Anatomia mainii este complexa, intriganta si fascinanta.

Integritatea sa este
absolut esentiala pentru functionarea zilnica. Mana poate fi afectata de mai multe
boli, in mod special leziuni traumatice.

Structurile osoase
Un numar de 27 de oase constituie scheletul de baza al pumnului si mainii.
Aceste oase sunt grupate in carpiene, metacarpiene si falange. 

Articulatia pumnului, cea mai complexa articulatie a corpului, este formata din 8
oase carpiene grupate in doua randuri, avand miscari foarte limitate intre ele. De
la radius spre ulna, randul proximal consta din osul scafoid, semilunar, piramidal si
pisiform. In aceeasi directie, randul distal consta in oasele trapez, trapezoid, capitat
si osul cu carlig. 
Toate oasele carpiene participa la functionarea incheieturii mainii cu exceptia
osului pisiform, care este un os sesamoid prin care trece tendonul muschiului
flexor ulnar al carpienelor. Osul scafoid serveste ca legatura intre cele doua randuri
si de aceea este mai vulnerabil la fracturi. Randul distal al oaselor carpiene este
foarte puternic atasat de baza celui de-al doilea si al treilea metacarpian, formand o
unitate fixa. Toate celelalte structuri (unitati mobile) se misca in relatie cu unitatea
stabila. 

Mana contine 5 oase metacarpiene. Fiecare metacarpian prezinta o baza, trunchi,

gat si un cap. Primul os metacarpian (al policelui) este cel mai scurt si mai mobil.
Se articuleaza proximal cu osul trapez. Celelalte 4 metacarpiene se articuleaza cu
trapezoidul, capitatul si osul cu carlig, la nivelul bazei. Fiecare cap metacarpian se
articuleaza distal cu falanga proximala a fiecarui deget. 

Mana contine 14 falange. Fiecare deget contine 3 falange (proximala, mijlocie si

distala) cu exceptia policelui care are doar doua falanage. Pentru evitarea
confuziilor, fiecarui deget i se va spune dupa nume (police, index, mediu, inelar si
mic).
Pielea si unghiile

Pielea care acopera fata dorsala a mainii este diferita de cea care acopera palma.
Pielea de pe fata dorsala a mainii este subtire si pliabila. Ea este atasata scheletului
mainii prin tesut areolar larg in care se gasesc vene si vase limfatice. Acest fapt
explica de ce edemul mainii se manifesta predominant pe fata dorsala. In plus,
aceasta prindere larga a pielii o face mai vulnerabila la traumatisme si permite
crearea unor bule locale. 
Pielea suprafetei palmare a mainii este unica, avand functii speciale. Pielea
palmara este groasa si nu la fel de pliabila ca cea de pe fata dorsala. Este atasata
puternic de fascia subcutanata prin numeroase fibre verticale. Aceste caracteristici
cresc stabilitatea pielii pentru ca functia de apucare sa fie realizata adecvat. Pielea
este mai ferm ancorata de structurile profunde la nivelul crestelor palmare; acest
lucru are importanta clinica, cand se planifica incizia chirurgicala pentru a
minimaliza contracturile pielii. 

In contrast fata de pielea fetei dorsale, pielea fetei palmare este vascularizata prin
numeroase ramuri verticale mici, pornite din vasele digitale comune. De aceea,
formarea bulelor palmare este limitata. In plus, pielea suprafetei palmare a mainii
contine un numar foarte mare de receptori senzitivi, esentiali pentru functionarea
normala a mainii. 

Unghiile reprezinta apendici speciali ai pielii derivati din epiderm. Acestea cresc

dintr-o matrice germinala localizata la baza falangei distale. Matricea unghiala
situata distal fata de lunula, poarta numele de matrice sterila; este foarte bine
vascularizata, lucru care ii confera culoarea roz. Intreaga matrice unghiala este in
contact foarte strans cu periostul falangei distale; de aceea, este vulnerabila la
leziuni in cazul unei fracturi a falangei.

Fascia palmara si compartimentele profunde

Fascia palmara consta intr-un tesut fibros rezistent aranjat in fibre longitudinale,
transverse, oblice si verticale. Fibrele longitudinale isi au originea la nivelul
articulatiei pumnului din tendonul longitudinal palmar, cand acesta exista. Aceste
fibre se extind pana la baza fiecarul deget, unde fibre mai mici se extind distal si se
ataseaza la tesuturi. 

Acest aranjament de fibre formeaza flexorul fibros si sistemul de flexie al fiecarui

deget. Fibrele transverse sunt concentrate in mijlocul palmei. Ele sunt asociate cu
fibrele longitudinale si ajuta la flexia degetelor. Fibrele verticale ale fasciei
palmare se ataseaza la dermul pielii palmare. Profund, la nivelul fibrelor
longitudinale si transverse, fibrele verticale se unesc intr-un sept si se
ataseaza metacarpienelor, formand 8 compartimente diferite pentru tendoanele
flexorilor si pachetul neurovascular al fiecarui deget. 

Un compartiment comun central este localizat proximal la nivelul palmei. Degetele

contin doua benzi fasciale de importanta clinica. Acestea sunt ligamentul Grayson
si ligamentul Cleland, care sunt localizate ventral si dorsal de pachetul
neurovascular al fiecarui deget. Cunostintele despre anatomia fibrelor fasciei
palmare si a compartimentelor profunde sunt cruciale pentru identificarea
structurilor in timpul procedurilor precum fasciectomia palmara pentru boala
Dupuytren.
Nervii
Mana este inervata de 3 nervi: nervul median, ulnar si radial. Fiecare dintre acestia
prezinta componente senzitive si motorii. Variatii ale distributiei clasice a nervilor
sunt mai degraba o regula decat o exceptie. Pielea antebratului este inervata
median - de nervul medial antebrahial cutanat si lateral - de nervul lateral
antebrahial cutanat. 

