Ingineria tisulară a pancreasului, metode,

materiale și echipament necesar

Universitatea Tehnică a Moldovei
Facultatea Calculatoare, Informatica și Microelectronică
Master: Inginerie biomedicală

Ingineria tisulară a pancreasului,

metode, materiale și echipament
necesar

Pancreatic tissue engineering, methods, materials and

required equipment

Coordonator Masterand
Doctor H. M. Munteanu Igor
Viorel Nacu IBM – 201M
Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar

Cuvinte cheie

 Cuvinte cheie: pancreas, organ, endocrin, exocrin, regenerare, schelele,

terapie celulară, insule pancreatice, materiale, polimeri, insule
pancreatice, celule insulinosecretoare, bioreactoare
Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
Cuprins

Cuvinte cheie

Cuprins..........................................................................................................................3

Introducere....................................................................................................................4

Celulele ca elementul de baza al sistemelor utilizate în ingineria tisulară....................5

Efectele fiziologoce ale insulinei..................................................................................9

Noțiuni generale despre pancreas, rolul și funcțiile pancreasului.................................8

Boli și afecțiuni ale pancreasului...............................................................................10

Materiale și metode.....................................................................................................11

Materiale folosite in ingineria tisulara a pancreasului ......................................15

Polimerii naturali utilizați in ingineria tisulară a pancreasului...............................16

Polimeri sintetici utilizați in ingineria tisulară a pancreasului................................10

Sisteme în bioreactoare. Bioreactoarele..................................................................18

Scaffold-urile..............................................................................................................19

Polimeri naturali și sintetici folosiți pentru scaffold-uri.............................................21

Tipuri de scaffold-uri..................................................................................................24

Avantajele și dezavantajele polimerilor in aplicații de inginerie tisulară..................23

Progrese în ingineria țesutului pancreatic...................................................................25

Concluzii....................................................................................................................26

Bibliografie.................................................................................................................27
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar

Introducere

Ingineria tisulară reprezintă un domeniu multidisciplinar, care aparține medicinei

regenerative și care are ca scop promovarea calității vieții umane prin restabilirea, menținerea
sau ameliorarea funcției țesuturilor sau organelor. În acest scop, ingineria tisulară combină
tehnici biologice (realizarea de culture celulare și de țesuturi) cu tehnici inginerești (crearea de
matrici artificiale pentru regenerare tisulară, material artificiale pentru înlocuirea celor natural,
etc).
Medicina regenerativă a apare la începutul anilor 1990, când a fost publicat primul
articol din domeniu. Terapiile prin inginerie tisulară reprezintă o trecere de la tehnologiile
medicale tradiționale la tratamentul personificat pentru fiecare pacient. Ingineria tisulară umană
se bazează pe mai multe componente importante. Componenta centrală o reprezintă celulele,
care pot fi autologe (de la același pacient), alogene (de la o alta persoana) sau xenogene (celule
animale). Celulele pot fi celule stem sau celule care au atins deja un anumit grad de diferențiere.
Aplicabilitatea ingineriei tisulare este atât una terapeutica (țesutul crește în corpul
pacientului sau în afara lui, de unde este ulterior transplantat), cît și diagnostic (țesutul este
crescut in vitro și utilizat pentru testarea metabolismului celular în prezența unor substanțe, în
vederea stabilirii toxicității și biocompatibilității lor).
Scopul ingineriei tisulare este restabilirea funcţiei prin distribuirea elementelor vii
care devin integrate în corpul pacientului.
Baza ingineriei tisulare este constituita din biomateriale. Acestea pot include
biomateriale, care pot influența fizic sau chimic, organizarea, creșterea și diferențierea celulelor
în procesul de formare a țesutului dorit şi biomolecule care includ factori de creștere, factori de
diferențiere și alte proteine cheie. Biomaterialele sunt prevăzute pentru organizarea creșterii și
diferențierii celulelor în scopul formării unui țesut functional. La biomateriale și biomolecule se
adaugă și celulele, elementul viu, funcțional, care fac până la urmă, obiectul acestui domeniu.
Sistemele utilizate în ingineria tisulară țin cont de toate aceste trei elemente correlate cu scopul
și destinația utilizării lor. [1]
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
Domeniul include și aspect de design ingineresc, care include expansiunea celulelor
pe structure bidimensionale, creșterea țesuturilor cu structure tridimensionale, bioreactoare,
stocarea celulelor și țesuturilor și distribuirea lor. Trebuie luat în considerare și aspectul
biomecanic al problemei, care include determinarea proprietățior țesuturilor ce trebuie înlocuite,
identificarea unor proprietăți minime pe care trebuie sa le dețină țesutul ingineresc, identificarea
semnalelor mecanice care influenţează ţesuturile ingineriei tisulare, eficacitatea şi siguranţa
acestor ţesuturi. Componenta informatică pentru susţinerea ingineriei tisulare realizează analiza
secvenţelor de gene şi proteine, expresia genică, expresia proteinelor, interacțiunile, analiza
cantitativă a celulelor şi ţesuturilor, modelarea tisulară şi celulară, manufactura digitală a
ţesuturilor, sisteme automatizate de asigurare a calităţii, interfeţelor.
Având în vedere cele trei componente enumerate mai sus se disting trei ramuri
importante ale acestui domeniu:
1. Regenerarea tisulară bazată pe cellule (terapie celulară, care presupune
transplantarea de cellule noi în scopul înlocuirii celulelor distruse dintr-un țesut)
2. Regenerarea tisulară bazată pe matrici artificiale (folosirea de matrici artificale
biodegradabile pentru a orienta creșterea celulară)
3. Regenerarea tisulară bazată pe molecule bioactive (factori de creștere, cytokine,
etc)
Scopul acestui proiect îl reprezintă prezentarea componentelor sistemelor utilizate în
ingineria tisulară a pancreasului, metode, materiale și echipament necesar, în contextul
ultimelor cercetări din domeniu.

