Sindromul de

ochi uscat
Grăjdieru Andreea, grupa 5, seria A, MD III
Definiția

Boala ochiului uscat (cunoscută și sub numele de sindromul de ochi uscat) se referă la un grup de tulburări ale
filmului lacrimal care se datorează producției reduse de lacrimi sau instabilității filmului lacrimal, asociate cu
disconfort ocular și/sau simptome vizuale și boli inflamatorii ale suprafeței oculare.
Epidemiologie
Ratele de prevalență variază de la 5% la 50%,
dar poate ajunge până la 75% în rândul adulților
de peste 40 de ani, femeile fiind cel mai adesea
afectate.
Dintre adulții mai tineri cu vârsta cuprinsă între 18
și 45 de ani, doar 2,7% suferă de sindromul
ochiului uscat.
Etiologie
Cauza apariției sindromului ochiului uscat
este datorată lipsei de umidificare a ochiului,
produsă din diverse motive: atmosfera uscata,
vânt, utilizarea îndelungata a lentilelor de
contact, clipitul insuficient (cel mai important
in cazul persoanelor care lucreaza in fața
computerului), efect al unor boli generale
(artrita reumatoidă, lupus, sindrom Sjogren),
efect secundar al utilizării unor medicamente
etc.
Această afecțiune poate apărea și ca
urmare a procesului de îmbătrânire a
glandelor lacrimale.
Persoanele care își desfasoară
activitațile în medii cu mult praf, fum de
țigară, umiditate redusă, sau cu aer
conditionat sunt predispuse
sindromului ochiului uscat.
Patofiziologia
Suprafața oculară și glandele
secretoare de lacrimi funcționează ca
o unitate integrată.
Boala sau disfuncția acestei unități
funcționale are ca rezultat o peliculă
lacrimală instabilă și prost întreținută
care provoacă simptome de iritație
oculară și posibilă deteriorare a
epiteliului suprafeței oculare.
 Disfuncția acestei unități integrate se poate dezvolta ca urmare a
îmbătrânirii, a scăderii factorilor de susținere (cum ar fi hormonii
androgeni), a anomaliilor de clipire, a bolilor inflamatorii sistemice
(de exemplu, boala autoimună a tiroidei sau artrita reumatoidă),
suprafața oculară. boli (de exemplu, keratita cu virus herpes
simplex) sau intervenții chirurgicale care perturbă nervii senzoriali
aferenti trigemenului și boli sistemice sau medicamente care
perturbă nervii colinergici eferenți care stimulează secreția
lacrimală.
Scăderea secreției lacrimale și
clearance-ul inițiază un răspuns
inflamator pe suprafața oculară
care implică atât mediatorii
solubili, cât și cei celulari.
Cercetările clinice și de bază
sugerează că această inflamație
joacă un rol în patogeneza
ochiului uscat.
 Semne clinice
• Evidenţiază o secreţia groasă, filamentoasă, uneori aderentă la
cornee
• Reducerea sau absenţa meniscurilor lacrimale palpebrale
• Conjunctiva este congestionată
• Marginea palpebrală poate prezenta o blefarită seboreică cu
aglutinarea cililor
• Corneea este mai mult sau mai puţin afectată, prezentând:
-Filamente
-Eroziuni epiteliale punctiforme
-Dellen (subţiere periferică a corneei pe seama desicării stromei
corneene), care poate evolua spre ulceraţie şi perforaţie
Corneea este mai mult sau
mai puţin afectată,
prezentând:
-Filamente
-Eroziuni epiteliale punctiforme
-Dellen (subţiere periferică a
corneei pe seama desicării
stromei
corneene), care poate evolua
spre ulceraţie şi perforaţie
 Simptome clinice
• Senzația de “nisip in ochi” (sau de corp strain)
• Senzația de pleoape care se deschid greu dimineața, uneori urmată de
lacrimare abundenta
• Sensibilitate la lumină, uneori vedere neclară
• Senzație de uscăciune, uneori incapacitatea de a plânge (de a produce
lacrimi)
• Roșeața pleoapelor sau a conjunctivitei, uneori secreții filamentoase
Investigații relevante:

 1. Aspectul clinic la 2. Timpul de rupere 3. Meibografia

biomicroscop al filmului lacrimal

4. Indice de 5. Dinamica
inflamație al clipitului
suprafeței oculare
 Diagnostic:
• Examenul "râurilor lacrimale„
• Testul Schirmer
• Timpul de rupere a filmului lacrimal
Examenul "râurilor lacrimale,,

o Acestea prezintă un aspect de menisc pe

marginea pleoapelor, se pun mai bine în
evidenţă colorând lacrimile cu o picătură
de fluoresceină instilată în fundul de sac
conjunctival
o Aspectul normal al meniscului inferior are
2 mm, iar cel superior 1 mm
o Dispariţia lor sugerează prezenţa unei
hiposecreţii lacrimale.
 Testul Schirmer
 Măsoară secreţia totală (bazală plus reflexă)
Se aplică o hârtie de filtru specială pe marginea externă a pleoapei inferioare astfel ca aproximativ 5 mm
sa fie îndoită spre interiorul pleoapei timp de 5 minute
 Normal, hârtia se umectează pe o lungime mai mare de 10 mm
 Sub 10 mm se consideră hiposecreţie lacrimală
 Peste 25 mm se consideră hiperlăcrimare