Nervul median este responsabil pentru inervarea musculaturii implicate in

miscarile fine si functia de prindere a mainii. Acesta isi are originea in fibrele
laterale si mediale ale plexului brahial (C5-T1). La nivelul antebratului, ramurile
motorii inerveaza muschii pronatori si flexori ai mainii. Ramura anterioara
interosoasa inerveaza, de asemeni, muschii flexori si pronatori. Proximal fata de
articulartia pumnului, ramura palmara cutanata ofera senzatii eminentei tenare. Pe
masura ce nervul median trece prin canalul carpian, ramurile motorii recurente
inerveaza musculatura tenara. De asemeni, inerveaza musculatura indexului si a
degetelui mediu. Ramurile digitale senzoriale inerveaza policele, indexul, degetul
mediu si maginea radiala a inelarului. 

Nervul ulnar este responsabil pentru inervarea musculaturii implicate in functia de

apucare a mainii. Isi are originea in fibrele mediale ale plexului brahial (C8-T1).
Ramurile motorii inerveaza muschi flexori ai inelarului si degetului mic. Proximal
fata de articulatia pumnului, ramura cutanata palmara ofera inervatie eminentei
hipotenare. Ramura dorsala, care trimite ramuri spre antebratul distal, si trunchiul
principal, inerveaza portiunea ulnara a fetei dorsale a mainii si degetului mic si o
parte a inelarului. La nivelul mainii, ramurile superficiale formeaza nervii digitali,
care inerveaza degetul mic si latura ulnara a inelarului. Ramurile motorii profunde
trec prin canalul Guyon alaturi de artera ulnara. Inerveaza musculatura hipotenara,
toti muschii interososi, muschii adductori si flexori. 

Nervul radial este responsabil pentru inervarea extensorilor pumnului, care

controleaza pozitia mainii si o stabilizeaza. Isi are originea in fibrele posterioare
ale plexului brahial (C6-C8). La nivelul cotului, ramurile motorii inerveaza
muschii brahiradiali si extensorul brahial al carpului. La
nivelul antebratului proximal, nervul radial se divide in ramuri superficiale si
profunde. Ramurile posterioare profunde interosoase inerveaza toata musculatura
compartimentului extensor. Ramurile superficiale inerveaza senzitiv portiunea
radiala a fetei dorsale a mainii, fata dorsala a policelui si cea a indexului, degetului
mediu, jumatatea radiala a inelarului proximal fata de articulatia distala
interfalangiana.
Musculatura si tendoanele

Musculatura manii este impartita in doua grupe: intrinseca si extrinseca. Muschii

intrinseci sunt localizati in interiorul mainii, iar cei extrinseci sunt localizati
proximal la nivelul antebratului si se insereaza la nivelul scheletului mainii
prin tendoane lungi. 

Extensorii extrinseci
Muschii extensori sunt toti extrinseci, cu exceptia unuia singur care este implicat in
extensia articulatiei interfalangiene. Toti muschii extensori extrinseci sunt inervati
de nervul radial. Acest grup de muschi consta in trei extensori ai articulatiei
pumnului si un grup mare de extensori ai policelui si degetelor. 

Muschiul extensor scurt radial al carpului este principalul extensor al articulatiei

pumnului, alaturi de extensorul lung radial al carpului si extensorul ulnar al
carpului care realizeaza deviatia radiala si respectiv ulnara. Primul isi are insertia la
baza metacarpianului III, iar ultimii doi se insereaza la baza celui de-al doilea si al
cincilea metacarpian. 

Extensorul comun al degetelor, extensorul propriu indexului si extensorul

degetului mic, efectueaza extensia degetelor. Ei isi au insertia la baza falangei
mijlocii si la baza falangei distale. Abductorul policelui, extensorul scurt al
policelui si extensorul lung al policelui determina extensia acestuia. Insertia lor se
gaseste la baza metacarpianului I, falanga proximala si, respectiv, falanga distala a
policelui. 

Retinaculul extensorilor previne supraintinderea tendoanelor de la nivelul

incheieturii si separa tendoanele in 6 compartimente. Extensorii comuni ai
degetelor prezinta o serie de tendoane pentru fiecare deget in parte, avand un corp
muscular comun si cu punti intertendinoase intre ele. Indexul si degetul mic au
fiecare functii de extensii independente prin extensorul propriu al indexului si
extensorul degetului mic.
Flexorii extrinseci
Flexorii extrinseci constau in 3 flexori ai incheieturii si un grup mare de flexori ai
policelui si degetelor. Acestia sunt inervati de nervul median, cu exceptia
flexorului ulnar al carpului si a flexorului digital profund al inelarului si degetului
mic care sunt inervati de nervul ulnar. 

Muschiul flexor radial al carpului este principalul flexor al incheieturii, alaturi de

flexorul ulnar al carpului si lungul palmar, care lipseste la 15% din populatie.
Insertia lor se afla la baza metacarpianului III, baza metacarpianului V si,
respectiv, fascia palmara. Flexorul ulnar al carpului este in primul rand un deviator
ulnar. Cei 8 flexori digitali sunt impartiti in grupe superficiale si profunde. Alaturi
de flexorul lung al policelui, care se insereaza la nivelul falangei distale a policelui,
acestia trec prin canalul carpian pentru a asigua flexia articulatiilor
interfalangiene. 

La nivelul palmei, tendonul flexorului superficial al degetelor se gaseste alaturi

de tendonulprofund. Apoi se divide la nivelul falangei proximale si se reuneste
dorsal cu tendonul profund pentru a se insera la nivelul falangei mijlocii. Flexorul
digital profund perforeaza tendonul superficial pentru a se insera la nivelul falangei
distale. Relatia dintre tendoanele flexorilor si articulatia pumnului, articulatia
metacarpofalangiana si cea interfalangiana este mentinuta printr-un sistem reticulat
care previne efectul de supraintindere.
Muschii intrinseci
Muschii intrinseci se gasesc in totalitate la nivelul mainii. Ei sunt impartiti in 4
grupe: tenara, hipotenara, lumbricala si muschii interososi. 

