OCULOGUTTAE
LURARE DE DIPLOMA
MOTO
,,O minte sanatosa, intr-un corp sanatos"
Oamenii care stiu sa se deconecteze si
sa se simta bine imbatrinesc tarziu si frumos.
Dr.Victor Lotreanu
2 din 50
MOTIVATIE
Tulburarile de vedere influenteaza negativ activitatile noastre,motiv pentru care sana tatea
ochilor reprezinta un factor esential pentru evolutia noastra ulterioara.
Zicala ,,scump ca lumina ochilor" simbolizeaza de fapt totul despre importanta vederii. Ce
este mai de pret decit vederea?
De aceea mi-am indreptat atentia catre aceste solutii oftalmice care pot face sa nu apara
intunencul si care pot reda sau mentine pe cit posibil ,,lumina" si deci speranta ca o vom reintilni cu
siguranta!
3 din 50
CUPRINS
1.
1.1.
2.
2.1.
2.2.
2.3.
2.4.
2.5.
2.6.
2.7.
2.8.
3.
3.1.
3.1.1.
3.1.2.
3.1.3.
3.1.4.
3.2.
3.2.1.
3.2.2.
3.3.
3.3.1.
3.4.
3.4.1.
3.4.2.
3.4.3.
3.4.4.
3.4.5.
3.5.
3.5.1.
3.5.2.
3.6.
3.6.1.
3.6.2.
3.7.
3.8.
3.8.1.
3.9.
3.9.2.
3.10.
3.10.1
Solutii oftalmice..................................10
Generalitati..10
Prepararea solutiilor oftamice.12
Filtrarea solutiilor oftalmice...........................................13
Rolul ph-ului la prepararea colirelor.......................16
Prepararea colirelor viscoase..17
Sterilitatea colirelor18
Ambalarea colirelor20
Colire oficializate in FR X..........21
Produse oftalmologice23
Antiinfectioase23
Antibiotice..23
Sulfamide26
Antivirale26
Alte antiinfectioase27
Antiinflamatoare28
Corticosteroizi28
Antiinflamatoare nesteroidiene..29
Antiinflamatoare si antiinfectioase in combinatii..30
Corticosteroizi si antiinfectioase in combinatii.30
Antiglaucomatoase si miotice....................33
Simpatomimetice in tratarea glaucomului.33
Parasimpatomimetice.34
Inhibitori ai anhidrazei carbonice..35
Agenti betablocanti36
Alte preparate antiglaucomatoase..38
Midriatice si cicloplegice...38
Anticolinergice...38
Simpatomimetice40
Decogestionante si antialergice..41
Simpatomimetice folosite ca decogestionante41
Alte antialergice......43
Anestezice locale45
Produse de diagnostic 45
Produse colorate.45
Adjuvante chirurgicale...46
Alte adjuvante chirurgicale...46
Alte produse oftalmologice....46
Diverse...47
Concluzii....49
Bibliografie50
4 din 50
5 din 50
Tratamentul ocular este exlusiv un tratament local, deoarece, dupa cum am aratat corneea nu este
irigata de curentul sanguin iar sclera este irigata foarte slab, astfel incat concentrattia principiilor active
aduse ochilui de catre sange in urma unui tratament general este prea slaba pentru a se putea baza pe un
efect.
Durata sederii solutiilor oftalmice in ochi, verificata cu ajutorul solutiilor oftalmice de
fluoresceina sodica, este de 4-5 minute ea putand fi prelungita prin marimea vazcozitatii acesteia.
Dupa unele cercetari, aproximativ 1/5 din principiile active patrunse in cornee difuzeaza
lateral in sclerotica si nu ajung in camera anterioara.
Aceste fapte impun necesitatea maririi concentratiei in principii active a solutiilor
oftalmice, astfel incat in 2-3 picaturi sa se afle cantitatea necesara obainerii unui efect terapeutic.
Aceasta concentrate mare de principii active influenteaza insa asupra sensibilitatii nervoase
a ochiului.
Prin structura sa anatomica, ochiul prezinta urme de sensibilitate nervoasa mai
accentuata, cum ar fi corneea si sclerotica.
Orice fel de excitare a nervilor oculari duce la un raspuns dureros si acesta este primul
element cu care ne intalnim la aplicarea solutiilor oftalmice.
conjunctivita
ulciorul (hordeolum)
cheratita
ulcerul corneean
irita
cataracta
glaucomul
dezlipirea de retina
viciile de refractie
Conjunctivita
Una din cele mai frecvente imbolnaviri ale foitei care inveleste ochiul este conjunctivita. Printre
cauzele conjunctivitei se numara iritatia locala a mucoasei conjunctivale prin praf, fum, curenti de
aer, vapori iritanti, expunere excesiva la soare, sau prin infectare cu diferiti agenti microbieni.
Afara de acestea guturaiul banal si guturaiul alergic se pot insoti de congestie conjunctivala.
Simptome: la prima vedere se constata inrosirea ochiului, secretie lacrimala crescuta; bolnavul
acuza mincarimi sau arsuri locale si nu suporta lumina. Uneori se gaseste o secretie purulenta care
trebuie data la analiza pentru a se determina ce fel de microbi se dezvolta.
Tratamentul: in caz de usturimi si mincarimi pronuntate se aplica comprese calde care
amelioreaza repede simtomele. Pansamentele nu sunt indicate. Medicul prescrie uneori unguente
speciale, care vor fi introduse, cu ajutorul unei baghete de sticla rotunjite, in fundul de sac
conjunctival, alteori recomanda picaturi ce vor fi introduse, cu ajutorul pipetei in fundul de sac
conjunctival inferior.
6 din 50
Ulciorul
Daca procesul infectios este localizat intr-un anumit punct la marginea pleoapei el poarta
numele de hordeolum, ulcior sau orgellet. El apare atunci cind in canalul excretor al unei glande
sebacee de la nivelul genelor patrund stafilococi care se inmultesc si obstrueaza acest canal. Modul
de producere este asemanator cu acela din furunculoza.
Simptome: in functie de sediul ulciorului, apare o umflatura a pleoapei superioare sau
inferioare. Aceasta umflatura poate fi atit de importanta inct bolnavul nu poate deschide ochiul.
Ca si la furuncul, stoarcerea ulciorului este inversa.
Tratamentul: consta in aplicare de comprese calde. Daca in felul acesta nu se poate obtine
coacerea (inmuierea, ramolirea) si spargerea ulciorului, medicul pratica o incizie mica prin care
pote fi evacuat puroiul. Profilaxia cea mai buna este asigurata prin curatenie impecabila si evitarea
scarpinatului la ochi. La persoanele care prezinta orgellet recidivat (mai ales la copii), se obtin
rezultate bune prin administrarea zilnica a unei linguri de untura de peste.
Cheratita
Dat fiind ca stratul epitelial al corneei reprezinta o continuare a conjunctivitei, inflamatiile
mucoasei conjunctivale pot fi urmate de inflamatii ale corneei, numite cheratite. Un semn
important pentru recunoasterea cheratitei poate fi invatat de oricine. Bolanvul este pus sa priveasca
spre fereastra; imaginea ferestrei; oglindita in ochiul bolnavului, nu este lucioasa si cu contururi
nete, ci are aspect mat si sters, ca si cnd suprafata ochiului ar fi fost unsa cu o grasime. Cheratita
poate fi determinata de infectii, corpi straini sau apare in cursul anumitor boli generale
(turbeculoza, sifilis).
Ulcerul corneean
Este o boala destul de frecventa, data de cauze variate. In orice afectiune corneeana trebuie
consumatat de urgenta medicul, deoarece un tratament necompetent poate fi urmatde tulburari de
vedere sau pierderea vederii la ochiul afectat!
Irita
Intre cornee si cristalin estesituat irisul, o membrana cu o culoare care difera de la un om la
altul. Ea prezinta un orificiu central(pupila). Inflamatia irisului poarta numele de irita.
Simptome: irisul este tumefiat si decolorat, iar pupila nu reactionaeza la lumina. Vederea este mai
mult sau mai putin tulburata. Rareori bola se insoteste de dureri de ochi sau de cap. Cauzele iritei
pot fi de ordin extern(ulcer coreean, leziuni oculare infectate, afectiuni ale cristalinului) sau de
cauza interna ( boli reumatice, sifilis, turbeculoza, gonoree). Orice caz de irita trebuie vazut si tratat
neintrziat de medic.
Cataracta
Cristalinul, situat in spatele irisului poate fi sediul diferitelor procese patologice. Cea mai
frecventa este cataracta sau albeata (in limba greaca katarraktes = cascada; denumirea se datoreste
faptului ca in antichitate se credea ca s-ar scurge un lichid tulbure deasupra pupilei).
Simptome: cristalinul, care in mod normal este limpede ca un cristal devine mai mult sau mai
putin opac in cursul acestei boli, de aceea pupila nu apare neaga si alba cenusie ,acuitatea vizuala
scade in mod considerabil. Cauze: cataracta poate fi congenitala, dobndita sau determinata de
vstra. In cazul cataractei congenitale copilulu se naste cu aceasta modifiacare a cristalinului, fie de
cauza ereditara, fie datorita unei imbolnaviri de natura virala a mamei in cursul sarcinii. Cataracta
senila este aproape fiziologica (normala) in forma sa cea mai usoara, adica opacifierea minima a
cristalinului.
Tratament: orice opacifiere a cristalinuilui si scadere a acuitatii vizuale trebuie prezentata
7 din 50
medicului. Numai acesta poate hotari indicatia si momentul interventiei chirugicale. Operatia consta
in indepartarea cristalinului opacifiat. Nu exista alt mijloc de coreactare a acestei opacifieri. La
catva timp dupa operatie, cristalinul va fi inlocuit prin ochelari speciali cu lentile convexe.
