Cursul 10- Etape clinico-tehnice de realizare a protezelor

partiale mobilizabile

RESTAURAREA
EDENTAŢIILOR PARŢIALE
PRIN PROTEZE MOBILIZABILE

Curs pentru studentii anului VI

Dr. Luciana Goguţă

 ETAPE CLINICO-TEHNICE DE REALIZARE A
PROTEZELOR PARŢIALE MOBILIZABILE SCHELETATE
De la examenul pacientului la decizia de a păstra anumiţi dinţi

1. Evaluarea datelor obţinute la examenul pacientului

2. Extracţia imediată a unor dinţi:
- dinţi irecuperabili;
- pentru eliminarea unei patologii acute.
 3. Reexaminarea dinţilor restauraţi:
- pot fi recuperaţi ?;
- se indică tratament endodontic ?

4. Reevaluarea dinţilor restanţi:

- importanţa fiecărui dinte în contextul protezării
mobilizabile
 4. Reevaluarea dinţilor restanţi:
- importanţa fiecărui dinte în contextul protezării
mobilizabile

5. Pot fi salvaţi toţi dinţii restanţi?

- care este opinia pacientului faţă de aceşti dinţi ?
- se acceptă costurile financiare ale tratamentului ?
6. Stabilirea necesităţii unei perioade de observare

-consecutiv tratamentului endodontic;

-pentru a obţine refacerea parodontală;

-pentru a evalua gradul de cooperare a pacientului;

-pentru evaluarea stării generale a pacientului.

Calcularea acestor etape si comunicarea

pacientului !
 Designul protezei scheltate trebuie sa considere

1.- pozitia numarul gradul de migrare (basculare,

egresie/extruzie….)
2.- examinarea ocluziei pe modele de studiu montate in
simulator
3.- determinarea axelor de rotatie in edentatiile de clasa K I,
II si IV extinse
4. - evaluarea viitoarelor solicitari ocluzale la nivelul dintilor
stalpi si bazelor
5. - clasificarea Kennedy (regulile lui Appelgate!)
6. - selectarea dintilor stalpi pentru retentie si sprijin
7. - determinarea zonelor retentive pentru plasarea bratelor
retentive ale crosetelor
8. - determinarea suprafetelor potrivite pentru aplicarea
bratelor reciproce
9. - determinarea zonelor potrivite pentru aplicarea
pintenilor ocluzali/supracingulari
10. - folosirea adecvata a zonelor de sprijin in vecinatatea
seilor sau la distanta
11. - selectarea tipurilor de crosete
12. - daca e ncesara modificarea morfoogiei coronare a
viitorilor dinti stalpi
13. - daca e necesara acoperirea dintilor stalpi cu proteze
fixe undidentare sau PPF
14. - stabilirea designului conectorului principal si a
conectorilor secundari
15. - planificarea etapelor de tratament
 Stabilirea designului iniţial al restaurării protetice
mobilizabile

Trasarea designului restaurării protetice mobilizabile

a b c

Utilizarea dispozitivului Statik-Disc (Bredent,

Senden, Germania) în elaborarea designului
protezei în edentaţiile de clasa I (a), a II-a (b) sau a
IV-a Kennedy întinsă (c).
 FIŞA DE EXAMINARE A PACIENTULUI
EDENTAT PARŢIAL
(candidat la protezarea parţială mobilizabilă)-
pag 514-515

Planul de tratament:………………….
Specificaţii pentru laborator……………..
1.Pinteni.........................................................
2. Retenţia......................................................
3. Reciprocitate.............................................. Design PPMS
4. Conectori majori.......................................
5. Retenţia indirectă......................................
6. Planuri de ghidaj......................................
7. Retenţia bazei............................................
8. Zone ce necesită modificări şi folieri ........
Cod cromatic: albastru = componenta metalică
roşu = componenta acrilică
verde = zone ce necesită reconturare
Design PPMS
Din perspectiva realizării designului unei PPMS prevăzută cu SSMSS
s-a realizat o codificare a acestor sisteme

SSMSS cu agregare intraradiculară

(de tip capsă)

SSMSS de tip bară cu călăreţ;

SSMSS de tip bară

coroană telescopată

SSMSS culisă
 Cu toate că diploma de medic dentist, îi
conferă dreptul absolventului să
restaureze protetic edentaţii parţiale prin
PPMS, conceperea acestui gen de proteze
este lăsată pe seama tehnicienilor
dentari!