Grupul tenar consta in adductorul scurt al policelui, flexorul scurt al policelui,

opozantul policelui si muschii adductori ai policelui. Toti sunt inervati de ramuri
ale nervului median, cu exceptia adductorilor policelui si capatului profund al
flexorului scurt, care sunt inervati de nervul ulnar. Acestia isi au originea la nivelul
retinaculului flexorilor si oaselor carpiene, si se insera la
nivelul falangei proximale a policelui. 

Grupul hipotenar consta in: palmarul scurt, abductorul degetului mic, flexorul
degetului mic, opozantul degetului mic. Toti acesti muschi sunt inervati de nervul
ulnar. Acest grup de muschiisi are originea in retinaculul flexorilor si oasele
carpiene, si se insera la baza falangei proximale a degetului mic. 

Muschii lumbricali contribuie la flexia articulatiilor metacarpofalangiene si la

extensia articulatiile interfalangiene. Ei isi au originea in tendoanele flexorilor
digitali profunzi la nivelul palmei si se insera la nivelul aspectului radial al
tendoanelor extensorilor la nivelul degetelor. Lumbricalii indexului si ai degetului
III sunt inervati de ramuri din nervul median, iar ai inelarului si degetului mic sunt
inervati de ramuri din nervul ulnar. 

Grupul interosos consta in 3 muschi ventrali si 4 dorsali, care sunt inervati de

nervul ulnar. Ei isi au originea la nivelul metacarpienelor si formeaza niste benzi
laterale impreuna cu lumbricalii. Interososii dorsali realizeaza adductia degetelor,
in timp ce interososii ventrali realizeaza adductia degetelor spre axul mainii.
Articulatiile

Articulatia pumnului este una complexa, multiarticulara, care permite o gama larga

de miscari in flexie, extensie, circumductie, deviere radiala si deviere ulnara.
Articulatia radioulnara distala permite pronatia si supinatia mainii prin rotatia
radiusului in jurul ulnei. Articulatia radiocarpiana include capetele proximale
osoase ale carpienelor si capatul distal al radiusului. Randul proximal al
carpienelor se articuleaza cu radiusul si ulna permitand astfel miscari de extensie,
flexie, deviere ulnara si deviere radiala. Aceasta articulatie este sustinuta de un set
extrinsec de ligamente palmare puternice, care pornesc de la radius si ulna. Pe fata
dorsala, este sustinuta de un ligament intercarpian dorsal, aflat intre scafoid si osul
triunghiular, si de ligamentul radiocarpian dorsal. 

La nivelul articulatiilor intercarpiene, miscarea intre oasele carpiene este foarte

limitata; aceste articulatii sunt sustinute de ligamente intrinseci puternice. Cele mai
importante doua sunt ligamentul scafolunat si ligamentul triangular. Lezarea
oricaruia dintre aceste doua ligamente va determina instabilitatea articulatiei
pumnului. Linia Gilula a fost descrisa ca reprezentand conturul neted al unui mare
arc format de oasele carpiene proximale si un arc mai mic format de oasele
carpiene distale in anatomia normala. Toate cele 4 oase carpiene distale se
articuleaza cu metacarpienele la nivelul articulatiilor carpometacarpiene. A doua si
a treia articulatie carpometacarpiana formeaza o unitate fixa in timp ce prima
formeaza cea mai mobila articulatie. 

La nivelul articulatiilor metacarpofalangiene, miscarea laterala este limitata de

ligamente colaterale, care au de fapt o pozitie lateral oblica. Acest aranjament
permite ligamentelor sa fie stranse cand articulatia este flectata si relaxate cand
articulatia este in extensie. Pe fata ventrala exista o capsula articulara atasata doar
la falangele proximale care permite hiperextensia. Aceasta reprezinta si locul de
insertie al ligamentelor intermetacarpiene. Aceste ligamente restrictioneaza
separarea capetelor metacarpiene.
La nivelul articulatiei interfalangiene, extensia este limitata de aceasta capsula
articulara, care se ataseaza falangelor de fiecare parte a articulatiei. Miscarea
radiala si ulnara este restrictionata de ligamentele colaterale, care raman stranse pe
toata amplitudinea miscarii. Cunostintele despre aceste configuratii au o
importanta deosebita in cazul traumatismelor mainii, pentru evitarea contracturilor
articulare.
Vascularizatia mainii

Mana are o retea vasculara complexa si bogata. Arterele radiala si ulnara, care sunt
ramuri din artera brahiala, ofera vascularizatie mainii. Arterele suplimentare de la
nivelul antebratului includ: artera interosoasa anterioara, artera interosoasa
posterioara si artera mediana, care sunt ramuri ale arterei ulnare. 

Artera radiala are un traseu distal la nivelul antebratului intre muschiul

brahioradial si flexorul ulnar al carpului. La nivelul inchieturii, are un traseu dorsal
profund spre tendoanele "tabacherei anatomice” pentru a intra in palma si a forma
arcul palmar profund. Un ram superficial apare la nivelul articulatiei pumnului si
contribuie la formarea arcului palmar superficial. 

Artera ulnara are un traseu distal la nivelul antebratului sub muschiul flexor ulnar

al carpului. La nivelul articulatiei pumnului trece prin canalul Guyon unde se
divide in ramura palmara profunda si ramura palmara superficiala. Ramura
superficiala formeaza arcul palmar superficial, iar ramura profunda contribuie la
formarea arcului palmar profund. Arcul palmar superficial se gaseste la nivelul
fasciei palmare. Da nastere arterelor digitale comune si unei multitudini de ramuri
pentru muschii intrinseci si piele. Distal la nivelul palmei, arterele digitale comune
se bifurca in arterele digitale. 

In palma, arterele se gasesc alaturi de nervii corespunzatori, relatie care se gaseste

si la nivelul degetelor. La nivelul degetelor, pachetul neurovascular se gaseste
intotdeauna alaturi de ligamentul Cleland. Acest model ofera protectie pachetului
si poate servi ca ghid pentru disectia chirurgicala. Arcul profund palmar se afla la
baza metacarpienelor, profund pana la tendoanele flexorilor. Este principala sursa
vasculara a policelui si jumatatii radiale a indexului, din prima artera
metacarpiana. 

