Sunteți pe pagina 1din 6

www.referat.

ro

HORMONI SI ENZIME Glandele endocrine sintetizeaz i elibereaz direct n circulaia sangvin substanele chimice numite hormoni. Acestea sunt produse biologice cu aciune extrem de puternic n doze extrem de mici, la concentraii sangvine de miimi de miligram (microgram) sau milionimi de miligram (picogram). n organe i esuturi exist receptori specifici pentru hormoni, care au o structur complex, care le permite s fie activai de cantiti att de mici de hormon i care la rndul lor declaneaza n celule un lan de reacii chimice metabolice, care au drept rezultat funcionarea celulelor, a esuturilor i organelor. Ca produi ai sistemului endocrin hormonii sunt un sistem de coordonare a funciilor ntregului organism, cu scopul adaptrii la variatele schimbri ale mediului exterior; ca mecanism de protecie, organismul caut s menin constant compoziia mediului intern, a mediului n care triesc celulele, adic s menin homeostazia. n acest proces de adaptare coordonarea nervoas i endocrin sunt eseniale. Glandele endocrine tradiionale sunt hipofiza i epifiza, glande endocraniene, tiroida i 4 paratiroide, situate la gt, corticosuprarenala i medulo-suprarenala, situate deasupra rinichiului, ovarul (la femei) i testiculul (la brbat) ca glande sexuale, pancreasul. Tranzitor, funcioneaz la gravide placenta, iar la copil timusul, ultimul cu rol esenial n dezvoltarea sistemului de protecie imunologic a organismului. n afar de aceste glande cu funcie endocrin predominant, exist numeroase organe ale cror celule pot produce i hormoni, de exemplu ficatul produce somatomedina, care asigur creterea, tractul gastrointestinal produce numeroi hormoni gastrointestinali cu rol n digestie, iar creierul are neuroni care produc cei mai activi hormoni cunoscui pn n prezent, numii neurohormoni, care asigur controlul direct al sistemului endocrin de ctre sistemul nervos, i care sunt obiectul de studiu al unei noi tiine, neuroendocrinologia. Esena fiziologiei i patologiei glandelor endocrine este dependent de hormonii produi de glande . Aceste substane chimice au o structur chimic n general cunoscut. Majoritatea au fost sintetizai i pot fi folosii ca medicamente. Pentru unii din ei, a cror sintez chimic este dificil, cum este hormonul de cretere (GH) al hipofizei sau insulina pancreasului, s-au pus la punct tehnici de inginerie genetic; snt produi de bacterii n care s-au introdus acizi dezoxiribonucleici recombinai, adic cu fragmente din acizii nucleici ai omului, care conin programul genetic de sintez a acestor hormoni. Progresele chimiei moderne au permis s se sintetizeze substane nrudite cu hormonii naturali, dar mult mai puternici dect ei, numite analogi sintetici hormonali, i care sunt folosite curent n terapeutic. Astfel, dexametazonul si prednisonul, ca analogi ai cortizonului suprarenal, desmopresina ca analog al hormonului antidiuretic, dietilstilbestrolul ca analog al hormonilor estrogeni, buseralinul ca analog al neurohormonului gonadoliberina. Administrarea hormonilor sau a analogilor lor sintetici ca medicamente trebuie fcut cu mare pruden, deoarece sunt substane foarte active, care influeneaz puternic echilibrul organismului i sunt supui unei autoreglri extrem de precise prin mecanisme cibernetice rapide de "feedback". Spre exemplu, orice gland endocrin produce hormonii ei specifici numai dac concentraia lor sangvin are tendina s scad i nu mai funcioneaz dac apare o cretere a nivelului sangvin a acestor hormoni. Dac