Celulele ca element de bază al sistemelor utilizate în ingineria

tisulară și aici vorbim și de utilizarea lor în ingineria tisulară a pancreasului
Celulele vii sunt necesare pentru a fabrica noi înlocuitori de țesuturi, din acest motiv
e necesară studierea lor în două situații normale: dezvoltarea lor în morfogeneză și vindecarea în
mod natural a unei răni. În aceste situații celulele recrează structurile funcționale pe baza
informațiilor genetice și a semnalelor din mediul extracelular și intracelular.
Din punct de vedere istoric, cultură de țesut a apărut din ideea că fragmente mici de
tesut pot fi menținute in afara corpului într-un mediu adecvat, in care celulele ar supraviețui.
Harrison (1907) a fost primul care a arăta că celulele nu numai ar putea supraviețui, dar că
acestea ar puteaîndeplini funcții. Câțiva ani mai târziu, cultură de tesut a deviat în cultura de
celule, și cultura de organe, unde păstrarea structurii histologice a fost văzuta ca indicativ de
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
păstrarea a funcției in vivo. Cultura de celule are avantajul că este posibila cuantificarea – are
capacitatea și permite dezvoltarea de condițiile de cultură optimizate, inițial pentru proliferarea
celulelor, dar în cele din urmă pentru expresia functinala a aceastora.
Ca o resursă, cultura de celule a contribuit istoric nu doar pentru studii fundamentale
ale genotipurilor și fenotipurilor cat și alte procese celulare, dar și la obținerea de produse
biofarmaceutice. Cu substraturi sau scaffold-uri elaborate corect și capacitatea de a regla
microclimatul, cultura de celule a devenit o resursă de materiale credibila pentru reconstructia
tesuturilor.
Funcţionalitatea unui țesut obținut prin inginerie tisulară poate fi structurală (oase,
cartilaj, piele), metabolică (ficat, pancreas) sau ambele. Celulele pot fi utilizate singure sau pot fi
folosite in vivo alaturi de biomateriale și/sau biomolecule. În momentul selectării componentelor
celulare ce vor fi utilizate pentru un bioprodus este importantă identificarea celulelor adecvate
(fibroblaste, condrocite, celule stem mezenchimale, etc.) precum și izolarea lor dintr-o sursă
primară.
La nivel tisular, celule sunt organizate într-o formă tridimensională şi sunt
înconjurate de o serie de componente (colagen, elastină, acid hialuronic, proteoglicani,
glicozaminoglicani, glicoproteine etc.) ale matricii extracelulare secretată de acestea. De
asemenea, matricea extracelulară reprezintă mediul propice pentru creşterea şi diferenţierea
celulelor cu funcţii diferite (expresie genică specifică fiecărui tip de ţesut). Fără stimularea
mediului extracelular nu este primit semnalul pentru proliferarea și diferențierea celulară. De
aceea, în ingineria tisulară este necesară simularea mediului extracelular prin folosirea de celule
specifice, matrice suport şi molecule semnal (de exemplu factori de creştere) care se regăsesc în
matricea extracelulară corespunzătoare ţesutului care se doreşte a fi reparat. În timp ce matricea
suport favorizează adeziunea, migrarea şi organizarea celulară, moleculele semnal influenţează
şi direcţionează fenotipul şi metabolismul celular.
Celulele diferenţiate (celule nervoase, hepatice etc.) sunt utilizate frecvent la
însămânţarea matricilor suport, însă celulele stem adulte au câştigat popularitate rapid datorită
proprietăţilor biologice remarcabile, precum potenţialul de a se diferenţia în diferite tipuri de
celule. Atunci când celulele stem sunt folosite în co-culturi, acestea pot să inducă repararea
tisulară. Prin urmare, terapia cu celule stem a devenit o metodă de tratament promiţătoare care
foloseşte atât celule stem autologe cât şi alogene pentru regenerarea ţesuturilor şi organelor
lezate sau deteriorate de traumatisme prin refacerea micromediului local şi organizarea
histostructurală.
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
Deşi celule stem adulte au o capacitate mai scăzută de a se diferenţia decât celulele
stem embrionare şi cele pluripotente induse (IPS), utilizarea lor nu este împiedicată de aspectele
etice asociate aplicării celulelor stem embrionare în medicină sau de costurile de producţie
ridicate necesare izolării celulelor stem pluripotente induse. Din momentul identificării celulelor
stem în stroma măduvei osoase (BMSCs) care a avut loc acum 42 de ani şi până în prezent,
BMSCs au devenit un standard în medicină regenerativă datorită potenţialului ridicat de a se
diferenţia şi a morbidităţii scăzute în timpul recoltării.
Din cauza numărului scăzut de celule stem care pot fi izolate din stroma măduvei
osoase, la care se adaugă şi procedeul invaziv dureros de recoltare prin aspirare, s-au investigat
şi alte surse de celule stem adulte, ajungându-se la concluzia că celule obţinute din ţesutul
adipos (ASC) ar avea potenţial de diferenţiere şi capacitate regenerativă similare cu cele ale
BMSCs. Prin folosirea tehnicilor de prelevare și izolare minim invazive se obțin amestecuri
omogene de celule mixte denumit fracţie stromala vasculară care conţine pe lângă celule stem
adipoase şi celule endoteliale, hematopoietice şi stromale. Celule stem adipoase induc
angiogeneza, secretă factori de creştere, reglează procesul inflamator şi se pot diferenţia în
diferite tipuri de celule, proprietăţi care le recomandă pentru utilizarea în regenerarea tisulară.
De asemenea, ele sunt stabile din punct de vedere genetic în culturi pe termen lung şi au efect
imunomodulator.

