Agregarea telescopata asigura:

- sprijin la nivelul fetei ocluzale

- incercuirea stalpului implantului pe toata circumferinta coronara
- mentinerea restaurarii protetice prin intermediul frictiunii existente intre capa si
suprastructura protetica
- distributia adecvata a fortelor masticatorii suportului parodontal si suportului osos

Descrieti tehnica directă de amprentare descrisă în implantologie.

- Amprenta preliminara cu lingura standard;
- Realizarea lingurii individuale;
- Montarea dispozitivului de transfer direct, in cavitatea bucala;
- Amprentarea cu polieter sau silicon cu reactie de aditie;
- Amprenta finala impreuna cu dispozitivul de transfer;
- Montarea implantului analog;
- Amprenta cu implantul analog montat si izolat
- Turnarea mastii gingivale;
- Modelul de lucru.

Care sunt dezavantajele conexiunilor directe? (1p)

- nu se pot utiliza la toate sistemele; (0,2p)
- conexiunea se face la nivel subgingival deci precizia pieselor turnate pe baza metodei
cerii pierdute nu garantează o adaptare la fel de optimă ca şi in cazul unei piese
turnate; (0,2p)
- în cadrul demontărilor, pacientul nu poate fi lăsat mai mult de 30 minute fără proteză
deoarece apar modificări gingivale; (0,25p)
- reinserarea protezei necesitând în acest caz anestezie şi existând riscul afectării
ligamentului lui Koliger. (0,35p)

Avantaje conexiuni directe (Care sunt avantajele conexiunilor directe):

- simplitatea procedeului amprentă şi a constructiei de monolit
- pret scazut
- posibilitatea de ablatie

Avantajele tehnicii directe de amprentare in implantologie

- Risc scazut de deformare a amprentei dupa intepartarea din cavitatea bucala
- Tehnica se poate aplica si in cazul implantelor cu angulatii
- Obtinerea unui model de lucru mai fidel

Dezavantajele tehnicii directe de amprentare in implantologie

- posibilitatea de deformare a amprentei la montarea stâlpilor analogi;
- procedeul este greu de executat în regiunile laterale, mai ales dacă pacientul prezintă o
amplitudine de deschidere mică a cavităţii bucale;
- în cazul existenţei mai multor implante, în zonele laterale necesită timp îndelungat
pentru îndepărtarea şuruburilor de fixare înaintea dezinserţiei amprentei.

Descrieti tehnica indirectă de amprentare descrisă în implantologie.

- Tehnica de amprentare indirecta: dispozitive de transfer indirecte (cape metalice sau
plastice) care se ataseaza pe stalpul implantului;
- Dispozitivul de amprentare ramane la locul lui pe campul protetic in momentul
indepartarii amprentei;
- Când se foloseste o capa de transfer aceasta ramane in amprenta. Dupa indepartarea
amprentel din cavitatea bucala se desurubeaza dispozitivul de amprentare, se ataseaza
la stalpul analog si se repune in amprenta
Avantajele tehnicii indirecte.
- Este asemanatoare tehnicilor de amprentare clasice
- Prezinta posibilitatea verificarii la vedere a repozitionarii ansamblului

Dezavantajele tehnicii indirecte de amprentare.

- tehnica nu se aplică în cazul implantelor cu diferente de paralelism mari
- poate apare posibilitatea deformării materialului de amprentă
- există dificultăţi la repoziționarea ansamblului DTI - stalp analog

Care sunt avantajele extensiei permucozale (MULTI-UNIT)? (1p)

- Permite adaptarea transgingivala a unor piese prefabricate sau confectionate in
laborator, pe care se va adapta mezo sau suprastructura; (0,25p)
- Impiedica instalarea unor eventuale iritatii parodontale; (0,25p)
- Au inaltimi variabile care compenseaza diferentele mari ale ale inaltimii spatiului
protetic; (0,25p)
- Pot fi blocate cu un produs siliconic evitand astfel desurubarile spontane. (0,25p)

Avantajele respectarii principiilor ocluziei cu protectie mutuala in protetica

implantologica sunt.
- Cresterea eficientei masticatorii
- Asigurarea unei stanilitati in sens vestibulo-oral
- Realizarea unei fizionomii corespunzatoare

Care sunt caracteristicile stâlpilor angulaţi?

- Compenseaza lipsa de paralelism a implantelor;
- Pot contribuii la paralelizarea stalpilor artificiali fata de cei naturali, in cazul agregarilor
mixte
- Pot sa compenseze o directie nefavorabila a implantului, oferind loc suficient pentru
materialele de placaj
- Modifica locul de amplasare necorespunzatoare a orificiului pentru surubul ocluzal, in
cazul unei RPF demontabile (insurubate)

Cauze ale complicatiilor periimplantare?

