosime mică la colet
 Molari premolarizaţi
 Dinţi basculaţi
 Dinţi cu suprafeţe axiale foarte convexe

1
Limita cervicală sub formă de prag:

AVANTAJE:
 Asigură grosimea materialului de amprentă la periferia preparaţiei
 Tehnicianul are o indicaţie certă pe model asupra marginii cervicale a bontului
 Macheta are o grosime suficientă în zona cervicală a bontului

DEZAVANTAJE:
 Necesită o tehnică foarte bună din partea medicului
 Necesită instrumentar adecvat tipului de prag
 Sacrificiul de substanţă dentară este superior preparaţiei în bizou lung
 Se poate face numai pentru obţinerea unor coroane din aliaje cel puţin seminobile

2
 CONDIŢII pe care trebuie să le îndeplinească pragul:
 Să urmărească morfologia dintelui la colet
 Să fie la egală distanţă de parodonţiul marginal- aspect concav pe
feţele vestibulară şi palatinală, convex pe cele proximale
 Să fie perfect finisat
 Să respecte dimensiunile caracteristice fiecărei preparaţii

Pragul supragingival este cel mai indicat oridecâte ori situaţia clinică o permite.

AVANTAJE:
 Se prepară sub control vizual direct
 În timpul preparării nu se lezează parodonţiul marginal
 Amprentarea este mai facilă, nemaifiind nevoie de etalarea şi
uscarea şanţului gingival
 Eliminarea cu uşurinţă a surplusului de ciment
 Facilitarea igienizării prin autospălare
 Posibilitarea testării vitalităţii dintelui
Totuşi există situaţii clinice care contraindică situarea supragingivală a pragului devenind
astfel indicaţii pentru pragul subgingival:
 Dinţi scurţi sau abrazaţi- extinderea subgingivală a preparaţiei se face din
nevoia de a creşte suprafaţa de retenţie
 Carii de colet sau subgingivale-tratarea lor impune ca marginea coroanei
să depăşească spre apical marginea obturaţie, periferia dentoprotetică să se
stabilească între coroana şi ţesut dentar sănătos.
 Considerente fizionomice care impun în zona frontală ascunderea
subgingivală de exemplu a coleretei metalice a unei coroane mixte metalo-
ceramice.
 Hiperestezie sau hipersensibilitate-prin acoperirea zonei coletului ţesutul
dentar este ferit de stimulii responsabili de cele două afecţiuni
În cazul în care se va folosi un prag subgingival trebuie să ne asigurăm că
parodonţiul marginal nu va avea de suferit şi astfel încât mai târziu să se retragă
dezvelind marginea coroanei şi cementul radicular. Pentru a îndeplini acest deziderat
medicul trebuie să respecte aşa numita ÎNĂLŢIME BIOLOGICĂ DE CONTUR care
reprezintă distanţa minimă de 2mm a marginii preparaţiei faţă de creasta alveolară. Orice
violare a acestui spaţiu- coborârea subgingivală a pragului astfel încât distanţa faţă de
osul alveolar scade sub 2mm- duce la afectarea iniţial inflamatorie a parodonţiului
marginal, apoi la rezorbţia crestei alveolare cu apariţia pungilor osoase şi afectarea
implantării dintelui.

3
4
5
 Din punct de vedere al geometriei există numeroase tipuri de praguri.
Dintre cele mai importante sunt:
1. PRAG ROTUNJIT- chamfer, chamfrein, en conge
Se obţine cu piatra cilindrică sau conică cu vârful rotunjit care, ţinută paralel cu
axul dintelui, pe parcursul deretentivizării suprafeşei axiale intră în substanşa dentară
jumătate din diametru său la vârf.

AVANTAJE:
 Este uşor de realizat
 Este cel mai conservator pentru substanţa dentară dintre praguri
 Este cel mai utilizat pentru diferitele tipuri de coroane
Unghiul intern rotunjit împiedică acumularea de stress la interfaşa coroană-
preparaţie. Se foloseşte pentru coroane din metal, acrilat, compozit, unele ceramici
turnate.

2. PRAG IN UNGHI DREPT

Se obţine cu piatra cilindrică cu vârf drept.

AVATAJE: oferă o grosime mare a ceramicii la periferia preparaţiei pentru

coroanele integral ceramice, ceea ce le conferă o estetică foarte bună

DEZAVANTAJE:
 Este dificil de realizat
 Oferă adaptarea marginală cea mai precară
 Este cel mai puţin conservativ pentru substanţa dură dentară
 Nu oferă un unghi optim pentru refluarea cimentului
 La periferia preparaţiei rămân prisme des smalţ nesusţinute
Se INDICĂ de elecţie la coroanele ceramice integral fizionomice.

BIZOTAREA PRAGULUI se realizează cu pietre flacără foarte scurte, ţinute în

unghi de 45 faţă de axul dintelui. Scopul bizotării este :
o îmbunătăţirea închidererii marginale la periferia dento-protetică
o eliminarea prismelor de smalţ nesusţinute de la periferia preparaţiei
cu prag
o realizarea brunisării marginilor coroanelor metalice- deci bizotarea
îşi are aplicabilitatea doar pentru preparaţiile cu prag pe care se fac
coroane metalice. Marginile lor sunt rezistente la o grosime mică,
spre deosebire de acrilat, compozit sau ceramică.

6
7