Glaucomul
Glaucomul ( in limba greaca glaukos = albastru verzui ) este o boala de ochi grava care consta
in cresterea presiunii din interiorul globului ocular mai mult sau mai putin peste cifra normala.
Datorita cresterii presiunii intraoculare au de suferit att nervul optic ct si retina. Acuitatea vizuala
si cmpul vizual scad treptat si se poate ajunge la orbire totala. Recunoasterea la timp si la
tratamentul corect al acestei boli sunt deosebit de importante, deoarece glaucomul netratat duce in
mod iremediabil la orbire. In glaucomul acut se produce o crestere brusca a presiunii intraoculare.
Ochiul arata intens congestionat. Alte semne care insotesc glaucomul acut sint: dureri in regiunea
fruntii si maxilarului cu iradieri in regiunea timplelor si obrajilor, stare generala modificata, ameteli
si varsaturi. In criza de glaucom acut acuitatea vizuala scade brusc; obiectele sint vazute ca prin
ceata, cu contururi difuze. Uneori criza de glaucom acut trece de la sine in citeva zile, dar scaderea
acuitatii vizuale se mentine adesea.
Tratamentul:pe lnga administrarea anumitor medicamente, in tratamentul glaucomului se pot
executa operati de diminuare a presiunii introculare; prin acestea nu se poate recupera pierderea
vederii, dar se mentine ceea ce a ramas. Cauzele care duc la cresterea presiunii introculare nu sunt
cunoscute; se pare ca intervine o tulburare in inervarea vaselor de snge care iriga globul ocular. In
glaucomul secundar lucrurile stau altfel. De obicei la baza glaucomului sta o afectiune oculara
premergatoare ca: irita, iridociclta, lezuni ale cristalinului etc. Aceste afectiuni sunt urmate de o
crestere lenta dar constanta a presiunii intraoculare.
Simptomele glaucomului secundar sunt: dureri oculare, opacificarea corneei, scaderea treptata a
acuitatii vizuale. Tratamentul urmareste inlaturarea cauzelor care au determinat cresterea presiunii
intraoculare. Cnd aceasta nu este posibil se recurge la interventia chirurgicala. Trebuie insiostat din
nou asupra faptului ca n tratamentul glaucomului fiecare minut este pretios. In cea mai mica
suspiciune de glaucom bolnavul trebuie sa se prezinte de urgenta la medic. Persoanele la care s-a
stabilit diagnosticul de glaucom vor tine seama de aceasta in modul lor de viata: vor evita eforturile
fizice si intelectuale, nu se vor apleca, vor evita alimentele condimentate excesiv, ca si consumul de
alcool, cafea si nicotina.
Viciile de refractie
Dintre defectele de refractie a luminii in interiorul globului ocular care duc la tulburari de
vedere, cele mai frecvente si importante sunt miopia si hipermetropia. Ele sunt expicate pe scurt la
capitolul despre orgnele de simt.
Dezlipirea de retina
O afectiune care in trecut ducea in mod sigur la orbire este dezlipirea de retina, ce consta in
desprinderea retinei de pre suportul ei, ceea ce inseamna imposibilitatea de a mai fi irigata cu
snge, deci nutrita. Ca urmare a acestei leziuni grave bolnavul prezinta simptome ca : scintei in fata
ochilor, puncte luminoase chiar cu ochii inchisi, imagine alterata a obiectelor, perturburari in
perceperea culorilor, scaderea acuitatii vizuale si goluri in cmpul vizual. Dezlipirea de retina
are dret cauze aparitia unor mici rupturi in retina, de origine mecanica, producerea de procese
degenerative ale retinei. In cazul unei miopii importante, tensiunea excesiva la care este supusa
retina poate fi urmata de o ruptura.
Tratamentul: ca si in glaucom, succesul tratamentului este legat de rapiditatea cu care bolnavul
se prezinta la medic. Oftalmologii dispun astazi de diferite metode chirurgicale prin care retina
rupta consta in evitarea traumatismelor cu obiecte boante; cei cu miopie mare vor evita miscarile
prea rapide ale capului.
8 din 50
9 din 50
2.SOLUTII OFTALMICE
2.1.GENERALITATI
ISTORIC
Medicamentele pentru ochi sunt folosite din timpuri stravechi. Se cunosc formule de colire
din antichitate, in papirusul lui Ebers si mai apoi din lucrarile lui Hipocrate si Galenus.
Vechea denumire de colir, care este frecvent folosita si astazi poate avea urmatoarele origini:
limba greaca veche: kollao - aglutinare, intrucat in antichitate preparatele oftalmice aveau
consistenta unei paste sau a unui unguent; cuvantul grec: kollirion, care provine de la holla = clei,
tot datorita formei de pasta turtite, umectate cu apa si aplicate pe globul ocular; limba araba: kohl =
stibina, minereu numit si kohl el Hhagar, utilizat pentru colorarea genelor in negru si pentru a da
ochilor
stralucire
mai mare, cuvantul luand apoi sensul general, de preparate pentru ochi.
La prepararea medicamentelor oftalmice, inca din vechime se pastra o deosebita grija, in
ceea ce priveste acuratetea cu care se lucra.
Ca forma farmaceutica distincta, Collyria apare prima data in F.R., ed. a Ill-a (1892), dar in
partea a treia, la Farmacia veterinara, care inscrie trei exemple de colire: cu atropina, nitrat de argint
si opiaceu. In editia a IV-a este inscrisa o monografie: Collyrum adstringens luteum. F.R. ed. a V-a
(1943), introduce prima monografie de generalitati intitulata Collyria si doua exemple: Collyrum
adstringens luteum si Collyrum argentum nitrici. Aceeasi denumire se mentine si in urmatoarele
doua editii; editia a VHI-a a schimbat denumirea in Solutiones ophtalmicae, iar editia a IX-a in
Oculoguttae sau Collyria si prevede sase exemple. Editia a X-a mentine denumirea de Oculoguttae
si inscrie trei exemple.
CLASIFICARE
Se poate realiza dupa mai multe criterii:
Dupa natura solventului pot fi:
colire apoase;
colire uleioase;
colire cu vehicul vdscos.
Dupa tipul de conditionare pot fi:
colire multidoze;
colire unidoze;
Dupa scopul urmarit pot fi:
preparate pentru tratamentul afectiunilor oculare;
preparate pentru oftalmodiagnostic;
solutii pentru lentile de contact;
inlocuitori de lacrimi.
Picaturile pentru ochi sunt preparate farmaceutice sterile, sub forma de solutii sau suspensii,
folosite in tratamentul si diagnosticarea bolilor de ochi. Se pot prezenta si sub forma de pulberi
sterile care se dizolva sau se suspenda inainte de folosire intr-un vehicul steril. Aceasta monografie
include si baile oftalmice: conditii asemanatoare de preparare, conservare si control se aplica si
pentru baile oculare, care se prescriu in cantitati de eel putin 50 g.
Denumirea de preparate oftalmice provine de la cuvantul grecesc ophtalmas = ochi sau
medicamente oculare (cuvant latin oculus ochi), de asemenea, mult folosita este si vechea
denumire de colir.
10 din 50
AVANTAJE
Medicamentele oftalmice ofera urmatoarele avantaje:
permit sa localizeze efectele substantelor medicamentoase in ochi: terapia locala a zonei
oculare are avantajul unei actiuni rapide si directe, cu concentratii mici de medicamente;
pot fi utilizate o gama larga de forme farmaceutice: solutii, suspensii, emulsii, solutii
vascoase etc.;
aplicare usoara, rapida, nedureroasa, netraumatizanta.
DEZAVANTA JE
11 din 50
Ineficacitatea unor preparate oftalmice a fost pusa pe seama unui p.H. slab alcalin al solutiei,
precum si pe diferenta, de concentrate moleculara intre lichidul lacrimal si solutia oftalmica, fapt ce
duce de cele mai multe ori la iritatii si substanta este repede indepartata de catre lichidul lacrimal,
fara a avea ragazul sa actioneze asupra germenului infectios.
Aceste intolerante au fost puse pe seama tehnicii de preparare ceea ce a impulsionat cercetarile
sa stabileasca rolul pe care-1 au izotonizarea si ajustarea p.H.-ului solutiilor oftalmice.
Pe baza cercetarilor din ultimii ani farmacopeile au imbunatatit treptat metodologia de
preaparare a medicamentelor oftalmice, emitand noi conditii de calitate a acestor preaparate.
Farmacopeile actuale fac diferite recomandari care se pot rezuma la:
alegerea unui vehicul sau excipient si a unei tehnici de lucru care sa asigure stabilitatea
componentelor pe durata tratamentului si sa evite interactiunile dintre componente;
izotonizarea solutiilor apoase;
ajustarea p.H.-ului spre a se realiza preparate bine tolerate de conjunctiva si cornee;
divizarea foarte fina a substantelor active ori de cate ori sunt suspendate intr-un vehicul
sau excipient pentru unguente;
asigurarea sterilitatii preparatelor.
Medicamentele oftalmice frecvent folosite sunt solutiile oftalmice si mai rar unguente si
suspensii.
Una din conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca solutiile oftalmice este ,,sa fie izotonice cu
lichidul lacrimal".
Izotonizarea solutiilor oftalmice este operatia prin care aceste preparate se aduc la presiunea
astmica a lichidului lacrimal.
Tonicitatea unei solutii este dependents de numarul de particule (ioni, molecule sau agregate
moleculare) aflate in solutii.
Acest fapt explica de ce solutii cu concentratii foarte diferite produc acelasi efect osmotic.
Astfel 9,2 g zaharoza produce acelasi efect osmotic ca si 0,9g de clorura de natriu, cand sunt
dizolvate intr-un volum egal de apa.
Este bine sa clarificam de la inceput notiunile de hiper-; hipo-sau izoosmoza, atunci comparam
presiunea osmotica a unei solutii date cu o solutie de clorura de natriu 0,9%.
