PROTEZE

ȘI
IMPLANTURI

CURS

Structuri Complexe pentru

Proteze si Implanturi

2021-2022
2023-2024
NOTIUNI DE ANATOMIE
Osteoporoza
FRACTURILE VERTEBRALE
COMPRESIVE
Vertebroplastia & Cifoplastia
RESTAURARE VERTEBLALA
CU CIMENTURI
Vertebroplastia & Cifoplastia
TEHNICA CHIRURGICALA

Descrierea protocolului interventional

Calea de abord
Sunt posibile două căi de abord: posterolateral (D) şi transpedicular (D & L)

Venografia vertebrală
- injectarea de contrast prin canule. - permite în mod teoretic stabilirea riscului
de expansiune a cimentului înafara corpului vertebral.

Se utilizează următorii martori de venografie şi de extravazare a cimentului:

Gradul 1: umplerea venelor bazivertebrale şi ale plexului epidural.
Gradul 2: umplerea venelor locoregionale.
Gradul 3: umplerea discului intervertebral.

Prepararea si injectarea cimentului

Injectarea - lent sub control radioscopic, în general sub presiune crescută,
utilizând un adaptator special pentru seringă; - trebuie oprită dacă se
detectează prin intermediul ghidajului fluoroscopic scăpări epidurale,
foraminale ori venoase sau dacă se înregistrează rezistenţa crescută la
injectare.
Vertebroplastia & Cifoplastia
BIOMATERIALE CIMENTANTE
Cimenturi acrilice
Dezavantaje
 Ne-bioactiv
 Crescuta exotermie de
reactie,
 potential prejudicial
pentru structurile tisulare
moi invecinate in special
in timpul extruziei
cimentului.
 Suprasolicitare
vertebrala la nivelul
zonelor adiacente regiunii
corectate cu umplere
maximala de PMMA.
Cimenturi apatitice
Avantaje
 Posibilitatea de a fi
aplicate prin intermediul
TMI datorita
 comportamentului plastic
initial inalta
biocompatibilitate.
 Se intaresc in situ
formand o retea de
cristale interconectate de
HA, cu foarte buna
osteointegrare
 Citocompatibile,
biodegradabile, bioactive.
PROTEZAREA SPAȚIULUI
INTERVERTEBRAL
STRUCTURA
ANATOMICA
DISCUL INTERVERTEBRAL
FUNCTII

 ASIGURA SUPORTUL INCARCARII AXIALE DAT DE

REPARTITIA GREUTATII CORPORALE

 ASIGURA GRADELE DE MOBILITATE ALE COLOANEI

 SISTEM DE ABSORBTIE A SOCURILOR

 SERVESTE FUNCTIA DE LEGATURA DINTRE CORPII

VERTEBRALI

 ASISTARE IN MENTINEREA FORMEI&CURBURILOR

REGIUNILOR VERTEBRALE
PROTEZAREA SPATIULUI
INTERVERTEBRAL

DEFINITIE:

Înlocuirea partiala sau totala a discului

intervertebral degenerat cu un alt
implant/disc artificial, care permite
pastrarea unei structuri/mobilitati a
coloanei vertebrale apropiată de cea
naturală
 ROL

 Este să păstreze:
- Distanta dintre vertebre
- Stabilitatea segmentara si globala
- Mobilitatea si flexibilitatea segmentara si globala
- Lordoza sau cifoza anatomica
 Preveni degenerarea secundară a segmentelor
vertebrale
 Recuperare neuromotorie rapida si totala
 Integrare socio-profesionala
 Elimina problemele posoperatorii ale fuziunii
- Grefonul osos (infectii, durere locala)
- pseudartroza
INDICATII

 PATOLOGIA DEGENERATIVA A
SEGMENTULUI INTERVERTEBRAL (93%)

 PATOLOGIA TRAUMATICA A SEGMENTULUI

INTERVERTEBRAL
PROTEZAREA SPATIULUI
INTERVERTEBRAL PRIN:

- FUZIUNE / ARTRODEZĂ
INTERVERTEBRALĂ

- ARTROPLASTIE DISCALĂ
FUZIUNEA / ARTRODEZA INTERVERTEBRALĂ

 FIXARE
 REFACEREA INĂLȚIMII
 PREVINE LISTEZISUL
Instrumentatie spinala cu suruburi
transpediculare cimentante
BIOMATERIALE CU SAU FĂRĂ MATERIALE CIMENTANTE
ARTROPLASTIA / PROTEZAREA
DISCALĂ

INLOCUIREA PARȚIALĂ
– NUCLEUL PULPOS

INLOCUIRE TOTALĂ
– DISCUL INTERVERTEBRAL
CONCEPTUL DE DISC ARTIFICIAL

Cerinţele principale impuse

protezei de disc intervertebral

 materialele utilizate să aibă proprietăţi

de biocompatibilitate, durabilitate şi
caracteristici mecanice corespunzătoare;
 designul protezei să asigure dinamica
naturală a discului;
 biocompatibilitatea între diversele
materiale utilizate;
 fixarea cât mai bună a implantului cu
vertebrele învecinate sănătoase.
 CLASIFICARE
• SEGMENTUL VERTEBRAL PROTEZAT
- PROTEAZE CERVICALE
- PROTEZARE LOMBARE
 COMPONENTA ANATOM. INLOCUITA
- PROTEAZREA PARTIALA-proteza de nucleu pulpos
- PROTEZAREA TOTALA-discul artificial

 PRINCIPIUL CONSTRUCTIEI
- PROTEZE MONOBLOC  MATERIALELE FOLOSOTE
- PROTEZE ARTICULATE - METAL PE METAL
-cu pivot;-cu bila;-cu arc; - METAL PE POLIMER

 MOBILITATE
- MOBILE
- SEMIRIGIDA
- RIGIDA
Anatomíe Ligament
incucisat anterior
Cartílagiu
hialin
TESUTURI Ligament tibial
lateral
MOI Ligament fibular
lateral

* Ligamente Cartílagiu
* Cartílagii hialin
Ligament tibial
* Meniscul lateral

Ligament
incucisat
posterior
Anatomíe

TESUTURI
DURE
* Cóndilii femurali
* Platoul tibial
* Peronéul
 Componenta femurala
 Componenta tibiala
 Componenta patelara

 Obiective:
 Criterii de design
 Cu articulare fixa si mobilă

 Stabilizate și nestabilizate

 De sustitutie si de revizie

 Proteze totale si unicompartimentale

Tehnici pentru fixarea protezelor totale de genunchi:

* Proteze cimentate
* Proteze necimentate fara acoperire bioactiva
* Fixare bioactiva
* Fixare híbrida
 COMPONENTA ACETABULARĂ
POLIETILENA
COMPONENTELE
PROTEZEI TOTALE CAP FEMURAL

DE ȘOLD

TIJA FEMURALĂ

PROTEZA
TOTALĂ DE
ȘOLD
Clasificare
 Proteze monobloc
 Proteze modulare
 Proteze totale
 Proteze partiale

 Aliaje crom-cobalt
 Aliaje ale titanului
 Polimeri (UHMWPE; Cimenturi osoase (PMMA)
 Ceramice: Alumina, Zirconia
Tehnici pentru fixarea protezelor totale de șold:

* Proteze cimentate
– pacienti osteoporotici
* Proteze necimentate fara acoperire bioactiva
– buna calitate osoasa, tineri, porozitate metal
* Fixaren bioactiva
* Fixare híbrida
– tija cimentata, cupa nu
 Metalice:
› Aliaje cobelt-crom-molibden
› Aliaje ale titanului
 Polimerice:
› Polietilena de ultrainalta masa moleculara
(UHMWPE)

 Criterii de alegere:
› Biocompatibilitate
› Propiedati mecanice
 Aplicarea sistemelor CAD:
 Fabricare prin:
› Turnare,
› Mecanizare,
› Forjare,

 Operatii post-procesare
Master
SCPI - BMBA
- Anul II - Sem.1
2023-2024
Dispozitive si implanturi in reconstructia defectelor craniene.

Tehnici, dispozitive si implanturi in tratamentul malformatiilor

vasculare cerebrale.