Chiar şi în ţări mai dezvoltate, cum ar fi de exemplu

Anglia, peste 50-60% dintre medici trimit în laborator
amprente şi/sau modele fără nici o indicaţie privind
designul viitoarei proteze.
 Rezultate - catastrofale

M. De Van - „proteza scheletată

este o modalitate de extracţie lentă,
dureroasă şi costisitoare a unor dinţi”

La originea acestei constatări dureroase stă faptul că

medicii nu concep planul de tratament şi nu elaborează
designul, lăsând această treabă pe seama tehnicienilor
dentari 
 De la stabilirea designul iniţial al restaurării protetice
mobilizabile la amprenta finală

TRATAMENTE PREPROTETICE NESPECIFICE

(FOSTE PREPROTETICE)

• Îndepărtarea factorilor de microiritaţie locală – terapia

parodontală iniţială (detartraj, înlăturarea obturaţiilor
debordante, rezolvarea cariilor de colet şi refacerea punctelor de
contact)
• Extracţiile
• Chiuretajele periapicale, rezecţiile apicale, chistectomiile
 • Chiuretaj gingival/parodontal

• Chirurgia parodontală, gingivo-parodontale, gingivectomiile,

gingivo-alveoloplastiile
• Terapia conservativă odontală
- obturaţiile vechi se vor înlocui
- cariile simple se vor obtura cu materiale corespunzătoare
-leziunile profunde şi afecţiunile pulpare vor fi rezolvate prin
terapii endodontice specifice
- devitalizările în scop protetic
 Tratamentul ortodontic urmăreşte restabilirea integrităţii
funcţionale cu un minim de sacrificu, presupunând munca în
echipă, protetician-ortodont (redresări de poziție și refacerea
punctelor de contact).
Din nefericire datorită duratei tratamentului ortodontic mulţi
pacienţi dar şi practicienii evită procedeul, preferând soluţii mai
invazive dar mai radicale şi rapide.!!!
 TRATAMENTELE PREPROTETICE SPECIFICE
EDENTAŢIEI PARŢIALE (FOSTE PROPROTETICE)

INTERVENŢII CHIRURGICALE ASUPRA MUCOASEI - frenuri,

bride, hipertrofii şi hiperplazii ale mucoasei etc
INTERVENTII CHIRURGICALE ASUPRA OSULUI

Gingivo alveolo plastii / alveoloplastii

 Torusuri Tuberozitati maxilare
mandibulare/maxilare procidente
 TRATAMENTUL DE ECHILIBRARE OCLUZALĂ

“stressul ocluzal - principalul responsabil pentru afectarea

ţesuturilor de susţinere a dinţilor fie naturali sau artificiali”
3 OBIECTIVE :
1. Evidenţierea şi eliminarea
contactelor premature şi a
interferenţelor ocluzale:
• imediat dupa terapia initiala
parodontala
• după restaurarea dinţilor restanţi;
• componente ale scheletului metalic
a PPMS, dupa ce scheletul a fost
inserat pe pe câmpul protetic;
• dupa inserarea PPMS finalizate, pe
campul protetic
 2. Nivelarea planului de ocluzie

În funcţie de gradul de migrare al dinţilor se recomandă:

1. refacerea planului de ocluzie prin şlefuiri selective, reconturare
urmată de finisarea suprafeţelor interesate la nivelul dinţilor implicaţi
2. şlefuiri - evidenţierea unor largi insule de dentină - protejarea
plăgii pulpo-dentinare prin restaurări;
3. migrărilor severe - devitalizarea dinţilor implicaţi;
Denivelare a planului de Corectarea planului de ocluzie prin
ocluzie ameloplastie

a. b.

Denivelare majoră a planului de ocluzie;

Corectarea planului de ocluzie prin coronoplastie și coroană de înveliş.
4. Catodata extracţia dinţilor reprezintă singura soluţie de
realizare a unui plan de ocluzie corespunzător
 Dinţii aflaţi în infraocluzie se acoperă cu onlay–uri ,coroane
partiale. coroane de înveliş, aducându–i astfel la nivelul dorit
Prepararea dinţilor stâlpi integri pentru PPMS
ancorate cu crosete
PREPARAREA PLANURILOR DE GHIDAJ

Spaţiu de retenţie între Reconturarea suprafeţelor

PPM şi dintele limitant al proximale ale dinţilor
breşei edentate. limitanţi ai unei breşe
edentate.
 RECONTURAREA SUPRAFEŢELOR VESTIBULARE ŞI ORALE

V L a b

Remodelarea feţei linguale a a. Braţul activ al croşetului nu

unui molar inferior pentru a
asigura reciprocitatea
poate depăşi unghiul format de
faţa ocluzală şi faţa orală;
b. În urma reconturării, braţul
croşetului se poziţionează
corect.
 4 mm

a 1-2 mm 1-2 mm b

0.2 mm

Realizarea unei cavităţi de retenţie pe faţa vestibulară a

unui premolar inferior:
a. Vedere dinspre vestibular;
b. Vedere dinspre distal.
• retentivitate insuficienta aplicarea unei RPF unidentare
• indice de carie crescut
• preparatie direct in smalt daca fetele V si O sunt paralele