- Tehnici chirurgicale deficitare
- Suprasolicitari functionale
- Infectii microbiene
- Tulburari ale sistemelor imunitare

Clasificarea materialelor de adiție osoasă utilizate în regenerarea tisulară ghidată.

- Materiale autologe-autoplastie - de la acelasi organism
- Materiale omologe homeoplastie de la un alt individ al aceleasi specii
- Materiale heterologe - heteroplastie de la un alt individ din alta specie
- Materiale aloplastice - aloplastie - materiale sintetice
 Clasificarea ofertei osoase.
- Diviziunea A: cantitate suficienta in toate dimensiunile
- Diviziunea B: suficienta cantitate osoasa
- Diviziunea C: deficitara in una sau mai multe diensiuni
- Diviziunea D: pierderea completa a procesului alveolar

Compatibilitatea mecanica.
- Trebuie sa prezinte o rezistenta mecanica suficienta pentru nu a suferii modificari in
cursul exercitarii fortelor fiziologice
- Elasticitatea si rezistenta la tractiune

Complicatii postterapeutice . (pg. 141 stalpii

implantelor) - Dureri
- Crearea de spatii - Retractii osoase
- Slabirea suruburilor - Conpromiterea
- Fracturi ale structurilor osteointegrarii
- Ischemia mucoaselor
- Microfracturi osoase

Componentele implantelor radacina.

- Corpul implantului
- Surubul de acoperire
- Surubul de vindecare
- Stalpul sau abutment- ul implantului

Conceptul ocluzal in protetica implantologica are doua obiective majore.

- Asigurarea integrarii restaurarii protetice in functionalitatea ADM-ului
- Controlul fortelor generate la interfata os-implant

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o membrana.

- Biocompatibilitate - Sa indeplineasca functia de mentinere a
- Integrare tisulara spatiului
- Sa indeplineasca functia de bariera - Manipulare clinica facila

Contraindicațiile sistemice ale inserarii implanturilor dentare.

- deficite imunitare majore
- cardiopatii majore, ΗΤΑ severa, endocardite, diabeticii insulinodependenti
- ciroze hepatice
- afectiuni pulmonare cornice obstructive
- imbolnaviri frecvente cu utilizarea periodica sau ritmica de steroizi
- bolnavi cu neoplasme care au facut, fac sau vor face chimioterapie
- afectiuni psihotice
- abuz de droguri

Criteriile clinice si radiologice impuse de Alberktsson:

- absenta mobilitatii implantului
- absenta radiotransparentei
- pierdere de os alveolar periimplantar sub 0,2mm pe an
- absenta durerilor persistente, a infectiilor, neuropatiilor, paresteziilor sau
lezarii canalului mandibular
Descrieţi fixarea prin înşurubare a restaurărilor protetice pe implanturi
- Puntile conditionat mobilizabile fixate prin insurubare la infrastructura ofera o siguranta
in plus fata de cimentare si datorita faptului ca permit oricand accesul la implant. Aceasta
modalitate de agregare permite si efectuarea unor reoptimizari sau reparatii, precum si
unele extinderi ulterioare
- Orificul de acces
- Stalp de titan
- Tipuri de fixare

Dezavantajele materialelor aloplastice

- prezinta riscul declansarii uneii reactii de corp strain care va duce la pierderea
implantului

Dezavantajele ocluziei cu protectie mutuala in protetica implantologica pot fi rezumate

astfel:
- Exista posibilitatea aparitiei unor forte nocive la interfata implant-os
- Apare o dificultate in evaluarea exacta a contactelor ocluzale bilaterale simultane
- Necesita utilizarea obligatorie a simulatoarelor ADM

Etapele de realizare ale unei linguri individuale deschise in protetica implantologica

- Model preliminar
- Dispozitive de transfer
- Placa de ceara- spatiu uniform mat amprenta
- Placa foto/RDC
- Elemente componente, maner, butoni de presiune

Evazarea cervicala:
- Lojeta corespunzatoare din os se prepara cu o freza speciala cu bizou, exact calibrate
- Freza fiind prevazuta cu o prelungire care ii permite contrarea corecta
- Viteza de rotatie este 200-500 ture/minut
Evaluarea protetica a conditiilor pacientului in implantologia orala:
- Spatiul interarcadic - Ocluzia existenta
- Pozitia transmucozala - Protezele existente
a implantelor - Numarul si topografia
- Planul de ocluzie existent dintilor absenti
- Relatia interarcadica - Flexibilitatea mandibulei
- Morfologia
crestelor alveolare