Noțiuni generale despre pancreas, rolul și funcțiile

pancreasului
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
Ce este pancreasul ?
Pancreasul este un organ ce este localizat în partea stângă a cavității abdominale
(hipocondrul stâng), sub stomac, în potcoava duodenală. Este o glandă anexă a tubului digestiv,
având atât o funcție exocrină (producând sucul pancreatic, ce participă la digestie), cât și una
endocrină (secretând doi hormoni antagoniști, insulina, care este un hormon hipoglicemiant,
și  glucagonul, care este un hormon hiperglicemiant).

Pancreasul joacă un rol dublu în funcțiile corporale:

o Sistemul endocrin. Pancreasul secretă hormoni, inclusiv hormonii reglatori ai zahărului din sânge:

insulină și glucagon.
 Sistem exocrin. De asemenea, pancreasul secretă enzime în tractul digestiv printr-o conductă în duoden
Funcţia endocrină a pancreasului o îndeplinesc nişte celule de provenienţă epitelială, numite
insulele Langerhans, ce reprezintă 1-2% din masa totală a glandei pancreatice – organul exocrin
–, ce formează şi elimină sucul pancreatic. Din aparatul insular fac parte mai multe tipuri de
celule:
celule alfa – secretă glucagon;
celule beta – secretă insulină;
celule delta – produc somatostatină, care inhibă secreţia de insulină şi glucagon;
celule G – secretă gastrină;
celule PP sau celule F – produc o cantitate mică de polipeptid pancreatic, antagonist al
colecistochininei.
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
Celulele beta reprezintă majoritatea celulelor pancreasului insular (aproximativ 60%). Ele
produc insulină – hormonul ce reglează toate tipurile de metabolism, dar în primul rând scade
nivelul glucozei în plasma sangvină. Sinteza insulinei are loc în reticulul endoplasmatic al
celulelor beta. La început se formează preproinsulina, apoi de la ea se desprinde un lanţ de 23 de
aminoacizi. Molecula rămasă se numeşte proinsulină. Proinsulina se împachetează în aparatul
Golgi în vezicule şi în ele are loc degradarea proinsulinei în insulină şi peptid asociativ (peptidul
C). Insulina se depozitează în vezicule ca polimer, în complex cu zincul sau fără el. Secreţia
insulinei are loc prin exocitoza granulelor. Au fost depistate două tipuri de excreţie a insulinei:
bazală şi stimulată. Secreţia bazală este continuă, chiar şi atunci când nivelul glucozei în sânge e
mai mic de 4 mmol/l. Secreţia stimulată este răspunsul celulelor beta la concentraţia înaltă a
glucozei în sângele ce spală celulele beta. Sub influenţa ei se activează receptorul energetic al
celulelor beta şi creşte transportul ionilor de calciu în celulă, se activează adenilatciclaza şi
AMPc. Răspunsul celulelor beta la acţiunea glucozei măreşte efectul hormonului duodenal –
peptidul gastric inhibitor (PGI).
În reglarea secreţiei de insulină joacă un rol important şi sistemul nervos autonom.
Acetilcolina şi nervul vag măresc secreţia de insulină, iar noradrenalina şi fibrele simpatice, prin
alfa-adrenoreceptori, inhibă secreţia de insulină şi o măresc pe cea de glucagon. Inhibitorul
specific al insulinei este hormonul celulelor delta – somatostatina.

Efectele fiziologoce ale insulinei

Insulina începe să acţioneze asupra celulelor-ţintă după ce interacţionează cu receptorul
specific de pe membrana celulară. Complexul insulină–receptor transmite un semnal în celulă
(partea internă a receptorului posedă o proprietate tirozinkinazică). Tirozinkinaza începe nişte
procese de fosforilare a unor proteine intracelulare. Autofosforilarea receptorului, indusă astfel,
duce la fortificarea semnalului primar. Al doilea mecanism constă în faptul că complexul
insulină–receptor activează fosfolipaza C, cu formarea mesagerilor secunzi (inozitoltrifosfat şi
diacilglicerol) și activarea proteinkinazei C. Insulina afectează toate tipurile de metabolism.
Inhibând efectele majorității hormonilor contrainsulinici, ea favorizează procesele anabolice prin
creșterea sintezei glicogenului, proteinelor şi grăsimilor.
După viteza reacţiei, se disting 4 tipuri de efecte insulinice:
- efecte foarte rapide (câteva secunde) – hiperpolarizarea membranelor celulare (cu excepţia
hepatocitelor), creşte permeabilitatea pentru glucoză, activarea Na-K ATP-azei, influxul K+
şi efluxul Na+, inhibarea pompei de Ca şi
retenţia Ca2+;
• efecte rapide (câteva minute) – activarea şi inhibarea enzimelor, ce inhibă catabolismul şi
măresc efectele anabolice;
• efecte lente (câteva ore) – creşterea reabsorbţiei aminoacizilor, schimbarea sintezei ARN şi a
enzimelor;
• efecte foarte lente (câteva ore sau zile) – activarea mitozei şi diviziunii celulare.
Acţiunea insulinei asupra metabolismului glucidic se manifestă prin:
- activarea utilizării glucozei de către celule;
- intensificarea proceselor de fosforilare;
- inhibarea degradării şi stimularea sintezei de glicogen;
- inhibarea gluconeogenezei; activarea proceselor de glicoliză și hipoglicemie.

Acţiunea insulinei asupra metabolismului proteic constă în:

- creşterea permeabilității membranelor pentru aminoacizi și a sintezei de ARNm;
- activarea sintezei de aminoacizi în ficat, creşterea sintezei şi inhibarea degradării
proteinelor.
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
Acţiunea insulinei asupra metabolismul lipidic constă în:
- stimularea sintezei acizilor graşi liberi din glucoză şi triacilgliceroli;
- stimularea sintezei lipoproteinlipazei în celulele endoteliale ale vaselor;
- activarea hidrolizei trigliceridelor legate de lipoproteinele sangvine;
- transportul acizilor graşi în celulele ţesutului adipos;
- inhibarea degradării grăsimilor;
- activarea proceselor de oxidare a corpilor cetonici în ficat.