Dupa aparitia ramurii pentru index, artera poarta numele de artera principala a
policelui. Arterele dorsale isi au originea proximal din artera interosoasa
posterioara si ramura perforanta dorsala a arterei interosoase anterioare. Arterele
metacarpiene dorsale pornesc din arcul carpian dorsal format din arterele
mentionate anterior si fiind sursa a numeroase anastomoze locale. 

In general venele urmeaza sistemul arterial profund. Un sistem venos superficial

este, de asemeni, prezent pe fata dorsala a mainii si se varsa in venele cefalica si
basilica, la nivelul extremitatii superioare.

Anatomia mainii
1.1.1. Oase
Oasele mainii sunt formate din 27 de oase dispuse in trei grupe: carpul,
metacarpul si oasele degetelor.
Carpul este format din opt oase dispuse pe doua randuri: proximal, incepand
de la police in directia degetului mic se gasesc patru oase: scafoidul, semilunarul,
piramidalul si pisiformul; distal se gasesc in aceeasi ordine alte patru oase:
trapezul, trapezoidul, capitatul si osul cu carlig. Toate aceste oase au o forma
aproape cubica, fiecare are o fata superioara, una inferioara, o fata anterioara si una
dorsala, respectiv o fata laterala si una mediala.Scafoidul este cel mai lateral os din
randul proximal, se articuleaza in sus cu radiusul, in jos cu trapezul si trapezoidul,
medial cu semilunarul si osul capitat.
Semilunarul  isi datoreaza numele datorita formei lui. El se articuleaza in sus
cu radiusul, in jos cu osul capitat si osul cu carlig, lateral cu scafoidul si medial cu
piramidalul
Piramidalul se articuleaza in sus cu capul ulnei, in jos cu osul cu carlig,
lateral cu semilunarul. Fata anterioara a osului prezinta o fata articulara pentru
pisiform.
Pisiformul este un os lenticular situat inaintea piramidalului cu care se
articuleaza. Se palpeaza usor pe fata anterioara, deasupra regiunii hipotenare.
Trapezul este primul os pe randul distal. Fata sa anterioara prezinta un sant si
tuberculul trapezului. Trapezul se articuleaza in sus cu scafoidul.
Fata lui inferioara are forma de sa imprimand o miscare caracteristica
metacarpianului I si policelui. Trapezul se articuleaza medial cu trapezoidul si cu
metacarpianul II.
Fig. Scheletul mainii - fata
anterioara
 
Trapezoidul este un os neregulat. El se articuleaza in sus cu scafoidul iar in jos cu
metacarpianul II, lateral cu trapezul si medial cu osul capitat.
Osul capitat este cel mai voluminos os al carpului prezentand un cap, un col
si un corp. El se articuleaza in sus cu semilunarul, in jos cu metacarpienii I, III si
IV, lateral cu scafoidul si trapezoidul, medial cu osul cu carlig.
Osul cu carlig are forma unei piramide articulandu-se in sus cu semilunarul,
in jos
cu metacarpienii IV si V, medial cu piramidalul, lateral cu osul capitat.
Carpul privit in totalitatea lui prezinta doua fete:
• dorsala acoperita de extensorii mainii si degetelor.
• anterioara sau palmara care formeaza santul carpului prin care trec
tendonele flexorilor mainilor si degetelor.
Santul carpului este marginit de doua eminente: cea laterala de tuberculul
scafoidului, iar cea mediala de pisiform si de carligul osului cu carlig.
Metacarpul constituie scheletul palmei dosului mainii; este format din cinci
oase metacarpiene, numerotarea lor se face lateromedial de la I la V.
Caractere generale:
Metacapienii sunt oase lungi si perechi prezentand un corp, o baza si un cap.
1. Corpul este prismatic triunghiular si prezinta o fata dorsala, o fata laterala
si o fata mediala.
2. Baza este voluminoasa si se articuleaza cu oasele carpului si cu
metacarpienii invecinati.
3. Capul rotunjit se articuleaza cu falanga proximala.
Caractere proprii ale metacarpienilor:
Metacarpianul I este cel mai scurt si cel mai gros. Baza are forma de sa si se
articuleaza cu trapezul, dar nu se articuleaza cu metacarpianul II.
Metacarpianul II este cel mai lung. Baza se articuleaza cu trapezul,
trapezoidul si osul capitat, respectiv cu metacarpianul III.
Metacarpianul III. Baza are un proces stiloidian indreptat lateral si se
articuleaza cu osul capitat, respectiv cu metacarpienii II si IV.
Metacarpianul IV. Baza se articuleaza cu osul capitat si cu osul cu carlig,
respectiv cu metacarpienii III si IV.
Metacarpianul V. Baza se articuleaza cu osul cu carlig, respectiv cu
metacarpianul IV.
Oasele degetelor
Degetele sunt in numar de cinci, numerotate lateromedial de la I la V.
Fiecare deget are cate un nume:police, index, medius, inelar si mic.
 Oasele care formeza degetele se numesc: falange. Se gasesc in total un numar
de 14 falange, deoarece fiecare deget are trei, in afara de police care are doua.
 
