Sunteți pe pagina 1din 14
SCLERA
SCLERA

SCLERA

SCLERA
SCLERA
SCLERA
SCLERA
SCLERA
SCLERA
SCLERA
SCLERA
Sclera face parte din stratul fibros al globului ocular şi reprezintã 5/6 posterioare, anterior continuându-se

Sclera face parte din stratul fibros al globului ocular şi reprezintã 5/6

posterioare, anterior continuându-se cu corneea prin intermediul limbului sclero-cornean.

Sclera este o structurã formatã dintr-un ţesut dur, alb-sidefiu, inextensibil.

Are o grosime de 1 mm şi prezintã douã feţe: una externã - convexã - pe

care se inserã muşchii drepţi şi oblici, şi una internã - concavã - care vine în raport cu supracoroida sau lamina fusca.

Este strãbãtutã de diferite orificii, locul de intrare pentru vase şi nervi:

Orificiul de ieşire al nervului optic se gãseşte la 4 mm intern de polul posterior al globului ocular - la acest nivel se gãsesc orificii foarte mici ce strãbat lamina cribrosa sau lama ciuruitã, prin care trec fibrele nervului

optic.

În jurul lamei ciuruite existã orificii pentru arterele ciliare şi nervii ciliari. Puţin posterior de ecuator se gãsesc cele 4 orificii pentru venele vorticoase.

În jurul corneei sunt prezente orificii pentru arterele ciliare anterioare.

Rolul sclerei este de protecţie şi menþinere a formei şi a tensiunii intraoculare.

Examinarea sclerei Examinarea sclerei se poate face prin inspecţie şi biomicroscopie pentru sclera anterioarã .

Examinarea sclerei

Examinarea sclerei se poate face prin inspecţie şi biomicroscopie pentru sclera anterioarã.

Diafanoscopia se face cu diafanoscopul, un aparat prevãzut în vârf cu o

luminã rece. Dupã anestezia cu xilinã 2% în instilaţia globului ocular şi

dilatarea pupilei se plimbã diafanoscopul prin fundurile de sac superior şi inferior. Pupila se va lumina, luând un aspect roşu. În cazul existenţei

unei tumori melanice, zona tumorii nu se va lumina, rãmânând o patã

neagrã = diafanoscopie negativã. Când se lumineazã toatã pupila (în mod normal) vorbim de diafanoscopie pozitivã.

Instilarea de adrenalinã permite diagnosticul diferenţial între congestia superficialã şi profundã.

Patologia sclerei cuprinde: - inflamaţii - traumatisme - degenerescenţe (ectazii)

Patologia sclerei cuprinde:

- inflamaţii

- traumatisme

- degenerescenţe (ectazii)

I. Inflamaţiile sclerei (Scleritele) Scleritele pot îmbrãca douã forme: episclerita şi sclerita propriu -zisã. Sunt

I. Inflamaţiile sclerei (Scleritele)

Scleritele pot îmbrãca douã forme: episclerita şi sclerita propriu-zisã. Sunt mai frecvente anterior.

1. Episclerita

Simptomatologie:

Subiectiv: durere uşoarã, fotofobie, lãcrimare. Obiectiv: edem, roşeaþã, proeminenţã episcleralã (nodul) ce creşte în dimensiuni şi se înconjoarã de o zonã hiperemicã.

Evoluţia este de lungã duratã, nodulul creşte progresiv sau poate avea un caracter recidivant.

Diagnosticul pozitiv se pune pe baza nodulului episcleral (examen local), iar diagnosticul diferenţial se face cu congestia flictenularã - prin proba cu adrenalinã.

2. Sclerita se caracterizeazã prin pete difuze de culoare violacee însoţite de dureri mari oculare,

2. Sclerita se caracterizeazã prin pete difuze de culoare violacee însoţite

de dureri mari oculare, cefalee, lãcrimare intensã, fotofobie.

Evoluţie lungã cu subţierea sclerei, ducând la ectazii. Frecvent sunt afectate straturile profunde şi învecinate (cornee, uvee).