Se afirma hiper sau hipo- izotonie atunci cand solutia a fost testata fiziologic (in prezenta
globulelor rosii).
Solutiile hipotonice se ionizeaza cand masa substantelor active prescrise este mai mica de 1%
solutia se prepara prin dizolvarea substantei active in solutii izotonice sterile. Cand masa substantei
active este mai mare de 1% masa de substanta activa necesara izotonizarii se calculeaza conform
formulei prevazute manografia miectabilia.
Solutiile coloidale nu se izotonizeaza.
Pham. Hev ed. VI vine cu termenul de hiper-; hipo- sau izocriscopie, cand o solutie are o
scadere a punctului de congelare mai ridicat, mai scazut sau egal cu o solutie de clorura de natriu
0,9%. Acesti ultimi termeni sunt inca putin cunoscuti; vorbindu-se de izotonie sau izoosmoza.
Punctul de congelare al lichidului lacrimal a fost determinat pentru prima data de Lumiere E. si
Chevratier si stabilit la -0,80 si valoarea corespunde cu cea a solutiei de clorura de natriu 14%o
In 1930 R. Ridley arata ca punctul de congelare al lacrimilor este -0,551 si ca acesta
corespunde unei solutii de natriu 9%o
Cercetarile ulterioare arata ca cercetarile lui Lumiere si Chevration nu corespund realitatii si ca
lichidul lacrimal are o tonicitate egala cu a unei solutii de clorura de sodiu 0,9% si are punctul de
congelare 0,52.
S-au verificat rezultatele folosind tehnica lui Hill pentru determinarea termoelectrice a tensiunii
de vapori. Valorile au fost confirmate.
Scaderea punctului de congelare se masoara cu osmometrul lui Fiske sau al lui Kramer.
In mod curent pentru determinarea puterii izoosmotice a picaturilor se intrebuinteaza
masuratorile criascopice si de aceea se extrapoleaza pentru a deduce puterea lor izotonica (care este
o masuratoare fiziologica).
Daca corelarea este justa pentru picaturile oculare nu este intotdeauna si pentru solutiile
14 din 50
injectabile.
Globulele rosii nu au membrane semipermeabile perfecte si din aceste motive nu sunt
permeabile pentru orice substante. Astfel o solutie de acid boric 2%, deci izoosmotica trece pri
membrana globulului rosu si actioneaza ea si apa, este pentru sange, hipotonica. Imbracamintea
mucoasa a ochiului fata de solutia de acid boric de 2 % actioneaza ca o membrana semipermiabila
adevarata si in acest caz solutia de acid boric este izoosmotica izotonica.
In mod normal ar trebui sa se prepare solutii oftalmice izoosmotice in scopul evitarii durerilor
sau altor fenomene secundare. Nu intotdeauna acest lucru este posibil, de exemplu, sulfamide care
se prescriu in concentratii mari pentru uz oftalmologic depasesc cu mult izoosmoza. Aceste solutii
concentrate (30%) echivalente unei solutii de clorura de sodiu 9% sunt de cele mai multe ori bine
tolerate de catre ochi.
Justifcarea izotonizarii solutiilor oftalmice este legata in mod obnisnuit de emitere a senzatiilor
dureroase la aplicari repetate.
Dupa unii autori ochiul poate tolera limite largi de concentratie( minim 0,2-2%) clorura de
sodiu, dupa alti autori, de 0,7-1,4%, ceea ce corespunde la o scadere criascopica cuprinsa intre
0,45-0,77.
Dupa altii zona jndalva se intinde intre 0,440 ceea ce corespunde la 0,7% clorura de sodiu si
-0,85 ceea ce corespunde la 1,4% clorura de sodiu recomandandu-se sa se foloseasca in scop
oftalmic, in vederea inlaturarii efectului dureros, o solutie de clorura de sodiu 0,8% sau o solutie de
acid boric 2% tinand seama de incompatibilitati chimice foarte posibile cu substantele asociate.
Unii autori au publicat rezultate asemanatoare cu cele anterioare, dand pentru clorura de sodiu
concentratii limitate cuprinse intre 0,5-1,8% atat pentru ochiul normal cat si pentru eel lezat.
Problema cunoasterii exacte a echvalentei izotonice a lichidului nu are din punct de vedere practic o
importanta prea mare.
De la sfarsitul secolului trecut, in urma cercetarilor izotonicitatea lichidului lacrimal este
considerata ca fiind echivalenta unei solutii de clorura de sodiu de 4%.
Aceasta experienta practicata de peste 50 ani in care nu s-au semnalat inconveniente imputabile
datorita hipertonicitattii, arata clar ca variatii destul de mari in concentratia solutiilor oftalmice nu
antreneaza in inconveniente. Sub acest aspect propunerile unor autori de a se folosi solutii de baza
izotonice ca vehicul pentru colire sunt justificate.
Ansamblul rezultatelor acestor autori conduc la ideea ca ochiul suporta mai bine solutiile
hipertonice decat cele hipotonice inainte de a aparea durea sau jena si inainte sa se produca o lezare
a epiteliului cornean.
Durerea atribuita solutiilor hipo- sau hipertonice pare sa se datoreze mai multor proprietati ale
medicamentului. De exemplu multe anestezice locale, cum sunt ametocaina, neupercaina, au
proprietati tensio active sunt absorbite pe membraba oculara si produc senzatii dureroase prin
denaturarea proteinelor.
Elutia medicamentului absorbit se face meet, rar si repetate instilatii cu acelasi produs due la
lezari corneene datorita cumulului tensioactivului insotita de durere.
Colirele neiritante raman circa 5min. la suprafata ochiului, apoi sunt spalate de fluxul lacrimal
mai mare, spaland mai repede ochiul de solutie administrata.
O solutie izotonica de clorhidrat de pilocarpina 1% este mai slab iritanta in timp ce solutiile
iztonice 2,3 si 4% sunt progresiv mai iritante producand o iritare mai abundenta.
Solutia izotonica de hidrat de adrenalina 2% produce o iritatie a mucoasei oculare si o secretie
lacrimala de 10 ori mai mare decat solutia de clorhidrat de adrenalina cu o concentratie echivalenta
si de asemenea izotonica.
In aceste cazuri durerea nu este datorata lipsei sau hipotonicitatii ci diferentei deosebite la
tamponare ce o reprezinta sarurile respective care necesita o cantitate mai mare de lacrimi pentru
ajustarea p.H.-ului solutiei.
Aceste efecte sunt mai accentuate decat cele datorate hipo-sau hipertonicitatii unei solutii.
Din motivele aratate, W. Horch, propune solutii usor hipotonice de clorura de Na 0,7%, nitrat de
potasiul,2%, acid boric 1,5%, clorura de Na 0,7 + hidroxietilceluloza pentru cresterea vascozitatii si
in scopul de a obtine o prelungire a activitatii oftalmice.
Se recomanda ca solutiile dianina, bizostignina, holocaina, supercaina, meticaina, pontocaina,
15 din 50
procaina si saruri de zinc sa se prepare dizolvate in solutii de 2,2% acid boric, solutie considerata
izotonica cu lacrimile si cu p.H.-ul 5.
Aceste solutii, desi hiper tonice sunt bine tolerate de ochi, convenabile si cu exceptia solutiilor
cu saruri de zinc nu sunt iritante.
Se propune folosirea unei solutii sterile ca solutii de baza pentru prepararea solutiilor oftalmice.
In aceasta solutie pot fi adaugate toate substantele curente folosite in oftalmologie in concentratii de
eel mult 5% fara ca solutia rezultata sa treaca de limitele ,,de siguranta a tonicitatii".
Prepararea unei solutii concentrata de substanta activa prin diluare sa se obtina solutii izotonice
de clorura de sodiu , azotat de sodiu, manitol.
Aceste solutii trebuie sterilizate si pastrate in flacoane multidoze.
Un al aspect al problemei este rolul pe care-1 au concentratiile izoosmotice ale unei solutii
oftalmice si influenta asupra activitatii medicamentului.
Raportul mtre presiunea osmotica si activiatea farmacologica a fost studiat putin.
Tinand seama de toate aceste observatii reiese ca, pe de o parte realizarea unei solutii izotonice
este foarte dificila,iar odata realizata nu se ajunge la dezideratul urmarit in toate cazurile adica
asigurarea unei rezolutii cat mai complete a medicamentului oftalmic prin eliminarea factorului
durere, cauza principals a maririi fluxului lacrimal si implicit a scurtarii duratei de contact a solutiei
oftalmice cu mucoasa oculara.
Solutiile inscrise in farmacopei nu sunt riguros izotonizate, iar intre conditiiile de calitate a
colirelor nu figureaza verificarea izotoniei.
Farmacopeea prevede prepararea solutiilor apoase prin dizolvarea substantelor medicamentoase
in apa distilata prospat fiarta si racita, in solutii izotonice sau in solutii- tampon izotonice, cu sau
fara adaos de conservanti; cand cantitatea de substanta activa prescrisa este sub lg% solutia
ofatlmica se prepara prin dizolvarea substantei active in solutii izotonice sau daca natura substantei
permite, in dizolvant pentru solutii oftalmice (solvens solutionem ophthslmical) cu formula
urmatoare:
Acid boric
1,22g
Corura de natriu
0.23g
Solutie de borat fenil de mercur 2%o
1ml
Borat de sodiu
0,13g
Apa la
100 g
In cazul substantelor care nu sunt stabile decat in mediu acid se foloseste ca dizolvant solutia
izoosmotica cte acid boric 1,9%.
actiune rapid;
activitate de durata;
sa posede o buna toleranta la dozele folosite;
sa nu aiba activiate proprie asupra ochiului;
sa fie compatibil cu substantele cu care se asociaza;
sa fie solubil la dozele folosite;
sa fie termostabil;
conservabil;
sa aiba activiate antibacteriana in limite mari de p.H.