Falanga proximala are caracterele unui os lung ce prezinta un corp, o baza si
un cap.
1. Corpul, turtit anteroposterior, are o fata anterioara sau palmara si una
dorsala.
2. Baza prezinta o cavitate articulara pentru capul metacarpianului.
3. Capul prezinta o trohlee pentru falanga mijlocie.
Falanga mijlocie are si ea corp, baza si cap.
1. Corpul este asemanator cu cel al falangei proximale, dar mai scurt.
2. Baza prezinta o cavitate de receptie pentru trohleea de pe capul falangei
proximale.
3. Capul prezinta, o trohlee pentru falanga distala.
Falanga distala are un corp foarte redus. Baza seamana cu cea a falangei
mijlocii.
Falanga distala se termina cu o tuberozitate dispusa ca o potcoava ce raspunde
unghiei.
La nivelul zonei carpiene dorsale sunt sase tunele prin care trec tendoanele
extensorilor, iar pe fata palmara se gasesc doua tunele prin care trec tendoanele
flexorilor la mana precum si vase si nervi.
Zona I-Apofiza stiloidala radiala
Tabachera antomica, marginea radiala a acesteia este formata din abductorul
lung al policelui si scurtul extensor al policelui. Marginea cubitala a tabacherei este
formata din tendonul extensorului lung al policelui, iar baza este formata din osul
scafoid.
Tunelul 1, se gaseste in zona 1 carpiana, prin el trec lungul abductor si scurt
extensor al policelui, aceste tendoane formeaza marginea radiala a tabacherei
anatomice.
Zona II Tuberculul radial sau tuberculul lui Lister
Tunelul 2 se gaseste pe partea radiala a tubercului lui Lister, continand
tendoanele muschilor primului si al doilea radial extern.
Tunelul 3 situat pe fata dorsala a carpului in zona cubitala a tulberculului
Lister contine tendonul lungului extensor al policelui care formeaza marginea
cubitala a tabacherei anatomice.
Tunelul 4 este situat cubital fata de tunelul 3 si contine extensorul comun al
degetelor si extensorul propriu al indexului.
Zona III Apofiza stiloidala cubitala
 Tunelul 5 se gaseste pe fata dorsala a articulatiei radio-cubitala, radial de
apofiza stiloida cubitala si prin el trece extensorul propriu al degetului mic.
 Tunelul 6 se gaseste in santul situat intre apofiza stiloida cubitala si
extremitatea distala a cubitusului, contine tendonul cubital posterior.
Zona IV. Pisiformul
Tunelul Guyon reprezinta depresiunea dintre pisiform si osul cu carlig.
Cubital anterior este cel mai intern muschi al regiunii anterioare a
antebratului. Prin tunelul Guyton trece nervul cubital.
Zona V. Palmarul mic si tunelul carpian
Palmarul mic se insera pe epitrohlee si al doilea metacarpian si inlocuieste
tendoanele flexorilor degetelor in traumatisme.
Tunelul carpian este delimitat de patru proeminente proximal de pisiform si
tuberculul scafoidului, iar distal de osul cu carlig si trapez.
In acest tunel se gasesc nervul median si tendoanele flexorilor degetelor.

1.1.2. Muschi

Desi mana este cel mai mic segment al membrului superior, ea poseda un
aparat muscular complex, in raport cu miscarile fine pe care le executa. Cei 19
muschi al palmei sunt grupati in trei regiuni: o regiune laterala numita eminenta
tenara, o regiune mediala, numita eminenta hipotenara si o regiune mijlocie, cu
muschi interososi si lombricali.
Muschii eminentei tenare
Sunt in numar de patru: planul intai este format de muschiul scurt abductor al
policelui; planul al doilea este format de opozantul policelui asezat lateral si scurt
flexor al policelui asezat medial; in planul al treilea se gaseste muschiul adductor al
policelui.
Insertii: Primii trei muschi au originea pe retinaculul flexorilor si pe oasele
carpiene in timp ce adductorul are doua capete de origine: unul oblic pe randul
carpian distal si altul transvers pe metacarpianul III. In afara de opozant care se
prinde pe capatul de insertie pe toata fata palmara a primului metacarpian, ceilalti
se insera pe baza falangei proximale a policelui.
Actiunea tuturor este indicata de denumirea lor.
Inervatie: Abductorul, opozantul si flexorul primesc ramuri din nervul
median, iar adductorul este inervat in intregime de ulnar.
Muschii eminentei hipotenare
Sunt in numar de patru si sunt dispusi tot pe trei planuri: primul plan contine
muschiul palmar scurt;planul al doilea este format din doi muschi: flexorul scurt al
degetului mic asezat lateral si abductorul degetului mic asezat medial;planul al
treilea este reprezentat de: opozantul degetului mic.
Insertii: Cu exceptia palmarului scurt, care este un muschi inserat pe
aponevroza palmara, ceilalti isi au originea pe retinaculul flexorilor,
pe osul pisiform si pe osul cu carlig, iar insertia pe baza falangei proximale pentru
abductor si scurtul flexor, iar pentru opozant pe marginea mediala a
metacarpianului III.
Actiune: in flexiunea falangei proximale intervin muschii abductori si scurtul
flexor ai degetului mic. Miscarea de opozitie a degetului mic este doar schitata de
muschiul opozant.
Inervatie: Toti muschii sunt inervati de ramuri ale nervului ulnar.
Muschii regiunii palmare mijlocii
Regiunea este formata de tendoanele muschilor flexori, de muschii lombricali
si interososi.
Muschii lombricali sunt in numar de patru anexati tendoanelor flexorilor.
Actiune: Sunt flexori ai falangei proximale si extensori ai celorlalte doua.

nsertii: Originea lor se gaseste pe tendoanele flexorului profund al degetelor intre

care sunt situati. Primii doi se insera pe cate un singur tendon, pe fata lor laterala,
iar ultimii doi, pe ambele tendoane invecinate.

