Sindromul ochiului uscat

Sumar
Cauzele.................................................................................................................................................... 2
Simptomele sindromului ochiului uscat ................................................................................................ 3
Diagnosticul și terapia în sindromul ochiului uscat .............................................................................. 3

1
Sindromul ochiului uscat nu este doar un disconfort, este o afecțiune complexă, cu
incidență crescută în ultimii ani, care constă în afectarea filmului lacrimal.

Filmul lacrimal este compus din 3 straturi:

 mucinic, în contact direct cu suprafața corneană, ce ajută la aderența și repartizarea
uniformă a stratului apos pe suprafața corneeană
 apos, stratul intermediar, cel mai gros dintre cele trei straturi, este vehicul pentru
nutrienți, oxigen și contine multe substanțe cu caracter protector, cum ar fi unele
imunoglobuline ale sistemului imunitar
 lipidic, regăsit la exterior, în contact direct cu mediul extern, are rol de a limita
frecarea și evaporarea excesive și trebuie distribuit continuu pe suprafața oculară,
prin clipit, deoarece tinde să se conglomereze

Cauzele care contribuie la apariția sindromului ochiului uscat pot fi numeroase:

 de cele mai multe ori vorbim de deficiența sau instabilitatea stratului lipidic al
filmului lacrimal
 deficiențe ale glandelor lacrimale
 canale lacrimale blocate
 vârstă înaintată, când glandele lacrimale se atrofiază determinând alterarea
progresivă a calității filmului lacrimal
 menopauză, datorită dezechilibrelor hormonale, glandele lacrimale suferă o atrofie
progresivă
 utilizarea prelungită a lentilelor de contact determină creșterea evaporării lacrimilor
ceea ce induce alterări ale suprafeței oculare
 inflamația cronică a pleoapelor, precum blefarita care, prin afectarea anumitor
glande, determină modificări ale compoziției filmului lacrimal
 medicația (antidepresivele, antihipertensivele, antiaritmicele, antiulceroase,
antihistaminicele, diureticele, hormonii și imunosupresoarele) pot inhiba producerea
de lacrimi
 deficit de vitamina A
 boli ale suprafeței oculare, cum sunt alergiile
 conservanții din picăturile oftalmologice
 anumiți factori, precum vânt, fum, aer condiționat, ventilație excesivă, temperatură
ridicată, umiditate scazută. Expunerea îndelungată în astfel de condiții poate
transforma un disconfort tranzitoriu într-o uscăciune patologică reală. De asemenea,
acești factori pot exacerba simptomele asociate sindromului de ochi uscat
 dar și activitatile ce solicită atenție prelungită, cum ar fi munca pe calculator, jocuri
video, lectura și care reduc clipirea, ducând la alterarea distribuției lacrimilor și
favorizarea evaporării filmului lacrimal

2
Simptomele sindromului ochiului uscat sunt numeroase, fiind toate legate de
modificări ale suprafeței oculare:
 senzație de nisip sau corp străin în ochi
 senzație de arsură
 prurit ocular
 fotofobie (sensibilitate la lumină)
 dificultate în deschiderea pleoapelor la trezire
 senzație de ochi umed, hiperlăcrimare
 clipire cu dificultate
 vedere încețoșată care dispare după clipire
 înroșirea ochiului, denumită și ochi roșu, asociată ochiului uscat atunci când este
stabilită o stare inflamatorie sau o modificare a filmului lacrimal

Diagnosticul și terapia în sindromul ochiului uscat sunt stabilite de către

medicul oftalmolog, constând în substituirea secreției lacrimale cu picături sau geluri
oftalmice cu acțiune hidratantă și lubrifiantă. Când ochiul uscat este însoțit de fenomene
inflamatorii precum ochiul roșu, utilizarea exclusivă a unui hidratant și lubrifiant artificial
poate fi insuficientă.
În acest caz, oftalmologul va alege un produs care combină efectul lubrifiant și hidratant cu
un antiinflamator.
Există o multitudine de lacrimi artificiale, simple sau care conțin mai multe principii active,
dar baza tratamentului de substituție lacrimală este folosirea acidului hialuronic care are
proprietăți nu doar de lubrifiere a suprafeței oculare, dar și de vindecare mai rapidă a
leziunilor corneene și chiar anti-inflamatorii.
În terapie se preferă o formă de 6 ori mai stabilă și anume acid hialurionic cross-linkat, o
formulă în care particulele de acid hialuronic sunt mai mici și au o penetrare membranară
superioară formei clasice. Astfel acidul hialurionic cross-linkat asigură:
 stabilitate și absorbție crescută
 remanență mai lungă pe suprafața ochiului
 lubrifiere mai intensă
 vindecare mai accentuată a rănilor corneene