administrm hormoni din afar, ca medicamente, fapt foarte rspndit mai ales cnd este vorba de hormonii cortizonici, glandele endocrine corespunztoare sunt blocate i se vor atrofia. n cazul suprarenalei, atrofia acesteia prin corticoterapia prelungit pune n pericol viaa. Dup locul de producere cunoatem: a) hormoni hipotalamici:-fac parte din sistemul endocrin difuz; Factorii stimultori hipotalamici: -hormoni eliberatori ai somatotropinei (SRH sau GH-RH) -hormoni eliberatori ai tireotropinei (TRH) numit i tireoliberin , este cel mai bine cunoscut .Din punct de vedere chimic, este un triepid format din acid glutamic , histidin i prolin.Structura chimic a acestui compus prezint ns urmtoarele particulariti: acidul glutamic este sub forma ciclic, parolina este ncatenat prin hidrogenul iminic , iar gruparea carboxilic a parolinei se gsete sub form de amid - hormoni eliberatori ai corticotropinei (CRH) se mai numete i corticoliberin a fost pus n eviden prin cercetrile lui Saffran i Schally(1955).S a artat mai trziu c acest polipeptid aste alctuit din 41 resturi de aminoacizi .Concomitent ce stimularea eliberarii de corticotropin(ACTH),CRH-ul stimuleaz i eliberarea de ctre adenohipofiz a unui alt compus biologic activ numit b-endorfin.Aceasta are de asemenea structur polipeptidic i are aciunea opus CHR ului ; este deci un inhibator al ACTH ului. - hormoni eliberatori ai aigonadotropinelor(Gn-RH) - hormoni eliberatori ai somatostatinei(GH-RH) b)hormoni hipofizari: -somatotropina (GH, growth hormone) este esenial n procesul de cretere, iar la adult are un rol important n activitile metabolice. Este sintetizat n celulele acidofile ale hipofizei anterioare, iar secreia sa din granulele de depozit intracelulare este reglat de hormonii hipotalamici GHRH (growth hormone-releasing hormone) i SRIF (somatotropin release-inhibiting factor); sinteza lor depinde de neurotransmitori, ca serotonina, dopamina, norepinefrina i peptidele de eliberare a hormonului de cretere. -corticotropina (ACTH, adenocorticotripina hormone) hormonul adenocorcotrop sau corticotropina (ACTH) stimuleaz creterea, dezvoltarea i activitatea secretorie a glandelor corticosuprarenale. Hipersecreia de ACTH determina hipertrofierea corticosuprarenalei i hipersecreie de hormoni ai acesteia, avnd ca urmare tulburri metabolice. -gonadotropina (Gn LH i FSH) Hormonii gonadotropi controleaz funciile gonadelor feminine i masculine. De asemenea, controleaz secreia glandelor mamare la femeie. -tireotropina (TSH) stimuleaza cresterea, dezvoltarea si secretia de hormoni ai glandei tiroide. -prolactina (PRL) este secretat de hipofiza anterioar i eliberat episodic. Prolactina apare n ser sub trei forme diferite. Predomin forma monomeric (80 %) care este activ din punct de vedere biologic i imunologic; urmeaz n procent de 5-20 % forma dimeric (big prolactina) care este biologic inactiv, iar n proporie de 0.5-5 % forma tetrameric (big-big prolactina) cu activitate biologic sczut. Organul int pentru prolactin este glanda mamar unde i exercit funcia lactogenic i galactopoietic. c) hormoni gastrointestinali:

