Ingrijire pacienti cu afectiuni oftalmologice

Analizatorul vizual este format dintr-un segment central ( nervul optic, neuronii talamocorticali
si aria striata a lobului occipital ) si dintr-un segment periferic ( globul ocular si anexele sale ).
Din punct de vedere anatomic, ochiul este, dupa cum se stie, un organ deosebit de complex,
servind la transformarea imaginilor geometrice ale corpurilor in senzatie vizuale; el constituie un
sistem optic format din trei medii transparente: umoarea apoasa, cristalinul si umoarea sticloasa.
Acestea se gasesc in interiorul globului ocular, marginit in exterior de o membrana rezistenta,
numita sclerotica.
Sclerotica este opaca peste tot exceptand o portiune din fata, care este transparenta si de forma
sferica numita cornee transparenta.
Lumina patrunde in ochi prin cornee, strabate cele trei medii transparente si cade pe retina, unde
se formeaza o imagine reala si rasturnata a obiectelor private. Fluxul luminos este reglat automat
prin actiunea involuntara a irisului. Aceasta este o membrana perforata in centru printr-o
deschidere circulara, de diametru variabil, numita pupila.
La lumina prea intensa, irisul isi micsoreaza pupila pentru a proteja retina, iar la lumina prea
slaba irisul isi mareste pupila pentru a mari iluminarea imaginii de pe retina.
Retina este o membrana subtire, alcatuita din prelungirile nervului optic si continand un mare
numar de celule senzoriale, care percep lumina, numite conuri si bastonase. Conurile sunt celule
specializate in perceperea luminii intense din timpul zilei, fiind capabila sa dea senzatii diferite
pentru diferite culori. Bastonasele sunt specializate in perceperea luminii de intensitate slaba,
fiind practic incapabile sa distinga culorile.
Ochiul omenesc contine apoximativ 7 milioane conuri si 130 miloane bastonase neuniform
raspandite. Conurile ocupa mai ales partea centrala a retinei in timp ce densitatea bastonaselor
creste spre periferie. In partea centrala, putin mai sus de axa optica, exista o regiune numita pata
galbena (macula lutera) in mijlocul careia se afla o mica adancitura-foveea centralis-populata
exclusiv de conuri, in numar de 13000-15000. Sub actiunea involuntara a unor muschi speciali ai
ochiului, globul ocular sufera miscari de rotatie in orbita sa, astfel incat imaginea sa se formeze
intotdeauna in regiunea petei galbene, cea mai importanta regiune fotosensibila a ochiului.
Cristalinul are forma unei lentile asimetrice biconvexe si poate fi mai bombata sau mai putin
bombat sub actiunea reflexa a muschilor ciliari, modificandu-si astfel convergenta, incat
imaginea sa cada pe retina. El are o structura stratificata prezendand spre margine indicele de
refractie de apoximativ 1, 38, iar in interior de apoximativ 1, 41.
Acomodarea. Un ochi normal, aflat in stare de repaus, are focarul situat pe retina. Din acesta
cauza, pentru obiectele situate la infinit (practic la distante mai mari de circa 15 m) ochiul
formeaza imaginile pe retina fara nici un efort de modificare a convergentei cristalinului.

Educatia pentru sanatate

Masuri de prevenire primara

1. Educatia populatiei pentru ingrijirea ochiului:

2. Igiena vederii
3.
Masuri de prevenire secundara
1. in cazul infectiilor ochiului
2. in cazul deficientelor de vedere – educare pacient pentru a-si corecta vederea conform
prescriptiilor; invatare pacient sa-si curete ochelarii; controlul periodic oftalmologic
pentru o eventuala schimbare a lentilor
Indrumarea parintilor al carui copil prezinta strabism sa se prezinte la medical
oftalmolog, precum si educarea purtatorilor de lentile.
Masuri de profilaxie tertiara

1. educarea pacientilor cu diferite afectiuni de vedere san u desfasoare o activitate care sa

suprasolicite vederea
2. indrumare pentru interventii chirurgicale a pacientilor cu cataracta in vederea corectarii vederii
Reintegrarea sociala si profesionala a ambliopilor prin indrumarea catre profesii ca masseur,
cartonar

Evaluarea morfo-functiilor a ochiului si anexelor sale

Examenul anatomic – examinare ploape, gene, conjunctiva

Se evidentieaza corpii straini
In camera obscura se examineaza cornea, camera anterioara, irisul, pupila si cristalinul
Examinarea acuitatii vizuale – se examineaza vederea centrala cu ajutorul optotipului
Determinarea campului visual
Masurarea tensiunii intraoculare – valori normale 14-20 mm Hg; valori crescute se inregistreaza
in glaucoma
Examene de laborator
– secretie conjunctivala - ex. Bacteriologic si ATB;
– sange: glicemia, uree, TS, TC, HLG – in vederea pregatirii operatorii
Determinarea simtului chromatic – examinarea pacientului de a distinge culorile
Oftalmoscopia – se examineaza fundul de ochi – straturile profunde ale ochiului: retina, corpul
vitros, papilla nervului optic si vasele retiniene

Manifestari de dependenta ( semne si simptome posibile )

1. Scaderea acuitatii vizuale insotita de lacrimare, semne, fotofobie
locale daca este produsa de traumatism
scaderea acuitatii vizuale poate fi brusca din cauza unor traumatisme oculare, glaucom
acut, nevrita nervului optic, intoxicatii cu alcool metilic, embolia arterei centrale a retinei;
sau o scadere lenta si progresiva a vederii in cataracta, leziuni retiniene
2. Durere – subiectiv cu diferite grade de intensitate de la jena oculara, arsura, pana la
durere atroce
3. Reactie pupilara
midriaza – dilatarea pupilei
mioza – micsorarea pupilei
4. Fotofobie – intoleranta fata de lumina din urmatoarele cauze: corpi straini oculari dar si
afectiuni cerebrale ( migrena, menigite, tumori cerebrale ), conjunctivite
5. Diplopie – vedere dubla intalnita in paralizia muschilor globului , percepand practic
6. Cecitate – disparitia vederii poate fi de cauze: leziuni ale nervului optic, leziuni ale
ochiului ( cornee, cristalin, retina ), psihice.