Examenul radiologic tehnici si

procedee: - Radiografia retroalveolara
- Radiografia panoramica - Radiografia cu film muscat
- Teleradiografia de profil
- Tomografia computerizata

Fallschussel a clasificat resorbtia osului maxilar:

- 0 creasta alv densă - 4 creasta alveolara lata, redusa ca
- 1 creasta alveolara inalta si lata inaltime
- 2 creasta alveolara inalta si ingusta - 5 creasta alveolara resorbita complet
- 3 creasta alveolara inalta si ascutita

Fixarea unei restaurari protetice fixe pe implante se poate face cu:

- Cimenturi fosfat de zinc FOZ
- Cimenturi pe baza de rasini
- Cimenturi ionomere de sticla CIS

Forajul initial:
- consta in crearea unui lacas in os cu ajutorul frezelor cu irigatie interna cu un diametru
de 2mm
- frezele trebuie schimbate periodic in functie de calitatea osului frezat
- vitezele utilizate sunt de 800-1000 turatii/min
- frezele prezinta marcaje care ne arata adancimea pe care trebuie sa o atingem
- marcajul ales se infunda in os pana nu mai este vizibil

Forajul intermediar
- viteza de forare 500-800ture/min
- frezele au diametrul mediu de 2,8-3,2mm

Foraj terminal
- pentru evitarea aparitiei suprapresiunilor, diametru forajului terminal trebuie sa fie cu 2-
3 zecimi de milimetru mai mare la nivelul simfizei mentoniere decat la nivelul
tuberozitatii
- in functie de densitatea osului se utilizeaza freze de diametre diferite
- viteza de rotatie intre 200-500 ture/min

Functionalitatea si adaptabilitatea clinica se refera la implantul in sine care trebuie:

- sa fie clinic utilizabil oferind posibilitati de protezare estetice si functionale
- sa permita sterilizarea si ulterior igienizarea corespunzatoare
- sa poata fi inserat si eventual indepartat fara manevre chirurgiale laborioase
Implantele autoforante:
- in cazul implantelor autoforante putul care se creaza trebuie sa aiba un diametru mai
mic decat cel al implantului
- la un implant de 3,5 mm puțul va avea 3,2 mm intr-un os cu denistate mica, 3,3 mm
intr-un os cu densitate mare si 3,4 intr-un os cu densitate crescuta
- Insurubarea se incepe manual pentru ca axul de insurubare sa corespunda cu axul
putului dupa care inserarea implantului se continua cu o piesa contra unghi sau cu o
cheie manuala
- Insurubarea se face fara efort excesiv, daca acest lucru nu e posibil diametrul putului
sau lungimea acestuia trebuie reevaluate
- După înserarea implantului se indeparteaza dispozitivul port-implant si se monteaza
surubul de acoperire

Forajul terminal are ca scop calibrarea exacta a patului osos pentru ca implantul sa nu
genereze presiuni primare mari
- In paturile osoase cu densitatea mijlocie sau scăzută o singura trecere a frezei este
suficienta, iar intr-un os dens trecerile sunt multiple
- Viteza de rotație este de 50-100 turații/min sub irigație masiva cu pauze scurte de 2-3
secunde

Implantele insurubate
- Fac parte din categoria implantului radacina
- Suruburile sun de 2 feluri: care necesita tarodaj preliminar si autoforante

Chirurgia implantelor surub consta in:

- Perforaj - Implant cu evazare cervicala
- Perforaj initial - Implant surub classic ->
- Perforaj intermediar inserarea implantului
- Foraj intermediar - Implant autoforant

Implantele endoosoase sunt confectionate exclusiv din materiale aloplastice care pot fi:
- Metale - Ceramica
- Aliaje - Materiale plastice

In 1985 Lekholm si Zarb au clasificat posibilitatea de resorbtie a osului:

- A creste alveolare integre - D resorbtie incipienta a bazei
- B resorbtie minima a crestelor - E resorbtie extrema a bazei
- C resorbtie accentuata

Incizia pe creste:
- Se efectueaza intr-o zona putin vascularitazta
- Genereaza sangerare minima
- Dureri postoperatorii mici
- Dezavantajul este ca se situeaza peste bresa osasa si necesita suturi atente si stranse
Incizia decalata:
- Avantajul ca permite acoperirea implantului cu un lambou intact si singular
- Dezavantajele sunt sangerarea intraoperatorie mai mare, dureri, hematoame
postoperatorii