In farmacopei se citeaza o serie de substante antibacteriene folosite in mod curent in
oftalmologie cat si concentratiile optime care asigura sterilitatea.
Farmacopeea prevede sterilizarea colirelor care servesc la o singura aplicare.
Pentru asigurarea sterilitatii solutiilor ofatmice care contin mai multe doze, farmacopeile
recomanda adaugarea de conservanti cu concentratiile respective:
azotat sau acetat de fenil mercur
0,002%
acetatat de clorhexidina
0,01%
colura de benzoalcanin
0,01%
B.Q.C. supl.
1996
azotat de borat de fenil mercur
0,002%
clorura sau bromura de benzalcanin
0,002%
un amestec de 3:1 de hidroxibenzaot de metil
0,008%
hidroxibenzoat de propil
0,008%
D.A.B7 (D.D.R., 1964) si D.A.B7 - 1965
acetat de fenil mercur
0,002%
corura de benzalcalin
0,002%
amestec de esteri p-hidroxibenzoati (2:1)
0,1 %
C.A.B
acetat de fenil mercur
0,001%
clorura de benzalcalin
0,01%
Fam. Rotuqueza supl. La ed.IV.
borat de fenil mercur
0,01 %
clorura de benzalcalin
0,01 %
clorura de benzalconiu asociata cu E.D.T.A.
0,01%
clorbutamol
0,05%
Ph. N. IV
fenetanol
0,5%
corbutamol
0,5%
Ph. Mod. Add. 1970
azotat sau acetatde fenil mercur
0,002%
alcool feniletilic
0,5%
clorbutanol
0,5%
clorura de benzalcalin
0,5%
USP XVIII
alcool feniletilic
0,5%
azotat fenil mercuric
1:25000
clorura de benzalcalin
1:10000
clorbutanol
0,5%
p-clormetcrezal
0,5%
Din examinarea solutiilor oftalmice din farmacopei rezulta ca sunt prevazute pentru colire
19 din 50
urmatorii conservanti:
clorbutanolul la colirul cu cloramfenicol;
p-hidroxibenzoatul de metil la colirul cu sulfacetimina sodica;
boratul de fenil de mercur la colire cu:
- sulfat de atropina;
- salicilat de esterina;
- clorhidrat de pilocarpina;
- sulfatul de zinc.
In timp ce la colirul cu clorhidrat cu clortetraciclina si rezolcina nu este asociat nici un
conservant, ceea ce este in contradictie cu prevederile monografiei generale.
In cazul colirelor, conservantul trebuie sa aiba rol bactericid si fungicid energic spre a putea
omori microorgaismele care eventual sunt insamantate in timpul manipularii preparatelor. De aceea
unii autori considera ca trebuie evitati conservantii care au rol bacteriostatic si fungistatic.
Colirele preparate in ziua respectiva sunt repartizate in tuburi sterile in cantitate de 5ml.
Masa totala de recipient se stabileste prin cantarirea individuals a continutului din zece
recipiente. Fata de masa declarata pe recipient se admit abaterile procentual prevazute in urmatorul
tabel. Pg 23
Masa declarata pe recipient
Abatere admisa
+10%
+3%
+2%
Abaterea admisa
PanalaO,l%
0,1%-0,5%
0,5% mai mult
+7,5%
+5%
+3%
fara a fi destupate, prin partea superioara efilata. In acelasi timp insa sunt astupate cu un capacel de
cauciuc.
Flacoanele de material plastic nefiind transparente nu se pot verifica organoleptic si nefiid
rezistente la cald nu se poate steriliza la caldura.
Indiferent de sistemul de ambalare, patrunderea aerului si implicit a microorganismelor nu
se evita si de aceea se recomanda cu insistenta utilizarea agentilor conservanti si actiune puternica
asupra germenilor capabili sa sterilizeze solutia oftalmica in eel mult o ora de la preparare.
p.H = 5,6-6,0.
de natriu 0,lmol/l pana la culoarea galben-deschis. Se adauga 2ml amidon in solutie si se continua
tritrarea agitand energic, pana la decolorare; 1ml bromat de potasiu 0,0167mol/l corespunse la
0,001835g C6H6O2 (rezorcina).
Conservare:- separandum
Observatii: -se elibereaza in recipiente colorate.
3. PRODUSE OFTALMOLOGICE
3.1. ANTIINFECTIOASE
3.1.1.ANTIBIOTICE
BRULAMYCIN, colir
Substanta activa: tobramycinum
Indicatii:
Pentru tratamentul local al infectiilor structurilor externe ale ochiului si anexelor sale, provocate de
germeni sensibili: blefarite, conjunctivite, keratite bacteriene, infectii postoperatorii.
Mod de administrare:
Instilatii in sacul conjunctival, obisnuit cate o picatura de 5 ori/zi, in cazurile grave la fiecare 1/2 de
ora; durata tratamentului este de 5-15 zile.
Reactii adverse:
Uneori prurit, iritatie si edem palpebral, eritem conjunctival; rareori reactii alergice.
Contraindicatii:
Alergie la tobramicina sau alte antibiotice aminoglicozidice; in caz de ineficacitate se inlocuieste in
functie de sensibilitatea germenilor.
COLBIOCIN, solutie oftalmica, unguent
Substanta activa: combinatii
Indicatii:
Se recomanda in tratamentul conjunctivitelor acute, catarale, purulente si cele cu bacili MoraxAxenfeld, blefaritelor ulceroase, blefaro-conjunctivitelor, ulcerelor corneene septice, keratitelor
ulceroase, kerato-hipopion, keratita disciforma, dacriocistita.
Contraindicatii:
Colbiocin este contraindicat la pacientii care prezinta hipersensibilitate la oricare dintre
componentele sale.
Reactii adverse:
Ocazional pot aparea iritatii pasagere. Unii pacienti pot prezenta reactii de hipersensibilitate, ca de
exemplu arsuri, edem angioneurotic, urticarie, dermatite verzicolore si maculopapuloase.
Mod de administrare:
Se instileaza in ochi 1-2 picaturi sau se aplica o mica cantitate de unguent in sacul conjunctival
inferior, dupa sfatul medicului.
GENTAMYCIN, solutie sterila oftalmica si auriculara
Substanta activa: gentamicynum
Indicatii:
23 din 50
Utilizare oftalmica: solutia oftalmica cu gentamicina sulfat este indicata in tratamentul local al
infectiilor bacteriene ale polului anterior al ochiului incluzand conjunctivitele, blefarite, keratite,
chalasion, ulcere corneene, dacriocistita, profilactic in traumatisme si interventii chirurgicale
oftalmologice.
Contraindicatii:
Produsul este contraindicat in caz de hiper-sensibilitate cunoscuta la componentele sale. Utilizarea
auriculara este contraindicata daca timpanul este perforat.
Reactii adverse:
Pot aparea reactii alergice. Utilizarea prelungita poate favoriza suprainfectiile cu fungi sau alte
microorganisme rezistente, situatii in care se initiaza o terapie adecvata.
Mod de administrare:
Pentru adulti si copii: Oftalmic: 1 - 3 picaturi se instileaza in sacul blefaro-conjunctival de 3 - 4 ori
pe zi sau dupa necesitati. Auricular: Dupa toaleta conductului auditiv afectat, se instileaza 2 - 4
picaturi de 3 - 4 ori pe zi si o data in cursul noptii.
GENTICOL, solutie oftalmica si unguent
Substanta activa: gentamicinum
Indicatii:
Genticol Sifi (solutia oftalmica si unguentul) este recomandat in tratamentul topic al infectiilor
externe ale ochiului si anexelor, produse de germeni sensibili la Gentamicina: conjunc-tivite,
keratite, kerato-conjunctivite, ulcere corneene, blefarite si blefaro-conjunctivite, meibomite acute si
dacriocistite, profilaxia infectiilor pre- si postoperatorii.
Contraindicatii:
Genticol Sifi (solutia oftalmica si unguentul) este contraindicat la pacientii care prezinta
hipersensibilitate la oricare dintre componentele sale.
Reactii adverse:
S-a constatat aparitia de iritatii de scurta durata.
Mod de administrare:
Se instileaza 1-2 picaturi, sau se aplica unguent in ochi de 3-4 ori pe zi dupa sfatul medicului.
IKOBEL, solutie oftalmologica
Substanta activa: tobramycinum
Indicatii:
Infectii externe ale ochilor si anexelor lor, produse de microorganisme grampozitive si
gramnegative sensibile la tobramicina, cum ar fi: conjunctivita, keratita, keratoconjunctivita, ulcere
ale corneei, blefarite, blefaroconjunctivite si dacriocistite.
Contraindicatii:
Este contraindicat bolnavilor care sunt sensibili la una din componentele produsului si nu este
recomandata utilizarea auriculara la bolnavii cu timpanul perforat.
Reactii adverse:
Posibila ototoxicitate, nefrotoxicitate. Prurit, edem palpebral si hiperemie conjunctivala, in unele
cazuri. La unii bolnavi simptomele unui dozaj excesiv se pot manifesta asemanator cu reactiile
adverse clinice.
Mod de administrare:
O picatura de 2 sau 3 ori pe zi, in sacul blefaro-conjunctival. Solutia poate fi folosita in curs de 4
saptamani de la deschiderea flaconului.
NETTACIN COLIR, solutie oftalmologica
Substanta activa: netilmicinum sulfas
Indicatii:
Colirul cu netilmicina, Nettacin, este indicat in tratamentul topic al infectiilor oculare externe si ale
anexelor, produse de catre germeni sensibili la netilmicina, inclusiv cei producatori de enzime
acetilante si fosforilante.
24 din 50
Contraindicatii:
Nettacin este contraindicat la pacientii cu sensibilitate la netilmicina sau la alti aminoglicozizi.
Reactii adverse:
Tinand cont de dozele reduse de antibiotic, colirul Nettacin nu determina reactii adverse sistemice
(nefro- si ototoxicitate) tipice altor antibiotice aminoglicozidice.