Figure 1 Muschii interososi dorsali, Netter Anatomy

Muschii interososi
Completeaza spatiile dintre metacarpiene si dupa situatia lor sunt de doua
feluri: palmari si dorsali.
a) interososii palmari sunt in numar de trei;ocupa ultimele trei spatii
interosoase, se prind numai pe cate un metacarpian.
Insertii: Insertia proximala se face pe fata metacarpianului iar cea distala pe
falanga proximala si ia parte la formarea aponevrozei dorsale.
b) interososii dorsali ocupa intreg spatiu interosos; se insera pe ambele
metacarpiene ce marginesc acest spatiu .
Insertii: Insertia proximala se face pe ambele metacarpiene ce delimiteaza
spatiile interosoase. Insertia distala se face printr-un tendon ce se imparte intr-o
portiune scurta ce se fixeaza pe falanga proximala si o portiune lunga ce se termina
pe tendonul extensorului.
 Actiune: Interososii au o actiune comuna: toti flecteaza falanga proximala si
le extind pe celelalte doua. Au si o actiune speciala: interososii palmari fiind
adductori, iar interososii dorsali sunt abductori.
Inervatie: Toti primesc ramuri de la nervul ulnar.
Tendoanele flexorilor lungi la nivelul mâinii Dintre muşchii flexori ai antebraţului
doar muşchiul palmar lung fuzionează cu retinaculul flexorilor şi se continuă cu
aponevroza palmară. • Flexorul ulnar al carpului - tendonul acestui muşchi poate fi
urmărit de la nivelul pisiformului, pe marginea medială a retinaculului flexorilor. •
Flexorul radial al carpului- tendonul flexorului radial al carpului trece pe sub
porţiunea cea mai laterală a retinaculului flexorilor, prin tunelul. • Flexorul
superficial şi flexorul profund al degetelor- cele opt tendoane ale acestor muşchi
trec pe sub retinaculul flexorilor. • Dacă tendoanele profunde sunt situate în acelaşi
plan, tendoanele superficiale ale degetelor mijlociu şi inelar sunt mai superficiale
decât cele ale indexului şi degetului mic. • Flexorul lung al policelui - tendonul său
trece pe sub retinaculul flexorilor, lateral de tendoanele flexorilor degetelor. De
aici merge între muşchii opozant şi adductor ai policelui, pentru a se insera pe
suprafaţa palmară a bazei falangei distale.

Tecile fibroase si sinoviale ale mușchilor extensori și flexori Tecile fibroase se

inseră pe marginile falangelor şi se arcuiesc deasupra tendoanelor flexorilor,
formând împreună cu falangele tunele osteofibroase. Tunelele aderă puternic de
falange, dar sunt mult mai subţiri la nivelul articulaţiilor, unde fibrele lor au o
dispoziţie încrucişată.

Tecile sinoviale Tendoanele flexorilor şi extensorilor sunt prevǎzute cu teci

sinoviale. Ele acoperă tendoanele ușurându-le alunecarea, captușesc tecile fibroase.
Au conformație asemănătoare seroaselor – foița parietală și foița tendinoasă care
alunecă una peste alta prin intermediul unei pelicule de lichid sinovial,c ontinuate
la extremități prin funduri de sac. Particularități pentru mm. flexori: - în palma
cuprinde tendoanele flexorilor deg etelor II-IV formând teaca comună. - urcă la 2
cm proximal de retinaculul flexorilor. - datorită acestei dispoziții, infectța de la
police sau de la degetul mic se poate propaga la nivelul antebratului; celelalte
degete, având teci digitale proprii nu au comunicare cu antebrațul. - cele două teci
digitocarpiene se pot uni în palmă

Tendoanele extensorilor Depășesc retinaculul extensorilor cu 2-3 cm superior si

inferior . Din lateral spre medial sunt după cum urmează - mm. lung abductor și
scurt extensor ai policelui - mm. extensori radiali ai carpului - m. extensor lung al
policelui - mm. extensori al degetelor și al indexului - m. extensor al degetului mic
- m. extensor ulnar al carpului

1.1.3. Vascularizatie

Arterele mainii
Artera radiala se exploreaza de-a lungul unei linii care continua ascendent
santul pulsului pana la un punct situat medial de tendonul muschiului biceps
brahial, la nivelul plicii cotului.
Pulsatiile arterei radiale se palpeaza cu usurinta in santul pulsului, care este
delimitat lateral de tendonul muschiului brahioradial si medial de tendonul
flexorului radial al carpului. Pulsatiile arterei radiale este palpabila si in tabachera
anatomica care este marginita medial de tendonul muschiului lung extensor al
policelui si lateral la tendoanele muschilor lung abductor si scurt extensor al
policelui.
Artera cubitala poate fi explorata de-a lungul unei linii ce uneste varful
epicondilului medial al extremitatii distale a humerusului cu portiunea laterala a
osului pisiform. Artera se gaseste intre muschii flexor superficial al degetelor si
flexorul ulnar al carpului care este muschiul satelit al arterei ulnare.
Arcada arteriala palmara superficiala  se descopera printr-o incizie de 4-6 cm
lungime, trasata pe linia ce uneste portiunea  laterala a osului pisiform cu al doilea
si al treilea spatiu interdigital. Arcada palmara superficiala se afla la 1.7 cm
deasupra de plica palmara mijlocie.
Arcada arteriala palmara profunda  se proiecteaza la 2.5 cm deasupra de plica
palmara mijlocie sau la mijlocul distantei dintre plica inferioara a gatului mainii.
Incizia de 5 cm lungime se traseaza pe linia ce uneste mijlocul talonului mainii cu
al doilea spatiu interdigital sau plica digito-palmara a mediusului.
Venele superficiale
Venele superficiale sunt situate in tesutul celular subcutanat, neavand
corespondent arterial.
 Vena cefalica rezulta prin convergenta venelor de pe partea radiala a mainii,
in care se varsa venele digitale si metacarpiene. Inconjurand marginea laterala a
antebratului si trecand pe fata sa anterioara, vena cefalica ajunge in regiunea
anterioara a cotului, realizand cu vena bazilica anastomoze in forma de “M” sau
“N”.Acesta din urma da un ram perforant, care strabate fascia si face legatura intre
sistemul venos superficial si profund al membrului superior.
De aici vena cefalica urmeaza calea santului bicipital lateral, de unde se
indreapta spre santul deltoidopectoral, perforand fascia clavipectorala si varsandu-
se in vena axilara, imediat sub clavicula.
Vena bazilica incepe in partea ulnara a retelei venoase a mainii, urca de-
alungul marginii mediale a antebratului pana in regiunea anterioara a cotului,
contractand la acest nivel legaturile anastomotice mentionate la vena cefalica.
Urmeaza apoi santul bicipital medial, perforand fascia brahiala aproximativ la
limita dintre treimea inferioara si mijlocie a bratului pentru a se uni cu vena
brahiala.
Venele profunde
Urmeaza traiectul arterelor si alcatuiesc venele lor satelite, purtand denumirea
arterei respective. Avem astfel:
-            vene metacarpiene palmare
-            vene intercapitale
-            vene interdigitale
-            arcul venos palmar profund care dreneaza in venele radiale si
ulnare.
Venele digitale palmare se varsa in arcul palmar superficial care dreneaza in
vena mediana .Venele brahiale iau nastere la nivelul fosei cubitale prin unirea
venelor radiale si ulnare. Vena axilara ia nastere prin fuzionarea venelor brahiale
cu vena bazilica.
Venele superficiale sunt dezvoltate  la nivelul degetelor si mainii, pe fata
dorsala. Venele fetei dorsale incep printr-o retea venoasa de la care pornesc venele
digitale dorsale care se unesc intre ele la nivelul primei falange, formand arcada
digitala. Din aceasta arcada pornesc trei vene metacarpiene dorsale, care varsa in
reteaua venoasa dorsala a mainii si da nastere retelei dorsale a policelui, care se
continua la antebrat cu vena mediana sau cu vena radiala superficiala.
La extremitatea mediala a retelei venoase dorsale a mainii, incepe reteaua
venoasa superficiala a auricularului, care se continua la antebrat cu vena bazilica
sau cu vena ulnara superficiala.
Vascularizarea mîinii La nivelul articulaţiei radiocarpiene, artera radială se găseşte
între tendonul muşchiului flexor radial al carpului şi marginea anterioară a
radiusului. Artera nu ajunge direct în regiunea palmară, ci ocoleşte lateral masivul
carpian plasându-se între tendoanele abductorului lung al policelui şi extensorului
scurt al policelui ateral şi extensorului lung al policelui medial şi deasupra
scafoidului şi trapezului, spre tabachera anatomică; de aici, ajunge pe faţa dorsală a
mâinii în spaţiul dintre primele două oase metacarpiene, traversează printre
capetele primului muşchi interosos dorsal pentru a ajunge în regiunea palmară.
Iniţial merge profund spre capul oblic al adductorului policelui, apoi trece între
acesta şi capul transvers, traversează palma profund de tendoanele flexorilor şi se
anastomozează cu ramura palmară profundă a arterei ulnare pentru a forma arcada
palmară profundă. Arcada profundă este formată din artera radială şi ramura
profundă palmară a arterei ulnare, fiind situată profund de tendoanele flexorilor. Ea
este convexă spre degete şi se află la aproximativ 1 cm inferior articulaţiei
radiocarpiene. Din arcadă pleacă trei artere metacarpiene palmare, care însoţesc
cele trei artere digitale palmare comune la baza degetelor. Vasele astfel formate se
divid în perechi de artere digitale palmare pentru feţele adiacente ale indexului şi
mediusului, mediusului şi inelarului şi inelarului şi degetului mic.

