Sunteți pe pagina 1din 17

STABILIZAREA FRACTURILOR CU AJUTORUL

TIJELOR CENTROMEDUARE

Studenti: IACOB Roxana


MODIGA Aida
STROE Cristina
OSTEOSINTEZA
Reprezinta o metodă
chirurgicală de fixare a
fragmentelor unui os
fracturat cu ajutorul unui
material inert (de obicei
metalic: șuruburi, butoane,
sârme sau plăci metalice) sau
cu material resorbabil (în
special pentru fixare
fragmentelor articulare mici).
Aceste materiale inerte sunt
de obicei îndepărtate după
producerea consolidării
osoase (osteosinteză
temporară).
CLASIFICAREA FRACTURILOR

(a) In funcţie de lezarea învelişului cutanat:


- fracturi închise - cu păstrarea integrităţii tegumentelor;
- fracturi deschise - cu întreruperea continuităţii tegumentare;

(b) Clasificarea prognostică este legată de stabilitatea sau, dimpotrivă,


instabilitatea focarului de fractură şi apariţia unor complicaţii, după reducere
şi imobilizare:
- fracturi stabile;
- fracturi instabile;
(c) In funcţie de structura osului fracturat:
- fractura pe os sănătos, printr-un traumatism violent asupra unui os cu o structură
normală;
- fractura pe os patologic.

AO (Asociaţia pentru studiul osteosintezei) a propus o clasificare codificată, care poate


sistematiza totalitatea fracturilor. Codificarea, efectuată după studiul a 150 000 de
fracturi tratate prin osteosinteză, uşurează crearea unui limbaj comun pentru toate
centrele de traumatologie, ca şi studiul pe calculator al fracturilor.
OSTEOSINTEZA CENTROMEDULARĂ
Osteosinteza centromedularâ este aplicată, în general, pentru cooptarea şi
imobilizarea fragmentelor osoase fracturate sau secţionate la nivelul diafizelor
oaselor lungi.

Condiţiile unei bune osteosinteze centromedulare sunt:


- tijele să fie suficient de lungi şi de groase, pentru a imobliza focarul;
- montajul să fie ferm, dar cu un grad de elasticitate .
Osteosinteza cu tije se face cu focar deschis (fractura se deschide chirurgical, se
reduc fragmentele şi apoi se introduc tije) sau cu focar închis, reducerea şi
introducerea tijei făcându-se sub controlul radioscopic TV.

 Osteosinteza cu tija Kuntscher


Osteosinteza corecta necesita introducere unei tije cu un diametru cat mai mare
pentru a putea „umple” canalul medular si a rezista fortelor ce tind sa deplasese
focarul de fracturi. Aceasta obliga la folosirea in prealabil a alezajului.
 Tije blocate (zavorate)
- Pleaca de la conceptul initial al tijelor standard (Kuntscher) la care s-au adaugat
suruburi perpendiculare sau oblice ce sunt introduse la capatul proximal si distal prin
corticale si prin tija avand ca scop controlul lungimii si rotatiei fragmentului.
- Necesita echipament special de osteosinteza
 Daca tija se blocheaza cu suruburi atat proximal cat si distal se numeste
zavorare statica, daca se blocheaza cu suruburi numai proximal sau distal (se
alege cel mai scurt fragment) se numeste zavarare dinamica, iar daca dintr-o
tija blochata static se extrag numai suruburile din fragmentul cel mai lung
poarta denumirea de dinamizare.
 In prezent ideea dominanta este ca zavorarea statica reprezinta solutia
definitiva in majoritate fracturilor ce beneficiaza de aceasta indicatie
terapeutica.
Aspecte aleosteosintezei cu
tije centromedulare zavorate
 Tije flexibile (tije condilo-
cefalice): Ender,Rush
- Realizeaza fixarea focarului de
fractura pe principiu stabilitatii
in trei puncte de sprijin.