Forma unei cavităţi de retenţie în secţiune vestibulo – orală

 REALIZAREA LĂCAŞELOR PENTRU PINTENI PE DINŢII
STÂLPI

! Niciodată nu se foloseşte un pinten pe un dinte la care

nu a fost preparat un lăcaş

! Lăcaşele pentru pinteni se realizează în ţesuturi dure

dentare doar la pacienţii cu o igienă bucală bună
Pintenii - roluri (Boucher )
1. funcţionează ca stopuri verticale în poziţia terminală a protezei;
2. menţin poziţia adecvată a croşetelor pe dinţii stâlpi;
3. previn strivirea ţesuturilor moi de către porţiuni ale protezei;
4. transmit forţele exercitate de PPM, în timpul funcţiilor SS, spre
dinţii stâlpi;
5. forţele ocluzale directe se transmit în axul lung al dinţilor stâlpi;
6. previn deschiderea exagerată a braţelor croşetului când proteza
este în poziţie terminală;
7. refac contactele proximale interdentare, împiedicând impactul
alimentar pe papila interdentară;
8. se opun efectului forţelor orizontale;
9. previn extrudarea dinţilor stâlpi;
10. funcţionează ca elemente de stabilizare în cazul PPM cu
extensie distală;
11. determină orientarea corectă a scheletului pe dinţii stâlpi
2 tipuri de bază pentru lăcaşe ocluzale:
• intracoronare - se realizează în restaurări protetice fixe
(inlay, onlay, coroane de acoperire)
• extracoronare - plasate pe dinţi naturali sau obturaţii

Lăcaşele - ocluzal, cingular, mezial, distal, oral, (vestibular)

După Boucher caracteristicile lăcaşelor sunt:
1. să fie astfel preparate încât să permită transmiterea funcţională a
forţelor în axul lung al dinţilor stâlpi;
2. pintenul trebuie să se „aşeze” perfect în lăcaş;
3. să aibă pante line, să fie bine finisat;
4. să nu prezinte zone retentive, margini sau unghiuri ascuţite;
5. marginile cavitate/suprafaţă trebuie să fie în zone care
beneficiază de autocurăţare;
6. să fie destul de voluminos pentru ca pintenul să fie rezistent;
7. în cazul PPM cu extensie distală, pintenul trebuie să poată face o
uşoară mişcare de rotaţie în lăcaşul ocluzal pentru a nu torsiona
dintele stâlp la înfundarea şeii.
Instrumente de preparat lăcaşurile pentru pinteni
.
 a b

Prepararea unui lăcaş cingular: a. Aspect proximal; b. Aspect palatinal.

Adâncimea lăcaşului trebuie să fie de circă 1–1.5 mm de la vârful cingulumului

Când a fost descoperită dentina se impune realizarea unui
inlay sau a unei coroane (3/4 sau integrale) cu lăcaş cingular

Preparatia pentru pinten ocluzal

Grosimea pintenului la nivelul Lăcaş ocluzal la nivelul unui
crestei marginale premolar inferior
Succesiunea etapelor de preparare a lăcaşului pentru pintenii ocluzali:
a. conturarea viitoarei preparaţii; b. prepararea cu un instrument
diamamtat globular mai mare; c. adâncirea cavităţii spre mijlocul
dintelui; d. rotunjirea muchiei cervicale cu un instrument diamantat
tip flacără; e. finisarea; f. controlul.
 Pintenii ocluzali si supracingulari pot fi aplicati pe :
1. Obturatii de amalgam de Ag, RDC, aur coeziv
2. incrustatii, coroane partiale, PF unidentare, PPF

a b c

Restaurare adezivă cu lăcaş cingular: a. Preparaţia peliculară; b. Macheta de

ceară; c. Restaurare cimentată pe dinte.
Preparaţie pentru o coroană Preparatie pe coroana
turnată cu lăcaş ocluzal pentru pinten
proximal si prag
pentru croset circular
 Solidarizarea dintilor stalpi prin PPF
se realizeza in urmatorele situatii:
1. dinţi stâlpi cu mobilitate acceptabilă
2. raportul coroană/rădăcină în favoarea coroanei;
3. rădăcini scurte, chiar dacă dinţii au o implantare bună;
4. în edentaţii terminale când, din diferite motive, pintenul ocluzal se
poziţionează, pe dintele care limitează o breşă terminală, în foseta
distală şi nu mezială;
5. în edentaţii terminale când sunt utilizate sisteme rigide de sprijin şi
stabilizare (ex: culise extracoronare, bare cu calareti s.a.m.d.)
6. când radiografic se apreciază că procesul alveolar este cantitativ
şi/sau calitativ deficient;
7. când sunt puţini dinţi restanţi (de exemplu în edentaţiile clasa I
Kennedy în care mai persisită doar un număr redus de dinţi frontali);
8. când există dinţi izolaţi;
9. când clasele I şi a II–a Kennedy prezintă modificări.
Prepararea stâlpilor radiculari pentru PPMS ancorate
cu capse

Fig. 10.1.33. a. Capa metalică; b. Preparaţia marginală în chamfer; c. Joncţiunea DR

