PROTEZA OBTURATOR, O PROVOCARE IN TERITORIUL

PROTETICII DENTARE

Realizat:Lupascu Viorel
Tehnica Dentara,anul III
 PROTEZA OBTURATOR, O PROVOCARE IN TERITORIUL
PROTETICII DENTARE - PREZENTARE DE CAZ

PROTEZA OBTURATOR, O PROVOCARE IN TERITORIUL PROTETICII DENTARE -

PREZENTARE DE CAZ (Abstract):
Introducere Defecte maxilare sunt create de tratamentul chirurgical al neoplasmelor benigne sau maligne,
malformații congenitale și de traume. Mărimea și localizarea defectelor influențează gradul de afectare și
dificultate în reabilitare protetică. Lipsa de sprijin, de retenție, și stabilitatea sunt probleme comune de tratament
protetice pentru pacientii care au avut un maxilectomie. Prezentare de caz Pacienta de sex feminin P.C in
varsta de 48 de ani, a fost diagnosticata in anul 2006 in cadrul departamentului de Chirurgie OMF al Spitalului
„Sf. Spiridon „ din Iasi cu Carcinom mucoepidermoid de bolta palatina, tratat prin rezectia chirurgicala,
radioterapie si ulterior realizarea unei proteze obturator. Luand in considerare aspectul actual al cavitatii orale a
pacientei, am hotarat sa realizam asanarea cavitatii orale si realizarea unei noi proteze obturator. Rezultate si
discutii Rezultatul final al tratamentelor aplicate in Baza Clinica de Invatamant Stomatologic din Iasi a fost unul
pozitiv, deoarece am reusit sa refacem functiile stistemului stomatognat. Concluzii Scopul acestei prezentari de
caz este de a demonstra beneficiile și aplicabilitatea reabilitarii protetice maxilo-faciale adecvate. Planificarea
tratamentului multidisciplinar este esențială pentru realizarea retenției și funcționalitatii adecvate a protezei.
Acest raport clinic descrie o modalitate de realizare a protezei obturator maxilare, în condiții unei edentatii
extinse maxilare, și o edentatie totală mandibulară în scopul de a obține de retenția optimă..

Key words: proteza obturator, carcinom mucoepidermoid, reabilitare protetica

INTRODUCERE Astăzi, tratamentul neoplasmelor maligne

Cele mai frecvente dintre toate defectele
intraorale sunt în maxilar, sub forma de o
deschidere în antrum și nazofaringe.
Defectele de maxilar pot fi împărțite în
defecte rezultate din malformații congenitale
și defecte dobândite, rezultate din
interventii chirurgicale pentru neoplasme
orale. Deschiderea produsa la nivelul
maxilarului poate de mici dimensiuni sau
poate include orice parte a palatului dur și
moale, crestele alveolare, și podeaua
cavității nazale. Defecte maxilare
postoperator predispun pacientul la discurs
hipernazal, scurgerea de lichide în cavitatea
nazală, si afectarea functiei masticatorie,
fizionomica, fonetica.
ale palatului dur cuprinde rezectia
chirurgicala radicala având in vedere
evaluarea anterioara a localizarii și gradului
de leziune, histotipul, varsta pacientului si
starea generala de sanatate.
Realizarea protezelor obturator este, în
general, de preferat, deoarece acestea oferă
un viitor control oncologic sigur la pacientii
cu un risc ridicat de recidive locale și o
restaurare rapida si ieftina în ceea ce
privește aspectul estetic, fonația și
masticația.
Una dintre principalele probleme ale
unei proteze maxilare obturator este
greutatea ei, cu cat defectul este mai mare
cu atat proteza realizate este mai grea, în
măsura în care pentru defecte de peste o
anumită dimensiune forța de gravitație
prevalează
asupra capacității de retenție a departamentului de Chirurgie OMF al
substructurilor și elementele reziduale. Spitalului „Sf. Spiridon „ din Iasi cu
Carcinom mucoepidermoid de bolta
PREZENTARE DE CAZ palatina, tratat prin rezectia chirurgicala,
Pacienta de sex feminin P.C in varsta de radioterapie si ulterior realizarea unei
48 de ani a fost diagnosticata a fost proteze obturator.
diagnosticata in anul 2006 in cadrul

