MECANOBIOLOGIA

CELULEI

Mecanismele transduciei in mecanismele celulare

Factori fizici, cum ar fi forele aplicate membranei celulare sau
rigiditatea materialelor la care celulele ader, sunt recunoscute
din ce in ce mai mult ca determinante eseniale ale funciilor
biologice, iar stimulii mecanici pot fi la fel de importani ca i cei
chimici in inuenarea esuturilor sau s contribuie la strile
patologice. Mediul fizic in care se gsete celula poate aciona
in sinergie cu semnalele date de proteine i ali liganzi celulari
in schimbarea morfologiei celulare, ratei creterii i programelor
de transcripie genetici. Dezvoltrile recente din tehnologie i
tehnic au facilitat studierea modului in care forele mecanice
aplicate declaneaz evenimente celulare la nivel molecular. Pe
msura identificrii mecanismelor traducerii semnalelor
mecanice, metodele i concepiile fizicii devin la fel de
importante ca i cele biochimice in elucidarea funcionrii

1. Interaciuni mecanice
Inuena forelor mecanice asupra esuturilor i a celulelor individuale este
cunoscuta de mult timp, iar mecanismele moleculare ale
mecanosenzitivitatii ncep s fie descifrate. Printre rspunsurile de acest
tip recunoscute pe scara larga sunt creterea dependenta de sarcina
mecanica a esutului osos i traducerea semnalului acustic in semnale
biologice in aparatul auditiv, ns efectele mecanice sunt semnalate in
numeroase procese biologice. La nivelul unei singure celule, stimulul
mecanic poate iniia semnalizarea celulara, poate s modifice motilitatea
acesteia i s afecteze reaciile metabolice care ordoneaz funciile
celulare, procesele de diviziune i apoptoz. Observaii asupra celulelor
izolate includ funcionarea slaba a limfocitelor in condiii de
imponderabilitate (gravitaie inexistenta), schimbrile dependente de fora
in transcripia proteinelor citoscheletice in osteoblaste, accelerarea
elongaiei axonale a neuronilor in condiiile aplicrii stimulilor mecanici. Pe
lng rspunsul la stimuli externi impui, celulele sunt supuse i unor stri
de tensiuni generate intern, de ctre materialele la care ader, iar unele
celule devin exceleni detectori ai rigiditii acestor materiale, modifcndu-

1.1. esuturile moi sunt supuse unei mari varieti de fore

Tipurile de tensiuni la care esuturile rspund sunt numeroase, si
este probabil ca structuri diferite s fie responsabile de formele
variate de sensibilitate mecanic. De exemplu, cartilajul se confrunt
cu tensiuni de pn la 20 MPa, iar condrocitele din structura lui i
altereaz expresia glucozaminoglicanilor si a celorlali constitueni pe
msura deformrii sub aciunea unor forte att de ample. Osul si
osteocitele sale se confrunt cu forte de mrimi similare. La cellalt
capt, celulele endoteliale rspund unor stimuli mai mici de 1 Pa, iar
neutrofilele sunt activate chiar la stimuli mai mici.
Geometria si durata perturbaiilor mecanice sunt de asemenea
factori cruciali.
De exemplu, celulele endoteliale din structura vaselor sanguine
rspund modifcrilor reologice de tipul turbulentelor mai degrab
dect unei anumite magnitudini tensionale. Modul in care celulele
rspund tensiunilor mecanice aplicate depinde nu numai de

1.2. Propagarea la distant a forelor in celul

Experimentele recente au artat c forte de magnitudine
fiziologic, aplicate la nivelul integrinelor in punctele de contact
focal de pe suprafaa celulelor, se pot propaga la distant mare
in citoplasm si pn la nucleu. Aceast aciune la distan
contrazice ns modelele care prezint celula ca un corp
omogen. De exemplu, modelul elastic continuu, ca si cel al
membranei elastice, fac prezumpia c o for aplicat local se
va disipa pn la o valoare neglijabil pe distante scurte.
Se poate sugera c propagarea la distant a forei i are
originea in chiar lipsa de omogenitate a celulei. O reea de
actin este pretensionat si rigid. Dac tensionarea fibrei
depete in valoare modulul de elasticitate al reelei, la
aplicarea unei forte transversale, fibra se comport ca o coard
de vioar. Dac modulul de elasticitate al fibrei este mult mai

Pe faa apical a unei celule aderente la un substrat, o bil magnetic este conectat unei fascicul de
actina preexistente prin intermediul receptorilor integrinici. Cnd bila este rsucit, fascicul de actin
ghideaz forele care se propag in citoplasm si pn la nivelul nucleului. Dimensiunile normale ale
unei celule sunt o nlime de 5 m si o lungime de 100 m.

n contrast cu semnalizarea mediat prin difuzie sau prin solubilizare, medierea prin for nu necesita
transport molecular si este instantanee. Aceast propagare instantanee la distant a forelor in celul
poate constitui un mecanism prin care celula coordoneaz locale.