 Tije cefalo-medulare: Tija


Gamma, tija blocata de
reconstructie.
- Au o portiune centromedulara si
alta, cere permite fixarea in capul
femural.
- Folosite in special in fracturile
masivului trohanterian si sub
trohanterian.
AVANTAJE DEZAVANTAJE
•diminuarea agresiunii chirurgicale şi •Cresterea pierderilor de sange
biologice la nivelul focarului de fractură; •Cicatrici post operatorii mari si inestetice
• respectul vascularizaţiei periostale; •Aderente musculare
•respectul hematomului fracturar; •Evacuarea hematomului de fractura care
•consolidare prin intermediul unui calus contine numerosi mediatori chimici si celule
periostal asemănător cu cel din consolidările stem cu efect benefic asupra procesului de
obţinute prin tratament ortopedic; formare a calusului
•scăderea incidenţei infecţiilor postoperatorii •Pierderea produsilor de alezaj cu proprietati
care, în pofida tuturor măsurilor de osteoinductive
precauţie şi a antibioterapiei profilactice, •Cresterea ratei de infectie (pana la 10%)
este mai ridicată în fracturile tratate prin •Cresterea incidentei pseudartrozelor.
deschiderea focarului.
•printre cele mai folosite implanturi
• implant introdus minim invaziv
tehnica chirurgicala facila .
PARAMETRII CARE INFLUENŢEAZĂ BIOFUNCTIONALITATEA TIJELOR
CENTROMEDULARE

 Solicitări mecanice  Structură osoasă


 Uzură  Greutate
 Coroziune
 Activitate zilnică
 Oboseală
 Osteoliză  Cinematică
 Particule (debris)
 Ioni metalici Sistem Pacient
os-implant

Medic Implant
 Tehnică chirurgicală
 Material
 Poziţionare implant
 Procesare
 Orientare implant
 Design
 Fixare implant
 Sterilizare
 Infecţie
BIOMATERIALE UTILIZATE LA FABRICAREA TIJELOR CENTROMEDULARE:

Otel inoxidabil Titan si aliaje de titan Aliaj Mg2Ag

•Cel mai frecvent utilizat tip de •Titanul este un metal plastic, • au o rată de degradare
oţel inoxidabil folosit pentru deformabil atat la temperaturi controlată și o compatibilitate
implante este cel tip 316L scazute ,cat si ridicate; bună a țesuturilor, ceea ce le face
(conform AISI). •Rezistenta mecanica mare atractive pentru cercetarea
•Proprietati mecanice(rezistenta ,Rm=241MPa; musculo-scheletică;
mecanica, rezistenta la uzura); •Rezistenta mecanica specifica •se degradează in vivo în timp,
•Rezistenta la coroziune; •Rezistenta mare la coroziune in fără a provoca efecte adverse;
•Proprietati tehnologice medii agresive; •sunt biomateriale promițătoare
(deformabilitatea la cald sau la •Prelucrabilitate mecanica (prin pentru vindecarea fracturilor
rece, aschiabilitatea, deformare plastica, prin pentru a evita îndepărtarea
sudabilitatea); aschiere); implantului;
•Proprietati economice (costul •Cel mai folosit in implantologie •arătat efecte antibacteriene
materiilor prime, costuri legate este aliajul Ti6Al4V; favorabile și nici o citotoxicitate
de procesare). •Formarea la suprafata a unei asupra osteoblastelor umane.
pelicule superficiale de TiO2 , cu
rol protector.
MODULUL DE ELASTICITATE AL CÂTORVA BIOMATERIALE
REPREZENTATIVE
Procesul de stabilizare al fracturii si rezultatele finale ale vindecarii in functie de
otelul inoxidabil,respectiv aliajul Mg2Ag
 Uzura aliajelor metalice biocompatibile
• Motivul eşecului implantelor se datorează eliberării de particule de uzură în
ţesutul înconjurător, care duce la resorbţia osului, care la rândul ei conduce în
final la slabirea stabilităţii implantului;
• Consecinţele acestui proces duc la slabirea implantului şi de aici şi nevoia de
înlocuire a lui cu unul nou.
 Modificările de suprafaţă ale biomaterialelor metalice folosite la
aplicaţii medicale
• Acoperiri pentru creşterea rezistenţei la uzură şi coroziune (nitrurarea,
carburarea);
• Acoperirea pentru îmbunătăţirea osteointegrării (acoperiri cu nanoparticule
ceramice, acoperiri cu oxizi şi tratamente termice la cald).
VĂ MULȚUMIM!