Figura 1. Buletin Histopatologic Figura 2. Adeverinta medicala

Din examenul clinic si paraclinic(OPT)

prezenta numeroaselor resturi radiculare si a
au evidentiat un status oral extrem de afectat
unitatilor odontale cu leziuni carioase
prin lipsa de substanta de la nivelul
profunde si mobilitate accentuata.
maxilarului de partea stanga, dar si prin

Figura 3. Masurarea crestei reziduale

Figura 4. Aspectul crestei reziduale
mandibulare
mandibulare
Tratamentul a inclus: extractii in scop
realizarea unui tratament endodontic si
protetic a resturilor radiculare maxilare si
reabilitatea lui prin coroana metalica cu
mandibulare cu regularizarea crestei si
convexitati accentuate si lacas pentru croset,
mentinerea in scop protetic a lui 1.7 cu
urmand ulterior realizarea unei proteze
obturator pentru maxilar si a unei protezei
totale mandibulare.
Pentru inregistrarea amprentei
preliminare maxilare s-a folosit un silicon de
condensare cu vascozitate ridicata(Zeta
Plus), s-a aplicat initial materialul in
interiorul cavitatii maxilare si apoi in
portamprenta, ulterior portamprenta fiind
centrata pe campul protetic astfel incat
materialul din ea sa se solidarizeze cu cel
din cavitatea maxilara, urmand ca pacientul
sa realizeze miscarile corespunzatoare
inregistrarii amprentei. Dupa priza
Figura 5. Suturi pentru regularizarea crestei
Figura 7. Amprenta preliminara maxilara
In cadrul etapelor de laborator, un
deziderat a fost realizarea unei proteze cat
mai usoare pentru o mai buna stabilitate pe
campul protetic, in conditiile date, si anume
a unei creste reziduale neretentive. Astfel s-a
urmarit stricta acoperire a defectului maxilar
si nu umplerea acestuia.
materialului, portamprenta este dezinserata
de pe campul protetic. Pentru inregistrarea
amprentei preliminare mandibulare s-a
folosit un alginat(YPEEN) cu vascozitate
ridicata pentru reproducerea optima a
detaliilor campului protetic mandibular, prin
utilizarea tehnicii Schreinemackers si a
testelor Herbst. Dupa inregistrarea
amprentelor, acestea au fost spalate si
dezinfectate si trimise la laboratorul de
tehnica dentara, in vederea confectionarii
portamprentelor individuale.
Figura 6. Masurarea crestei edentate reziduale
maxilare
Figura 8. Amprenta preliminara mandibulara
Inregistrarea amprentei functionale
periferice a fost realizata cu ajutorul
rulourilor de ceara bucoplastica plasate la
nivelul marginilor portamprentei
individuale, dar si la nivelul marginilor
defectului maxilar, prin realizarea de retentii
la acest nivel cu ajutorul frezei, si efectuarea
de catre pacienta a testelor Herbst pentru
maxilar si respectiv pentru mandibula.
Amprenta functionala centrala a fost
inregistrata cu un silicon de condensare fluid
cu vascozitate scazuta(Oranwash). Dupa
Figura 9. Reducerea inaltimii obturatorului
Figura 11. Confectionarea
Figura 13. Inregistrarea periferice max
Dupa realizarea, verificarea si
solidarizarea machelelor de ocluzie a urmat
confectionarea machetelor in ceara cu dinti
si verificarea acestora in ocluzor si in
cavitatea orala, cu inregistrarea suplimentara
inregistrarea amprentelor, acestea au fost
spalate si dezinfectate si trimise la
laboratorul de tehnica dentara, in vederea
confectionarii machetelor de ocluzie.
Figura 10. Folierea crestei alveolare
Figura 12. Confectionarea– fotopolimerizarea
Figura 14. Inregistrarea periferice mand
a ocluziei in zona laterala, realizata cu un
silicon de condensare cu vascozitate ridicata
(zeta plus), si trimise apoi in laborator
pentru confectionarea protezelor finale.
 Figura 15. Inregistrarea A.F centrale max Figura 16. Inregistrarea A.F centrale mand