In protetica implantologica se folosesc 3 tipuri de amprente:

- Amprenta indirecta sau cu lingura inchisa
- Amprenta directa sau cu lingura deschisa
- Amprenta conventionala

Membranele se utilizeaza in urmatoarele situatii:

- Terapia recesiunilor gingivale si a furcatiilor descoperite ale molarilor
- Umplerea defectelor rezultate in urma chirurgiei afectiunilor parodontiului apical
- Situatii in care defectele osoase aparute dupa pseudotumori inflamatorii,
traumatisme, necesita ROG
- Corectii ale suprafetelor periimplantare si terapia periimplantitelor
- Tehnici de augmentare a rezervei osoase in implantologia orala

Oferta osasa in inaltime minima este:

10mm

Oferta osoasa in latime minima este:

5mm
- 2,5mm pentru implantele lama

Oferta osasa in lungime minima este:

- Latime de 5mm cu lungime de 5mm
- Latime de 2,5mm cu lungimea de 15mm

Perforarea:
- Dupa marcarea preliminara a locului de implantare preforajul se poate face cu 2 tipuri
de freze
-freza globulara din carbura de tugsten cu diametrul de 1,5-2mm
-freza chirurgicala din hotel tip Zekrya
- Frezele de perforaj obisnuite nu sunt prevazute cu sistem de racire
- Frezajul se realizeaza prin secvente scurte pentru a nu incalzi osul in turatii de 1000-
1500 turatii/min si la o adancime de cativa mm pentru a depasi corticala

Perforajul intermediar:
- Este indicat cand creasta osoasa este ingusta si este dificila trecerea de la un foraj de
2mm la unul de 2,8-3mm
- Cand se utilizeaza freze cu cap rotunjit si este necesara prepararea cu freza globulara cu
diametrul de 3mm pentru calibrarea urmatoarei freze
- Viteza de rotatie este de 800-1000 ture/min
- Frezele sunt prevazute cu sistem de racire
- Cu frezele de 3mm se foreaza in etape scurte pentru o irigare buna

Prin ROG se poate obține:

- Un substrat osos favorabil înserării implantelor
- Un oarecare control al atrofiei crestelor alveolare
- Refacerea unor defecte osoase
Rateitschack si Wolf au definit biocompatibilitatea astfel:
- Un material este biocompatibil dacă la nivelul unui organism viu produce doar reactii
dorite sau tolerate
- Un material cu o biocompatibilitate optima nu produce reactii tisulare nedorite

Se descriu 3 tipuri de implanturi in functie de designul lor:

- Implantele radacina-cilindrice
- Implantele radacina-surub
- Implantele radacina-combinate

Tabloul Clinic si radiologic in periimplantite consta din:

- Pierdere osoasa periimplantara
- Cresterea accentuata a adancimii pungilor in raport cu evaluarile clinice precedente
- Sangerarea gingivala la sondare
- Prezenta unui exudat inflamator
- Prezenta edemului si eritemului
- Prezenta durerii
- Mobilitatea implantului

Titanul are urmatoarele propietatii:

- Bioccompatibilitate
- Conductibilitate termica redusa
- Densitate scazuta
- Rezistenta la coroziune

Descrieţi avantajele materialelor aloplastice față de cele omologe, autologe şi heterologe.

(1p)
- Disponibilitatea nelimitată (0,25p)
- Manipulare mai uşoară decât a celorlalte (0,25p)
- Posibilitatea de a le fi îmbunătățite proprietățile fizice şi chimice (0,25p)
- Prin standardizarea lor se poate obține un nivel calitativ mai ridicat şi constant. (0,25p)

Precizaţi cele 5 grupe posibile de resorbţie a osului edentat, comparativ maxilar şi

mandibular clasificate de Zarb şi Lekholm. (1p)
- creste alveolare integre (0,2p)
- resorbţie minimă a crestelor alveolare (0,2p)
- resorbţie accentuată, până la arcul bazal al maxilarelor (0,2p)
- resorbție incipientă a bazei maxilarelor (0,2p)
- resorbție extremă a bazei. (0,2p)

Enumeraţi şi descrieți fiecare secvenţă chirurgicală de frezaj pentru a insera un implant

de tip şurub. (1p)
- Preforajul- freză globulară (0,1p)
- Foraj iniţial - freză pilot diamentru aprox. 2mm (0,2p)
- Preforaj intermediar - freză globulară sau preforaj pe o înălţime de 2mm (0,1p)
- Foraj intermediar - freză cu diametrul de 2.8 - 3.3 mm corespunzător lungimii
implantului (0,2p)
- Evazarea cervicală (obțional pt implanturile cu evazare cervicală) - foraj în pâlnie de câtiva
mm (0,1p).
- Tarodarea - filetarea sitului implantar (0,2p)
- Inserarea implantului - manual sau micromotor (0,1p)