Arcada palmară superficială; • Ramura palmară superficială este emisă înainte de a

ajunge pe dosul mîinii. Ea traversează muşchii eminenţei tenare şi se încurbează
medial pentru a se anastomoza cu terminaţia arterei ulnare, în acest fel formînd
arcada palmară superficială; • Arcada superficială este formată prin anastomoza
arterei ulnare cu ramura palmară superficială a arterei radiale. Ea este situată
imediat sub aponevroza palmară şi este convexă înspre degete, punctul său de
maximă convexitate fiind la nivelul marginii distale a policelui extins.

1.1.4. Inervatia nervilor periferici

Mana este inervata de trei mari nervi periferici:

1.          Nervul radial
2.          Nervul median
3.          Nervul cubital
Nervul radial inerveaza dosul mainii pana la al treilea metacarpian precum si
partea dorsala a policelui, indexului si mediusului pana la articulatia
interfalangiana distala. Partile moi dintre police si index (partea dorsala este
inervata in intregime de nervul radial).Este un nerv mixt,teritoriul senzitiv insa este
redus, la o banda cutanata ingusta, pe fata posterioara a bratului si in mod deosebit
pe fata dorsala a policelui si fata dorsala a falangelor II si III ale indexului si
partea laterala a primei falange a mediusului.
Atitudini anormale  ale mainii in paralizia de nerv radial:
-mana in pronatie, atarnand in flexie pe antebrat ( mana in gat de lebada)
datorita deficitului celor doi extensori ai pumnului;
-policele in adductie si usor flectat prin deficitul lungului abductor al policelui
si extensorului propriu
Deficitul motor consta in :
-reducerea fortei de abductie a policelui prin deficitul lungului abductor
-scaderea fortei flexiei degetelor si prehensiunii de forta datorita pierderii
extensiei pumnului si a sinergiei normale ( extensie pumn-flexie-degete) care
asigura forta prehensiunii.
Muschii inervati de nervul radial: triceps, lung supinator, extensorii pumnului,
degetelor si al policelui.Paralizia de ”sambata seara” (compresie acuta ) este cauza
cea mai frecventa.
Nervul median inerveaza portiunea palmara radiala a palmei si degetului
mijlociu.
El inerveaza deasemeni partea dorsala a ultimei falange a primelor trei degete.
Inervatia sa cea mai pura este la pulpa indexului.In canalul carpian, nervul median
este in stransa relatie cu 9 tendoane.Compresiunea nervului la nivelul pumnului
(sindrom de canal carpian) poate fi secundara utilizarii excesive a incheieturii
pumnului, a unei tenosinovite asociate cu o artrita sau cu o infiltratie locala, de
exemplu printr-o ingrosare a tesutului conjunctiv in acromegalie sau depozit de
amiloza sau de mucopolizaharide. O serie de alte boli se asociaza cu o frecventa
crescuta a sindromului de canal carpian cum sunt  hipotiroidia, poliartrita
reumatoida si diabetul.
Paralizia nervului median  se traduce clinic prin semne de ordin motor,
senzitiv si trofic.
Simptomele motorii sunt urmatoarele:
-deficitul major al flexiei mainii generat de insuficienta mm palmar mare si
mic ( partial compensat de muschiul cubital anterior)
-deficitul total al pronatiei antebratului datorita paraliziei rotundului si
patratului pronator a caror actiune nu poate fi compensata;
-imposibilitatea flexiei ultimelor doua falange ale indexului si mediusului
datorita paraliziei FCS si FCP ale acestor degete: flexia degetelor ramane posibila
dar cu forta redusa, datorita compensarii partiale pe care o realizeaza nervul
cubital;
 -flexia policelui este foarte deficitara datorita paraliziei muschiului scurt
flexor al policelui;
-opozitia policelui este imposibila datorita paraliziei muschiului opozant;
-abductia policelui este partial limitata datorita compensarii  realizate de
muschiul lung abductor al policelui inervat de radial.
Datorita dezechilibrului muscular realizat se instaleaza o atitudine particulara
extrem de sugestiva pentru diagnostic: antebratul in supinatie si policele in
extensie.
Tulburarile trofice se datoreaza marii bogatii de fibre vegetative pe care le are
nervul median.
Se noteaza frecvent tulburari vasomotorii cu eritroza si cianoza degetelor,
hipersudoratie palmara, hipotroficitatea tegumentelor si fanerelor.
Tulburarile de sensibilitate se traduc prin hipo- sau anestezia partii externe a
fetei palmare, fata palmara a policelui, indexului, mediusului si ½ externa a
inelarului.Pe fata dorsala hipoestezia intereseaza falangele II si III ale indexului,
mediusului si ½ externa a falangelor II si III ale inelarului
 Principalele semne ale unui sindrom de canal carpian sunt parestezii nocturne

