SCLERA

1. Anatomie

2. Afecţiuni congenitale

3. Inflamaţiile sclerei

4. Traumatismele sclerei
Anatomie
• Sclera este un tesut format din fibre colagene de grosimi, lungimi si forme diferite,
intercalate neregulat dar dispuse paralel cu suprafata globului.
• Sclera este opacă.
• Diametrul sclerei variaza intre 1 mm langa nervul optic, 0,5 mm la ecuator, 0,3 mm
sub insertia dreptilor si 0,8 mm la limb.
• Vascularizaţia este din episcleră si coroidă. Inervaţia este din nervii ciliari posteriori
lungi si scurţi. In jurul limbului densitatea acestora este mai mare, ceea ce explică durerile
in cazul inflamaţiei sau distensiei zonei. Sclera reactionează inflamator asemanător cu
articulaţiile datorită naturii colagenice asemănătoare.
• Rolul sclerei este de protecţie a formei şi conţinutului globului ocular.
 AFECŢIUNI CONGENITALE

Afeţiunile congenitale ale sclerei legate de grosimea sclerei

• Manifestarea clinica este marirea globului ocular.

• Stafilomul Sarpa sau stafilomul posterior din miopia forte reprezintă
subţierea sclerei din dreptul nervului optic pâna la inserţia dreptilor.
• Glaucomul congenital sau buftalmia determina cresterea dimensiunii
anteroposterioare a globului ocular. Sclera este subţire, cu tentă albastră
predispusă la rupturi.
Fig. Buftalmie. Glaucom congenital primar
 Afecţiuni congenitale legate de culoare
• Melanoza congenitală benignă Bourquin – placarde sclerale maronii de
forme diferite situate preecuatorial. Are tendinţă spre malignizare.
• Nevul OTA - la nivelul sclerei sunt pete de diferite dimensiuni de culoare
gri-albastrui pâna la negru, interesează si celelalte structuri oculare.
• Sclerele albastre se regăsesc in cadrul unor sindroame produse de
modificări cromozomiale sau ale metabolismului, ţesutului osos şi
conjunctiv. Sclerele albastre se întâlnesc in cadrul sindromului Marfan,
sindromul Albright II, sindromul Ehlers Danlos,maladia Lobstein,
hipofosfatazemia.
 INFLAMAŢIILE SCLEREI

Episclerita

• Este dată de inflamaţia straturilor superficiale ale capsulei Tenon. La

adult de obicei este asociată cu o boală generală. Spre deosebire, la copii
este mai rară această asociere.
• Episclerita simplă este o inflamaţie sectorială, superficială, insoţită de
lăcrimare şi fotofobie. Instilarea unei picături de adrenalina face să dispară
congestia. Remisiunea este in 2 săptămâni.
• Episclerita nodulară – nodul superficial congestiv- fără interesarea
sclerei anterioare. Apare mai des in cadrul unor boli generale - artrita
reumatoidă, hiperuricemie, zona zoster oftalmică.

• Evoluţia este favorabilă spre vindecare dar pot interveni complicaţii

corneene şi iriene.

• Tratamentul nu este totdeauna necesar, se vor utiliza vasoconstrictoare,

antiinflamatoare local şi antiinflamatoare nesteroide general.
Fig. OD Episclerită
Fig. OS Episclerită
Fig. OD Episclerită
Sclerita

• Interesează toate straturile sclerei. Apare in contextul unor boli

generale (50%) – artrita reumatoidă sau după intervenţii chirurgicale pe
glob, infecţii din vecinătate –keratite, tramatisme suprainfectate.
 Sclerita anterioara

• Se constată congestia vaselor superficiale si profunde care vor rămâne

dilatate şi după instilaţia de unui vasoconstrictor (adrenalină). Inflamaţia
poate fi în sector sau sa cuprindă difuz întreaga scleră anterioară. Durerile,
fotofobia şi lacrimarea întregesc tabloul clinic.

• Sclerita anterioară imbracă trei forme:

 difuză
 nodulară
 necrotică
 • Nodulul inflamator nu se mobilizează pe straturile subjacente.
• Evoluţia sub tratament este favorabilă dar pot interveni următoarele
complicaţii: keratita, uveita anterioară, cataractă patologică, glaucom,
edem macular, stafilomul şi perforatia.
• Tratament
 local:
o soluţii dezinfectante
 subconjunctival
o corticosteroizi: dexametazonă sau triamcinolon
 general: antiinflamatoare steroidiene şi nesteroidice, imunosupresoare
(ciclosporina).
 Sclerita posterioară

• Este greu de diagnosticat diferenţial de sindroamele inflamatorii sau

neoplazii.

• Simptome

 scăderea vederii

 dureri oculare

 edem palpebral

 ptoză palpebrală

 oftalmoplegie
 • Examenul fundului de ochi releva:
 edem papilar
 cute coroidiene posterioare
 edem macular
 decolare exudativă de retină
• Diagnosticul diferential se va face cu:
 decolarea de retina regmatogenă
 nevrită optică
 boala Harada
 neoformaţie coroidiană
 celulită orbitară.
• Tratamentul este general si local cu antiinflamatoare steroidiene şi
nesteroidiene.
 Traumatismele sclerale

• Plăgile sclerale superficiale în general necesită sutură dacă adâncimea

depăşeşte 2/3 din grosimea sclerei. Plăgile perforante necesită sutură de
urgenţă în toate cazurile. Sunt grave, prognosticul depinde de mărimea
plăgii, de durata de timp până la intervenţia chiruregicală. În general, prin
buzele plagii herniază membrane enooculare – corp ciliar, coroida, vitros,
cristalin.
• Este importantă verificarea existenţei corpilor străini intraoculari.

• Tratamentul constă în sutura plagii cu fire separate, urmată de tratament

antibiotic şi antiinflamator local şi general

• Rupturile sclerale sunt consecinţa unor contuzii forte. Se produc mai

frecvent paralimbic sau în jurul nervului optic, în zonele cu rezistenţă
minimă. Au prognostic rezervat. Intervenţia chirurgicală este o urgenţă.