Sisteme pentru monitorizarea presiunii intracraniene; Tehnici,

dispozitive si echipamente in tratamentul hidrocefaliei.
Materialul ideal pentru cranioplastie si reconstructie maxilo-faciala ar
trebui sa aiba:

 excelenta biocompatibiliate,
 sa fie disponibil in cantitate nelimitata,
 sa nu prezinte modificari de forma in timp,
 sa devina inlocuit de catre tesutul gazda.

Un biomaterial cu asemenea proprietăți este hidroxiapatita (HAP),

care este constituentul principal al țesutului osului, cunoscută ca avand
buna biocompatibilitate, osteointegrare, execelenta osteoinductivitate,
nu cauzeaza raspuns inflamator sau reacții toxice.
Poli-metil-metacrilatul
material utilizat in cranioplastie, oferă avantajele:

 Conturul rămâne stabil, radiotransparent si nu produce

artefacte imagistice. Nu este influentat de temperatura si
prezinta o duritate ridicata,
 dar este succeptibil la infectii si complicatii dupa interventie.

Titanul este de departe cel mai utilizat material în implantologie,

caracterizat printr-o extraordinară biocompatibilitate, rezistenţă la
coroziune în mediu biologic şi lipsa toxicității.
• În cranioplastie titanul este utilizat la realizarea a
numeroase tipuri de implanturi şi dispozitive de fixare
implantabile cuma ar fi: microplăcuţe, microsisteme şi
microşuruburi de fixare, plasele de titan.

• Ideea de bază a realizării microplăcuţelor este de a

acoperi găurile de trepan de la nivelul calotei craniene în
scopul asigurării unor rezultate estetice bune şi de a
asigura protecţia craniului la nivelul acestor defecte
osoase. Aceste microplăcuţe au forme variate (pătrate,
rotunde, romboide, etc.) cu grosimi cuprinse între 0,3 –
0,6 mm, putând acoperi găuri ale calotei craniene cu un
diametru de maxim 7 – 14 mm.
• Sunt dispozitive protetice metalice sub formă de plase, fixate prin şuruburi,
utilizate la refacerea defectelor osoase de la nivel cranian.
• Designul special al acestora asociat cu proprietăţile speciale ale materialului
din care sunt confecţionate (titanul), fac ca meşele din titan să poată fi
utilizate la refacerea defectelor osoase de la orice nivel al craniului.
• Fixarea acestor implanturi la peretele osos se face prin intermediul
microşuruburilor transcraniene.
• Se utilizează împreună cu un polimer (PMMA) în cazul defectelor craniene
mari. Plasa din titan conferă o rezistenţă adiţională implantului.
• Se adapteaza conturului cranian; se fixează cu ajutorul şuruburilor de titan.

Craniu cu o plasă de titan Forma implantului din

Sursă: Osteoplastic plasă de titan
Sursă: Anatomics
 Metalice precum
oţelul inoxidabil,
aliaje cupru-crom,
titan pur sau în
formă de aliaj.

Polimerice, rezorbabile in 24-

36 luni; nu migrează şi nu
necesită o intervenţie ulterioară
pentru eliminare. Conferă un
rezultat cosmetic foarte bun.

Materialul de bază este Poli[L-

lactic-co-D, L-lactic], un
poliester radiolucid ce nu
induce artefacte in investigaţiile
CT sau MRI.
PROTOTIPARE RAPIDĂ
MASTER
SCPI BMBA
2023-2024
Prototipare rapida
Tehnologiile avansate de procesare, cunoscute ca Tehnologii de prototipare rapida (PR),
sunt utilizate si pentru a genera scafold-uri cu arhitectura controlata. Metodele de PR
combina designul asistat de claculator (CAD; computer assisted design) cu
fabricarea/procesarea asistata de calculator (CAM; computer assisted manufacturing)
pentru a produce structuri plecand direct de la modele generate pe computer.