O microbil exercit tensiunea celulei prin puncte de contact focal, deplasnd fascicul de actina.
Deplasri s-au ntlnit i la 20-30 m de bil.

1.3. Structuri celulare care pot transmite forele

Un rspuns mecanic celular necesit cel puin dou
componente distincte: un element sau structur care este
direct afectat si modificat de tensiunea aplicat si un al
doilea, care transmite informaia de la receptorul mecanic
la destinatarul final, care poate fi, de exemplu, un sit de
iniiere a transcripiei la nivelul nucleului sau proteine
citoplasmatice care remodeleaz citoscheletul. Acest
element secundar poate fi pur mecanic, dar e posibil s
implice acelai set de reacii intracelulare responsabile de
medierea activrii celulare de ctre semnalele biochimice.
Un model al mecanosenzitivitii propune ipoteza c celulele
au o reea intern de fibre elastice care permite structurilor
interne, cum ar fi cromatina, s rspund direct si imediat

Mecanosenzitivitatea nu necesit ns ca toate semnalele s fie

diferite de cele iniiate de stimulii chimici. Studii recente au
artat c mesajele secundare tradiionale, de genul creterii
concentraiei Ca2+ sau modificrile in fosforilarea proteic, apar
dup aplicarea stimulilor mecanici, sugernd c aceti stimuli
pot fi semnalai prin mesaje intracelulare care utilizeaz liganzi
solubili.
Dei semnalele chimice ce stau la baza mecanosenzitivittii
ncep a fi identificate, senzorul iniial al forei mecanice nu este
nc cunoscut. Structurile celulare care se presupune a identific
forele n mod direct conin att proteine ct si lipide. Modelele
diferite sunt difereniate n funcie de amplitudinea semnalului
aplicat. Precum o protein transmembranar cu afinitate la
concentraii micromolare este puin probabil de a fi receptorul
specific al unui hormon cu afinitate nanomolar, este de

1.3.a. Mecanosenzitivitatea mediat proteic

Structura cea mai intens implicat n mecanosenzitivitate
este citoscheletul, sau, mai precis, legtura dintre
matricea extracelular si citoschelet, realizat prin
intermediul proteinelor transmembranare. n acest
complex, trei proteine sensibile la stimuli mecanici sunt
legate n serie, si oricare din ele rspunde stimulului
mecanic, astfel ansamblul proteic iniiaz un semnal.
n stare relaxat, celula este ataat unei proteine din
matricea extracelular (fibronectina) printr-o legare la o
protein transmembranar (integrina), care este legat la
rndul ei de citoschelet (prin legarea la F-actina prin
medierea on-actininei sau a talinei). La aplicarea forei
asupra proteinei din matricea extracelular, celula este

Mai nti, proteina extracelular poate descoperi un sit care

acioneaz ca un ligand de activare pentru un receptor adiacent.
Fibronectina, ca si alte proteine extracelulare asemntoare,
prezint astfel de situri activate de forte cu mrimi de ordinul a
cteva zeci de pN aplicate cu ajutorul unui microscop de for
atomic, situri care devin centre de asamblare a fibrilelor de
fibronectin, element esenial pentru activarea corect a
integrinelor.
Apoi, semnalul mecanic poate fi transmis de ctre proteina
extracelular celei transmembranare. Aplicarea stimulilor
mecanici direct pe fibrele integrinince legate de microbile
acoperite cu colagen, sau direct de membrana celular cu
ajutorul unei micropipete, se remarc c semnalele pot fi
generate si fr activarea necesar a unui receptor secund,
aceasta sugernd c structurile receptorului pot fi direct activate

Mecanotransduqtie la interfaa
membrana - citoschelet. (a) n aceast
celul, citoscheletul prezint o
configuraie iniial care nconjoar
nucleul si este ataat membranei printro protein de legare (talina, vnculina,
-actinina; prezentat n rou), ataat
unei proteine transmembranare
(integrina, cadherina; ovala roz), care
este legat la rndul ei de o protein a
matricei extracelulare (fibrnogen,
colagen sau laminina; reprezentat cu
albastru); (b) La aplicarea unei fore
asupra proteinei extracelulare la nivelul
membranei, celula se deformeaz si pot
avea loc cteva modificri n

