Sunteți pe pagina 1din 53

Spitalul de Urgenta Floreasca

Clinica de Ortopedie si Traumatologie

Tratamentul pacientilor cu amputatii la nivelul


membrelor
superioare prin osseointegrare si protezare
Autori:
Conf. Dr. Popescu Gheorghe
Dr. Andrei Ioan Bogdan
Dr. Crintea Alexandru

Cea mai veche dovada


arheologica a unei amputatii
barbat de Neanderthal, de acum
45000ani, descoperit in Irak in
pestera Shanidar

Cea mai veche proteza


existenta, datand din
jurul anului 1000i.Hr.
Un haluce sculptat in
lemn, al unei mumii
egiptene descoperita in
necropolele Tebei de
vest

Scopul prezentarii:
Cauze de amputatii
Alternative la amputatie salvarea
membrului
Managementul pacientului amputat
Reabilitarea si protezarea
Tipuri de proteze
Protezarea prin osseointegrare

CAUZE
Traumatisme
Ischemie acuta periferica
Boala vasculara periferica
Tumori
Infectii
Malformatii congenitale

CAUZE: TRAUMATISME
90% din amputatiile membrului superior
Barbati:Femei = 4:1
Cel mai frecvent digitale
Amputatii majore de membru superior
mai rare
Amputatii partiale revascularizare
Amputatii totale - replantare

Amputatie traumatica partiala de police

Amputatie traumatica totala


de membru superior

Amputatie inalta
transhumerala

Insuficienta vasculara acuta


Legata strans de traumatisme
Evaluare de urgenta (chirurgie vasculara) si
inceperea tratamentului
Risc crescut la pacientii cu ischemie acuta posttraumatica lipsa vascularizatiei colaterale

Revascularizare esuata dupa traumatism de antebrat

Ischemia periferica in cazul persoanelor dependente de


droguri intravenoase leziuni arteriale in urma
microembolismelor post injectare.
Tratamentul initial consta in fasciotomii, anticoagulare IV,
prostacicline
Desi initial leziunile nu par foarte severe ischemie
ireversibila - amputatie

Cauze: Tumori
Amputatie vs salvarea membrului
Indicatii pentru salvarea membrului:
Rezectie in tesut sanatos
Reconstructie posibila tehnic
Prognosticul supravietuirii si recidivei
neafectat
Rezultatul cosmetic si functional mai
bun decat in cazul amputatiei
Factori importanti: stilul de viata +
asteptarile pacientului

Cauze: infectii

Fasciita necrozanta

Managementul pacientului amputat


1. Ingrijirea bontului pana la forma finala
(micsorare, evitarea edemului)
2. Abordarea durerii postoperatorii (acuta si
cronica) medicatie, desenzitizare
3. Kinetoterapie mobilitate si tonifiere
musculara
4. Ergoterapie recapatarea increderii
5. Optiuni de protezare

Tipuri de proteze
1. Postoperatorii in primele 24ore, reduce edemul
postoperator
2. Initiale dupa extragerea suturilor
Turnate direct pe bont, din fese din fibra de
sticla
Timp de purtare 1-4 saptamani
3. Provizorii in primele 3-6 luni
Fac tranzitia catre proteza finala
Permit testarea mai multor componente
Permit stabilizarea dimensiunii bontului
4. Definitive se fac dupa masuratorile finale ale
bontului
Contin componentele finale
5. Speciale proiectate pentru diferite activitati (innot
impermeabile, etanse; ski dorsiflexie crescuta a
gleznei, suspensie)

Tipuri de proteze
In functie de nivelul de amputatie
1.
2.
3.
4.
5.

Proteze digitale
Proteze de mana
Proteze de antebrat
Proteze de brat
Proteze de umar

Tipuri de proteze
In functie de modul de actionare

Pasive (estetice) fara componente mobile,


usoare si fiabile
Actionate mecanic forta pentru a actiona
proteza provine dintr-o alta zona a corpului
decat cea amputata prin folosirea hamurilor,
cablurilor si a scripetilor
Actionate electric de ex. cu baterii,
hidraulice sau pneumatice

Proteze pasive/estetice

Proteze mecanice

Mana cu deschidere voluntara

Mana Becker Plylite

Mana Robin-Aids

Proteze mecanice hamuri de fixare


Hamul de fixare pentru
proteza mecanica de
antebrat

Hamul de fixare pentru


proteza mecanica de
brat

Proteze electrice
Amputatii
transradiale sau
de pumn

Amputatii
transhumerale

Mana electrica fara


componenta cosmetica

Proteza
mioelectrica de
pumn

Cotul electric
bratul
mioelectric Utah

OSSEOINTEGRAREA

Osseointegrarea reprezinta o conexiune directa intre


tesutul osos si implantul de titan,reprezinta o metoda de
tratament care permite pacientilor sa aiba o viata
normala.
Si-a gasit aplicabilitatea intial in tratamentul afectiunilor
dentare,dar in timp osseointegrarea a cunoscut si alte
utilizari: implante ortopedice, reconstructii faciale sau ale
pavilionului auricular.

