STABILIZAREA FRACTURILOR CU AJUTORUL

TIJELOR CENTROMEDUARE

Studenti: IACOB Roxana

MODIGA Aida
STROE Cristina
 OSTEOSINTEZA
Reprezinta o metodă
chirurgicală de fixare a
fragmentelor unui os
fracturat cu ajutorul unui
material inert (de obicei
metalic: șuruburi, butoane,
sârme sau plăci metalice) sau
cu material resorbabil (în
special pentru fixare
fragmentelor articulare mici).
Aceste materiale inerte sunt
de obicei îndepărtate după
producerea consolidării
osoase (osteosinteză
temporară).
 CLASIFICAREA FRACTURILOR

(a) In funcţie de lezarea învelişului cutanat:

- fracturi închise - cu păstrarea integrităţii tegumentelor;
- fracturi deschise - cu întreruperea continuităţii tegumentare;

(b) Clasificarea prognostică este legată de stabilitatea sau, dimpotrivă,

instabilitatea focarului de fractură şi apariţia unor complicaţii, după reducere
şi imobilizare:
- fracturi stabile;
- fracturi instabile;
(c) In funcţie de structura osului fracturat:
- fractura pe os sănătos, printr-un traumatism violent asupra unui os cu o structură
normală;
- fractura pe os patologic.

AO (Asociaţia pentru studiul osteosintezei) a propus o clasificare codificată, care poate

sistematiza totalitatea fracturilor. Codificarea, efectuată după studiul a 150 000 de
fracturi tratate prin osteosinteză, uşurează crearea unui limbaj comun pentru toate
centrele de traumatologie, ca şi studiul pe calculator al fracturilor.
 OSTEOSINTEZA CENTROMEDULARĂ
Osteosinteza centromedularâ este aplicată, în general, pentru cooptarea şi
imobilizarea fragmentelor osoase fracturate sau secţionate la nivelul diafizelor
oaselor lungi.

Condiţiile unei bune osteosinteze centromedulare sunt:

- tijele să fie suficient de lungi şi de groase, pentru a imobliza focarul;
- montajul să fie ferm, dar cu un grad de elasticitate .
 Osteosinteza cu tije se face cu focar deschis (fractura se deschide chirurgical, se
reduc fragmentele şi apoi se introduc tije) sau cu focar închis, reducerea şi
introducerea tijei făcându-se sub controlul radioscopic TV.

 Osteosinteza cu tija Kuntscher

Osteosinteza corecta necesita introducere unei tije cu un diametru cat mai mare
pentru a putea „umple” canalul medular si a rezista fortelor ce tind sa deplasese
focarul de fracturi. Aceasta obliga la folosirea in prealabil a alezajului.
 Tije blocate (zavorate)
- Pleaca de la conceptul initial al tijelor standard (Kuntscher) la care s-au adaugat
suruburi perpendiculare sau oblice ce sunt introduse la capatul proximal si distal prin
corticale si prin tija avand ca scop controlul lungimii si rotatiei fragmentului.
- Necesita echipament special de osteosinteza
 Daca tija se blocheaza cu suruburi atat proximal cat si distal se numeste
zavorare statica, daca se blocheaza cu suruburi numai proximal sau distal (se
alege cel mai scurt fragment) se numeste zavarare dinamica, iar daca dintr-o
tija blochata static se extrag numai suruburile din fragmentul cel mai lung
poarta denumirea de dinamizare.
 In prezent ideea dominanta este ca zavorarea statica reprezinta solutia
definitiva in majoritate fracturilor ce beneficiaza de aceasta indicatie
terapeutica.
Aspecte aleosteosintezei cu
tije centromedulare zavorate
 Tije flexibile (tije condilo-
cefalice): Ender,Rush
- Realizeaza fixarea focarului de
fractura pe principiu stabilitatii
in trei puncte de sprijin.