Descrieţi metodele de verificare a osteointegrării. (1p)

- Examenul histologic - absența țesutului conjunctiv fibros - metodă imposibil de
realizat clinic (0,2p)
- Radiologico radiografie post intervenţie şi una la 3 luni (0,2p)
- Clinic - implantul trebuie să fie complet imobil (0,2p)
- Percuția implantului - sunet clar metalic - sunet de stâncă (0,2p)
- Liniştea clinică în decursul etapelor de tratament - prin înşurubarea componentelor
protetice implantul este asimptomatic. (0,2p)

Care este tratamentul afecţiunilor periimplantare după gradul de afectare a mucoasei

periimplantare cât şi după distrucţia osoasă existenta? (1p)
- Clasa 1 inflamaţia ţesutului moale periimplantar (mucozită periimplantară) (0,25p)
- Clasa 2-a-mucozită asociată cu o uşoară pierdere verticală şi orizontală de substanţa
osoasă (0,25p)
- Clasa a 3-a-mucozită asociată cu o pierdere medie de substanță osoasă (0,25p)
- Clasa a 4-a mucozită cu pierdere masivă de substanţă osoasă (0,25p)

DescriețI metoda Scutan (amprenta conformator) de realizare a restaurărilor

provizorii. (1p)
- Realizarea unei amprente pe model dupa ce s-au completat spatiile edentate cu dinţi
modelaţi din ceara; (0,25p)
- Se încarcă amprenta conformator cu răşina autopolimerizabila si se aplica in cavitatea
bucala (0,25p)
- In faza de plastifiere a acrilatului, se îndepărtează amprenta, se elimină materialul de
amprenta, iar RPP rezultata se prelucrează si se fixează provizoriu. (0,5p)

Care este schema ocluzală care întruneşte toate avantajele unei ocluzii cu protecţie
mutuală? (1p)
- recepționarea forţelor exercitate vertical în ocluzia centrică; (0,2p)
- ghidajul anterior să fie suportat de un număr cât mai mare de dinţi; (0,1p)
- absenţa contactelor posterioare în timpul mişcărilor de propulsie şi lateropulsie
mandibulară; (0,2p)
- sisteme accesibile de verificare a distribuţiei forţelor; (0,2p)
- DVO să fie în armonie cu echilibrul muscular şi spaţiul minim de vorbire; (0,2p)
- realizarea unor efecte estetice satisfăcătoare pentru pacient. (0,1p)

Descrieţi principalele condiţii enunţate de Hardwick pe care trebuie să le îndeplinească

o membrană. (1p)
Biocompatibilitate (0,2p)
Integrare tisulară (0,2p)
Să îndeplinească funcţia de barieră (0,2p)
Să îndeplinească funcția de menţinere a spațiului (efect spacemaking) (0,2p)
Manipulare clinică facilă (0,2p)
Precizați cele 4 grupe descrise de Misch şi Judy în funcţie de înălţimea, lăţimea şi
lungimea crestei alveolare, parametri ce caracterizează oferta osoasă, în cazul edentației
totale bimaxilare. (1p)
- A - Osul restant, atât la maxilar cât şi la mandibulă se pretează pentru inserarea
oricărui implant (0,25p)
- B - atât la maxilar cât şi la mandibulă pot fi inserate implante cilindrice şi sub
formă de şurub cu dimensiuni reduse, prognostic mai rezervat fată de diviziunea A.
Se recomandă cresterea suprafeţei de contact os - implant prin inserarea mai multor
implanturi (0,25p)
- C - oferta osoasă face posibilă inserarea la mandibulă în zona frontală a unor
implante de dimensiuni reduse. La maxilar nu este posibilă inserarea implantelor
(0,25p)
- D - situația existentă este contraindicată inserării implanturilor, ele se pot insera
numai in asociere cu intervenţii de adiție osoasă. (0,25p)

Ce este osteointegrarea și de cine depinde ea?