(a) Date de Tomografie Computerizata (CT) a defectului osos al pacientului;

(b) Datele se utilizeaza pentru a genera un model computerizat 3D;
(c) Modelul este apoi importat in software-ul sistemului PR pentru a fi secventiat/divizat in
straturi orizontale subtiri, cu caracteristici bine precizate pentru fiecare strat;
(d) Datele secventiate se utilizeaza pentru a instrui masina de PR;
(e) Aceasta va construi scaffold-ul start cu strat, pe baza formei actuale/date a modelului
computerizat;
(f) Tehnologia PR produce excelente suporturi pentru tratamentul defectelor osoase intricate.
Prototipare rapida
ADVANTAJE

• Daca design-ul scaffold-ului se bazeaza pe un model software computerizat,

structura 3D dorita poate fi usor controlata si eventual repatata;
• Tehnicile RP pot fi usor automatizate si integrate cu datele specifice ale pacientului
pentru a produce scaffold-uri care sunt ajustate in forma si dimensiuni, permitand ca
suporturile tisulare sa fie adaptate pentru aplicatii specifice sau personalizate.
• Cale eficienta pentru generare de scaffold-uri la scara larga cu minimun necear de
personal;
•Tehnologia de transfer a fabricarii de structuri solide spre ingineria tisulara poate
constitui cheia pentru producerea de scaffold-uri cu forme externe adaptate,
predefinite si morfologie interna reproductibila, care pot controla nu doar dimensiunea
porilor, porozitatea si distribuita porilor, ci pot sa faca structurile sa sigure o
crestere a transportului de oxigen si nutrienti prin scaffold.
Printare tridimensională (3DP)
3DP incorporeaza tehnologia de printare cu jet (control x- si y) pentru a expulza un liant printr-o
duza (jet head), care se depalseaza, conform datelor CAD selectionate, pe suprafata unei pulberi
polimerice.

a) Sistemul de pfrintare 3D construieste modelul 3D prin extinderea la inceput a unui strat de

pulbere desupra platformei de lucru;

b) Capul de printare expulzeza sau depoziteaza liantul lichid peste stratul de pulbere;

c) Dupa ce profilul stratului 2 D este printat, este depus un nou strat de pulbere;

d) Ciclul de printare continua strat cu strat pana la obtinerea structurii tridimensionale;

e) Dupa uscarea liantului in patul de pulbere, componentul finisat este retras, iar pulberea
nelegata este indepartata.

Resolutia este dependenta de cantitatea depunerilor de liant si de marimea granulelor pulberii,

acuratetea de plasare a duzeui si de modul in care liantul difuzeaza prin pulbere.
Tehnici, dispozitive si implanturi in
tratamentul malformatiilor vasculare
cerebrale.
 INTRODUCERE
Anevrismele sunt dilatatii sacciforme sau fuziforme
ale arterelor, localizate cel mai frecvent la baza
creierului.
Incidenta lor este de aproximativ 1% - studii
necroptice.
Majoritatea anevrismelor raman asimtomatice toata
viata.
Doar 1 din 10 anevrisme se rup dea lungul vietii.
CERCUL ARTERIAL CEREBRAL (POLÍGONUL LUI WILLIS)

Fotografía si diagrama
suprafetei ventrale a
cercului arterial de la baza
creierului.
Se observa artera
comunicanta anterioara
dobla si o punte
anastomótica.

1. A. basilara;
2. A. cerebrala posterioara;
3. A. comunicanta post;
4. A. carótida interna;
5. A. cerebrala anterioara;
6. Aa. comunicante
anterioare;
7. Punte anastomótica
EVOLUȚIA CLIPURILOR ANEVRISMALE - DATE ISTORICE

- 1966 SCOVILLE CLIP

- 1967 SUNDT
- 1967 McFADDENN
- 1965 - 1969 HEIFETZ WECK
- 1968 YASARGIL 1/2 COILED SPRING CLIP
- 1970 YASARGIL 1 AND HALF COILED SPRING CLIP
- 1976 SUGITA
- 1983 YASARGIL 1 AND HALF COILED SPRING WITH BOX LOCK
- 1995 YASARGIL TITANIUM ALLOY CLIP
- 1995 PERNECZKY
CLIPURI ANEVRISMALE
Elemente componente ale unui clip:

