Fișă de examen

04.02.2022

Lupascu Viorel

Tehnica Dentara,anul III

I. Sindromul ochiului uscat, examen obiectiv și tratament.

Ochii uscați - sindrom cunoscut în termeni medicali de „xeroftalmie” - reprezintă o afecțiune oculară
caracterizată de uscarea mucoasei corneene și conjunctivale, secundară scăderii producției de lacrimi de
către glanda lacrimală.Consultul oftalmologic realiat în acest sens trebuie să cuprindă verificarea acuității
vizuale, examinarea pleoapei, a corneei și a conjunctivei, evaluarea filmului lacrimal (care urmărește
evaluarea aspectului, a consistenței și a clarității lacrimilor și aprecierea timpului de rupere a acestuia).
Examinarea obiectivă a secreției lacrimale se realizează prin efectuarea testului Schirmer. Tratamentul
simptomatic administrat în cazul sindromului de ochi uscat presupune utilizarea produselor medicamentoase
cu rol de substituire a secreției lacrimale (lacrimi artificiale sub formă d espray sau picături). În formele
severe de boală se poate recurge la utilizarea pe timp îndelungat a lentilelor de contact hidrofile, a
dispozitivelor din colagen sau a inserturilor din silicon la nivelul punctului lacrimal inferior. Totodată este
necesar tratamentul etiologic de combatere a cauzei, mai exact a bolii de fond care a dus la apariția
sindromului de ochi uscat și îndepărtarea factorilor de risc care pot favoriza apariția xeroftalmiei.

II. Orjeletul extern definiție și tratament.

Orjeletul este o infectie a uneia dintre glandele sebacee de la baza unei gene, la nivelul marginii
palbebrale. Aceasta infectie se dezvolta in exteriorul (orjelet extern) pleoapei, si poate aparea la orice varsta.
Pleoapa va fi usor dureroasa, sensibila, cu hiperemie si edem la locul infectiei (o mica umflatura
rosie) care in aproximativ 3 zile evolueaza spre o colectie purulenta ce se sparge, dreneaza si se vindeca in
medie intr-o saptamana.
In general ulciorul se vindeca spontan in decurs de o saptamana sau printr-un tratament ambulator ce
consta in administrarea de unguente si picaturi cu antibiotice (tobramicina, ciprofloxacina, gentamicina etc) si
antiinflamatorii (steroidiene sau nesteroidiene).
Se pot folosi si comprese calde si antiseptice de 2-3 ori pe zi, 3-4 zile, pentru a grabi evacuarea
puroiului. Daca infectia nu cedeaza sau daca apar complicatii, se recurge la tratament cu antibiotice sistemice.

III. Arsurile chimice corneene, clasificare și tratament de urgență

Arsurile chimice sunt cauzate de baze (hidroxid de sodiu, amoniac, anilina, var, etc.) si acizi tari (acid
sulfuric, azotic, clorhidric, acetic, fluorhidric s.a.), aflate in diferite stari de agregare. Acizii actioneaza asupra
proteinelor provocand denaturarea, coagularea si precipitarea acestora formand astfel o bariera protectoare ce
limiteaza oarecum patrunderea toxicului. Bazele tari saponifica lipidele peretelui celular provocand moartea
celulelor epiteliale dupa care patrund adanc in stroma provocand distructia keratocitelor, a substantei
fundamentale si edematierea fibrelor de colagen.
Tratamentul de urgenta - cel mai important pentru vindecarea ad integrum-consta in indepartarea
toxicului, incepe chiar la locul accidentului si consta in spalarea cu apa din abundenta a ochiului. Se continua
apoi in spital cu spalarea cu ser fiziologic inclusiv a fundurilor de sac conjunctivale si extractia daca este cazul
a returilor solide ale substantei chimice.
Acestea se clasifică în arsurile cauzate de baze și cele cauzate de acizi.

IV. Glaucoamele, definiție, valorile normale ale presiunii interoculare

Glaucomul este un termen care descrie un grup de boli caracterizate prin distrugerea progresiva a
fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informatiilor de la ochi la creier. Se
produce astfel restrangerea treptata a campului vizual si, in final, se poate ajunge la orbire.
Limitele normale ale tensiunii intraoculare sunt intre 10 si 21 mmHg, cu un maxim dimineata si un minim
catre seara.
Tratamentul afectiunii nu este curativ (este o boala care nu se vindeca) insa poate ajuta la mentinerea sub
control al evolutiei bolii prin reducerea presiunii intraoculare cu ajutorul:
1) Solutiilor oftalmice cu prostaglandine, beta-blocante, antagonisti alfa adrenergici;
2) Tratament medicamentos oral cu preparate pe baza de anhidraza carbonica;
3) Interventiei chirurgicale laser care corecteaza disfunctionalitatile de drenaj ale lichidului intraocular
prin iridotomie, trabeculoplastie, iridoplastie periferica;
4) Chirurgie clasica pentru drenaj si reconstructie a canalului de drenaj al lichidului intraocular.