Mod de administrare:
Se instileaza 1-2 picaturi de trei ori pe zi, dupa sfatul medicului.
SIFICETINA, solutie oftalmica si unguent
Substanta activa: chloramphenicolum
Indicatii:
Se recomanda in toate infectiile oculare externe produse de germeni sensibili la cloramfenicol:
conjunctivite, keratite, dacriocistite, trahom, traumatisme mecanice sau termice, infectii pre- si
postoperatorii.
Contraindicatii:
Este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate la cloramfenicol.
Reactii adverse:
Pot aparea reactii de hipersensibilitate cum ar fi: senzatie de arsura, edem angioneurotic, urticarie
sau dermatita maculopapuloasa. S-au semnalat cateva cazuri de hipoplazie medulara osoasa dupa
utilizarea topica indelungata a cloramfenicolului. De aceea este bine ca produsul sa fie utilizat pe
perioade scurte de timp, conform indicatiilor medicului.
Mod de administrare:
Se instileaza 1-2 picaturi sau se aplica o mica cantitate de unguent, in ochi de 3-8 ori pe zi, dupa
sfatul medicului.
TOBREX, solutie oftalmologica
Substanta activa: tobramycinum
Solutie sterila oftalmica.
Indicatii:
Tobrex este un antibiotic de uz local indicat in tratamentul infectiilor externe ale ochiului si
anexelor sale, cauzate de bacterii sensibile. Urmarirea adecvata a raspunsului bacterian la terapia
antibiotica locala trebuie sa insoteasca folosirea produsului Tobrex. Studiile clinice au demonstrat
ca tobramicina este sigura si eficienta in tratamentele aplicate copiilor.
Contraindicatii:
Tobrex este contraindicat pacientilor cu hipersensibilitate cunoscuta fata de oricare din
componenetele sale. Atentie: Nu se va injecta in ochi. La unii pacienti poate aparea sensibilitate la
aplicarea locala a aminoglicozidelor. In cazul in care apare reactia de sensibilizare la Tobrex, se va
intrerupe administrarea.
Reactii adverse:
Cele mai frecvente reactii adverse secundare administrarii de Tobrex sunt toxicitatea oculara
localizata si hipersensibilitatea, incluzand pruritul si edemul palpebral si eritemul conjunctival.
Aceste reactii apar la mai putin de 3 din 100 pacienti tratati cu Tobrex.
Mod de administrare:
Conform indicatiei medicului. In afectiunile usoare si moderate, se instileaza una sau doua picaturi
in ochiul afectat, la patru ore. In infectiile severe, se instileaza doua picaturi in ochiul afectat, la o
ora, pana cand se constata ameliorarea, dupa care tratamentul se reduce pana la intrerupere.
TOBRIN, solutie oftalmica 0,3%
Substanta activa: tobramycinum
Indicatii:
Tratamentul infectiilor oculare si anexelor ochiului cauzate de bacterii sensibile la tobramicina:
blefarite, conjunctivite, keratite bacteriene, infectii postoperatorii. Tobrin este sigur si eficace si in
tratamentul infectiilor oculare la copii.
25 din 50
Contraindicatii:
Tobrin este contraindicat la pacientii cu sensibilitate cunoscuta la oricare dintre componentii sai.
Daca apare o reactie de sensibilizare la Tobrin, tratamentul va fi intrerupt imediat.
Mod de administrare:
La indicatia medicului. In infectiile usoare si medii: 1 - 2 picaturi in ochiul afectat, la fiecare 4 ore.
In infectiile grave: 2 picaturi in ochiul afectat la fiecare ora pana la ameliorare, urmand o reducere
treptata a dozei pana la vindecare.
3.1.2. SULFAMIDE
COLISOL, solutie oftalmica
Substanta activa: combinatii
Indicatii:
Infectii oculare externe superficiale.
Mod de administrare:
Instilatii in sacul conjunctival, obisnuit cate 1-2 picaturi de 3 ori/zi.
Reactii adverse si Contraindicatii:
Alergie la streptomicina sau la sulfamide.
SULPHANIZOLON, solutie oftalmica
Substanta activa: combinatii
Indicatii:
Sulphanizolon - suspensie oftalmica cu mare eficacitate in tratamentul conjunctivitelor si
blefaritelor, in special in cazurile de origine alergica, episclerite si sclerite, precum si in diferite
forme de iridociclite. Poate fi administrat in cazuri de rani posttraumatice si dupa interventii
chirurgicale ale polului ocular anterior.
Contraindicatii:
Conjunctivite purulente acute, micoze oculare, boli virale acute. Hipersensibilitate la preparat.
Mod de administrare:
Daca medicul nu prescrie un alt mod, preparatul se administreaza cate 1-2 picaturi in sacul
conjunctival de 3-4 ori pe zi.
3.1.3. ANTIVIRALE
DENDRID, solutie oftalmica
Substanta activa: idoxuridinum
Solutie sterila oftalmica.
Indicatii:
In tratamentul keratitei cauzate de virusul Herpes simplex.
Contraindicatii:
Hipersensibilitate fata de oricare din componentele acestui produs.
Sarcina si alaptare: ldoxuridina trebuie administrata cu precautie in timpul sarcinii sau la femeile in
perioada de fertilitate.
Reactii adverse:
Au fost raportate cazuri de iritatie oculara inclu-zand punctarea corneei, senzatii de arsura si
incetosarea vederii. Dupa administrarea prelungita de idoxuridina, au fost raportate cazuri de iritatie
oculara, manifestate prin conjunctivita foliculara, blefarita cu edem punctiform, hiperemie
conjunctivala bulbara si patarea epi-teliului comean. In oricare din aceste cazuri se impune
26 din 50
3.2. ANTIINFLAMATOARE
3.2.1. CORTICOSTEROIZI
MAXIDEX 0,1%, suspensie oftalmica sterila
Substanta activa: dexamethasonum
Indicatii:
Maxidex este indicat in controlul unor stari patologice receptive la terapia cu corticosteroizi, cum ar
fi: 1. Anumite inflamatii ale segmentului anterior al ochiului - uveita anterioara acuta sau cronica,
iridociclita, irita, ciclita, herpes zoster oftalmic. 2. Anumite afectiuni externe: kerato-conjunctivita
flictenulara, conjunctivita nepurulenta inclusiv cea sezoniera, catarala, alergica. Este extrem de
eficient in cazurile in care alergia este factorul principal. 3. Ulceratii marginale recurente de cauza
toxica sau alergica. 4. Arsuri termice sau chimice. 5. Postoperator, pentru reducerea reactiilor
inflamatorii.
Contraindicatii:
Este contraindicat in herpes simplex acut, vaccina, varicela si cele mai multe afectiuni virale ale
corneei si conjunctivei, tuberculoza; afectiuni micotice: infectii acute purulente netratate care, ca si
alte afectiuni cauzate de microorganisme, pot fi mascate sau agravate de tratamentul cu un
corticosteroid.
28 din 50
Reactii adverse:
Folosirea indelungata a steroizilor topici poate determina cresterea presiunii intraoculare la unele
persoane si deci, este recomandata masurarea ei frecventa. In afectiunile care produc subtierea
corneei, poate aparea perforarea acesteia la administrarea locala de steroizi.
Mod de administrare:
Aplicare locala (1-2 picaturi in sacul conjunctival).
Indicatii:
Afectiuni oftalmice: Afectiuni ale polului anterior al ochiului complicate cu infectii cu germeni
sensibili la neomicina: keratite superficiale; keratite profunde; herpes zoster oftalmic (a nu se utiliza
in Herpes simplex); conjunctivite (alergice, catarale) si iridociclite nepurulente; irite; ulceratii
marginale recidivate; leziuni corneene; alergii palpebrale; blefarite catarale, nepurulente si alergice;
terapie antiinflamatorie postoperator.
Contraindicatii:
Infectii oftalmice cu microbacterii, viroze ca: varicela, herpes simplex incipient si stadiile acute
incipiente ale majoritatii afectiunilor virale corneene si conjunctivale; infectii acute purulente ale
conjunctivei si pleoapelor produse de germeni rezistenti la neomicina; daca se suspecteaza infectii
fungice oftalmice sau auriculare, perforari ale timpanului sau la pacientii cu antecedente de
sensibilizare la oricare dintre componentele solutiei; utilizarea acestei combinatii este in general
contraindicata dupa extragerea unui corp strain corneean.
Reactii adverse:
Daca apar simptome neobisnuite se va consulta imediat medicul.
Mod de administrare:
Doza adecvata va fi stabilita de medic. Durata tratamentului depinde de tipul de leziune si poate fi
de la cateva zile la cateva saptamani, in functie de raspunsul terapeutic.
ETA BIOCORTILEN V.C., solutie oftalmica
Substanta activa: combinatii
Indicatii:
Conjunctivite acute, subacute, cronice, primavaratice, foliculare si catarale. Blefarite si
blefaroconjunctivite. Dacriocistite. Keratite. Kerato-conjunctivite alergice, flictenulare. Keratoendotelite. Sclerite si episclerite. Oftalmie simpatica. Inflamatii oculare posttraumatice si
postoperatorii. Leziuni corneene produse de agenti termici si chimici.
Contraindicatii:
Hipersensibilitate la oricare dintre componentele solutiei oftalmice. Hipertensiune intraoculara.
Afectiuni micotice oculare. Oftalmii acute purulente, blefarite purulente care pot fi mascate sau
agravate de corticoizi. Orjelet. Nu este recomandabila utilizarea sa in keratite herpetice, decat sub
un control medical atent. Eta Biocortilen V.C. nu se utilizeaza in caz de glaucom cu unghi inchis,
diagnosticat sau suspectat.