Posibilele modificri includ ntinderea proteinelor

matricei extracelulare cu activarea unor noi receptori
(ovale albastre), activarea receptorilor transmembranari
(ovale roz), determinnd astfel, n domeniul intracelular,
proteinele acestui nivel (rou), conectnd citoscheletul
direct proteinelor transmembranare, asigurnd astfel
transmiterea semnalului mecanic direct la nucleu
(asterisc verde).
Ca o alterativ la aceste 3 tipuri de transport proteic,
forele pot fi transmise de ctre regiuni descentralizate
ale citoscheletului la zone mai ndeprtate din celul.
Unele proteine prezint o afinitate mai crescut fa de
structurile citoscheletice mai ntinse (tracionate), n

1.3.b. Mecanosenzitivitatea mediat de

ctre bistratul lipidic
Bistratul lipidic al membranei celulare poate
media mecanosenzitivitatea n cel puin dou
moduri distincte. Natura fosfolipidelor produce
dou fore laterale de direcii opuse in membrana.
O for direcionat spre exterior , care are
tendina de a creste aria membranei, este o cauz
a entropiei configuraionale ctigate prin
randomizarea conformaiilor lanurilor hidrofobe.
Opus acesteia, apare o for orientat spre
interior, cauzat de pierderea de energie liber

Cnd membrana este deformat de aplicarea unei

fore, dou lucruri se pot ntmpla. n primul rnd,
modificarea forelor laterale din bistratul lipidic
poate conduce la o modificare n conformaia unei
proteine transmembranare, ducnd la activarea
acesteia. Simulri moleculare dinamice recente
ale canalelor ionice mecanosenzitive ale unor
bacterii au demonstrat aceast ipotez.
n al doilea rnd, deoarece membrana poate
conine mai multe tipuri de lipide, forele de la
nivelul membranei, fie exterioare fie anexate unui
citoschelet contractil, pot produce curbri locale

Mecanotransducie n bistratul membranar. (a) n membrana

celular, o protein transmembranar (un canal ionic n poziie
nchis; prezentat n verde) (b) Creteri ale presiunii laterale n
bistratul lipidic (rou), determinnd reorganizri conformaionale
ale proteinelor transmembranare care pot fi asociate cu schimbri

Un subiect important este diferenierea efectelor ce

depind direct de lipide de cele puse pe seama proteinelor
sau a altor mecanisme. Este de vzut dac magnitudinea
forelor care modific proprietile canalelor ionice n vitro
este identic cu cea ntlnit n vivo, n special pentru
sistemele eucariotice. Fora indus, de exemplu, de
presiunea osmotic asupra membranei bacteriilor este
probabil mai mare dect cea asupra membranei celulelor
eucariote, pe lng faptul c nsi prezenta unor senzori
de for cu mediere lipidica este o ipotez contestat.
Pe lng modificrile limitate de structur a membranei
graie unor fore mici, celulele din organismele
multicelulare sufer aciunea periodic a unor forte mari.
Mecanismele care permit elongarea membranei i reacii

1.3.c. Mecanosensitivitate n absena modificrilor

conformaionale proteice sau lipidice
Rspunsul la deformri, n special pentru un sistem pluricelular,
nu necesit neaprat o modificare n structura proteic sau
lipidic la nivel molecular ci mai probabil poate rezulta din
rearanjarea spaiilor dintre centrele de semnalizare sau dintre
enzime i substraturile lor.

2. Soluii propuse ale mecanismului transduciei

2.1. Modelul abordrii ierarhizate pe mai multe nivele
Una din strategiile propuse pentru a investiga fenomenul
mecanotransduciei este utilizarea unei abordri la scar
larg n elaborarea de modele mecanice care pot anticipa
distribuia tensiunii/deformrii de la nivel tisular la nivel
celular i relaionarea la componentele subcelulare i
citoscheletale la un nivel micro-nanostructural. Aceasta
abordare ierarhizat pe trei nivele este ilustrat n figur.
Ultima provocare va fi constituit de determinarea precis
a distribuiei forelor n celula de la nivelul micro la cel
nano (de exemplu structuri citoscheletale, Canale ionice
mecanosenzitive, rearanjamente moleculare). Un viitor
nivel l va putea constitui predicia deformrilor mecanice,

Prezentarea abordrii pe trei nivele a studierii mecanismului

transduciei

Nivelul 1: rspunsul esuturilor la tensiuni aplicate,

mecanica tisular continu permite evaluarea curbei
tensiune/deformare la nivelul celular;
Nivelul 2: se utilizeaz att abordarea mediilor continue,
ct si cea micro/nanostructural pentru a evalua c
entiti eterogene componenii subcelulari (membran,
citoplasm, nucleu);
Nivelul 3. mecanica molecular permite studierea
deformrilor moleculare ca rezultat al aplicrii in
cascada a forelor de la nivel tisular la nivel celular, la