ale policelui , indexului si degetului mijlociu.In timpul agravarilor, amortelile pot

fi obiectivate prin examenul de intepatura in acelasi teritoriu si mai tarziu, o

slabiciune si o atrofie a scurtului abductor al policelui ( eminenta tenara).

Tratamentul unui sindrom de canal carpian este sectiunea chirurgicala a

ligamentului inelar al carpului pt inlaturarea compresiei. Leziuni incomplete ale

nervului median intre regiunea axilara si incheietura pumnului pot antrena

cauzalgii ( dureri sub forma de arsuri).

Muschii inervati de nervul median: scurt abductor al policelui, mare parte

din  muschii proximali ( pronatori ai antebratului, lungii flexori ai degetelor si ai
policelui).
Se manifesta caracteristic prin imposibilitatea de a face pensa police-index.
Nervul cubital
Inerveaza partea cubitala a mainii, palmara si dorsala precum degetul mic si
inelarul. Cea mai pura senzatie  a nervului cubital este pulpa degetului mic.O
paralizie completa a nervului cubital antreneaza o deformare caracteristica a mainii
in grifa datorita atingerii muschilor mici ai mainii, hiperextensiei articulatiilor
metacarpofalangiene si flexiei interfalangiene.Deformarea in flexie este mai
marcata la nivelul celui de al -4-lea si al 5-lea deget Degetul V ramane in pozitie
de abductie permanenta , abductia degetelor II-V este complet abolita prin paralizia
muschilor interososi dorsali si palmari.Deasemenea pt degetele IV si V sunt abolite
flexia primei falange si extensia celorlalte doua prin paralizia muschilor interososi
si ai ultimilor lumbricali. Pentru index si medius aceste miscari sunt posibile
datorita compensarii partiale realizate de primii lumbricali inervati de primii
lumbricali inervati de median.Adductia policelui este suprimata datorita paraliziei
muschilor primului spatiu interdigital. Tulburarile trofice musculare ( amiotrofia)
intereseaza eminenta hipotenara, muschii interososi in totalitate, ultimii muschi
lombricali , muschiul adductor  profund al policelui si fasciculele interne ale
flexorului comun profund.
Tulburarile de sensibilitate intereseaza partea interna a fetei palmare a mainii
si partea interna a fetei palmare a degetelor IV si V
Topografia superficiala a nervului la plica cotului,  este in fapt un loc
privilegiat al paraliziei prin compresiune.Nervul cubital poate de asemenea sa fie
comprimat imediat in aval  de regiunea cotului  sub canalul cubital constituit de
arcul aponevrotic al flexorului comun.O compresiune prelungita a bazei palmei,
cum se observa dupa folosirea unor obiecte de lucru sau unei biciclete, poate
antrena o leziune a ramurii profunde a nervului cubital care este la originea unei
pareze a muschilor mici ai mainii, dar fara tulburari senzitive.Inerveaza muschii:
flexorii pumnului, lungul flexor al degetului 4 si 5 si cea mai mare parte din
muschii intrinseci ai mainii.Sediul obisnuit al  mainii este gutiera  cubitala a
cotului.
Muschii inervati de nervul cubital sunt: flexorii pumnului, lungul flexor al
degetului 4 si 5 si cea mai mare parte din muschii intrinseci ai mainii.
Reprezentarea segmentara,inervatia si actiunea celor mai importanti muschi
Muschiul Segmente Nervul Actiune
(radacini)
Lungul abductor al policelui C7-C8 Radial Abductia policelui,
supinatia si abductia mainii
Flexor comun superficial al C7-T1 Median Flexia falangei mediala pe
degetelor prima
Flexor comun profund al C8-T1 Median Flexia falangei a treia pe
degetelor Cubital falanga a doua
Lungul flexor al policelui C6-C8 Median Flexia ultimei falangei a
policelui
Scurtul abductor al policelui C8-T1 Median Abductia si probabil
opozitia policelui
Opozantul policelui C8-T1 Median Opozitia policelui
Abductorul policelui C8-T1 Cubital Adductia policelui
Interososii C8-T1 Cubital Flexia primei falange si
extensia celorlalte doua.
Interososii palmari apropie
degetele, cei dorsali le
departeaza
Lombricali C8-T1 Median Flexia primei falange si
Cubital extensia celorlalte doua
 
 
Sensibilitatea mainii dupa nivelele neurologice
Sensibilitatea mainii este asigurata de trei nivele neurologice.
C6 asigura sensibilitatea policelui, indexului si ½ din degetul mijlociu.
Pensa formata din police si index este inervata de la C6 prin intermediul
nervului median.
C7 inerveaza degetul mijlociu cu contributii de la C6 si C8.
C8 inerveaza degetul inelar si degetul mic.