 Tije cefalo-medulare: Tija

Gamma, tija blocata de
reconstructie.
- Au o portiune centromedulara si
alta, cere permite fixarea in capul
femural.
- Folosite in special in fracturile
masivului trohanterian si sub
trohanterian.
 AVANTAJE
•diminuarea agresiunii chirurgicale şi
biologice la nivelul focarului de fractură;
• respectul vascularizaţiei periostale;
•respectul hematomului fracturar;
•consolidare prin intermediul unui calus
periostal asemănător cu cel din consolidările
obţinute prin tratament ortopedic;
•scăderea incidenţei infecţiilor postoperatorii
care, în pofida tuturor măsurilor de
precauţie şi a antibioterapiei profilactice,
este mai ridicată în fracturile tratate prin
deschiderea focarului.
•printre cele mai folosite implanturi
• implant introdus minim invaziv
tehnica chirurgicala facila .
DEZAVANTAJE
•Cresterea pierderilor de sange
•Cicatrici post operatorii mari si inestetice
•Aderente musculare
•Evacuarea hematomului de fractura care
contine numerosi mediatori chimici si celule
stem cu efect benefic asupra procesului de
formare a calusului
•Pierderea produsilor de alezaj cu proprietati
osteoinductive
•Cresterea ratei de infectie (pana la 10%)
•Cresterea incidentei pseudartrozelor.
PARAMETRII CARE INFLUENŢEAZĂ BIOFUNCTIONALITATEA TIJELOR
CENTROMEDULARE

 Solicitări mecanice  Structură osoasă

 Uzură  Greutate
 Coroziune
 Activitate zilnică
 Oboseală
 Osteoliză  Cinematică
 Particule (debris)
 Ioni metalici Sistem Pacient
os-implant

Medic Implant
 Tehnică chirurgicală
 Material
 Poziţionare implant
 Procesare
 Orientare implant
 Design
 Fixare implant
 Sterilizare
 Infecţie
BIOMATERIALE UTILIZATE LA FABRICAREA
Otel inoxidabil
•Cel mai frecvent utilizat tip de
oţel inoxidabil folosit pentru
implante este cel tip 316L
(conform AISI).
•Proprietati mecanice(rezistenta
mecanica, rezistenta la uzura);
•Rezistenta la coroziune;
•Proprietati tehnologice
(deformabilitatea la cald sau la
rece, aschiabilitatea,
sudabilitatea);
•Proprietati economice (costul
materiilor prime, costuri legate
de procesare).
TIJELOR CENTROMEDULARE:
Titan si aliaje de titan
•Titanul este un metal plastic,
deformabil atat la temperaturi
scazute ,cat si ridicate;
•Rezistenta mecanica mare
,Rm=241MPa;
•Rezistenta mecanica specifica
•Rezistenta mare la coroziune in
medii agresive;
•Prelucrabilitate mecanica (prin
deformare plastica, prin
aschiere);
•Cel mai folosit in implantologie
este aliajul Ti6Al4V;
•Formarea la suprafata a unei
pelicule superficiale de TiO2 , cu
rol protector.
Aliaj Mg2Ag
• au o rată de degradare
controlată și o compatibilitate
bună a țesuturilor, ceea ce le face
atractive pentru cercetarea
musculo-scheletică;
•se degradează in vivo în timp,
fără a provoca efecte adverse;
•sunt biomateriale promițătoare
pentru vindecarea fracturilor
pentru a evita îndepărtarea
implantului;
•arătat efecte antibacteriene
favorabile și nici o citotoxicitate
asupra osteoblastelor umane.
MODULUL DE ELASTICITATE AL CÂTORVA BIOMATERIALE
REPREZENTATIVE
Procesul de stabilizare al fracturii si rezultatele finale ale vindecarii in functie de
otelul inoxidabil,respectiv aliajul Mg2Ag
 Uzura aliajelor metalice biocompatibile
• Motivul eşecului implantelor se datorează eliberării de particule de uzură în
ţesutul înconjurător, care duce la resorbţia osului, care la rândul ei conduce în
final la slabirea stabilităţii implantului;
• Consecinţele acestui proces duc la slabirea implantului şi de aici şi nevoia de
înlocuire a lui cu unul nou.
 Modificările de suprafaţă ale biomaterialelor metalice folosite la
aplicaţii medicale
• Acoperiri pentru creşterea rezistenţei la uzură şi coroziune (nitrurarea,
carburarea);
• Acoperirea pentru îmbunătăţirea osteointegrării (acoperiri cu nanoparticule
ceramice, acoperiri cu oxizi şi tratamente termice la cald).
VĂ MULȚUMIM!