Reactii adverse:
Neomicina poate produce reactii alergice cutanate. Recent, procentul pacientilor alergici la
Neomicina a crescut. Pot aparea reactii alergice incrucisate in caz de utilizare concomitenta a unor
antibiotice ca: Kanamicina, Paromomicina, Streptomicina si Gentamicina.
Mod de administrare:
Se instileaza 1-2 picaturi de 3-4 ori pe zi dupa sfatul medicului.
GARASONE, solutie
Substanta activa: combinatii
Indicatii si utilizare:
Garasone solutie pentru uz oftalmic/otic este indicat in tratamentul inflamatiei oculare atunci cand
utilizarea concomitenta a unui agent antimicrobian este absolut necesara. Garasone solutie pentru uz
oftalmic/otic este de asemenea reco-mandat in afectiunile canalului auditiv extern, cum sunt otita
externa acuta si cronica, dermatita eczematiforma, dermatita seboreica si dermatita de contact
suprainfectata cu germeni sensibili la gentamicina.
Doze si mod de administrare:
Numai pentru uz oftalmic/otic. Oftalmic: Dozarea trebuie adaptata in functie de necesitatile specifice ale fiecarui pacient. Doza uzuala este de 1-2 picaturi instilate de 3-4 ori pe zi in sacul
conjunctival al ochiului afectat. In cursul fazei acute, pot fi administrate pana la 2 picaturi la
interval de 1-2 ore, pentru ca pe masura ce simptomele se amelioreaza, frecventa de administrare sa
poata fi scazuta. Durata tratamentului topic variaza in functie de tipul si severitatea afectiunii. In
timp ce Garasone solutie pentru uz oftalmic/otic se foloseste in cursul zilei.
31 din 50
Reactii adverse:
Preparatele oftalmice/otice pot determina o usoara senzatie de usturime la administrare. Printre
reactiile adverse ale administrarii oftalmice de corticosteroizi se mentioneaza: cresterea presiunii
intraoculare, glaucom, afectarea (rara) a nervului optic, tulburari ale acuitatii vizuale si ale campului
vizual, aparitia unor cataracte posterioare subcapsulare, intarzierea in vindecarea unor rani, aparitia
unor flictene cu lichid clar dupa interventiile chirur-gicale pentru cataracta, infectii oculare
secundare produse de agenti patogeni inclusiv herpes simplex.
Contraindicatii:
Keratitele epiteliale cu herpes simplex (keratitele dendritice), vaccinia, varicela, afectiunile virale
ale corneei si conjunctivei, infectiile microbacteriene sau fungice ale ochiului sau urechii, trahomul
sau hipersensibilitatea la una din componentele preparatului contraindica folosirea Garasone.
INFECTOFLAM, solutie oftalmica,unguent
Substanta activa: combinatii
Indicatii:
Infectiile polului anterior al ochiului provocate de bacterii sensibile la gentamicina (de exemplu,
conjunctivite bacteriene); inflamatii ale segmentului anterior ocular cu risc crescut de infectie
bacteriana (in special postoperator).
Mod de administrare:
Picaturi: Infectii bacteriene (conjunctivite bacteriene): doza depinde de severitatea afectiunii. Se
recomanda aplicarea unei picaturi de 5 ori zilnic in sacul conjunctival al ochiului afectat. In cazuri
severe, doza poate fi crescuta pana la 1 picatura pe ora pentru 1-2 zile. Tratament postoperator: se
instileaza o picatura de 4 ori pe zi, timp de o saptamana in sacul conjunctival al ochiului operat.
Ulterior se reduce frecventa aplicarilor pentru restul perioadei de tratament. Se agita bine inainte de
folosire. Unguent: Infectii bacteriene: se aplica aproximativ 5 mm de unguent de 3-4 ori pe zi in
sacul conjunctival al ochiului afectat.
Contraindicatii:
Hipersensibilitate la gentamicina, fluorometolon, clorura de benzalconiu sau orice alt component.
Leziuni si ulceratii corneene; infectii virale (de exemplu, Herpes simplex, Vaccinia) sau micoze; tbc
oftalmic, glaucom.
Reactii adverse:
In unele cazuri poate aparea o senzatie tranzitorie de arsura dupa instilare, iar rar, reactii de
hipersensibilitate insotite de prurit, congestie si fotofobie.
MAXITROL, suspensie sterila oftalmica, unguent steril oftalmic
Substanta activa: combinatii
Indicatii:
Maxitrol este indicat in inflamatiile oculare, atunci cand se considera necesara asocierea unui agent
antimicrobian.
Contraindicatii:
Keratita epiteliala produsa de Herpes simplex (keratita dendritica), vaccina, varicela si multe alte
afectiuni virale ale corneei si conjunctivei. Infectiile mycobacteriene ale ochiului. Afectiuni fungice
ale structurilor oculare. Hipersensibilitate fata de oricare component al acestui preparat
(hipersensibilitatea fata de componenta antibiotica apare cu o frecventa mai mare decat fata de
celelalte componente). Folosirea acestei combinatii este intotdeauna contraindicata dupa inlaturarea
fara complicatii a unui corp strain cornean.
Reactii adverse:
Reactiile adverse care apar secundar administrarii combinatiei steroid-agent antiinfectios, pot fi
atribuite componentei steroidice, componentei antiinfectioase sau combinatiei. Cifrele exacte ale
incidentei nu pot fi stabilite atata timp cat nu exista un numitor comun al pacientilor tratati.
Reactiile adverse care apar cel mai frecvent ca urmare a prezentei componentei antiinfectioase sunt
sensibilizarile alergice.
Mod de administrare:
Maxitrol Suspensie: A se scutura bine flaconul inainte de intrebuintare. Se instileaza una sau doua
32 din 50
picaturi local, in sacul conjunctival. In afectiunile severe, pot fi administrate la fiecare ora, rarind
apoi instilatiile pe masura ce inflamatia se reduce.
OPHTAMESONE, OPHTAMESONE-N, solutie oftalmica
Substanta activa: betametazonum+neomycinum
Picaturi sterile pentru ochi, urechi sau nas - antibiotic bactericid cu spectru larg.
Indicatii:
Ophtamesone este indicat in alergiile si starile neinfectate ale ochilor, urechilor si nasului. Cand
infectia este prezenta sau suspecta, se utilizeaza Ophtamesone-N.
Dozare:
Pentru ochi: 1-2 picaturi la 2 ore; pentru urechi: 2-3 picaturi la 3 ore; pentru nas: 2-3 picaturi de 4
ori pe zi.
Contraindicatii:
In cazurile de glaucom sau infectii virale sau fungice, nu trebuie utilizati corticosteroizi topici.
Preparatele continand neomicina sunt contraindicate la pacientii cu hipersensibilitate la neomicina
si la pacientii cu timpanul perforat.
TOBRADEX, unguent oftalmic steril, suspensie oftalmica sterila
Substanta activa: combinatii
Indicatii si mod de utilizare:
Tobradex suspensie oftalmica sterila si unguent oftalmic steril sunt indicate in inflamatiile oculare
care raspund la tratamentul cu corticosteroizi, asociate cu infectiile oculare bacteriene superficiale,
precum si atunci cand exista riscul aparitiei infectiilor oculare bacteriene. Administrarea oculara a
corticosteroizilor este recomandata in inflamatiile conjunctivei palpebrale si ale conjunctivei
bulbare, ale corneei si ale segmentului anterior al globului ocular, in cazul in care riscul utilizarii
steroizilor in anumite conjunctivite infectioase se justifica prin diminuarea edemului si inflamatiei.
Corticosteroizii sunt de asemenea indicati in uveitele cronice anterioare si in leziunile corneei
datorate produsilor chimici, radiatiilor, arsurilor termice sau corpilor straini.
Reactii adverse:
Reactiile adverse care apar secundar administrarii combinatiei steroid-agent antiinfectios, pot fi
atribuite componentei steroidice, componentei antiinfectioase sau combinatiei acestora.
Posologie si mod de administrare:
Suspensie: Se instileaza 1 sau 2 picaturi in sacul conjunctival, la fiecare 4-6 ore. Pe parcursul
primelor 24-48 ore de tratament, doza va creste la 1-2 picaturi la fiecare 2 ore. Frecventa
administrarii va scadea treptat, odata cu imbunatatirea semnelor clinice, iar tratamentul nu va fi
intrerupt prematur.
Reactii adverse:
Administrarea solutiei Iopidine 0,5% poate cauza reactii de tip alergic, caracterizate (in intregime
sau partial) de urmatoarele simptome: hiperemie, prurit, disconfort, lacrimare, senzatie de corp
strain, edemul pleoapelor si al conjunctivei. Daca apar astfel de simptome, administrarea solutiei
Iopidine 0,5% trebuie intrerupta.
Mod de administrare:
Se instileaza in ochiul afectat 1-2 picaturi de solutie Iopidine 0,5%, de trei ori pe zi.
3.4.2. PARASIMPATOMIMETICE
BOROCARPIN S 0,5%, solutie oftalmica
Substanta activa: pilocarpini hydrochloridum
Substanta activa:
Clorhidrat de pilocarpina.
Indicatii terapeutice:
Ca miotic in oftalmologie; pentru tratamentul hipertensiunii oculare (glaucom cronic, glaucom acut
cu unghi inchis); pentru scaderea duratei de actiune a substantelor midriatice.
Contraindicatii:
Contraindicatiile reprezinta afectiuni sau situatii in care anumite medicamente nu pot fi utilizate sau
se utilizeaza numai dupa o prealabila apreciere de catre medic, deoarece in acest caz, efectul benefic
nu este intr-o relatie favorabila fata de posibilele efecte nedorite. Pentru ca medicul sa poata verifica
daca exista contraindicatii, trebuie sa fie informat despre boli anterioare, boli asociate, sau
tratamente concomitente cat si conditiile de viata si obiceiuri care individualizeaza cazul.