-gastrina: gastrina reprezint un hormon secretat de celulele G (localizate n poriunea distal a stomacului i n duoden) ca rspuns la stimularea vagal, ingestia de alimente/alcool/calciu sau prezena de secreie gastric alcalin. Dup eliberarea n circulaie ajunge la nivelul stomacului unde stimuleaz secreia de acizi, pepsin, factor intrinsec i insulin. -colecistokinina: hormon secretat de celulele duodenale, ca rspuns la prezena de alimente parial digerate n duoden. -secretina: hormon polipetidic secretat de mucoasa duodenal sub influena coninutului gastric acid. Are rol stimulator asupra secreiei pancreatice. d)hormoni pancreatici: -insulina: este singurul hormon al organismului cu aciune hipoglicemiant, el face ca glucoza din snge s intre n celule, care o folosesc pentru producerea de energie. -glucagonul: este un hormon secretat de ctre pancreas i care crete concentraia sangvin a glucozei.Glucagonul este indicat pacienilor diabetici n caz de hipoglicemie cauzat de o supradozare n insulin care a antrenat o stare de ru sau o com. e)hormoni trombocitari: -tromboxani: f)hormoni linfocitari: -leucotrienele: substane chimice sintetizate de celulele mastoide, bazofile, macrofage i alte esuturi din esutul arahidonic. Leucotrienele sunt implicate n reaciile inflamatorii i n rspunsul imun; ele cresc permeabilitatea vaselor sangvine mici; produc contracia muchilor netezi i atrag neutrofilele la locul infeciei. g)hormoni suprarenali -epinefrina: adrenalina este un hormon produs de glanda suprarenal ce are un rol primordial n funcionarea sistemului nervos sinaptic. -norepinefrina: -cortisol: este un hormon corticosteroid produs de ctre cortexul glandei suprarenale i care este implicat n rspunsul la stress. El crete tensiunea arterial, glicemia, i poate cauza infertilitate la femei aldosteron: h)hormoni renali: -renina: enzim secretat de o zon a rinichiului situat n apropierea glomerulilor i denumit aparat juxtaglomerular. Nivelul reninei n snge crete n cursul anumitor hipertensiuni, n cursul insuficienelor renale sau cardiace. Din contr, nivelul su scade n cursul unor dereglri hormonale de origine suprarenalian (hipercorticism, sindromul lui Conn). i)hormoni din esutul miocardic atrial: polipeptidul natrinuretic:

Enzimele Enzimele sunt catalizatori biochimici propriu-zisi, asadar sunt compusi care maresc viteza reactiilor chimice ce se desfasoara in sistemele biologice, fara sa se consume in cursul lor.

Din cea mai indepartata antichitate sunt cunoscute procese enzimatice cun sunt fermentatia vinului, dospirea painii etc. Dar cunostinte sistematice in acest domeniu s-au obtinut incepand cu identificarea primelor enzime: amilaza din malt(Kirchoff, 1814), amilaza salivara(Leuchs, 1831) si pepsina(Schwann, 1836). Ulterior, progrese importante s-au realizat prin lucrarile privind cataliza si biocataliza ale lui Berzelius Liebig, prin studiile asupra cineticii ale lui Michaelis si Menten(1912), prin obtinerea enzimelor in stare cristalizata(Sumner, 1926). S-au efectuat lucrari numeroase de-a lungul anilor dovedindu-se prin acestea ca enzimologia constituie studiul bazelor moleculare ale vietii. 1. Mecanismul de actiune al enzimelor. Centri activi Se stie ca intr-un sistem chimic nu toate moleculele reactioneaza cu aceeasi viteza. Moleculele care reactioneaza se gasesc pe un nivel energetic superior celui pe care se gasesc moleculele obisnuite. Diferenta de energie dintre moleculele active si cele pasive poarta numele de energie de activare. Un catalizator este o substanta care, prin prezenta ei, determina intr-o substanta sau un amestec de substante o reactie ce nu are loc in absenta ei(definitie dupa Berzelius, 1836) sau care mareste viteza unei reactii, ce are loc si in absenta ei, dar cu viteza mai mica, eventual imperceptibila(definitie dupa Ostwald, 1894). Catalizatorul se regaseste neschimbat, calitativ si cantitativ, dupa reactie. Aparent catalizatorul nu ia parte la reactie. Este necesar sa se accentueze caracterul de substante al catalizatorilor. Ar fi gresit sa se vorbeasca de actiunea catalitica a unei forme de energie, caldura, lumina sau electricitate. Se numeste substrat substanta sau amestecul de substante asupra carora actioneaza un catalizator. Catalizatorii determina sau accelereaza numai reactii termodinamic posibile, adica reactii decurgand spontan, cu cresterea entalpiei libere de reactie, in sensul stabilirii unui echilibru. Exista catalizatori(MnO2,NaOH) care accelereaza transformarea ozonului, O3 in O2, dar nu exista un catalizator care sa produca ozon din oxigen. Aceasta scadere a energiei de activare se datoreaza formarii unui complex activat intre catalizator si reactant, pentru care energia de activare este mult mai mica. In cazul catalizei enzimatice, intre enzima si substratul care se transforma, se formeaza un complex activat enzima-substrat, care apoi se transforma cu viteza mare in produsii finali de reactie. La formarea complexului activat enzima substrat, substratul se fixeaza pe regiuni bine determinate de pe suprafata enzimei, care poarta numele de centri activi si molecula substratului, exista complementaritati conformationale si chimice care permit asamblarea lor. Centrul activ al unei enzime este construit dintr-un numar redus de aminoacizi situati in vecinatate sau la distanta. In general, se admite ca pentru o reactie chimica obisnuita, enzima participa cu doi centri activi. Pentru enzimele cu structura binara unul dintre centrii activi este, in general, situat in fragmentul protetic, iar al doilea in fragmentul prostetic.