– capă metalică; d. Caseta cu rol antirotaţional; e. DR; f. Realizarea DR pe 2/3 din
lungimea canalului radicular; g. Obturaţia apicală de 3-5 mm; h. SSMS solidarizat de
capa metalică şi DR.
Etapele prepararii canalului radicular
 Prepararea dinţilor stâlpi pentru PPMS telescopate

Capa primara min 0,2 mm grosime

Zona terminala chamfrain , prag rotunjit sau chiar tangentiala
 TIPURI DE AMPRENTE ÎN PROTEZAREA MOBILIZABILĂ

1. AMPRENTA DOCUMENTARĂ - scop didactic, judiciar

2. AMPRENTA PRELIMINARĂ
 3. AMPRENTE FUNCŢIONALE

- particularităţi în funcţie de clasa edentaţiei şi

implicit de tipul de sprijin al protezelor

- o PPMS cu sprijin pur dento-parodontal se poate

realiza pe un model obţinut în urma amprentării
într-un singur timp atât a dinţilor restanţi cât şi a
crestelor edentate în forma lor anatomică
(edentatii clasa III si IV Kennedy )
-în edentaţiile de clasa I şi II Kennedy sunt necesare
două amprente: una care înregistrează morfologia
suportului dento-parodontal şi alta pentru
înregistrarea sub compresie selectivă sau chiar
fiziologică a reliefului crestelor ( cu ceara fluida in
doua consistente sau materiale termoplastice)

Tehnica McLean, Amprenta funcţională cu ceară

fluidă – modelul corijat, Amprenta sub presiune
masticatorie (Spring), Metoda căptuşirii funcţionale
”cu toate că în literatura de specialitate amprentele duble
sunt prezentate pe larg şi tehnologiile corespunzătoare de
laborator (modele corijate) generează erori consecutive,
tehnica amprentei duble este indicată în special pentru
realizarea de PPMS cu șei distale mandibulare deoarece
doar o porţiune limitată din creasta edentată poate
amortiza forţele”

În practică → amprenta unică!! ( lingura individuala+

silicon, polieter) se foloseşte atât la maxilar cât şi la
mandibulă. Dacă testul de rotaţie este pozitiv la o proteză
realizată printr-o amprentă unică, o căptuşire prin
metoda directă cu materiale moderne autopolimerizabile
(ex. GC Reline- GC) rezolvă totul ☺
 Determinarea si inregistrarea relatiilor ocluzale in
cursul tratamentului prin proteze mobilizabile
schletate si tratamentelor hibride

Ocluzia optimă asigură:

• eficienţa masticaţiei şi a fonaţiei;
• sănătatea ţesuturilor de sprijin (dento-parodontale,
muco-osoase şi/sau periimplantare);
• funcţionalitatea optimă a muşchilor masticatori,
cervicali şi a ATM;
• stabilitatea restaurării protetice.
 Edentaţii parţiali pot fi clasificaţi din punct de vedere al
pastrarii sau nu a DVO existente în trei categorii:
•cu contacte dento-dentare stabile în PIM şi cu o DVO
fiziologică – ocluzie stabilă;
•cu contacte dento-dentare instabile în PIM, cu devierea
mandibulei spre o ocluzie habituală şi o DVO incertă –
ocluzie instabilă;
•fără contacte ocluzale între dinţii restanţi – fără ocluzie;
 În cazul edentatului parţial „candidat” la o PPM,
relaţiile intermaxilare implică o determinare în sens
vertical si orizontal.
– dimensiunea verticală de ocluzie (DVO);
– poziţia de relaţie centrică (RC) şi cea de
intercuspidare maximă (IM).
 Daca dintii naturali restanti poseda dimensiune,
morfologie si pozitii normale pe arcadă si realizeaza
contacte ocluzale stabile în PIM, DVO fiziologica a
pacientului poate fi conservata şi reprodusă cu o PPM
nouă.
Corectarea DVO se impune în cazul unui edentat parţial
care prezinta semnele si simptomele unei diminuări a DV
a etajului inferior al fetei:
•breşe edentate întinse, cu pierderea stopurilor centrice
stabile;
•uzură intensă a dinţilor restanţi, care nu a fost
compensată suficient prin egresie dentară
•aspect îmbătrânit al pacientului, cu scăderea marcata a
distantei subnasale – gnathion şi accentuarea şanţului
nazo-labial;
•spatiu de inocluzie fiziologica mai mare de 4 mm;
•diminuarea eficienţei masticatorii;
•disfuncţia muşchilor masticatori şi cervicali;
•disfuncţia ATM
Pentru a stabili valoarea fiziologică a DVO se impune
coroborarea mai multor metode

