Oftalmologie

Dr. PANFIL Ancuța Gabriela

Elemente de anatomie și fiziologie
Vederea furnizează peste 90% din informațiile asupra mediului înconjurător, având rol nu doar în
diferențierea luminozității, formei, culorii obiectelor dar și în orientarea în spațiu și menținerea
echilibrului.
Posesia celor 2 ochi ne permite vederea tridimensională. Partea dreaptă a retinei a fiecărui ochi transmite
prin nervul optic “partea dreaptă a imaginii” în partea dreaptă a creierului, analogic funcționează și partea
stângă a retinei. După care, cele 2 părți ale imaginii- dreapta și stânga-sunt unite de creier.
Ochiul este un organ pereche situat într-o cavitate osoasă numita orbită.
Ochiul este alcătuit din glob ocular și organe anexe.
I. GLOB OCULAR
1.Tunicile globului ocular- tunica externă (cu rol de protecție), tunica medie (cu rol în nutriție) și tunica internă (cu celule
fotoreceptoare).

a) Tunica externă
Sclerotica (albul ochiului) este porțiunea posterioară a tuncii externe, are culoarea alb-sidefie și este opacă.

Corneea este porțiunea anterioară a tunicii externe, este avasculară și transparentă (permite razelor de lumina să o traverseze).

b) Tunica medie
Coroida se află imediat sub sclerotica; este o membrană pigmentată și vasculară cu rol în nutriția globului ocular.

Corpul ciliar este format din muschiul ciliar (alcătuit din fibre musculare netede dispuse radiar și circular) și procesele ciliare
(ghemuri vasculare care secretă umorile).

Irisul este partea colorată a ochiului. În centrul irisului se află un orificiu numit pupila. Irisul este format din celule pigmentare
și fibre musculare netede, dispuse radiar și circular.

c) Tunica internă
Retina este formată din celule nervoase (celule fotoreceptoare și neuroni),
celule pigmentare și celule de susținere.
2. Sistem optic- este format din totalitatea mediilor transparente ale globului ocular: corneea, umoarea apoasa, cristalinul și
umoarea sticloasă.

a) Corneea
Corneea face parte din tunica externă și este porțiunea anterioară a tunicii.

b) Umoarea apoasă
Umoarea apoasă este secretată de procesele ciliare. Se află între cornee și iris (în camera anterioară) si între iris și cristalin (în
camera posterioară). Umoarea apoasă este un lichid transparent, permite trecerea razelor de lumină.

c) Cristalinul
Cristalinul este o lentilă biconvexă. Este situat în spatele irisului, într-o capsulă elastică numita cristaloida. La extremități se
leagă de mușchiul ciliar prin ligamentul suspensor. Focalizează razele luminoase pătrunse în pupilă.

d) Umoarea sticloasă (umoarea vitroasă, corp vitros)

Umoarea sticloasă se află între cristalin și retină; este transparentă cu consistența de gel. Rolul corpului vitros constă în
menținerea formei sferice a ochiului.

3. Sistem fotoreceptor
Sistemul fotoreceptor este reprezentat de retina si are rolul de a transforma energia luminoasa în influxuri (impulsuri) nervoase.

II. ORGANE ANEXE

Organele anexe ale ochiului sunt de 2 tipuri: organe de protecție (gene, sprâncene, pleoape, glande lacrimale, conjunctiva) și
organe de mișcare (cei 6 mușchi externi ai globului ocular).
Conjunctivita catarală
Conjunctiva este o membrană mucoasă transparentă care tapetează fața
posterioară a pleoapelor și partea anterioară a globului ocular.
Definiție: Conjunctivita reprezintă inflamația mucoasei conjunctivale.
Etiologie: bacilul Koch, pneumococ, stafilococ, streptococ etc;
Forma cronică este rezultatul persistenței îndelungate a focarului
inflamator conjunctival în urma unor tratamente incorecte și a unor
factori favorizanți precum poluarea atmosferică sau afecțiuni cronice.