Masura de presiune Brate Articulatie

Arc

Coada
PROPRIETATILE CLIPURILOR MODERNE

Autostatice
Atraumatice
Manevrabile
Biocompatibile
Compatible cu metodele de explorare imagística
PROPIETATI NECESARE BIOMATERIALELOR:
Rezistenta mecanica

Elasticitate

Rezistenta la coroziune

Compatibile cu sterilizarea

Usor de prelucrat
BIOMATERIALE UTILIZATE
 Metale si aliaje:

 Oteluri inoxidabile CrNiMo, CrNiMn;

Titanul si aliajele sale Ti comercial pur, aliaje TiAlV;

 Ceramice (zirconia)

 Materiale plastice (rezine)

 Compozite (rezine ramforsate)

CLIPARE ANEVRISMALA
 ANEVRISM DE ARTERA CoP
1 YASHARGIL + 1 CUSHING CLIP
 Implanturi in neurochirurgia vasculara
EMBOLIZARE CU SPIRALE METALICE GUGLIEMI
Implanturi in neurochirurgia vasculara
IMPLANTURI IN NEUROCHIRURGIA FUNCTIONALA
 Cateter de
colectare in
ventriculul
lateral
Hidrocefalie?
Vilozitati arahnoidiene Ventricul lateral

Sinus sagital
Spatiu subarahnoidian Plex coroid
Ventricolul III
Apeductul lui Sylvius

Ventricolul IV

Dura mater este stratul cel mai rezistent si mai superficial dintre cele trei straturi meningeale care
acopera creierul si maduva spinarii; acopera si sustine sinusurile durale si transporta sangele de
la creier la inima. Dura mater poate fii lezata ca urmare a unor traumatisme ori cu ocazia exciziilor
ocazionate de chirurgia intracraniana ori spinala.
Lichidul cefalorahidian (LCR) este parte integranta a SNC si de aceea contentia efectiva a LCR
post sutura durala este imperativa pentru a prevenii scurgerea LCR si a facilita regenerarea durei.
Sisteme de drenaj

Ventriculostomie
Ventriculostomia este o priocedura chirurgicala (facuta la pat) utilizata pentru a masura si trata cresterea presiunii in
creier. Aceasta presupune realizarea uni orificiu mic la nivelul calotei craniene si plasare aunui tub moale la in
camerele pline cu lichid ale creierului (ventricule), pentru a indeparta excesul de LCR din interiorul creierului.

Sisteme tip shunt pentru SNC

Utilizate de mai bine de 50 ani. Aceste sunturi echilibreaza presiunea prin drenarea excesului de LCR de la nivelul
ventriculilor cerebrali ori a spatiilor subarahnoidiene la nivelul unei alte arii a corpului precum cavitatea peritoneala
sau atriul drept.

Shunt-urile SNC constau dintr-un cateter proximal care se intinde de la nivelul spatiilor subarahnoidiene
/ventriculilor cerebrali pana la nivelul unei valve care face conexiunea cu partea distala regland drenajul LCR.
Cateterul distal este constituit dintr-un tub lung de silicon plasat subucutanat care se termina intr-o caviotate
inferioara a organismului (cel mai frecvent cavitatea peritoneala) unde LCR se va rezorbii. Alte locuri de drenaj:
cavitatea pleurala, atriul drept, vena jugulara interna.
B I O C O M P AT I B I L I TAT E
BMBA
Biomaterialele pot fi clasificate in

• polimeri sintetici (polimeri nebiodegradabili și biodegradabili);

• materiale derivate din produce biologice (de exemplu, xenogrefe
reticulate);
• macromolecule bioderivate;
• acoperiri (pasive și bioactive);
• adezivi pentru țesuturi; a
• aliaje metalice;
• ceramică și carboni.
Aplicațiile includ dispozitive și implanturi

• de contact cu sângele,

• dispozitive pentru țesuturi moi pentru reparare și reconstrucție a

țesuturilor moi,

• dispozitive ortopedice pentru a ajuta la repararea oaselor și

înlocuirea osului și articulațiilor deteriorate și

• pansamente pentru leziuni ale zonei largi ale pielii cauzate de traume,
ulcere și arsuri.
Schemele de bază pentru testarea acceptabilității materialelor în ceea ce
privește citotoxicitatea, hemoliza și mutagenitatea pot fi găsite în următoarele
standarde și linii directoare:

• Societatea Americană pentru Testare și Materiale (ASTM) F-748, Documentul de

orientare pentru biocompatibilitate tripartită și
• Organizația Internationala pentru Standarde 10993-1 standard.
• FDA a implementat utilizarea standardului internațional ISO-10993, „Evaluarea
biologică a dispozitivelor mediale Partea 1: Evaluare și testare. Aceste
documente oferă o metodă de testare după tipul de aplicație al dispozitivului.
• Comitetul ASTM F04 dezvoltă un standard pentru produse medicale prelucrate
în țesuturi care cuprinde funcția biologică normală, caracterizarea structurală,
biomaterialele prelucrate în țesuturi, biomolecule, celule, sisteme de eliberare,
studii clinice și siguranță microbiologică.
Biointegrarea biomaterialelor pentru ortopedie

Un implant biomedical este un dispozitiv plasat intenționat folosind proceduri

chirurgicale în corp pentru a rămâne acolo o perioadă de timp.
Prin urmare, efectele lor asupra răspunsului de reparare și regenerare sunt un
aspect important.
Biomaterialele sunt definite ca materiale destinate interfeței cu sistemele
biologice pentru a evalua, trata, mări sau înlocui orice țesut, organ sau funcție a
corpului.
Biointegrarea unui biomaterial la os implică, în esență, două procese:
interconectarea cu țesutul osos și interacțiuni chimice cu constituenții osoși.
Osteointegrarea unui implant este o conexiune directă structurală și
funcțional stabilă între osul viu și suprafața unui implant care este expusă la
sarcină mecanică.
Biocompatibilitatea implanturilor medicale este afectată de factori precum

• proiectarea și forma implantului,

• toxicitatea biomaterialului,
• rezistența dispozitivului medical la degradarea chimică sau structurală,
• natura reacțiilor care apar la interfața biologică și
• abilitatea chirurgului care introduce dispozitivul.

Biocompatibilitatea unui material este determinată de teste in vitro și in vivo, care

implică interacțiunea materialului cu fluide biologice și celule și se măsoară în
funcție de efectele sale asupra sângelui și a componentelor sanguine. Aceasta
implică măsurarea hemocompatibilității, citotoxicității și stimulării unui răspuns
imun.
Hemocompatibilitatea materialului implantului este strâns legată de
reacțiile dintre suprafața biomaterialului și răspunsul inflamator al gazdei.

Unele dintre interacțiunile care apar pot fi considerate fie dăunătoare, fie
benefice, în funcție de circumstanțe:
■ adsorbția proteinelor, lipidelor sau calciului din sânge pe suprafața
dispozitivului;
■ într-o etapă ulterioară, poate avea loc migrarea materialului adsorbit de
suprafață în bloc;
■ aderarea trombocitelor, leucocitelor sau eritrocitelor pe suprafața
dispozitivului;
■ formarea de „capsule” pe suprafața exterioară a dispozitivului sau „pseudo-
intima” pe suprafața interioară a unui dispozitiv, de ex. pentru o grefă vasculară.
 Caracteristici de suprafață ale
biomaterialelor metalice

Diversitatea
caracteristicilor de
suprafață care Umectabilitatea suprafeței Sarcina suprafeței

influențează răspunsul
biologic față de un
material implantat.
Topografia suprafeței Chimia suprafeței
• Suprafața unui dispozitiv biomedical implantat în organism este
extrem de importantă, deoarece această suprafață intră în contact direct cu
țesuturi, sânge etc.).

• Răspunsul gazdei la material este cel care definește caracterul

biomaterialului care poate fi utilizat pentru o anumită aplicație.

• Prin urmare, este important să se controleze chimia suprafeței

materialelor implantului, în special compoziția, pentru a produce o
suprafață specifică cu o reacție biologică bine definită.

• Un alt parametru important este rugozitatea suprafeței, care poate avea

o influență vizibilă asupra hemocompatibilității unui biomaterial.