Efectele fiziologice numeroase ale insulinei demonstrează că hormonul este necesar pentru
funcţionalitatea normală a tuturor sistemelor. Deficitul de insulină (relativ în comparaţie cu
hormonii contrainsulinici) provoacă apariţia diabetului zaharat, iar excesul ei (de exemplu, în
hiperdozare) provoacă hipoglicemie, cu afectarea sistemului nervos central.

Efectele fiziologice ale glucagonului

Glucagonul este principalul hormon contrainsulinic. Efectele lui fiziologice se realizează
prin mesagerii secunzi – adenilatciclaza (AMPc). Efectele principale ale glucagonului sunt:
activarea glicogenolizei în ficat şi muşchi;
activarea gluconeogenezei;
activarea lipolizei şi inhibarea sintezei lipidelor în adipocite;
intensificarea procesului de formare a corpilor cetonici şi inhibarea oxidării lor;
stimularea catabolismului proteic în ţesuturi, mai ales în ficat, şi sinteza de uree.

Boli și afecțiuni ale pancreasului

Numeroase sunt bolile și afecțiunile ale pancreasului însă o să dezvoltăm mai departe
bolile care ingineria medicală are activitate și tangență mai profundă. Ai vorbim de cele mai
întâlnite boli, ca:
 Diabetul
 Cancerul pancreatic

Diabetul - în cazul unui bolnav de diabet zaharat de tip 1, pancreasul nu poate

produce insulină din cauza distrugerii celulelor beta de către sistemul imunitar, ducând
la hiperglicemie. Dacă organismul este bolnav de diabet zaharat de tip 2, pancreasul este
sănătos, dar din cauza organismului ce nu folosește eficient insulina, acesta devine
suprasolicitat, secretând tot mai puțină insulină după primul an.

Cancerul pancreatic - cancerul pancreatic este, la ora actuală, unul dintre tipurile de
cancer cu mortalitatea cea mai mare. Mai puțin de una din cinci persoane care suferă de această
formă de cancer se mai află în viață la un an de la diagnosticare.

Statistică
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
Diabetul zaharat este o afectiune invalidanta si intens consumatoare de resurse, fiind o patologie
raspandita în întreaga lume. Cele doua tipuri de diabet zaharat sunt tipul 1, caracterizat de lipsa
totala a insulinei din organism si tipul 2, caracterizat prin prezenta unei cantitati mai mari de
insulina decat la omul normal, dar pe care organismul nu o poate folosi din diverse motive sau
printr-o cantitate mai mica fata de normal, fara insa a lipsi cu desavarsire. O dieta sanatoasa,
activitatea fizica regulata, mentinerea unei greutati corporale normale si evitarea consumului de
tutun pot preveni sau intarzia instalarea diabetului de tip.
Numarul estimat al oamenilor care sufera sau vor suferi de diabet in intreaga lume pe
regiuni in 2015 si 2040

Numarul de oamenii, cu varste cuprinse intre 20 si 79 de ani, care traiesc cu diabet fara sa fie

diagnosticati, in 2015
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar

Construcția unui pancreas bio-artificial este supusă unui număr de

dificultăți care includ

 Alegerea tipului de celulă

 Mediul cultural

 Locul implantării

 Abordarea schelelor

 Cerința încapsulării

 Și altele...

Materiale și metode
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
 Transplantul de pancreas și insule pancreatice

 Celulele stem ca sursă de celule insulinosecretoare

 Ce este o schelă (scaffolding) ?

Schelele sunt construcții tridimensionale cu funcția principală de a imita proprietățile fizico-

chimice ale matricei extracelulare naturale. Schelele trebuie să poată oferi suport structural și
mecanic celulelor și să promoveze regenerarea prin livrarea efectivă a moleculelor terapeutice.

1)Tehnici de fabricare pentru pregătirea schelelor

 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
2) Tehnici / metode de fabricare pentru pregătirea schelelor

a) Microîncapsularea picăturilor utilizând fie un dispozitiv microfluidic

(b) Extragerea materialului pe bază de PCR lincata

(c) Turnarea unui eșafod prin aplicarea unui eșafod negativ și polimerizare

selectivă utilizând fotolitografie, soluție chimică de reticulare

( d) Levigarea particulelor și turnarea cu solvenți utilizând soluții organice și săruri de

evaporare pentru a induce o porozitate mai mare

(e) Electrospinning-ul (electro filare)

(f) Imprimarea 3D sau respectiv bioprintarea 3D, cu aplicarea

diferitelor materiale (polimeri, hidrogeli, celule) și diferite sisteme de

extrudare.
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
Materiale folosite in ingineria tisulara a pancreasului

Un polimer este o substanță compusă din molecule cu masă moleculară  mare, formate

dintr-un numă r mare de molecule mici identice, numite monomeri, legate prin
legă turi covalente. Cuvâ ntul provine din limba greacă , πολυ, polu, "mult"; și μέρος, meros,
"parte"). Exemple cunoscute de polimeri sunt plasticul, ADN-ul și proteinele. Polimerii se
obțin în urma reacției de polimerizare. Pot fi clasificați ca polimeri naturali, artificiali
sau sintetici, în funcție de originea lor. 