Forme clinice:
- acută;
- subacută;
- cronică.
Simptomatologie:
- senzația de prurit/ usturime/ corp străin la nivelul pleoapelor;
- fotofobie ușoară;
- congestia conjunctivei, edem al pleoapelor, prezența unei secreții
clare, apoi devine mucoasă sau mucopurulentă.

Tratament:
- toaletă și spălături conjunctivale repetate cu soluții antiseptice de tip:
sulfat de zinc 1%, nitrat de argint 1% etc
- antibioterapie în funcție de examenul bacteriologic al secreției:
Oxacilină 1%, Penicilină, Cloramfenicol etc.
Conjunctivita purulentă
Conjunctivita purulentă este reprezentată cel mai frecvent de conjuctivita gonococică. Se constată cel
mai frecvent la nou-născut și mult mai rar la copil sau adult.
În cazul nou-născutului, contaminarea are loc prin contactul cu secreția vaginală gonococică maternă în
timpul nașterii.
Semnele clinice apar după 3-4 zile și constau într-un edem important al pleoapelor, congestia
conjuctivei, secreție sero-sanvinolentă, ce devine purulentă galben-verzuie, foarte abundentă.
Netratată, se complică frecvent cu ulcerație și supurații ale corneei ce pot duce la cecitate (orbire).
În mod sistematic, se face profilaxia prin instilare conjunctivală a nou-născutului, cu câteva picături de
nitrat de argint 1%.
Tratamentul specific al oricărei infecții gonococice la gravidă este obligatoriu. Tratamentul curativ
necesită administrarea de penicilină pe cale parenterală și prin instilații locale.

Conjunctivitele purulente nespecifice sunt produse de germeni precum: stafilococ, streptococ,

pneumococ.
Keratita
Definiție: Keratita se caracterizează prin leziuni ulcerative localizate la nivelul corneei
apărute în urma lezării acesteia printr-un corp străin sau proces inflamator.
Simptomatologie:
- durere oculară intensă;
- lăcrimare;
- fotofobie;
- edem și congestie a pleoapelor și conjunctivei;
- ulcerație purulentă (hipopion); progresând în profunzime, ulcerul ajunge să perforeze
corneea și să deschidă camera anterioară din care se elimină umoarea apoasă.
Tratament:
- antibioterapie sistemică și locală;
- spălături locale cu soluții antiseptice;
- instilare cu soluții midriatice.
Glaucomul
Definiție: Glaucomul este o afecțiune cronică oculară caracterizată prin creșterea
presiunii intraoculare ce determină distrugerea fibrelor nervoase.
Se manifestă în general după vârsta de 40-50 ani, interesează simultan ambii globi
oculari și duce la scăderea acuității vizuale până la cecitate, în lipsa tratamentului.

Tipuri:
- glaucom cu unghi deschis;
- glaucom cu unghi închis;
- glaucom congenital;
- glaucom secundar (apare pe fondul unor boli oculare-
inflamații, tumori, hemoragii oculare, traumatisme sau
afecțiuni generale).
Simptomatologie:
- la început, simptomatologie nespecifică: dureri oculare
intermitente, lăcrimare, dificultăți de acomodație;
- hiperemie oculară;
- vedere neclară până la cecitate;
- pupilă dilatată moderat, reflexul la lumină este diminuat.

Tratament:
- trebuie instituit în faze cât mai precoce;
- indiferent de forma de glaucom, trebuie scăzută PIO;
- local: instilație cu soluție de pilocarpină, ezerină sau mintacol pentru reducerea presiunii
intraoculare;
- chirurgical: dacă afecțiunea avansează sub tratament medicamentos.
Cataracta
Definiție: Cataracta reprezintă opacifierea cristalinului datorită unor
procese degenerative a fibrelor cristalinului.
Diminuarea transparenței cristalinului determină scăderea vederii,
uneori în grade foarte avansate.
Apare în general la persoanele vârstnice.