Dimensiunea verticala de postura: se măsoară între

cele două puncte faciale arbitrare cand pacientul sta cu
spatele drept, este relaxat si prezinta SIF (2-4 mm)
intre arcadele dentare.
2 Mandibula adoptă poziţia de postură:
• după pronunţarea fonemei „M”;
dacă sunt satisfăcute următoarele criterii antropometrice:
• distanţa dintre fanta labială şi unghiul extern al ochiului este
egală cu distanţa dintre subnasale şi gnathion; măsurătorile se
vor efectua cu ocluzometrul Willys
• există un raport de 5:3 între dimensiunea etajului inferior al feţei
când cavitatea bucală este larg deschisă şi când mandibula este
în poziţie de postură; pentru această evaluare se utilizează
compasul proporţiei de aur;
• după deglutiţie;

Valoarea optimă a DVO se stabileşte scăzând din valoarea DVP pe

cea a spaţiului de inocluzie fiziologică (2 – 4 mm).
 a b

Criteriul antropometric pentru verificarea poziţiei de

postură a mandibulei: distanţa dintre unghiul extern
al ochiului şi fanta labială măsurată cu ocluzometrul
Willys (a) este egală cu DVP (b)
Experienţa clinică arată că DVP poate fi diferită de la
o măsurătoare la alta, la acelaşi pacient.
3 Metoda fonetică
La pronunţarea fonemei „S” (”mississipi”,
“susur”, “suras”, “sisif”) limba ocupă poziţia cea
mai înaltă pe care o poate avea în cursul vorbirii,
antrenând cu ea corpul mandibulei.
În acest moment se măsoară DVF între subnasale
şi gnathion. Din valoarea obţinută se scade spaţiul
minim de vorbire Silverman (1 – 2 mm) pentru a
obţine DVO
 RELATIILE INTERMAXILARE ORIZONTALE

Relatia centrica reprezinta poziţia mandibulei faţă

de maxilar si baza craniului definită prin :
•raportul condililor cu porţiunea intermediară,
subţire a discurilor articulare;
•stabilizarea ansamblurilor condil – disc în poziţia
antero-superioară, pe panta posterioara a
tuberculilor articulari;
•relaxarea muşchilor pterigoidieni laterali inferiori
 Înregistrarea cu arcul facial de transfer şi
montarea modelului maxilar în simulator

a b

Inregistrarea cu arcul facial permite medicului

transferul pozitiei corecte a modelului maxilar (a) in
simulator (b)
 a b

Orientarea arcului facial în funcţie de planul Frankfurt (a)

sau planul lui Camper (b)
Pentru a putea efectua şi utiliza înregistrările obţinute
cu un arc facial trebuie definit un sistem de referinţă.
De obicei sistemul de referinţă ales este un plan
definit prin:
- axa balama terminală;
- un punct anterior median, corespunzător punctului
interincisiv inferior.
Acest plan conţine triunghiul lui Bonwill (triunghi
echilateral cu latura de 10 – 11 cm rezultat prin unirea
punctului interincisiv cu centrii imaginari ai condililor).
 - se utilizează un arc facial
„anatomic”, care se fixează la nivelul
punctelor de emergenţă ale unei axe
balama alese arbitrar ;
- de obicei se aleg punctele plasate la
12 mm de tragus, pe linia imaginară
care uneşte marginea posterioară a
tragusului cu unghiul extern al
ochiului

Se consideră că o eroare de 5 mm în localizarea axei balama

reale produce o eroare de poziţionare a modelului în simulator
în sens antero-posterior de 0,2 mm
 Determinarea şi înregistrarea propriu-zisă a
relaţiilor intermaxilare şi montarea modelului
mandibular în simulator
Raportul intermaxilar orizontal (PIM sau ORC) în care se va
confecţiona PPM va fi stabilit încă din etapa de diagnostic
şi de elaborare a planului de tratament. Se poate întâlni
una din următoarele situaţii :
– ORC coincide cu PIM (point centric - rar);
– ORC nu coincide cu PIM (long centric), dar medicul a
optat pentru confecţionarea PPM în PIM, care este stabilă;
– dinţii posteriori restanţi nu mai stabilesc contacte
ocluzale adecvate şi PPM va fi realizată în ORC;
– dinţii posteriori naturali sunt absenţi pe una sau ambele
arcade şi PPM va fi confecţionată în ORC.
 La edentatul parţial se poate opta între următoarele
metode de determinare şi înregistrare a relaţiilor
intermaxilare:
•poziţionarea manuală a modelelor în IM;
•înregistrări intraorale interocluzale cu diferite tipuri de
materiale specifice - polieterii (Ramitec 3M Espe) şi/sau
siliconii cu reacţie de adiţie (Futar D Kettenbach,
Occlufast – Zermack );
•determinarea şi înregistrarea relaţiilor intermaxilare cu
ajutorul şabloanelor de ocluzie;
•determinarea şi înregistrarea relaţiilor intermaxilare cu
ajutorul bordurilor de ocluzie aplicate pe scheletul
metalic al PPM;
•determinarea relaţiilor intermaxilare prin înregistrarea
traiectoriei funcţionale ocluzale.
 Înregistrarea relaţiilor intermaxilare cu
ajutorul şabloanelor de ocluzie