Polimerii naturali, cum ar fi polizaharidele (chitosan, alginat, acid hialuronic),

polimerii anorganici (hidroxiapatita) și proteinele naturale (colagen, fibrină , mă tase)
prezintă mai multe beneficii, cum ar fi toxicitate scă zută , biocompatibilitate și degradare
enzimatică . Polimerii naturali conțin, de asemenea, motive bioactive, care ajută la stabilirea
interacțiunilor celulă-schelă, sporind astfel funcționalitatea țesutului.
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
Polimerii naturali utilizati in ingineria tisulara a pancreasului
 Colagen - Colagenul este o proteină structurală a membranei bazale și un biomaterial
utilizat pe scară largă pentru aderența și proliferarea celulelor. Colagenul singur nu oferă
rezistența mecanică necesară arhitecturii țesutului pancreatic. Prin urmare, o combinație
de alți polimeri precum chitosan, condroitin-6-sulfat și laminină sau reticulare a fost
utilizată pentru a îmbunătăți schela.

Colagen

 Gelatină - Gelatina, un produs natural generat din hidroliza colagenului, a oferit un mare
potențial ca material pentru schele. Fiind un polimer natural și având proprietățile
benefice ale biocompatibilității, biodegradabilității și lipsei de antigenicitate și
imunogenitate, schelele pe bază de gelatină au arătat rezultate promițătoare pentru
ingineria țesutului cartilajului osului, pancreasului și alte țesuturi.

 Fibrină - Este utilizată pe scară largă pentru aplicații de inginerie a țesuturilor datorită
proprietăților precum autoasamblarea și elasticitatea moale. Hidrogelul cu fibrină a arătat
diferite proprietăți impresionante, cum ar fi o toxicitate redusă pentru celule, o bună
ancorare a celulelor, proliferare și migrație.
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar

 Agaroză - Agaroză, o polizaharidă naturală, este unul dintre cei mai folosiți
polimeri în domeniul ingineriei țesuturilor. Proprietățile sale favorabile includ
biodegradabilitatea, abilitățile mecanice asemănătoare țesuturilor moi și capacitatea de
gelificare puternică și rapidă, ceea ce îl face un candidat ideal pentru ingineria țesuturilor
moi. Gelul de agaroză a fost folosit ca metoda de livrare a genelor, schelă pentru
chirurgia implantării, ingineria țesutului cartilajului, ingineria țesutului hepatic și alte
aplicații.

 Alginat - Un polimer utilizat în mod obișnuit pentru microîncapsulare este

alginatul, o polizaharidă izolată din buruieni marini maronii. A câștigat o
popularitate extraordinară după Lim și colab . s-au folosit mărgele de alginat
încapsulate în insulă ca pancreas artificial. De atunci, alginatul a fost utilizat pe
scară largă.

 Mătasele proteice - Oferă diverse proprietăți remarcabile care îi amplifică rolul

de biomaterial. Una dintre aceste proprietăți benefice pentru ingineria țesuturilor
este rezistența sa mecanică excelentă, care este mai mare decât cea a Kevlarului, o
fibră sintetică utilizată ca punct de referință în tehnologia fibrelor.

Polimeri sintetici
 Acid poliglicolic - Acidul poliglicolic (PGA) este un polimer biocompatibil

aprobat de Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente. PGA are o gamă largă
de aplicații în domeniul ingineriei țesuturilor datorită ratei sale de degradare reglabilă și a
tendinței intrinseci de a forma structuri 3D stabile

 Acid polilactic - este un polimer alifatic aplicat pe scară largă în domeniul

dispozitivelor biomedicale și al ingineriei țesuturilor. PLA hidrolizează in vivo pentru a

elibera acid lactic, care devine încorporat în ciclul acidului citric și este excretat în mod
natural, făcând astfel PLA biocompatibil și biodegradabil în natură.
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
  Acid polilactic-co-glicolic – este utilizat pe scară largă în forme variate

cum ar fi pelicule, schele poroase, hidrogeluri și microsfere pentru ingineria țesuturilor

biomedicale și pentru administrarea medicamentelor datorită biocompatibilității sale
ridicate și biodegradării netoxice.

 Policaprolactonă -utilizat pe scară largă în sistemele de livrare a medicamentelor

ca suturi chirurgicale și materiale de schele pentru ingineria țesuturilor datorită ratelor

sale de degradare reglabile și a proprietăților mecanice benefice.

 Polidimetilsiloxan - Proprietățile sale superioare îl fac o alegere mai bună pentru

ingineria țesuturilor decât alte echivalente sintetice. PDMS are o biocompatibilitate

ridicată, biostabilitate și solubilitate în oxigen, ceea ce îl face un candidat perfect pentru
implantare 

 Polietilen glicol - este un material cu nivel scăzut de imunogenitate, are

elasticitate asemănătoare țesuturilor, iar chimia sa este bine definită, ceea ce oferă un
avantaj față de alți polimeri pentru ingineria insulelor. PEG a fost utilizat sub formă de
schele și agenți de încapsulare pentru transplantul insulelor pancreatice. 

Sisteme în bioreactoare
Un pas important în ingineria tisulară il constituie caracterizarea mediilor celulare
native țesuturilor pe care e necesar să le obținem. Un mediu adecvat poate remodela celulele,
țesuturile imature, pentru a se putea integra într-un tot funcțional cu celulele vecine și restul
organismului. Aceste medii au fost reproduse experimental în bioreactoare. Se disting două
tipuri de bioreactoare:
1. bioreactoare pentru ingineria tisulara care presupun o înțelegere cantitativă a
mediilor native cat si a caracteristicilor structurale ale țesutului. Ele sunt concepute pentru a
reglementa cu precizie micromediul celular, pentru a facilita construirea in uniformitate și
viabilitatea celulară a ansamblului. Cerințele cheie a acestor reactoare includ eficiență în
scaffoldul 3D, îmbunătățirea transferului de masă, schimbul de gaze adecvat la mediul de
cultură,alimentarea regulata a mediului uzat, controlul temperaturii /controlul pH-ului și a
stimulilor fiziologici.
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
2. bioreactoare ce au ca scop optimizarea variabilelor de proces înainte de aplicațiile
de inginerie tisulara reale. Acestea sunt utilizate în principal în scopuri de screening și sunt
deosebit de avantajoase pentru economia de celule necesare, precum și pentru investigarea
intervalele fiziologice, parametrilor și efectele lor sinergice. Ele sunt proiectate pentru a fi
modulare, miniscaled, și multiparametrice. Organizarea spațială 3D de celule din aceste
reactoare nu este critică, iar ele de obicei nu sunt celule sau țesuturi specifice.
De exemplu, sistemele pot fi utilizate pentru a investiga efectele nivelului de oxigen
sau tensiuni de forfecare pe supraviețuirea, proliferarea, sau interacțiunile de celule.
Avantajele utilizării bioreactoarelor:
- metodă universală,
- echipament automatizat,
- reducerea timpului de creștere (de la 45 la 15 zile)
- productivitate crescută (+500%).