Forme:
- congenitală;
- senilă;
- traumatică.
Cataracta congenitală:
- deși este prezentă încă de la naștere, uneori este descoperită mult mai tardiv.
Etiologie:
- infecția mamei cu rubeolă, toxoplasmoza, rujeola, varicela, mononucleoza, sifilis.
Cataracta senilă:
- face parte din grupul cataractelor dobândite, fiind cea mai frecventă formă clinică.
- afectează de obicei persoanele trecute de 60-65 ani și are o evoluție lent
progresivă, cu scăderea acuității vizuale ce poate duce la cecitate completă.
Tratamentul este numai chirurgical și constă în extracția cristalinului opacifiat.
Cataracta traumatică:
- este rezultatul unei contuzii sau plăgi a cristalinului cu sau fără retenție de corp
străin. Se poate dezvolta un glaucom secundar, ce impune intervenție chirurgicală
de urgență.
Simptomatologie:
- vedere încețoșată;
- vedere nocturnă slabă;
- culori șterse;
- cecitate.

Tratament:
- în formele incipiente, vederea poate fi înbunătățită folosind alți ochelari;
colir cu vitamine și ioduri pot încetini evoluția; suplimentarea per os cu
vitamine, antioxidanți, glutation.
- în forma matură, tratament chirurgical. Constă în înlăturarea cristalinului
opacifiat și se înlocuiește cu un cristalin artificial.
Blefarita
Definiție: Blefarita reprezintă inflamația marginii libere a pleoapei.
Este o afecțiune comună apărută în cadrul unei infecții bacteriene sau a
unei afecțiuni generalizate a pielii.

Forme:
- blefarită anterioară: afectează marginea externă, liberă a pleoapei, unde
sunt implantate genele.
- blefarita posterioară: interesează fața internă a pleoapei, ce vine în
contact cu globul ocular și este produsă de afectarea glandelor
Meibomius (blefarită meibomiană).
Simptomatologie:
- iritația globului ocular;
- senzația de arsură;
- lăcrimare;
- senzație de corp străin;
- hiperemeia marginii libere a pleoapei;
- uneori, pierderea genelor.

Tratament:
- comprese calde la nivelul pleoapelor, toaletarea atentă pentru îndepărtarea
depozitelor (crustelor);
- creme cu antibiotice sau corticosteroizi pentru controlul infecției.
Orjeletul
Definiție: Orjeletul reprezintă infecția glandelor sebacee de la nivelul
pleoapelor.
Etiologie: cel mai frecvent stafilococul (scărpinarea pleoapei, bacterii de la
nivelul mâinii, utilizarea produselor cosmetice contaminate etc).
Factori favorizanți:
- diabet zaharat;
- imunosupresie;
- alergii;
- blefarite cronice;
- disfuncții ale glandelor Meibomius.
Este cea mai frecventă infecție întâlnită la nivelul pleoapelor. Apare ca un
granulom nodular, localizat intern sau extern, în funcție de glandele implicate
(există 2 tipuri de glande sebacee: Zeiss- extern, Meibomius- intern)
Simptomatologie:
- durere, accentuată de apăsarea pe pleoape;
- disconfort;
- senzație de arsură;
- tumefacție dureroasă în grosimea pielii, care crește și care poate abceda, însoțită de înroșirea
conjunctivei și a pleoapelor;
- roșeață locală.

Tratament:
- toaleta pleoapei;
- comprese calde;
- antiinflamatoare;
- antibioterapie;
- incizie pentru drenarea abcesului;
- nu se vor folosi produse cosmetice sau lentile de contact până la vindecarea completă.
Dacriocistita
Definiție: Dacriocistita reprezintă inflamația acută sau cronică a sacului
lacrimal.
Sacul lacrimal este localizat între unghiul intern al ochiului și nas.
Dacriocistita se datorează obstrucției canalului lacrimal, mai precis a
canalului lacrimo-nazal. Canalul nazo-lacrimal face legătura între sacul
lacrimal și nas.