(1p) - textura suprafeței (0,1p)
- definită ca un proces prin care o fixare rigidă - tehnica chirurgicală și condițiile de
și asimpto-matică a unui material aloplastic încărcare (0,25p)
este obținut și menținut în os în timpul
sarcinilor funcționale. Clinic osteointegrarea
se traduce printr-o anchiloză, adică absența
mobilității implantului. (0,2p)
- Biocompatibilitatea materialului,
(0,2p)
- designul implantului, (0,15p)
 Descrieți mijloacele de menținere a membranelor de augmentare osoasă. (1p)
- Mijloace de fixare primară - sutură, aderențe prin procese de coagulare,
compresiune periferică a mucoasei (0,25p)
- Pini de dimensiuni reduse intraosos fixare mecanică (0,25p)
- Tipuri de pini - neresorbabili (titan) (0,25p)
- Resorbabili (acid politactic) (0,25p)

Descrieți cele 3 categorii ale implanturilor care prezintă complicații periimplantare

datorită solicitărilor funcţionale (1p)
- Implantul cu succes condiționat - uşoară pierdere de substanță osoasă poate fi asociat cu o
inflamație parţială a mucoasei (0,25p)
- Control periodic clinic si radiologic pierderea de substanță osoasă nu e progresivă
(0,25p)
- Implantul cu tendinţă de eşec - pierdere progresivă de substanţă osoasă şi inflamație
periimplantară persistentă (0,25p)
- Implantul însoţit de eşec pierdere a osteointegrării fiind mobil şi nefuncţional
(0,25p)

Descrieţi dezavantajele ocluziei cu protecție mutuală din protetica implantologică. (1p)

- există posibilitatea apariţiei unor forte nocive la interfaţa implant- os prin neanularea
contactelor ocluzale la nivelul pantelor cuspidiene; (0,25p)
- apare o dificultate în evaluarea exactă a contactelor ocluzale bilaterale simultane;
(0,35p)
- necesită utilizarea obligatorie a simulatoarelor ADM, ceea ce nu reprezintă propriu-
zis un dezavantaj; (0,4p)

Enuntaţi criteriile de succes ale unui implant propuse de Smith si Zarb.

- Implantele sunt imobile clinic
- Nu exista semne de periimplantita (radiotransparenta) in jurul implantelor Pierderea
de tesut osos la nivel crestal nu depaseste 0.2mm annual, dupa primul an de la
incarcare
- Nu exista durere, discomfort sau infectii induse de implant
- Designul implantului si poziționarea sa nu impiedica realizarea unei restaurari
inestetice
- Studiile arata o rata de succes de 85% dupa 5 ani de la incarcare si 80% dupa 10 ani
de la incarcare

Care sunt avantajele utilizării pinilor în cadrul tehnicilor de regenerare tisulară

ghidată?
- Diminuă semnificativ complicațiile postoperatorii (0,2p)
- Simplifică tehnica operatorie nemai fiind necesară urmărirea fixării membranei
prin mijloace conventionale (0,4p)
- Simplifica traseul inciziilor care numai trebuiesc făcute larg pentru acoperirea
porțiunilor libere ale membranei (0,4p)

Clasificarea membranelor utilizate în regenerarea tisulară ghidată.

- Membrane neresorbabile: fibre de celuloza hibrida, latex, politetrafluoroetilen
expandat(PTFE-e) (0,3p)
- care trebuiesc indepartate dupa o anumita perioada, printr-o noua interventie
- Membrane resorbabile: pot fi sintetice (polimeri sintetici de ex. acid polilactic,
copolimeri ai acizilor glicolic sau lactic), natural (colagen)
- care nu necesita a fi indepartate printr-o noua interventie
În complicațiile periimplantare care sunt măsurile pentru Stabilizarea distrucţiei osoase
progresive prin măsuri de igienă asociate?
- Chiuretaje cu instrumente speciale şi netezirea ulterioară cu paste uşor abrazive (0,3p)
- Spălarea manşetei de mucoasă periimplantară cu soluție de clorhexidină (0,2%) (0,3p)
- Clătirea cavității bucale cu soluție de clorhexidină 0,2% timp de două săptămâni
(0,2p)
 - In cazul periimplantitei de gradul 2,3 sau 4 se indică administrarea de antibiotice timp
de două săptămâni (0,2p)

Ce este mucozita periimplantară? (1p)

- Inflamație care se datoreză - infecției tesuturilor moi din jurul implantului (0,5p)
- Asemănătoare gingivitei (0,2p)
- Fără pierdere ososă (0,3p)

Care sunt semnele care caracterizează o stare de sănătate a ţesuturilor

periimplantare?(1p)
- Parodonțiu de acoperire neinflamat (0,2p)
- Adâncime de sondare periimplantară minimă sau nulă (0,2p)
- Absenţa sângerării spontane (0,3p)
- Menţinerea unui nivel constant al înățimii osului alveolar periimplantar (0,3p)

Cum se face selecţia pacienţilor pentru o supraprotezare de tip 2? (1p)