Scaffold-urile
Scaffold-urile tridimensionale (3D) servesc drept substrat temporar pentru sprijinirea
și îndrumareaformarii de țesut de la diferite stări in vitro si in regenerarea țesutului in vivo. Ele
reprezintă de fapt structuri din materiale naturale sau artificiale pe care este crescut țesutul în
scopul de a mima procesele biologice – când se folosesc in vitro- sau pentru a înlocui un țesut
lezat sau distrus- in vivo. Deoarece celulele vii și țesuturile sunt sisteme extrem de complexe, o
temă centrală în proiectarea construcții este de a înțelege modul în care structurile de scaffold-
uri, proprietățile și funcțiile sunt corelate. Un concept cheie in ingineria tisulară este utilizarea
material pe bază de scaffold-uri 3D poroase pentru a oferi sprijin fizice și un mediu ce permite
facilitare dezvoltării țesutului.De la mijlocul anilor 1980, sistemele 3D au evoluat pentru a servi
funcției complexe de ghidare a comportamentului celular în diferite aplicații ale ingineriei
tisulare. Scaffold-ul poate fi însămânțat cu celule stem embrionare sau celulele stem adulte,
celule progenitoare, mature,diferențiate sau co-culturi de celule pentru a induce formarea de
țesut în vitro și in vivo. Pot fi, de asemenea, implantate direct in vivo cu capacități de a livra
biomolecule solubile / insolubileși repere temporale / spațiale pentru a ghida funcția de
regenerare în țesuturi și organe defecte. Întimp ce funcțiile specifice variază în funcție de tipul
de țesut și necesității clinice, scaffold-urile pot coordona evenimente biologice la nivelurile
tisular, molecular, celular, variind de la nanometri la centimetri.
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
Din punctul de vedere al proprietăților materialelor, transport în comun, mecanica,
conductivitate electrică, suprafața chimica, și topologie mediază comportamentul celulelor de la
scări nano, micro la macroscopice. Aceste proprietăți sunt adesea corelate cu compozițiile
chimiceale scaffold-urilor.
Comparativ cu sistemele de culturi bi-dimensionale (2D)culturi monostrat,
construcții 3D impun cerințe mai stricte pentru eficienta transportului în masă a celulelor pentru
a obține uniformitatea țesutului și pentru a evita moartea celulelor pe scara larga in interiorul
schelei. Nutrienții, oxigenul, și molecule de reglementare trebuie să fie eficient transportate de la
mediul de culturăla suprafețele de țesut (masa externa de transfer) și apoi prin țesut a celulelor
(masa internă de transfer). În mod similar, metaboliții și CO2 sunt eliminate din celulele prin
matricea de țesut la suprafețele și apoi la mediu. Ratele de transfer de masă externe depind în
primul rând de condițiile hidrodinamice din bioreactor, în schimb, ratele interne pot depinde de
difuzie și convecție și în mod semnificativ de structura scaffold-ului.
Pe scurt, caracteristicile pe care trebuie să le aibă un scaffoldpolimeric ideal sunt: (1)
o arhitecturatridimensională cu un volum dorit, forma și rezistență mecanică (D.M.
Hutmacher et al., 2000), (2) o structurăporoasa, cu porii bine interconectați pentru a permite o
însămânţare mai bună a celulelor, (3) o compozițiechimică astfel încât suprafața și produșii de
degradare sa fie biocompatibili pentru a provoca minimum de raspunsuri imune sau inflamatorii
(4) rata de degradare să ofere sprijin suficient până la creșterea completă a țesutului.
Pana în prezent au fost dezvoltate multe tehnici de prelucrare şi fabricare de
scaffolduripolimerice naturale și sintetice. Deși materialele naturale sunt mult mai potrivite în
furnizarea de diferite funcții biologice, scaffoldurilepolimerice sintetice sunt favorizate,
deoarece pot fi fabricate dintr-o gamă largă de polimeri biodegradabili cu prelucrabilitate ușoară,
degradare controlată și susceptibilitate pentru modificări conform cerinţelor cercetării (Peter et
al., 1998). Pentru a acționa ca un suport fizic, scaffoldurile pot fi proiectate pentru a furniza
anumite funcții biologice şi pentru a induce activ regenerarea ţesuturilor. Ele trebuie să realizeze
una sau toate funcțiile următoare: (1)Să contribuie la interacţiunea celule-biomaterial, adeziunea
celulară și depunerea ECM, (2)Să permită transportul suficient de gaze, nutrienţi şi factori ce
permit supravieţuirea celulară, proliferarea şi diferenţierea, (3)Să fie biodegradabile cu o viteză
controlabilă care aproximează rata de regenerare a ţesuturilor, (4)Să determine un grad minim de
inflamaţie sau toxicitate în vivo
Biomaterialele destinate pentru aplicaţiile biomedicale au sarcina de a dezvolta
materiale artificiale care pot fi utilizate pentru repararea saurestaurarea funcţiilor ţesutului ssu
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
organului traumatizat din corpul uman. După o fază timpurie de selecţie a biomaterialelor în
funcţie de disponibilitate, încercările de proiectare s-au bazat în primulrând pe obţinerea
performanţei structurale/mecanice sau de redare a inerţiei, fiind astfel nerecunoscut ca un corp
străin de către sistemul imunitar.
In 1994, Freed s.a. a formulat 6 criterii de proiectare pentru polimeri biodegradabili
care ar trebui indeplinite in ingineria tisulara: (1) suprafata ar trebui sa permita adeziunea si
cresterea celulara; (2) dupa implantarea „in vivo” a polimerului si a produselor sale de degradare
nu ar trebui sa producainflamatie si toxicitate; (3) polimerul ar trebui sa fie reproductibil in 3
structuri dimensionale; (4) porozitate mare pentru reducerea dificultatilor la difuziune si
crestereasuprafetei si un spatiu adecvat pentru regenerarea matricei extracelulare; (5) resorbtia
grefei dupaindeplinirea scopului sau (materialele straineprezintaintotdeauna risc de inflamatie);
(6) gradul de degradare a grefei trebuie sa corespunda gradului de regenerare a tesutului de
interes.
Biopolimerii, cum ar fi colagenul, elastină, fibroină, draglină, fibronectina, fibrină,
amidonul, celuloză bacteriană, dextranii, mananii, alginaţii, pectinele, chitină, chitosanul,
glicozaminoglicanii etc., şi-au găsit o multitudine de aplicaţii biomimetice în domeniul medical
(inginerie tisulară, implantologie, medicină regenerativă, fire de sutură, bureţi, filme,
biomateriale poroase, substituenţi plasmatici, purtători de medicament cu eliberare controlată şi
preparate de uz farmaceutic) datorită asemănării lor cu matricile extracelulare și ceilalți
biopolimeri din organismul uman.