Pentru măsurarea secreţiei bazale se face aceeaşi probă, dar după anestezia conjunctivei cu:
 Xilină
 Tetracaină, care blochează secreţia reflexă
Valoarea normală este 8-15 mm
 Timpul de rupere a filmului lacrimal

Se examinează continuitatea filmului lacrimal la

Se instilează o Pacientul
biomicroscop cu filtru de cobalt, cronometrând
picătură de clipeşte o
din momentul deschiderii ochiului până la
singură dată,
fluoresceină 2% în apariţia primelor pete negre pe cornee (ce indică
apoi rămâne
fundul de sac discontinuitatea filmului)
cu ochii
conjuctival Normal întreruperea filmului lacrimal apare în
deschişi
aproximativ 15 secunde
 Tratament medicamentos
Substituienţi ai secreţiei lacrimale sub formă de: Reducerea evaporării lacrimilor:
• Picături cu lacrimi artificiale  Micşorarea temperaturii în
• Unguente
cameră
• Inserturi conjunctivale
•
 Umidifierea aerului
Ser autolog
Modificarea calităţii filmului lacrimal:
 Ochelari ce închid o cavitate
• Mucolitice (acetilcisteină)  Etanşă în jurul ochilor
• Hyaluronat de sodiu
Antiinflamatorii locale şi generale:
• Nesteroidiene
• Steroidiene aplicate în perioadele de criză
• Ciclosporina administrată topic este eficientă în numeroase
afecţiuni inflamatorii asociate cu o formă severă de
sindrom de ochi uscat
 Tratament chirurgical
Ocluzia temporară sau permanentă
a punctelor lacrimale
Blefarorafie temporară, în cazurile
grave
 Complicații și evoluția bolii
Neregularităţi ale suprafeţei Anomalii ale marginii
corneo-conjunctivale: libere a pleoapelor:

• Traumatisme oculare • Ectropion

• Degenerescențe conjunctivo- • Entropion
• Trichiazis
corneene (pinguecula,
• Tumori
pterigion, dellen) • Keratită lagoftalmică
• Keratită neurotrofică
 Bibliografie
1. Pflugfelder S. C. (2004). Antiinflammatory therapy for dry eye. American journal of ophthalmology, 137(2), 337–
342. https://doi.org/10.1016/j.ajo.2003.10.036
2. Rouen, P. A., & White, M. L. (2018). Dry Eye Disease: Prevalence, Assessment, and Management. Home
healthcare now, 36(2), 74–83. https://doi.org/10.1097/NHH.0000000000000652
3. Akpek, E. K., Amescua, G., Farid, M., Garcia-Ferrer, F. J., Lin, A., Rhee, M. K., Varu, D. M., Musch, D. C., Dunn,
S. P., Mah, F. S., & American Academy of Ophthalmology Preferred Practice Pattern Cornea and External Disease
Panel (2019). Dry Eye Syndrome Preferred Practice Pattern®. Ophthalmology, 126(1), P286–P334. https://
doi.org/10.1016/j.ophtha.2018.10.023
4. Wilson, S. E., & Perry, H. D. (2007). Long-term resolution of chronic dry eye symptoms and signs after topical
cyclosporine treatment. Ophthalmology, 114(1), 76–79. https://doi.org/10.1016/j.ophtha.2006.05.077
5. Straub, M., Bron, A. M., Muselier-Mathieu, A., & Creuzot-Garcher, C. (2016). Long-term outcome after topical
ciclosporin in severe dry eye disease with a 10-year follow-up. The British journal of ophthalmology, 100(11),
1547–1550. https://doi.org/10.1136/bjophthalmol-2015-306930
6. Blackie C. A., Carlson A. N., Korb D. R. (2015). Treatment for meibomian gland dysfunction and dry eye
symptoms with a single-dose vectored thermal pulsation: A review. Current Opinion in Ophthalmology,
26(4), 306–313. doi:10.1097/ICU.0000000000000165
7. American Academy of Ophthalmology Cornea/External Disease Panel. (2013). Preferred Practice Pattern
Guidelines. Dry Eye Syndrome. San Francisco, CA: American Academy of Ophthalmology. Retrieved
from http://www.aao.org/pppCited Here