Pentru reactiile care prezinta specificitate stereochimica se admite ca fixarea subtratului pe enzima se face prin intermediul a 3 centri activi. Fixarea substratului pe enzima ii imprima acestuia o stare de tensiune moleculara care faciliteaza reactia biochimica, sau orienteaza favorabil una in raport cu cealalta, moleculele ce urmeaza sa reactioneze. Desi actiunea enzimelor este catalitica, enzimele prezinta unele caractere care le diferentiaza de catalizatorii tipici. Astfel, cataliza enzimatica are elemente comune cu cataliza homogena deoarece enzima este adeseori repartizata uniform in sistemul chimic al carui transformare o asigura. Cataliza enzimatica are caracter si de cataliza eterogena, reactia biochimica desfasurandu-se in regiuni bine determinate de pe suprafata enzimei, situate la limita de separare dintre sistemul reactant si macromolecula catalizatorului. Un alt caracter tipic este marea eficienta catalitica a enzimelor. O reactie decurge in prezenta enzimei de 108 pana la 1011 ori mai repede decat in absenta ei. Numarul de molecule de substrat transformate sub actiunea enzimei intr-un minut(numar de transfer, turnover) variaza intre 1 000 1 000 000. Cataliza enzimatica are loc in conditii blande. Reactii care necatalizate nu au loc decat la temperaturi inalte, presiuni mari, valori extreme de pH, sub influenta enzimelor evolueaza cu mare viteza la temperaturi in jurul lui 37, la presiune atmosferica, la pH aproape neutru. Enzimele se caracterizeaza printr-o remarcabila specificitate in raport cu tipul de reactie catalizat si cu natura substratului transformat. Sunt unele enzime(ureaza, arginaza) care nu catalizeaza decat o singura reactie bine determinata. Remarcabila este de asemenea multitudinea reactiilor catalizate de enzime. Astfel, enzimele intervin in reactii de hidroliza, de polimerizare si policondensare, de oxidoreducere, de transfer de grupari functionale(formil, metil, amino, acil, carboxil), de formare si scindare de legaturi covalente, de reactii prin radicali liberi etc. Unele cracteristici ale enzimelor sunt imprimate de structura lor proteica. Astfel, activitatea lor in cursul metabolismului intermediar este limitata in timp. Ele se degradeaza relativ rapid sub influenta altora. Activitatea, degradarea si biosinteza enzimelor, sunt reglate de factori si mecanisme de control, de complexitate deosebita si situate la nivele variate de organizare a sistemelor biologice. 2. Exemple de reactii catalitice Peroxidul de hidrogen, H2O2, in solutie apoasa de 3%, se descompune la 100 in H 2O si O2, dar este stabil, un timp foarte lung, luni sau ani, la temperatura camerei