LP13

TEHNOLOGII MODERNE DE REALIZARE A PROTEZELOR DENTARE TOTALE CU

AJUTORUL CAD-CAM ŞI A MATERIALELOR DIN NOUA GENERAŢIE

Utilizarea tehnologiei CAD-CAM în confecţionarea protezelor totale a apărut în Japonia (1994)

folosind prototiparea rapidă (printarea 3D).

După o perioadă de renunţare la această tehnologie, ea se dezvotă odată cu apariţia a două sisteme
disponibile comercial: AvaDent (Global Dental Science LLC, Scottsdale, Arizona) şi a sistemului Dentca
CAD-CAM System (dentca Inc. Los Angeles).

Particularităţile acestei tehnologii:

-etapele clinico-tehnice de la edentaţia totală pentru realizarea protezei totale se respectă până la
modelul funcţional care va fi digitalizat, iar design-ul modelului se realizează computerizat utilizând
software-uri CAD.

-dintr-un bloc de material se frezează modelul funcţional. Pe el fie se fixează ulterior dinţii artificiali
cu un adeziv special prin tehnica substractivă (cu Sistemul AvaDent), fie prin tehnica de prototipare
rapidă (printare 3D) a unei proteze provizorii de culoare albă (un şablon utilizat la probă şi ghid
pentru inserţia implanturilor dentare), care ulterior, prin metoda clasică va fi transformată în proteză
definitivă (sistemul Dentca).

-dezvoltarea de noi materiale şi tehnici care să permită utilizarea printării 3D (sau prototiparea
rapidă) în confecţionarea protezelor totale.

-se foloseşte polimetacrilatul fotopolimerizabil aditivat cu 0,4% nanoparticole de oxid de titan (un
nanocompozit) pentru a-i îmbunătăţii calităţile mecanice şi a riscului de contaminare microbiană.

-polimetacrilatul este adaptat la fabricarea protezei prin proiecţia digitală a luminii prin sistemul
Envisiotec GmbH Germania. Prin acest procedeu răşina lichidă este polimerizată stratificat cu o sursă
de proiectare a luminii. Obiectul este c

Avantajele utilizării tehnologiei CAD-CAM în confecţionarea protezelor totale:

-numărul de şedinţe pentru realizarea peotezelor totale şi aplicarea lor în cavitatea orală este redus
la 2-3 şedinţe.

-toate informaţiile clinico-tehnice culese de la pacient pot dura 2 ore, sunt transformate în fişiere
digitale şi stocate.

-design-ul protezei este stocat în format digital, iar proteza totală poate fi refăcută identic, fără a
relua de la început datele clinico-tehnice.

-modelele funcţionale se păstrează intacte, necesitând doar scanarea lor pentru realizarea fişierelor
digitale.

-informaţiile obţinute prin scanarea modelului pot fi utilizaze în confecţionarea şablonului ghid
chirurgical pentru inserţia implanturilor dentare.

Etapele clinico-tehnice de realizare a protezelor totale prin tehnologia CAD-CAM

-completarea consimţământului pacientului şi semnarea lui.

-întocmirea foii de observaţie.

-fotografii extraorale şi intraorale utile la design-ul piesei protetice.

-amprentele preliminare în portamprente standard.

-confecţionarea lingurilor individuale din acrilat fotopolimerizabil.

-amprentarea funcţională.

-şabloanele de ocluzie, determinarea DVR, DVO, RC.

Etape particulare de laborator:

-se transmit în laborator amprentele funcţionale, şabloanele de ocluzie în RC, fotografii.

-se toarnă modelele utilizând gips clasa a IV-a.

-se scanează modelele unitare şi în RC utilizând scanerul 3D.

-pe modelele scanate se realizează cu ajutorul software-ului design-ul protezelor, conform indicaţiilor
(forma, mărimea, culoarea dentară, etc).

-fişierele cu designul pieselor protetice sunt transmise medicului pentru analiză.

-printscreen-urile designului sunt transmise pacientrului, fără a fi necesară o şedinţă de probă a

machetei.

-după confirmarea pozitivă a medicului şi a pacientului legate de proteze, se trece la etapa

următoare.

-construcţia strat cu strat a protezelor, prelucrarea lor, modelul 3D obţinut este imersat într-o baie
chimică separată cu alcool izopropilic pentru îndepărtarea excesului de răşină.

-se îndepărtează suporţii de sprijin, proteza este finisată şi introdusă într-un cuptor cu radiaţii
ultraviolete pentru polimerizarea finală.

-protezele finite se aplică şi se adaptează în cavitatea orală.

Realizarea protezelor totale pentru edentatul total va parcurge următoarele etape clinico-tehnice
indispensabile:

1.Completarea foii de observaţie pentru formularea prognosticului protezării totale: favorabil,

mediu, rezervat.

Etape:

-anamneza: date personale, ocupaţia, starea generală de sănătate, medicaţia aferentă, atitudinea
pacientului (pretenţios, dificil, colaborator, indiferent), cauza pierderii dinţilor (post parodontopatie
duce la creste edentate cu resorbţie accentuată), istoricul protezării (dacă a mai fost protezat).

-examenul extraoral cuprinde:

• -starea tegumentului.

• -forma faciesului.
 • -simetria facială.

• -proporţionalitatea etajelor.

• -examinarea din profil.

• -aspectul buzelor: contur păstrat sau dispărut, mobilitate normală sau redusă, lungime
redusă, mare, medie.

• -grupele ganglionare limfatice: palpabile, nepalpabile.