Polimeri naturali și sintetici folosiți pentru scaffold-uri

Scafold-urile pot avea forme şi compoziţii diferite (spumă, fibre, reţele, geluri), pot fi
obţinute dintr-o gamă largă de materiale, sunt biodegradabile şi reprezintă o aplicaţie majoră a
polimerilor în ingineria tisulară. La fabricarea lor se folosesc cu precadereurmatoarele materiale:
- Polimeri sintetici biodegradabili: poli acid L-lactic (PLLA), poli acidD,L- lactic
(PDLLA), poli acid glicolic (PGA), poli acid lactic-co-glicolic(PLGA), poli
hidroxibutirati, poliε-caprolactona, polidioxanona, polianhidride, polifosfazene,
polipeptide, etc
- Polimeri naturali biodegradabili: celuloză, chitină, chitosan, dextran, colagen,
gelatină, fibrină, fibrinogen, cazeină, etc.
Polimerii naturali sunt primele biomateriale utilizate clinic. Ca urmare a
proprietăţilor bioactive, materialele naturale au interacţiuni mai bune cu celulele, lucru care
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
îmbunătăţeşte performanţa celulelor în mediul biologic. Polimerii naturali pot fi calasificati în:
proteine(colagen, gelatină, fibrogen, elastină, keratina, actina şi miozină), polizaharide (celuloză,
amiloză, dextran, chitină şi glicozaminoglicani) său polinucleotide(ADN, ARN).
Orientarea biomaterialelor sintetice poate facilita restaurarea structurii şi funcţiei
ţesutului deteriorat sau bolnav. Polimerii sintetici sunt foarte utili în domeniul
biomedical,deoarece proprietăţile lor (de exemplu porozitatea, timpul de degradare şi
caracteristicilemecanice) pot fi adaptate pentru specificitatea aplicaţiilor.Mulţi polimeri sintetici
prezintă proprietăţi fizico-chimice şi mecanice comparabile cu cele ale ţesuturilor biologice.
Polimerii sintetici reprezintă cel mai mare grup de polimeri biodegradabili, iar aceştia pot fi
fabricaţi în condiţii controlate. Aceştia prezintă în general, proprietăţi mecanice şi fizice
previzibile şi reproductibile, cum ar fi rezistenţa la tracţiune, modulul de elasticitate şi viteza de
degradare. Copolimerii PLA (acid polilactic), PGA(acid poliglicolic), PLGA sunt printre
polimerii sintetici cel mai frecvent utilizaţiîn ingineria tisulară. PHA (Polihidroxialcanatii)
aparţin unei clase de poliesteri microbieni şi sunt luaţi în considerare din ce în ce mai mult
pentru aplicaţiile ingineriei tisulare.Ceramicile bioactive, cum ar fi HA (hidroxiapatita), TCP
(fosfatul tricalcic) şi anumite compoziţii sticle fosfatice, silicatice (sticle bioactive) şi sticle
ceramice (cum ar fi apatita-Wolastonit (CaSiO3)) reacţionează cu fluidele fiziologice şi prin
ermediul activităţii celulare formează legături benefice în cazul ţesuturilor dure, uneori chiar şi
în cazul ţesuturilor moi. Cu toate acestea, biocompatibilitatea şi biodegradabilitatea sunt de
multe ori insuficiente, limitând utilizarea lor potenţială în domeniul clinic. Aceste neajunsuri pot
fi depăşite prin amestecul de
polimeri naturali şi sintetici, sau prin folosirea unor materiale compozite, ce îmbunătăţesc
proprietăţile schelelor, permiţând o degradare controlată şi îmbunătăţirea biocompatibilitatii în
aplicaţiile ingineriei tisulare.
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
Avantajele și dezavantajele polimerilor naturali in aplicații de inginerie
tisulară