Reactii adverse:
Medicamentele pot avea pe langa actiunile principale dorite si efecte nedorite, asa-numitele efecte
adverse. Efectele adverse observate la utilizarea temporara a pilocarpinei, dar care nu apar la fiecare
pacient pot fi enumerate mai jos: La ochi, acuitate redusa la bolnavii cu cataracta, tulburari de
acomodare cu miopie pasagera. Ocazional se mareste secretia lacrimala, apare o usoara inflamatie
conjunctivala cat si cefalee in zona fronto-oculara prin spasm ciliar. Rareori survin reactii alergice,
foarte rar chisturi peripupilare.
Doze si mod de administrare:
Daca nu exista alta indicatie, in glaucom, corespunzator tensiunii intraoculare evaluata de medic, se
recomanda de 2-4 ori pe zi cate 1 picatura de Borocarpin S 0,5% care se instileaza in sacul
conjunctival, corespunzator schitei alaturate.
CLORHIDRAT DE PILOCARPINA, fiole
Substanta activa: pilocarpinum
Indicatii:
Intoxicatie acuta cu atropina, beladona si alte parasimpatolitice (scobutil, lizadon etc.).
Mod de administrare:
Subcutanat 5-10 mg (doza mare, folosita numai in scop antidotic).
Reactii adverse:
Supradozarea provoaca hipersecretie salivara, sudoratie, hipersecretie lacrimala, greata si voma,
diaree, dureri abdominale, mioza si spasm de acomodatie, palpitatii, hipotensiune, dispnee, uneori
confuzie, tremor, chiar convulsii.
Contraindicatii:
Astm bronsic, hipotensiune arteriala, miocardita, insuficienta cardiaca, bradicardie; contraindicatiile
sunt relative in conditiile intoxicatiilor grave cu atropina, beladona sau alte anticolinergice.
DROPIL 2% - DROPIL 4%, colir izotonic
Substanta activa: pilocarpini clorhidrat
Indicatii:
Produsul este indicat in tratamentul glaucomului cronic, in timp ce in glaucomul acut se foloseste
34 din 50
numai in cazuri de urgenta chirurgicala sau in combinatie cu alte substante miotice sau inhibitori ai
anhidrazei carbonice.
Contraindicatii:
Mioticele sunt contraindicate in caz de iritatie acuta. Produsul nu este recomandat pentru uz
pediatric, ci numai in caz de stricta necesitate, la recomandarea medicului.
Dozare si mod de administrare:
Dropil 2% - Se instileaza una sau mai multe picaturi o data sau de mai multe ori pe zi, dupa
recomandarea medicului. Dropil 4% - Se instileaza una sau mai multe picaturi de doua sau trei ori
pe zi, dupa recomandarea medicului.
Reactii adverse:
Nu se cunosc efecte nedorite, in afara unui usor spasm ciliar si o usoara reducere a claritatii
imaginilor. Rareori se observa hipersensibilitate. Ca urmare a folosirii prelungite poate aparea
alergia de contact. Reactiile sistemice ca urmare a utilizarii oculare a produsului sunt rare. Este
necesar ca pacientul sa comunice medicului sau farmacistului orice efect nedorit, imediat ce il
constata.
ISOPTO CARPINE, solutie oftalmica
Substanta activa: pilocarpinum
Solutie sterila oftalmica.
Indicatii:
Pilocarpina clorhidrat este un agent miotic (parasimpatomimetic) utilizat pentru controlul presiunii
intraoculare in glaucomul cronic simplu. In glaucomul acut poate fi folosit singur inaintea
interventiei chirurgicale de urgenta, sau in combinatie cu alti agenti miotici sau inhibitori ai
anhidrazei carbonice.
Contraindicatii:
Agentii miotici sunt contraindicati in situatiile in care constrictia pupilara nu este dorita (ex: iritele
acute).
Mod de administrare:
Cate doua picaturi instilate in ochi, de trei ori pe zi sau conform indicatiei medicului.
MIOSTAT, solutie oftalmica
Substanta activa: carbacholum
Indicatii:
In cursul interventiilor chirurgicale, ca miotic.
Mod de administrare:
Dupa extragerea fiolei sterile din blister, continutul este trecut intr-o seringa uscata, la care se
monteaza o canula atraumatica, prin care solutia se poate iriga intraocular. O jumatate de mililitru
de solutie este suficienta pentru a realiza o mioza convenabila. Administrarea poate fi facuta inainte
sau dupa sutura. Mioza este maxima in 2-5 minute dupa administrarea produsului. Daca se produce
supradozaj de produs, se administreaza parenteral atropina.
Reactii adverse:
Foarte rar inrosire a tegumentelor, epigastralgii, crampe abdominale, cefalee. Keratopatie buloasa
persistenta si irita postoperator - dupa extragerea cristalinului cu utilizare intraoculara de carbachol.
Ca si in cazul utilizarii de miotice, la indivizii sensibili, poate aparea dezlipire de retina.
Contraindicatii:
Hipersensibilitate la unul din componenti.
Indicatii:
Solutia oftalmica Betoptic s-a dovedit a fi eficienta in scaderea presiunii intraoculare si este indicata
in tratamentul: 1. Pacientilor cu glaucom cronic cu unghi deschis; 2. Pacientilor cu presiune
intraoculara crescuta (pacienti cu hipersensibilitate oculara); 3. Pacientilor cu glaucom sau
hipertensiune oculara care au afectiuni respiratorii reactive; 4. Pacientilor cu glaucom sau
hipertensiune oculara care folosesc in mod curent terapie multipla antiglaucomatoasa.
Contraindicatii:
Hipersensibilitate fata de oricare din componentele acestui produs. Solutia oftalmica Betoptic este
contraindicata pacientilor cu bradicardie sinusala mai mare decat un bloc atrioventricular de gradul
I, pacientilor cu soc cardiogen si celor cu istoric de insuficienta cardiaca manifesta.
Reactii adverse:
Urmatoarele reactii adverse au fost raportate in cadrul studiilor clinice urmarind pacienti aflati sub
tratament cu Solutie oftalmica Betoptic pe o perioada de pana la 4 ani: Ocular: solutia oftalmica
Betoptic a fost bine tolerata. Dupa instilare, ocazional pot aparea disconfort ocular de scurta durata
sau lacrimare. Au fost raportate rare cazuri de scadere a sensibilitatii corneene, eritem, prurit, patare
punctiforma a corneei, keratita, anizocorie si fotofobie. Sistemic: Dupa administrarea locala a
Solutiei oftalmice Betoptic s-au semnalat rar efecte sistemice (ex: insomnie, nevroza depresiva).
Mod de administrare:
Doza uzuala este de o picatura de Solutie oftalmica Betoptic instilata in ochiul afectat, de doua ori
pe zi.
TRUSOPT, solutie oftalmica
Substanta activa: dorzolamidum
Indicatii:
Solutia oftalmica de Trusopt este indicata in tratamentul tensiunii intraoculare crescute, la pacientii
cu: hipertensiune oculara; glaucom cu unghi deschis; glaucom pseudoexfoliativ si alte glaucoame
secundare cu unghi deschis.
Contraindicatii:
Trusopt este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate la oricare dintre componentele acestui
produs.
Reactii adverse:
In studiile clinice pe termen lung efectuate la 1108 de pacienti tratati cu Trusopt in monoterapie sau
tratament complementar cu -blocanti oftalmici, cele mai frecvente reactii adverse raportate, legate
de medicament si simptome locale au fost: gust amar, arzator sau usturator, vedere neclara, prurit al
ochiului, lacrimare, cefalee, conjunctivita, inflamarea pleoapei, greata, iritarea pleoapei si
astenie/oboseala.
NOVAL, colir
Substanta activa: timololum
Indicatii:
Novalul s-a dovedit eficient in scaderea presiunii intraoculare si poate fi utilizat la: pacientii cu
glaucom cu unghi deschis cronic; pacientii cu glaucom afazic; unii pacienti cu glaucom secundar;
alti pacienti cu presiune intraoculara crescuta care sunt intr-o stare suficient de grava pentru a avea
nevoie de reducerea presiunii intraoculare.
Mod de administrare:
Solutia de Noval este folosita in concentratie de 0,25% si 0,5%. Doza uzuala de inceput este de o
picatura din solutia de 0,25% Noval de 2 ori/zi in ochiul afectat. Daca raspunsul clinic nu este
adecvat, doza poate fi modificata la o picatura din solutia 0,5% Noval de 2 ori/zi in ochiul afectat.
Contraindicatii:
Novalul este contraindicat la pacientii cu astm bronsic sau cu antecedente de astm bronsic,
B.P.O.C., bradicardie sinusala, bloc atrioventricular grad 2 si 3, soc cardiogen, hipersensibilitate la
unul din componentii produsului.
OPHTAMOLOL, solutie oftalmica
Substanta activa: timololum
Indicatii:
Ophtamolol este indicat pentru scaderea tensiunii intraoculare la pacientii suferind de: glaucom
cronic cu unghi deschis; hipertensiune oculara; glaucom secundar; afachie la pacientii cu glaucom;
glaucom cu unghi inchis; indicat si la pacientii cu glaucom pediatric.
Dozare:
Instilatii in sacul conjunctival: 1 picatura de 2 ori/zi in ochiul (ochii) afectat. Doza poate fi
reevaluata dupa o noua determinare a tensiunii intraoculare dupa 3-4 saptamani de utilizare a
Ophtamolol-ului.
Contraindicatii:
Hipersensibilitate la timolol. Astm bronsic sau boli pulmonare obstructive. Bradicardie sau
insuficienta cardiaca.
Reactii adverse:
Iritatii oculare usoare; bradicardie, aritmii, hipotensiune, insuficienta cardiaca congestiva; dispnee,
bronhospasm; ischemie cerebrala, cefalee, ameteli; hipersensibilitate.