Poate fi anterioarã sau posterioarã, a cãrei evoluţie este mai gravã, prin interesarea uveei sau a retinei (decolare de retinã).

3. Sclerokeratita asociazã un focar de scleritã cu un infiltrat cornean.

Corneea se vascularizeazã şi se asociazã cu reacţie irido-ciliarã.

Etiologia afecţiunilor inflamatorii ale sclerei: reumatismalã, alergicã,

endocrinã, infecþioasã cronicã (TBC, sifilis) sau acutã (pneumonie, gripã,

infecţii de focar).

Prognosticul este în funcţie de etiologie, duratã şi recidive.

Tratamentul local are ca scop calmarea durerilor cu antialgice, reducerea

reacþiei iriene prin midriatice şi resorbţia infiltratului - cu cortizon.

Tratamentul general este etiologic.

II. Traumatismele sclerei 1. Plãgile sclerale pot fi superficiale sau perforante. Plãgile sclerale superficiale

II. Traumatismele sclerei

1. Plãgile sclerale pot fi superficiale sau perforante. Plãgile sclerale superficiale necesitã tratament chirurgical doar în cazul când

intereseazã 2/3 din grosimea sclerei, şi se sutureazã cu fire separate.

Plãgile sclerale perforante pot coexista sau nu cu inclavare de membrane (corp ciliar, iris, coroidã, vitros). Sunt afecţiuni foarte grave, putând duce la pierderea globului ocular.

Prognosticul este grevat de complicaţiile posibile: endoftalmita, deslipirea de retinã secundarã.

Tratament. Plãgile necesitã sutura cu fire separate, dupã rezecþia

membranelor herniate, extracþia corpului strãin intraocular (dacã este prezent) şi tratament antibiotic şi antiinflamator local şi general.

2. Rupturile sclerale sunt consecutive contuziilor forte cu pumn, piatrã, corn de vitã, sau prin

2. Rupturile sclerale sunt consecutive contuziilor forte cu pumn, piatrã,

corn de vitã, sau prin cãdere.

Dupã mecanismul de producere a rupturii, se pot clasifica în: directã şi

indirectã, când agentul vulnerant acţioneazã la distanţã.

Locul de producere a rupturii este cel mai frecvent paralimbic superior, sau posterior în jurul nervului optic.

Semne: Ruptura poate fi mascatã de hemoragii. Se prezintã ca linii

albãstrui acoperite de conjunctivã, iris, corp ciliar, coroidã herniate. Se poate pune în evidenþã sânge în camera anterioarã, scãderea tensiunii intraoculare.

Prognosticul depinde de mãrime şi afectarea structurilor interne.

Tratament. Cele mai mici, subconjunctivale, se pot lãsa sã se vindece spontan. Cele mari se sutureazã dupã rezecþia membranelor herniate. Este necesarã antibioterapia local şi general, corticoterapie.

3. Arsurile sclerei pot fi superficiale şi profunde, pânã la perforare.

III. Procesele degenerative 1. Stafiloamele sunt afecþiuni degenerative caracterizate prin subþierea şi destinderea

III. Procesele degenerative

1. Stafiloamele sunt afecþiuni degenerative caracterizate prin subþierea şi destinderea sclerei. Dupã localizare, pot fi ciliare, intercalare (între rãdãcina irisului şi corpul ciliar), ecuatoriale, posterioare şi totalã

(buftalmia).

Etiologia este datã de inflamaţii, traumatisme, tumori.

O formã particularã o reprezintã stafilomul posterior al lui Scarpa (cu

miopie mare şi leziuni corioretiniene degenerative).

particularã o reprezintã stafilomul posterior al lui Scarpa (cu miopie mare şi leziuni corioretiniene degenerative).
2. Anomalii de culoare Sclerele au o coloraţie albãstruie în sindromul Van der Hoeve (boalã

2. Anomalii de culoare

Sclerele au o coloraţie albãstruie în sindromul Van der

Hoeve (boalã ereditarã). Se manifestã prin sclerã subţire,

albãstruie, asociatã cu surditate şi fragilitate osoasã.