Apelăm la această metodă când nu mai există

suficienţi dinţi naturali restanţi care să menţină
stopuri centrice stabile şi/sau o DVO fiziologică. PPM
va fi confecţionată în ORC.
- una sau mai multe breşe edentate terminale;
- o breşă edentată intercalată extinsă;
- o DVO neadecvată.
 ALEGEREA ŞI MONTAREA DINŢILOR ARTIFICIALI
•dinţi artificiali-antagonişti dinţi naturali;
•dinţi artificiali-antagonişti RPF (suprafaţă ocluzală metalică sau
ceramică);
•dinţi artificiali-dinţi artificiali acrilici sau ceramici.
Alegerea dinţilor
Alegerea dinţilor antagoniști
artificiali în zona
artificiali în zona frontală
laterală
•dimensiune;
Primeaza dezideratele
•formă;
de ordin funcţional
•textură;
masticator,
•culoare;
• dimensiune,
•material,
• formă,
•prezenţa unor dinţi frontali naturali
• culoare,
sau absenţa tuturor frontalilor.
• material
 Pe tuberculul piriform şi pe tuberozitatea maxilară nu se vor
monta niciodată dinţi artificiali !!

Montarea molarului secund inferior pe segmentul ascendent

al şeii unei PPMS generează: a. tendinţe de deplasare
mezială şi de alterarea zonei biostatice; b. pentru eliminarea
acestui neajuns se poate renunţa la montarea molarului
secund sau se apelează la montarea unui premolar.
•Când se apelează la SSMSS ( culise, coroane telescopate , de
obicei primul dinte artificial va fi implicat în acest tip de
ancorare şi va avea un schelet metalic realizat prin turnare
împreună cu componenta metalică a PPMS (şi care ulterior va
fi placat).
• Camuflarea reuşită a unui SSMSS (de obicei în primul
dinte artificial) trebuie constant verificată.

• Dacă s-a apelat la dinţi artificiali din ceramică,

examenul relaţiilor ocluzale trebuie sa fie extrem de
minuţios, deoarece se ştie că după finalizarea restaurării
pe aceşti dinţi medicul nu mai poate interveni.
 Etapele clinico tehnice de realizare e unei
PPMS – hibride – cu culise extracoronare

1. examinare, diagnostic, plan de tratament

2. tratament preprotetic nespecific – chirurgical,paro,
odonto, endo, ocluzal
3. Prepararea bonturilor pentru PPF care va solidariza cel
putin 2 dinti stalpi;
4. Amprentarea campului protetic, a antagonistilor si
inregistrarea ocluziei prin inregistrari interocluzale sau
cu sabloane de ocluzie;
5. Modelul de lucru – montarea in simulator;
6. Macheta de ceara a viitoarei PPF si aplicarea patricei din material
plastic pe fata distala a ultimului element de agregare cu ajutorul
paralelografului
7. Ambalarea machetei , turnarea si
prelucrarea scheletului metalic al PPF,
patricea se lustruieste

8. Proba scheletului metalic in cavitatea

bucala urmata de finalizara PPF prin
placare cu RDC sau ceramica
Interlock
Prag oral Matricea – plasata pe
mijlocul crestei reziduale
9.Inserarea PPF in cavitatea bucala si evaluarea acesteia:
- inchiderea marginala
- ambrazuri suficient de largi care sa protejeze parodontiul
marginal si existenta unui spatiu suficient intre matrice si creasta
reziduala;- contacte ocluzale functionale
10. Amprentarea functionala in lingura individuala peste PPF
inserata pe campul protetic- la indepartarea amprentei din
cavitatea bucala PPF trebuie sa ramana in amprenta!

11. Turnarea unui nou model de lucru pe care e inserata PPF;

12. Duplicarea intregului ansamblu si obtinerea unui model

refractar pe care se modeleaza macheta scheletului viitoarei PPMS

13. Turnarea scheletului PPMS si prelucrarea lui

14 Proba scheletului metalic in cavitatea bucala si determinarea si

inregistrarea relatiilor intermaxilare ; alegerea dintilor artificiali;

15. Proba machetei cu dinti

16. Inserarea matricei de teflon in matricea metalica a
protezei mobilizabile

17 . Finalizarea intregului tratament, inserarea in

cavitatea bucala echilibrarea ocluzala, cimentarea PPF cu
intreaga protezare hibrida pe camp;