• -tonusul musculaturii orofaciale: scăzut, deficitar, prezent.

• -examenarea muşchilor masticatori principali: durere, spasm.

• -examinarea ATM: mişcările articulare (continue, sacadate, crepitaţii), devierea mandibulei la

deschiderea sau închiderea gurii.

-examenul intraoral maxilar:

• -creasta edentată, tuberozităţile maxilare, bolta palatină, torusul palatin.

• -examinarea zonelor funcţionale: zona frontală, laterală, retrozigomatică, zona Ah, fundurile
de sac (adâncime redusă de 6mm, adâncime crescută 12mm), frenurile (inserţie joasă,
medie).

• -starea de sănătate a mucoasei, grosimea şi rezilienţa ei.

• -poziţia vălului palatin: orizontală, verticală.

-examenul intraoral mandibular:

• -creata edentată, torus mandibular, apofizele genii, linia oblică internă, tuberculul piriform.

• -examinarea zonelor funcţionale vestibular şi oral, frenurile.

• -starea de sănătate a mucoasei, grosimea şi rezilienţa ei.

-examenul limbii: mărime, poziţie în repaus (retrudată), mobilitate.

-distanţa dintre crestele edentate, frontal şi lateral: pozitivă, excesivă, insuficientă.

-raportul dintre crestele edentate: optim, retrognat, prognat.

-direcţia crestelor edentate: divergente anterior ssau posterior, paralele cu planul de ocluzie.

-saliva: cantitate, calitate, normală, vâscoasă.

-examene complementare: examenul modelelor, montarea lor în articulator şi examenul lor,

examenul Rx şi CT.

-examenul protezelor vechi: igiena lor, examenul lor extraoral şi intraoral (RC, DVO, ocluzia cu planul
de ocluzie, contactele ocluzale, aspectul estetic, fonaţia, stabilitatea protezelor).

2.amprenta preliminară. Etapă clinică: alegerea portamprentei, alegerea materialului de amprentă,

amprentarea propiu-zisă, controlul amprentei preliminare, date trimise laboratorului pentru
realizarea lingurii individuale (material, accesorii, în contact direct sau distanţată faţă de câmpul
protetic, zonele de despovărâre).
3.modelul preliminar şi realizarea lingurilor individuale. Etapă de laborator.

4.amprenta funcţională sau finală. Etapă clinică: adaptarea şi verificarea intraorală a lingurii
individuale, modelarea marginală, alegerea materialului şi a tehnicii de amprentare, controlulul
amprentelor.

5.modelul final sau de lucru. Etapă de laborator:

-aplicarea tehnologiei CAD-CAM descrisă anterior sau

-folosirea metodei clasice: pregătirea amprentei funcţionale prin îndiguire şi cofrare, turnarea
modelului de lucru.

6.determinarea relaţiilor intermaxilare cu ajutorul şabloanelor de ocluzie. Etapă clinică:

• -determinarea dimensiunii verticale de postură, DVP, când există o stare de echilibru între
tonusul musculaturii ridicătoare şi coborâtoare a mandibulei, distanţa subnasale-gnation.

• -determinarea dimensiunii verticale de ocluzie, distanţa subnasale-gnation. Din DVP se scad

4-5mm şi avem dimensiunea verticală de intercuspidare maximă, DVIM, care corespunde la
edentatul total cu dimensiunea subnasale-gnation din relaţia centrică, RC.

• -adaptarea şablonului superior şi inferior pe câmpul protetic, stabilitate şi menţinere.

• -şablonul superior se introduce pe câmpul protetic şi se modelează individual bordura de

ocluzie, stabilirea nivelului şi a direcţiei planului de ocluzie, curbura vestibulară, linia
mediană, linia surâsului, linia canină. Se verifică DVP, DVIM.

• -verificarea intraorală a şablonului inferior: baza şi valul de ocluzie, menţinerea şi stabilitatea

şablonului.

• -introducerea în cavitaea orală a şablonului superior şi inferior şi determinarea şi

înregistrarea relaţiei centrice, RC: prin metodele deglutiţiei, ghidarea uni- sau bimanuală,
homotropiei linguo-mandibulare, oboseală musculară, reflexul molar, prin înregistrări grafice,
etc.

• -solidarizarea şabloanelor şi trimiterea în laborator.

Şabloanele de ocluzie în RC şi amprentele funcţionale vor fi folosite pentru realizarea protezelor

totale finite prin metoda CAD-CAM

Pentru montarea modelelor în articulator este nevoie de înregistrarea cu un Arc facial, sau arc de
transfer, a poziţiei maxilarului faţă de baza craniului şi transferul datelor pe un articulator.

Se înregistrează repere, planuri, distanţă, unghiuri: distanţa intercondiliană (bicondiliană), direcţia

axului transversal întercondilian în RC, distanţa dintre condili şi punctul interincisiv median inferior
(triunghiul lui Bonwill), traiectoriile condiliene şi incizale, planul de orientare ocluzală, planul lui
Camper.

Fiecare articulator performant are propiul Arc facial. Cu ajutorul Arcului facial se montează pe braţul
superior al articulatorului modelul superior cu toate datele de transfer de pe Arcul facial.

Articulatoarele reproduc mişcările de deschidere, închidere, propulsie, lateralitate, cu posibilităţi de

reglare a pantei tuberculului articular (înclinare medie de 33 grade), unghiul Bennett 15 grade medie,
distanţa intercondiliană de 110mm, înclinarea pantei retroincisive, a pantei tuberculului articular,
unghil Bennett, etc.