TIMOLOL MALEATE, solutie oftalmica
Substanta activa: timololum
Indicatii:
Glaucom cronic cu unghi deschis; glaucom afakic; glaucom secundar; hipertensiune intraoculara.
Contraindicatii:
Hipersensibilitate la timolol.
Reactii adverse:
Rareori reactii de hipersensibilizare, iritatie oculara, tulburari de vedere.
Mod de administrare:
Doza initiala: 1 picatura timolol (0,25% sau 0,5%) de 2 ori/zi, prin instilare in sacul conjunctival al
ochiului afectat. Daca este necesar se va asocia terapia cu pilocarpina sau alt miotic, epinefrina
(adrenalina) sau inhibitor de anhidraza carbonica.
37 din 50
3.5.2. SIMPATOMIMETRICE
ISOPTO FRIN, solutie oftalmica
Substanta activa: phenylephrinum
Solutie sterila oftalmica.
Indicatii si intrebuintare:
Solutia oftalmica Isopto Frin are multiple utilizari: in calmarea pruritului si indepartarea edemului
discret, care insotesc iritatiile oculare simple; in inlaturarea disconfortului produs de vant, praf,
smog, aer poluat, etc; in calmarea ochilor obositi de citit, condus sau vizionare TV; in calmarea
iritatiei produse de lentilele de contact.
Mod de administrare:
Pentru uz topic ocular, solutia Isopto Frin poate fi folosita atat la adulti cat si la copii. Se instileaza
1-2 picaturi de maximum patru ori pe zi.
MYDFRIN, solutie oftalmica
Substanta activa: phenylephrinum
Solutie sterila oftalmica.
Indicatii:
Mydfrin 2,5% este recomandat ca vasoconstrictor, decongestionant si midriatic intr-o varietate de
cazuri si proceduri oftalmologice. Unele din utilizarile sale sunt pentru dilatatie pupilara in uveite
40 din 50
( pentru a preveni sau a ajuta ruperea sinechiilor posterioare), pentru multe proceduri chirurgicale si
pentru refractie fara cicloplegie. Mydfrin 2,5% poate fi de asemenea utilizat pentru fundoscopie si
alte proceduri diagnostice.
Contraindicatii:
Solutiile oftalmice de fenilefrina HCl sunt contraindicate la pacientii cu unghi ingust anatomic sau
la pacientii cu glaucom cu unghi ingust. Fenilefrina HCl poate fi contraindicata la unii copii cu
greutate mica la nastere si unii batrani cu boli grave aterosclerotice cardiovasculare sau cerebrale.
NEO-SYNEPHRINE, solutie oftalmica 10%
Substanta activa: phenylephirinum hydrochloridum
Indicatii si utilizare:
Neo-Synephrine clorhidrat este recomandat ca decongestionant si vasoconstrictor si pentru dilatarea
pupilei in uveite (sinechie posterioara), glaucom cu unghi deschis, inaintea interventiilor
chirurgicale, examinarilor oftalmoscopice, si procedurilor de diagnostic.
Contraindicatii:
Solutia oftalmica de Neo-Synephrine clorhidrat este contraindicata la pacientii cu glaucom cu unghi
ingust (si la pacientii hipersensibili la fenilefrina). Neo-Synephrine clorhidrat solutie oftalmica 10%
este contraindicat la sugari si pacientii cu anevrism
Posologie, mod de administrare:
Expunerea prelungita la aer sau la lumina puternica poate produce oxidarea si decolorarea solutiei.
Nu utilizati solutia daca este de culoare bruna sau contine precipitat. Vasoconstrictie si dilatarea
pupilei: Neo-Synephrine clorhidrat solutie oftalmica 10% este utila in special cand este necesara o
dilatare rapida si puternica a pupilei si reducerea congestiei in patul capilar. Poate fi aplicata o
picatura dintr-un anestezic topic, urmata la cateva minute de o picatura de Neo-Synephrine
clorhidrat solutie oftalmica 10% pe limbusul sclerocornean superior. Anestezicul previne lacrimarea
si diluarea consecutiva a solutiei prin lacrimare. Poate fi necesara ocazional repetarea instilatiei
dupa o ora, precedata din nou de utilizarea unui anestezic topic.
Efectele adverse observate la utilizarea temporara a sarii de sodiu a acidului cromoglicinic, dar care
nu trebuie sa apara la fiecare pacient, sunt enumerate mai jos. Rareori apar usturimi la ochi,
chemosis (edem al conjunctivitei), senzatie de corp strain, hiperemie conjunctivala.
Mod de administrare:
Daca nu este altfel indicat, se administreaza de patru ori cate o picatura in fiecare ochi.
INDOPREX, colir
Substanta activa: combinatii
Indicatii:
Afectiuni oftalmice alergice.
Mod de administrare:
Adulti si copii: 1 picatura in fiecare ochi de 4 ori/zi. Tratamentul trebuie continuat timp indelungat.
Indicatii:
Simptomele conjunctivitei alergice (atat conjunctivita clasica cat si cea sezoniera).
Contraindicatii:
Hipersensibilitate la unul din componenti.
Dozaj si mod de administrare:
Deoarece Livostin picaturi oftalmice se prezinta sub forma de microsuspensie, flaconul trebuie
agitat inaintea fiecarei aplicari. Adulti si copii: Doza uzuala este de 1 picatura Livostin in fiecare
ochi, de 2 ori/zi.
Reactii adverse:
Au fost raportate, ocazional, cazuri de iritatie locala slaba si tranzitorie, imediat dupa instilarea
picaturilor oftalmice Livostin. In larga experienta clinica, rareori au fost raportate reactii alergice.
NAAXIA, solutie oftalmica
Substanta activa: n-acetyl aspartyl glutamat de magneziu
Indicatii:
Conjunctivite alergice.
Mod de administrare:
Instilatii in sacul blefaro-conjunctival, 1 picatura de 4 ori/zi.
Contraindicatii:
Alergie la produs.
VEKFANOL, solutie oftalmica
Substanta activa: natrii cromoglicicas
Antialergic, oftalmic si ORL.
Indicatii:
In oftalmologie si ORL. In oftalmologie se indica in tratamentul afectiunilor de etiologie alergica:
conjunctivita, kerato-conjunctivita, blefaroconjunctivita. In ORL se administreaza in tratamentul
rinitelor alergice si a unor afectiuni cronice nazale.
Contraindicatii:
Nu se administreaza in timpul sarcinii si in cazul hipersensibilizarii la cromoglicatul de sodiu.
Reactii adverse:
S-a observat pentru scurt timp aparitia iritatiei (rash) imediat dupa aplicare si disparitia ei in scurt
timp (cazuri izolate).
Mod de administrare:
Atat in oftalmologie cat si in ORL se administreaza 1-2 picaturi in fiecare ochi (respectiv in nas) de
4 ori pe zi timp de 7-10 zile si se urmareste timp de 4 saptamani tratamentul.
44 din 50
45 din 50
3.10.1. DIVERSE
COLVITIOD, solutie oftalmica
Substanta activa: combinatii
Indicatii:
Cataracta in evolutie.
Mod de administrare:
Instilatii conjunctivale la nivelul ochiului bolnav, cate 1-2 picaturi dimineata si seara.
Reactii adverse si Contraindicatii:
Intoleranta sau alergie la iod sau la alte componente ale preparatului.
LUISAR, colir
Substanta activa: dihydroazapentacenum natrii polysulfonas
Colir oftalmic.
Indicatii:
Cataracta senila, cataracta traumatica, cataracta congenitala, cataracta secundara.
Contraindicatii:
Nu prezinta.
Reactii adverse:
Nu exista.
Mod de administrare:
Se instileaza 2 picaturi in sacul conjunctival de 3-5 ori pe zi. Se recomanda continuarea terapiei pe o
lunga perioada de timp chiar daca se prezinta o imbunatatire timpurie a acuitatii vizuale.
QUINAX, solutie oftalmica
Substanta activa: azapentacenum
47 din 50
48 din 50
CONCLUZII
Prin ochi primim cele mai multe informatii despre lumea exterioara. Dupa calculele unui
cercetator 80% din amintirile pe care le pastram sunt inregistrate prin vedere.
Ochiul are rolul de a ne furniza informatii sub forma unor imagini colorate despre
adancimea, distanta si miscarea obiectelor. Miscandu-l in sus, in jos si lateral, vedem cea mai mare
parte a mediului care ne inconjoara.
Ochiul are o capacitate remarcabila de aparare fata de actiunea microorganismelor, epiteliul
corneean intact constituind o bariera fata de infectii.
Ochii pot suferi consecinte ale agresiunilor provenite din mediul exterior sau interior al
organismului, deoarece ei se afla in contact cu ambele medii. Din acest motiv am ales sa studiez
acest capitol numit Picaturi de ochi.
Medicamentele pentru ochi sunt folosite din timpuri stravechi, se cunosc formule de colire
din antichitate, in papirusul lui Ebers si mai apoi sin lucrarile lui Hipocrate si Galenus.
Colirele sunt preparate farmaceutice cu o importanta deosebita in tratarea bolilor de ochi.
Avantajele colirelor - ca forma medicamentoasa permite absortia si resorbtia principiilor
active in lichidul lacrimal sau mucoasa oculara.
Dezavantajul colirelor - in cazul unor colire nu reactioneaza cum ar trebui si se ajunge la o
agravare a bolii sau chiar orbirea.
49 din 50
BIBLIOGRAFIE
1. Lupuleasa D., Fica C., Emese S. Tehnologie Farmaceutica, Ed. Carol Davila, Bucuresti
2005,
2. *** Farmacopeea Romana, editia aX a, Ed. Medicala, Bucuresti 2008,
3. ***Agenda Medicala, Ed.Medicala, Bucuresti 2009,
4. *** Memomed, Editia aXV a, Ed.Minesan, Bucuresti 2009,
5. *** MedEx, Ed.MedicArt, Bucuresti 2008
50 din 50