Simptomatologie:
- durere locală;
- lacrimare;
- tumefacție;
- roșeață.
Tratament:
- chirurgical: dacriocistorinostomie (dezobstrucție a canalului lacrimo-
nazal); în caz de dacriocistita acută este necesară incizia abcesului, urmat
imediat de un drenaj chirurgical.
Vicii de refracție
Definiție: Viciile de refracție sunt afecțiuni ale ochiului, constând într-
un deficit al dioptrului ocular ce se manifestă prin scăderea acuității
vizuale, corectabilă prin dioptrii.

Viciile de refracție sunt:

1. Miopia

2. Hipermetropia

3. Astigmatismul
 Refracția
Definiție: Refracția reprezintă deviația razelor luminoase care traversează mediile
cu indici de refracție diferiți.
Emetropia- ochiul bine proporționat.

Acomodația reprezintă un proces reflex ce determină

modificarea puterii refractive a ochiului (vederea clară a
obiectelor situate la orice distanță).
Parametrii acomodației:
- punctum remotum- cel mai depărtat punct- imaginea clară;
- punctum proximum- cel mai apropiat punct- acomodație maximă;
- parcursul acomodativ- distanța în metri între PR-PP
 MIOPIA
Definiție: Miopia reprezintă un defect al vederii ce se manifestă printr-o scădere a
vederii la aproape. Acest defect nu permite percepția clară a obiectelor îndepărtate.
Corneea și cristalinul exercită o deviație prea mare a razelor luminoase, formând o
imagine clară într-un punct situat în fața retinei, nu exact pe retină, unde ar fi trebuit
și din acest motiv, imaginea percepută este difuză.
Pentru miopie, dioptriile vor avea valoare negativă.
Globul ocular al persoanelor ce suferă de miopie este mai alungit, fiind nevoie de
lentile divergente pentru a corecta vederea.
Simptomatologie:
- vedere încețoșată la distanță;
- vedere bună de aproape;
- îngustarea fantei palpebrale;
- cefalee;
- oboseală oculară.

Tratament:
- corecție cu lentile divergente;
- lentile de contact;
- chirurgical.
 HIPERMETROPIA

În această situație, corneea și cristalinul exercită o deviație prea slabă a

razelor luminoase, formând o imagine clară într-un punct situat în
spatele retinei și nu pe retină. Din acest motiv, imaginea percepută este
difuză iar pacientul va vedea difuz obiectele apropiate.
Pentru hipermetropie, dioptriile vor avea o valoare pozitivă.
Simptomatologie:
- cefalee frontală (la finalul zilei sau datorită efortului vizual de
aproape);
- vedere încețoșată la aproape;
- încețoșare bruscă a vederii;
- dureri oculare.

Tratament:
- corecție cu lentile convergente;
- lentile de contact;
- chirurgical.
 ASTIGMATISMUL

Definiție: Astigmatismul este un defect de refracție care alterează claritatea

obiectelor care sunt privite, datorită unor neregularități care există la nivelul
curburii corneei.
Imaginea care va fi recepționată pe retină este difuză pentru că razele
luminoase nu se reîntîlnesc precis într-un singur punct pe retină.
Pentru astigmatismul:
- hipermetropic: dioptriile vor avea o valoare pozitivă;
- miopic: dioptriile vor avea o valoare negativă.
Simptomatologie:
- oboseală vizuală;
- cefalee;
- încețosări tranzitorii ale vederii;
- scăderea vederii;
- îngustarea fantei palpebrale.

Tratament:
-corecție cu lentile cilindrice sau sfero-cilindrice;
-lentile de contact;
-chirurgical.