ATENTIE – la cimentarea intregul ansamblu al culisei

matricea patricea conectorii vor fi vaselinati pentru a
evita lipirea cimentului la acest nivel ;
- dezinserarea PPMS de pe camp si
indepartarea resturilor de ciment se face la 24 ore de la
cimentare
Etapele clinice in imagini - protezare hibrida PPF si
PPMS pe culise extracoronare
GN 33 ani ♀ - handicap de gradul II – probleme de fonatie
ECHIPA Studenti : Sidonia Covatariu, Delia Danci,
Daniela Danescu, Marius Dalea;
tehnician Sebastian ;
Colaborator – dr. Daria Bonchis;
Coordonator ; Sl.Dr. Luciana Goguta
V.E 64 ani ♀- hipertiroidism, medicatie β- blocanta
 ECHIPA Studenti : Adelina Grigore, Ciprian Hanus,
Tareq Hajaj, Hărmănescu Octavian
Coordonatori: As. Dr. Raluca Erimescu Sl.Dr. Luciana Goguta
 Etapele clinico tehnice de realizare e unei
PPMS cu coroane telesopate
1. examinare, diagnostic, plan de tratament
2. tratament preprotetic nespecific – chirurgical,paro,
odonto, endo, ocluzal
3. Prepararea dintilor stalpi pentru capele primare
4. Amprentarea campului protetic pentru realizarea in
laborator a capelor primare
– portamprenta universala si silicon/polieter in 2
consistente- se amprenteaza campul, antagonistii si se
inregistraza relatiile interocluzale- cu materiale de
inregistrare a ocluziei sau sabloane de ocluzie !
5. Modelul de lucru – montarea in simulator;
6. Macheta de ceara a viitoarelo cape primare,
turnare, prelucrare la izoparalelograf- axa de
insertie unica
7. Proba capelor primare in cavitatea bucala
8. Amprentarea functionala in lingura individuala dupa
adaptarea in CB a lingurii individuale; Amprenta se
realizeaza peste capele primare care trebuie sa ramana in
amprenta
9. Al doilea model de lucru montat in simulator
10 . Determinarea si inregistrarea relatiilor intermaxilare
( DVO, RC ) cu sabloane de ocluzie sau cu arc facial si
sabloane de ocluzie
9. Proba machetei cu dinti – pe model si in cavitatea bucala
Pe model:
-montarea dintilor artificiali din zona laterala pe mijlocul
crestei reziduale
-Verificarea relatiilor ocluzale
In cavitatea orala
- verificarea relatiilor ocluzale (hartie de articulatie, spary
ocluzie, proba spatulei de ceara +/-)
- verificarea aspectului estetic
-se verifica daca s-au respectat indicatiile de montare ale
dintilor artificiali pe care medicul le-a dat tehnicianului
 Etapele clinico tehnice de realizare e unei
supraprotezari pe capse
1. examinare, diagnostic, plan de tratament
2. tratament preprotetic nespecific – chirurgical,
paro, endo.
3. Amprentarea preliminara- uzual cu hidrocoloizi ireversibili
a antagonistilor, inregistrarea ocluziei (RC) de obicei cu
sabloane de ocluzie; Amprentarea campului si a dintilor
stalpi cu materiale elastice in 1 sau 2 timpi pentru realizarea
capelor cu capse
4. Model de lucru, lingura individuala, modelul antagonist.
montarea in simulator;
5. Amprentarea functionala in lingura individuala cu un
material elastic de consistenta fluida sau medie (silicon,
polieter)
6. Machetarea capelor cu bila si aplicarea machetei
prefabricate a capselor cu ajutorul paralelografului;
Turnarea si prelucrarea capselor;
7. Proba capelor cu capse in cavitatea bucala
8. Supraamprenta in lingura individuala, astfel incat
capele cu capse sa ramana in amprenta;
9. Modelul functional, machetarea scheletului metalic
si a coroanelor care se aplica peste capse al protezei
scheletate; pe acesta se realizeaza valul de ocluzie
pentru determinarea si inregistrarea ocluziei
10. Determinara si inregistrarea relatiilor intermaxilare
cu sabloane de ocluzie. Alegerea dintilor artificiali.
11. Montarea dintilor artificiali + placarea cu
componenta estetica a coroanelor care acopera
capele cu capse;
12. Proba machetei cu dinti in cavitatea bucala;
8. Realizarea tiparului si apoi a partii acrilice a protezei
prin indesare- presare – cel mai frecvent; prelucrarea
si lustrirea protezei ; inserarea matricelor de teflon –
codul de culoare ales in functie de gradul de
implantare al dintilor .
9. Inserarea protezei in cavitatea bucala; echilibrarea
ocluzala , verificarea zonelor de presiune si retusarea
acestora- cu fit checker/material de amprenta fluid;
cimentarea DCR cu proteza pe camp in ocluzie- dupa
o prealabila vaselinare a fetei mucozale a
supraprotezei. Indicatii date pacietului
8. Dezinsererea protezei la 24 ore, indepartea
resturilor de ciment, verificarea si retusarea
zonelor de suprapresiune. Dispensarizarea
pacientului