Istorie
In 1952, dr. Per-Ingvar Branemark folosea o
capsula de titan implantata in osul iepurilor pentru a
cerceta fluxul sangelui la acest nivel. La sfarsitul
experimentului capsulele nu mai puteu fi extrase. Acesta
a numit fenomenul Osseointegrare.
In 1990, dr R. Branemark realizeaza o amputatie
bilaterala de coapsa si fixeaza un implant de titan
transcutanat la care fixeaza exoproteza conventionala.
In 1999, prima proteza endo-exo, dezvoltata de
Grundei, a fost implantata la un tanar motociclist care
suferise o amputatie traumatica de coapsa (ILP-Integral
Leg Prosthesis)
2010 Congresul Mondial ISPO Leipzig, dr
Branemark a prezentat 200 de cazuri de osseointegrare

In urma a numeroase studii s-a demonstrat ca titanul


nu este respins de tesutul osos si prezinta numeroase
avan-taje,comparativ cu alte materiale metalice ale
domeniului:

excelenta rezistenta la coroziune


prelucrare mecanica relativ facila, cost redus
posibilitatea realizarii unor implante foarte usoare
Gtitan=1/3 GCo-Cr
biocompatibilitate absoluta si lipsa oricarei
toxicitati, fiind perfect tolerat de organism
posibilitatea unica de utilizare a unui singur
material pentru implanturi,evitand reactiile
fizico-chimice ce pot fi generate de utilizarea
unor materiale diferite

Biocompatibilitatea absoluta presupune realizarea


unei interfete solide din punct de vedere mecanic cu o
fuziune completa intre suprafata materialului si tesutul
osos, fara o interfata de tesut fibros.
Am studiat biocompatibilitatea filmelor de
hidroxiapatita depuse pe titan prin metoda laser
pulverizata(PLD) si prin metoda pulverizarii magnetron
in regim de radiofecventa(MS-RF). Studiile in vitro
efectuate in culturi de osteoblaste obtinute in mediu
osteogenic de la celulele stem mezenchimale.

Am determinat viabilitatea celulelor osoase dupa


cultivare timp de 72 de ore pe suprafata
materialului, folosindu-se citometria in flux.
Celulele au fost marcate cu iodura de propidiu,
care penetreza doar membrana celulelor moarte,
ceea ce permite determinarea celulelor viabile.
Am determinat adeziunea celulelor osoase prin
imunofluorescenta in scopul evidentierii
intracelulare a actinei si vinculinei, doua proteine
care colocalizeaza partial in punctele de contact
ale celulei cu biomaterialele.

De ce ar trebui sa tratam pacientii prin


OSSEOINTEGRARE?
Protezele ancorate de os prin osseointegrare elimina
multe din problemele ridicate de protezele cu manson si
cupa:
Durere/presiune
Iritatii
Mobilitate redusa
Adaptarea si fixarea deficitara a cupei, dificultatea
imbracarii si scoaterii protezei
Ajustari si inlocuiri periodice
Simptomele membrului fantoma
Chiar daca o proteza nu poate sa inlocuiasca un
membru, studiile au aratat ca pacientii protezati prin
osseointegrare au un comfort de viata foarte ridicat.

Indicatiile protezarii prin Osseointegrare


Pacientii cu amputatii la nivelul membrelor superioare sau
inferioare,uni- sau bilateral.
Persoanele sub 70 de ani.
Pacientii cu activitate de grad 2,3,4.
Pacientii care au dezvoltat complicatii in urma protezelor cu
caviate.
Pacietii cu amputatii in urma unor traumatisme sau tumori.
Contraindicatiile protezarii prin Osseointegrare
Pacientii

cu probleme vasculare majore


Gravidele
Persoanele cu G>100 kg
Pacietii cu probleme musculare severe
Pacientii cu diabet
Fumatorii

Ce presupune acest tratament?


Procedura chirurgicala este formata din doua etape distincte.
In prima etapa ,cu ajutorul unui dispozitiv special de ghidaj,se
introduce implantul de titan cu design specific fixarii in canalul medular.

Pentru osseointegrare este nevoie de 6 luni,in acest timp pacientii pot


folosi proteza cu cavitate.

asdfasfafa

Cea de-a doua etapa


presupune atasarea la
implant a unei extensii
de titan, numita surub
de fixare, care ulterior
se evidentiaza printr-o
bresa in piele.
Ulterior proteza se va
fixata de acest dispozitiv.

Dupa cele doua interventii chirurgicale urmeaza


protoco-lul de recuperare si protezarea sub atenta
indrumare a kinetoterapeutului si protezistului.
Acest protocol incepe dupa a doua operatie, timp in
care pacientul ramane sub atenta supraveghere a
chirurgilor.
In prima parte se urmareste imbunatatirea miscarilor
la nivelul articulatiei proximale fata de segmentul
amputat. Ulterior antrenamentul include o proteza scurta,
atasata de surubul de fixare, care se incarca periodic.
Dupa 12 saptamani, proteza scurta este inlocuita cu una
normala.
Recuperarea completa si reluarea mersului cu
incarcare completa sunt permise dupa aproximativ 6
luni.

Complicatii
Infectii: 2/5 din pacienti in 3 ani postoperator,
la nivelul zonei de penetrare a pielii. In special
Stafilococ auriu si Stafilococi coagulazo-negativi.
Reactii tegumentare in zona de penetrare
Fracturi incomplete distale in fasa S1
Defect al canalului medular in S2
Supravietuirea implantului la 2 si la 5 ani a fost de
83% si 80% respectiv.