- Condițiile anatomice sunt bune pentru a purta o proteză mobilă clasică. (0,2p)
- Forma crestelor distale este de "U" întors şi oferă stabilitate laterală şi un suport
excelent (0,3p)
- Doleanțele pacientilor sunt minime şi sunt legate în principal de retenţie (0,2p)
- Pacientul doreşte o proteză nouă și este dispus să investească mai mult decât în cazul
unei supraprotezări de tip 1 (0,3p)

Care sunt măsurile de regenerare tisulară pentru clasele 3 și 4 din cadrul posibilităţilor
de tratament ale afecţiunilor periimplantare?
- Măsuri regenerative
- Suprafaţa implantului este detoxificată - aparat cu jet apă şi pulbere
- După este bine spălat cu ser fiziologic steril
- Defectul osos este acoperit cu materiale de substituție autologe sau aloplastice
- Acoperit cu o membrană neresorbabilă care se îndepărteză după 6-8 luni
- Membrana complet acoperită de lambourile muco-periostale

Care sunt cele trei feluri de complicații periimplantare apărute datorită solicitărilor
funcţionale ?
- Implant cu succes conditiont: uşoară pierdere osoasă asocită cu inflamaţie parţială a
mucoasei; pierdere ososă nu progresivă
- Implantul cu tendință de eşec: - pierdere progresivă de substanţă osoasă şi inflamație
periimplantară persistentă
- Implantul eşuat: prezintă pierderea osteointegrării, este mobil şi nefuncţional

Descrieţi principalele patru reguli ale conceptului ocluzal in implantologia orală.

PRIMA REGULĂ constă în stabilirea unei relaţii intermaxilare cu contacte bilaterale
multiple, stabile şi uniforme în PIM.
A DOUA REGULĂ constă în realizarea unui relief ocluzal cu contacte
de tip cuspid-fosă conform principiului "freedom in centric".
A TREIA REGULĂ atestă inexistenţa contactelor premature in PIM şi în ORC, şi lipsa
interferenţelor în cursul mişcărilor mandibulare.
A PATRA REGULA susţine că nu trebuie să existe contacte ocluzale pe părţile nelucrătoare
în mişcările de lateropulsie.
Dezavantajele dezinfecţiei amprentelor prin imersie.
- nu e indicată tuturor tipurilor de materiale
- nu se presupune clătirea înainte de dezinfecţia propriu-zisă
- eficienţa băii dezinfectante nu este constantă
- riscul de depăşire al timpului de acţiune asupra amprentelor

Clasificarea tipurilor de calități osoase descrisă de Lekholm şi Zarb în 1985.

D1 - Os alcatuit predominant din substanţă compactă, omogena;
D2 - Compacta lata care circumscrie o spongioasa densa;
D3 - Corticala subtire asociata cu spongioasa densa; Care sunt avantajele extensiei
permucozale (MULTI-UNIT)? (1p)
- Permite adaptarea transgingivala a unor piese prefabricate sau confectionate in
laborator, pe care se va adapta mezo sau suprastructura; (0,25p)
- Impiedica instalarea unor eventuale iritatii parodontale; (0,25p)
- Au inaltimi variabile care compenseaza diferentele mari ale ale inaltimii spatiului
protetic; (0,25p)
- Pot fi blocate cu un produs siliconic evitand astfel desurubarile spontane. (0,25p)
D4 - Corticala subtire cu spongioasa aerisita.

Descrieți mijloacele de menținere a membranelor de augmentare osoasa.

- Mijloace de fixare primară - sutură, aderențe prin procese de coagulare, compresiune
periferică a mucoasei
- Pini de dimensiuni reduse - intraosos fixare mecanică
- Tipuri de pini :
o neresorbabili (titan)
o Resorbabili (acid politactic)

Factorii care trebuie respectați în elaborarea suprastructurilor pe implanturi.

- adaptarea pasivă a scheletului metalic la infrastructură
- modalitatea de ancorare a suprastructurii
- sistemul de legătură dintre scheletul metalic şi materialul de placare
- rezistenţa la abrazie a materialelor ce restaurează stopurile ocluzale
- stabilitatea restaurării la.
- diferite sarcini în timp
- asigurarea accesului, pentru igienizare

Care sunt factorii determinanţi ai Passive fit-ului ?