 ERORI, PROBLEME ŞI SOLUŢII ÎN INSERAREA PPM ÎN
CAVITATEA ORALĂ ŞI RETUŞAREA ACESTEIA
1. Eroare: Lipsa de atenţie în evaluarea zonelor
retentive ale câmpului protetic şi a posibilelor
interferenţe ale acestora cu marginile protezei.
Problemă: Dacă inserarea PPM este prea rapidă şi
fermă pacientul va resimţi durere.
Soluţie: Scheletul metalic fiind deja verificat în această
etapă ne concentrăm atenţia asupra zonelor de RA care
pot interfera cu retentivităţile câmpului protetic. La nivelul
marginilor PPM se aplica fit checker. Inseraţi cu atenţie
PPM pe câmp până când pacientul resimte presiune şi jenă
dureroasă, scoateţi PPM şi examinaţi ariile unde materialul
a fost îndepărtat. Aceste zone trebuie ajustate şi finisate.
 2 Eroare: Reducerea excesivă a zonelor marginale
în care fit - checke-ul a fost îndepărtat.
Problemă: Reducerea excesivă a zonelor marginale
de interferenţă va genera margini protetice scurte cu
sprijin tisular redus sau spaţii submarginale care vor
retenţiona alimente în masticaţie.
Soluţie: Reduceţi doar zonele de RA care transpar
prin agentul revelator (zone de suprapresiune) după
care repetaţi aplicarea de agent revelator şi ajustările
până când agentul revelator nu mai este îndepărtat iar
inserarea nu mai produce durere. Muchiile interne
ascuţite ale protezei trebuie rotunjite uşor înainte de
fiecare reinserare a PPM .
 3. Eroare: Lipsa determinării existenţei marginilor
supraextinse.
Problemă: Marginile supraextinse ale unei PPM nu
produc durere pacientului, dar exercită o presiune
constantă asupra dinţilor stâlpi care în timp poate avea
efect disortodontic.
Soluţie: Aplicaţi fit checker la nivelul marginilor
PPM, menţineţi proteza pe câmp în cavitatea orală şi
efectuaţi tracţiuni manuale asupra obrajilor pacientului,
respectiv rugaţi pacientul să facă mişcarea limbii spre
anterior şi lateral stânga/dreapta. Ajustaţi marginile până
cănd RA nu mai transpare prin fit checker.
 4. Eroare: Nelustruirea marginilor care au fost
ajustate.
Problemă: Lipsa lustruirii marginilor protezei poate
produce leziuni ale ţesuturilor moi ale câmpului
protetic.
Soluţie: Neteziţi şi lustruiţi bine marginile protezei.
 5. Eroare: Lipsa ajustărilor ocluzale efectuate în
cavitatea orală.
Problemă: Ocluzia trebuie verificată şi corectată şi în
cavitatea orală. În lipsa ajustărilor ocluzale încercările
pacientului de a insera mai bine proteza pe câmp pot
deteriora dinţii stâlpi sau ţesuturile moi ale câmpului
protetic.
Soluţie: Ajustaţi ocluzia mai întâi în poziţie de RC
apoi în mişcările de protruzie, lateralitate stângă şi
dreaptă. La final utilizaţi hârtie de articulaţie foarte
subţire 0,0127 mm pentru verificarea contactelor.
 6. Eroare: Lipsa explicaţiilor date pacientului
asupra modului de inserţie şi dezinserţie a PPM.
Problemă: Dacă pacientul nu ştie să insere corect
PPM pe câmp, aceasta poate produce leziuni şi injurii
câmpului protetic.
Soluţie: Demonstraţi pacientului modul de inserare
a PPM pe câmp (centrarea la nivelul dinţilor stâlpi şi
presiunea digitală care trebuie efectuată).
Avertizaţi pacientul să nu insere PPM prin muşcare
 7. Eroare: Lipsa explicaţiilor date pacientului
asupra igienizării şi menţinerii PPM.
Problemă: Studiile au arătat că cele mai multe
distorsiuni ale croşetelor survin ca urmare a scăpării din
mână a PPM.
Soluţie: Instruiţi pacientul să umple pe jumătate
chiuveta cu apă, sau să pună un prosop pe chiuvetă
atunci când igienizează proteza pentru amortizarea
şocului în cazul scăpării din mână a PPM. Instruiţi
pacientul să depoziteze PPM într-un recipient special cu
soluţie de igenizare şi nu într-un pahar pe care altcineva
poate să-l golească din greşeală.
 8.Eroare: Lipsa unei programări ulterioare a
pacientului (dispensarizării).
Problemă: În lipsa unei programări stabilite de medic,
pacientul va amâna să vină la cabinet până când are dureri
intense, moment în care s-a produs deja deteriorarea
câmpului protetic.
Soluţie: După inserţia protezei programaţi pacientul la
control a doua zi şi examinaţi cavitatea bucală cu şi fără
PPM. Examinaţi zonele eritematoase sau ulceraţiile
mucoasei orale cât şi prezenţa jenei dureroase la nivelul
dinţilor stâlpi. Cu ajutorul cerii revelatoare examinaţi şi
ajustaţi zonele de suprapresiune.
Majoritatea problemelor pot fi remediate înainte de
a fi evidente pacientului!
● Intrebari din materia parcursa
lucianagoguta@yahoo.co.uk
Facebook
Multumesc
lucianagoguta@yahoo.co.uk