Avantajele și dezavantajele polimerilor sintetici pentru aplicații de inginerie

a tisulară
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar
Tipuri de scaffold-uri
TIPURI DE CARACTERISTICI UTILIZĂRI
SCAFFOLDURI
Scaffold-uri poroase -porozități mari - creşterea ţesutului gazdă,
-rețele de pori interconectate -regenerarea oaselor
PLA (acid polilactic), -permit interacțiunea celule- - vascularizarea organelor
PGA(acid poliglicolic), PLGA mediu
(acid polilactic -elimină grupurile de celule
-co-glicolic),PCL foarte mari
(policaprolactona), PBT -permit transportul nutrienților
(tereftalat de polibutilenă) spre centru
-structurile poroase pot fi
orientate
-pot fi fabricate cu o
dimensiune specifică a porilor,
porozitate, raportul suprafata-
volum şi cristalinitate
Scaffold-uri de hidrogeluri -biocompatibilitatea, -vindecarea cartilajelor,
-biodegradabilitatea controlată -regenerarea oaselor
colagen, gelatină,fibrină, -interacţiunea celulară -hidrogeluri cu factori de
alginat şi chitosan PLA (acid intrinsecă creștere
polilactic), copolimerii -similaritate structurală a -la înlocuirea țesuturilor
derivaţi PPF (sulfură de componenţelor conjunctive
polifenilen), derivaţi ai PEG macromoleculare de bază din
(polietilenglicol) şi PVA organism
(alcool polivinilic)
Scaffold-uri fibroase -Pe bază de nanofibre -ingineria tisulară musculo-
-Raportul crescut suprafata- Scheletala
colagen, gelatină, chitosan, volum al nanofibrelor -ţesuturineuronale
fibră de mătase, PLA custructurăporoasă
(polilactidă), PU (poliuretan), favorizeaza adeziunea
PCL(policaprolactona),PLGA celulară, proliferarea,
(Poli (L-lactidă-co-glicolidă)), migrareaşi diferenţierea
PLLA-CL (Poli (L-lactidă-co-
glicolidă))
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar

Progresele în ingineria țesutului pancreatic

Diferiti polimeri au fost incercati si testati pentru aplicarea lor in modele

de schele. Cu toate acestea, atât polimerii naturali, cât și cei sintetici nu reușesc să
răspundă tuturor cerințelor majore ale unui eșafod optim pentru ingineria țesutului
pancreatic. Deoarece schela acționează ca un mediu natural pentru creșterea
celulelor, caracteristici precum biocompatibilitatea, biodegradabilitatea,
vascularizația, toxicitatea și imunogenitatea sunt critice. 
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar

Concluzii

Un obstacol în calea găsirii polimerului perfect pentru ingineria țesutului

pancreatic este că niciun polimer nu a fost studiat suficient de intens pentru a afla
dacă îndeplinește toate cerințele menționate mai sus.

 Ingineria tisulară este un domeniu multidisciplinar care vizează

producerea de noi sisteme care să restabilească funcţionalitatea organelor şi ţesuturilor
cu deficienţe sau deteriorate de boli sau traumatisme combinând principii şi teorii
inginereşti cu cele ale ştiinţelor biomedicale.
 Cea mai importantă utilizare a ingineriei tisulare este în medicina
regenerativă.
 Sistemele utilizate în ingineria tisulară au la bază cultura de celule,
structuri sintetice sau matricidecelularizate cu rol în susținerea, creșterea, modelarea
creșterii și diferențierii atât in vitro cât și in vivo și biomolecule semnal.
 Aceste sisteme sunt utilizate in medicina regenerativă ca substituent
pentru tesutul cutanat, osos, miocard, țesutul nervos sau hepatic.
 În elaborarea sistemelor se ține cont de cerințele organului/țesutului
de destinație, caracteristicile și nevoile celulelor, timpul de populare, materialele
utilizate.
 În toate cazurile, materialele utilizate sunt polimeri naturali, sintetici
sau micști, biocompatibili și biodegradabili, iar structurile obâinute imită anatomic sau
funcțional structura de destinație.
 Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar

Bibliografie
 https://www.romedic.ro/regimul-alimentar-ce-ar-putea-facilita-regenerarea-pancreasului-
si-tratamentul-diabetului-0P34629
 Handbook of Tissue Engineering Scaffolds: Volume Two - Woodhead Publishing Series
in Biomaterials 2019
 https://www.hotnews.ro/stiri-doctorh_actualitate-20590517-infografic-14-noiembrie-
ziua-mondiala-lupta-impotriva-diabetului-zaharat-1-5-milioane-romani-sufera-
diabet.htm
 Engineering pancreatic tissues from stem cells towards therapy -
https://www.sciencedirect.com/
 http://www.akademos.asm.md/files/Akademos%204_2019_pp64-68
 Intelligent Scaffolds for Tissue Engineering and Regenerative Medicine
 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6230446/
 http://repository.usmf.md/bitstream/20.500.12710/4257/1/PRINCIPII_DE_INGINERIE_
TISULARA_UTILIZATE_IN_RECONSTRUCTIA_VASCULARA.pdf
 https://www.hotnews.ro/stiri-doctorh_actualitate-20590517-infografic-14-noiembrie-
ziua-mondiala-lupta-impotriva-diabetului-zaharat-1-5-milioane-romani-sufera-
diabet.htm
 http://www.akademos.asm.md/files/Akademos%204_2019_pp64-68
 https://reader.elsevier.com/reader/sd/pii/S2352320416000067?
token=F1F4B21D6C73FF6CAD335408DEE6581295A9FABEAE3649091443F5FBE75
85C3BD93E9CDF77A161B7B8C72407536A17EE

Prezentari video
1. Ar putea ingineria tisulara sa insemne medicina personalizata -
https://www.ted.com/talks/nina_tandon_could_tissue_engineering_mean_personal
ized_medicine#t-75101
2.Ingineria tisulara vs medicina traditionala
https://www.ted.com/talks/anthony_atala_growing_new_organs?language=es
Ingineria tisulară a pancreasului, metode,
materiale și echipament necesar