- Portamprenta
- Materialul de amprentă
- expansiunea gipsului
- expansiunea materialului de ambalare
- contracția metalelor.
- contracţia materialului de placare

Caracteristicile stâlpilor angulaţi

- să compenseze lipsa de paralelism a implantelor
- să contribuie la paralelizarea stâlpilor artificiali față de cei naturali,
- să compenseze o direcţie nefavorabilă a implantului
- modifica locul de amplasare necorespunzătoare a orificiului de acces
Contraindicaţiile sistemice ale inserarii implanturilor dentare.
- deficite imunitare majore;
- cardiopatii majore, HTA severa, endocardite, diabeticii insulinodependenti;
ciroze hepatice;
- afectiuni pulmonare cornice obstructive;
- imbolnaviri frecvente cu utilizarea periodica sau ritmica de steroizi;
- bolnavi cu neoplasme care au facut, fac sau vor face chimioterapie;
- afectiuni psihotice;
- abuz de droguri.

Contraindicațiile locale ale inserarii implanturilor. (1p)

- igiena bucala deficitara; (0,1p)
- prezenta unor resturi radiculare in grosimea oaselor alveolare; (0,2p)
- neoplasme de maxilare si stari precanceroase; (0,1p)
- afectiuni ale mucoasei bucale; (0,1p)
- procese inflamatorii locale; (0,2p)
- oferta osoasa insuficienta; (0,1p)
- pat osos slab din punct de vedere calitativ: (0,1p)
- status cervico-oro-facial postradioterapie. (0,1p)
 Care sunt principalele reguli ale RPI din cadrul conceptului ocluzal în implantologia
orală? (1p)
- Stabilirea unei relatii intermaxilare cu contacte bilaterale multiple, stabile si uniforme
in PIM (0,2p)
- Realizarea unui relief ocluzal cu contacte de tip cuspid-fosa conform principiului
freedom in centric": (0,2p)
- Inexistenta contactelor premature in PIM si in ORC si lipsa interferentelor in cursul
miscarii mandibulare; (0,3p)
- Nu trebuie sa existe contacte ocluzale pe partile nelucratoare in miscarile de
lateropulsie. (0,3p)

Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un şablon/ghid chirurgical?

- să fie rigid şi cât mai stabil după inserarea pe câmp (0,2p)
- să permită operatorului un acces cât mai facil în timpul inrtervenţiei (0,2p)
- să fie sterilizabil (0,2p)
- să poată fi folosit la mai multe manopere (descoperirea implantelor) (0,2p)
- să posede markeri radioopaci pentru a repera viitoarea poziție a implantelor în
examenele imagistice (0,2p)

De cine este asigurat succesul etapei chirugicale? (1p)

- Cunoştinţe temeinice de morfologie a ADM, pentru a putea aprecia, precis și corect,
topografia şi poziţia implantelor. (0,2p)
- Paralelismul implantelor (admițându-se toleranţe până la 150 între ele sau faţă de
dinții naturali existenți, utilizaţi într-o agregare mixtă). (0,2p)
- Perpendicularitatea implantelor pe planul de ocluzie. (0,2p)
- Evitarea desterilizării corpului implantului. (0,2p)
- Minimalizarea pe cât posibil a traumei ocluzale. (0,2p)

În cazul densității osoase scăzute, care sunt elementele de care trebuie să ținem cont
pentru a crește suprafața implantului cu rezerva osoasă existentă? (1p)
- numărul implantelor; (0,2p)
- poziționare corectă a implantelor (0,2p)
- diametrul implantelor (0,1p)
- lungimea implantelor (0,1p)
- designul implantelor (0,2p)
- tipul de condiționare a suprafețelor implantelor (0,2p)

Tipurile de agregare ale suprastructurii protetice la infrastructură. (1p)

- Agregare prin cimentare; (0,3p)
- Agregare prin insurubare; (0,3p)
- Agregare prin mijloace special de mentinere, sprijin si stabilizare. (0,4p)

Descrieți testul Sheffield.

- Urmareste adaptarea suprastructurii la infrastructura
- Se realizeaza atat in laborator cat si in cavitatea bucala;
- Montarea suprastructurii si fixarea acesteia cu ajutorul unui singur surub la nivelul
implantului distal.
- Se analizeaza adaptarea scheletului metalic la nivelul tuturor implantelor

In funcţie de tipul de sprijin, ce tipuri de restaurări provizorii putem realiza în

implantologia orală ?
- Cu sprijin muco-osos;
- Cu sprijin dentar;
- Cu sprijin pe implante.
Realizarea suturilor trebuie sa respecte mai multe principii:
- Etanșare cât mai bună a plăgilor
- Aplicarea cât mai intimă a lambourilor pe țesuturile subbiacente
- Acoperirea în totalitate a implantelor
- Sa suporte eventuala proteză adjunctă