Figura 17. Verificarea intraorala si solidarizarea Figura 18. Verificarea intraorala a machetelor
machetelor de ocluzie din ceara cu dinti

Figura 19. Confectionarea protezelor finale Figura 20. Verificarea intraorala a protezelor

Figura 21. Verificarea intraorala a protezelor Figura 22. Verificarea intraorala a protezelor
 Figura 23. Aspect final
REZULTATE SI DISCUTII
Rezultatul final al tratamentelor aplicate in
Baza Clinica de Invatamant Stomatologic din
Iasi a fost unul pozitiv, deoarece am reusit sa
refacem functiile stistemului stomatognat.
O proteza obturator definitivă nu este
indicat până la site-ul chirurgical este vindecat
și stabil dimensional, iar pacientul este
pregătit fizic și emoțional pentru îngrijirea
restaurativa necesara ulterior. Obturatorul
poate suferi o deplasare determinata de stresul
masticator și va tinde să cadă fara contact
ocluzal. Gradul de deplasare va varia in
functie de numărul și poziția dinților,
mărimea și configurația defectului, cantitatea
și conturul zonei palatinala rămasă, înălțimea
crestei alveolare reziduale, dimensiunea,
conturul, și captuseala mucoasa a defectului.
Lipsa de retenție, stabilitate, și de sprijin sunt
probleme comune ale tratamentului pentru
pacientii care au avut un maxilectomie.
Înălțimea și conturul crestei alveolare
reziduale și adâncimea sulcusului sunt
importante atât la pacientul dentat cat și la
pacientul edentat. O creasta larga mare sau o
creasta cu o formă ovală oferă, de obicei, de
retenție mai bună, stabilitate și sprijin decât
creasta mica, ingust cu un contur conic.
CONCLUZII
Scopul acestei prezentari de caz este de a
demonstra beneficiile și aplicabilitatea
reabilitarii protetice maxilo-faciale adecvate.
Planificarea tratamentului multidisciplinar
este esențială pentru realizarea retenției și
funcționalitatii adecvate a protezei. Acest
raport clinic descrie o modalitate de
realizare a protezei obturator maxilare, în
condiții unei edentatii extinse maxilare, și o
edentatie totală mandibulară în scopul de a
obține de retenția optimă.
Schimbările dimensionale ale tesutului de
la nivelul defectelor maxilare sunt contine.
Prin urmare, ocluzia și adaptarea trebuie să
fie re-evaluate în mod frecvent și corectate
prin slefuire selectiva sau rebazari ale
protezelor.
Deși este dificil de a îmbunătăți calitatea
vieții pentru pacienții cu defecte maxilare
comparativ cu pacienții cu proteze
convenționale, acest lucru poate fi realizat
cu pricepere, cunoștințe, și experiența
specialiștilor. De aceea consultul si
colaborarea interdisciplinara este o
componenta necesara si obligatorie in
obtinerea si mentinerea unui tratament
optim.
BIBLIOGRAFIE
1 Tratate de Protetica Dentara - Norina Forna (vol. 1 si vol. 2), Editura: Univers Enciclopedic
2 Chalian VA, Drane JB, Standish SM. Multidisciplinary practice. Baltimore: The Williams and Wilkins Co;
1971. Maxillofacial prosthetics; pp. 133–48.
3 Dichamp J, Razouk O, Sidibe CA, et al. An obturator prosthesis in a patient with perfect dentition.
Functional, esthetic approach. Rev Stomatol Chir Maxillofac 1994;95:195-6. [PubMed]
4 Beumer III, Curtis TA, Firtell DN. St Louis, Toronto, London: The CV. Mosby Co; 1979. Maxillofacial
rehabilitation. Prosthodontic and surgical considerations; pp. 188–243
5 Armany MA. Basic principles of obturator design for partially edentulous patients. Part II: Design principles.
J Prosthet Dent. 1978;40:656–62. [PubMed]
6 Academy of denture prosthetics principles, concepts, and practices in prosthodontics. J Prosthet
Dent.1989;61:88–109. [PubMed]
7 Dichamp J, Razouk O, Sidibe CA, et al. An obturator prosthesis in a patient with perfect dentition.
Functional, esthetic approach. Rev Stomatol Chir Maxillofac 1994;95:195-6. [PubMed]