2.2. Modelul Duncan - Turner

Duncan i Turner au propus un mecanism n patru etape
al mecanotransduciei (pentru esutul osos, ns
modelul poate fi extrapolat i la celelalte tipuri de
celule):
- primul pas: mecanocuplare, care presupune
convertirea forei aplicate ntr-o mrime detectabil sau
fenomen fizic
- etapa a 2-a: convertirea semnalelor primare sau
secundare n rspuns electric, chimic sau biochimie
(proces ce se realizeaz prin mecanisme specifice)
- etapa a 3-a: transducie la nivel intracelular
- etapa a 4-a: rspunsul celular final, cu reglarea

Mecanismele mecanotransduciei pot consta n

modificri ale potenialului electric, modificri ale
mediului chimie celular, a mecanismelor receptorilor
proteici, n fenomenele ce au loc la nivelul canalelor
ionice activate mecanic sau la nivelul citoscheletului.
Mediul electric este unul dinamic la nivelul interfeei
celulare, cu forte Van Der Waals, factori geometrici,
tensiuni externe, valente ionice i proprieti diferite ale
mediului (structur, permeabilitate dielectric). Prezenta
unor sarcini negative asociate ionilor genereaz
formarea la suprafaa membranei a unui gradient
electric, balansat de micarea Brownian pentru
atingerea echilibrului, inducnd prezenta unui cmp

Mediul chimic al celulei este caracterizat de un intens

transport macromolecular la nivelul membranei. n
afara acestuia, fenomene uzuale sunt modificrile de
ATP i de concentraie a Ca2+ intracelular. Un
exemplu clasic l constituie bradykinina, care
stimuleaz creterea concentraiilor de Ca2+ i NO la
interiorul celulelor endoteliale prin legare la receptori
membranari specifici.
n ceea ce privete canalele ionice activate mecanic,
ipotezele au fost bine documentate pentru aparatul
auditiv i cel al barorecepiei, unde semnalul mecanic
este convertit n semnal electric, via semnal
biochimic.

2.3. Mecanotransductie la nivelul esutului

cartilaginos
Condrocitele sunt celulele predominante n cartilaj,
structura interfacial tisular avascular, aneural si
alimfatic. n timpul deplasrii, presiunea la nivelul
celulelor cartilajului poate ajunge de la o la 20 MPa (200
atm).
Msurtori fcute unui pacient cu protez de sold au oferit
valori de 0,7 MPa (n poziie static n picioare) si variaii
de la 0,1 la 4 MPa n timpul mersului, cu frecventa de 1 Hz.
Atingerea valorii de 20 MPa se face n cazul sriturilor.
Fiziologic, condrocitele se gsesc ntr-o reea compus din
colagen si proteoglicani (PG) cu 60 - 80 % ap. Unul din
factorii ce confer cartilajului rezistent la deformaie l

Astfel, pentru a menine neutralitatea electric, sarcinile negative

fixe de tipul sulfat si carboxil de la suprafaa glucozaminoglicanilor
atrag si retin cationi (I-1*, Na+, K+, Ca2+ etc.) din exteriorul
cartilajului, conducnd la crearea unui mediu hiperosmotic, acid.
Inuena forelor mecanice asupra cartilajului in vivo Se cunoate
de peste 100 de ani faptul c esutul cartilaginos rspunde
stimulilor mecanici si este capabil de a se remodela. Experimente
in vitro au artat c nu att forma celulelor inueneaz
metabolismul acestor celule, ct amplitudinea si frecvena de
aplicare a unor stimuli mecanici. Dup mai muli autori, sinteza de
proteoglicani este localizat n regiunile cu un ux mare al curgerii
(Bjelle, Little). Presupunerea a fost confirmat de Smith, care a
probat creterea sintezei de proteoglicani, alturi de eliberarea
unor cantiti mai mari de prostaglandine i concentraii mai mari
ale inhibitorilor de metaloproteinaze n monostraturile de
condrocite bovine supuse unui ux laminar.

2.4. Mecanotransucie la nivelul celulelor

endoteliale vasculare
Celulele endoteliale vasculare formeaz un strat
monocelular pe pereii vaselor sanguine, totaliznd o
mas de aproximativ 1,5 kg. Funciile lor sunt diverse,
studii ale lui Palade i Florey demonstrnd activitatea
lor multipl.
Se cunoate faptul c au un rol crucial asupra
controlului hemodinamic prin activitatea lor metabolic
divers, precum i unul asupra homeostaziei, tonusului
vascular, uiditii sngelui i proprietilor de
coagulare, precum i asupra adeziunii celulare. Studii
recente au subliniat inuenta condiiilor de curgere ale

Funcii ale celulelor endoteliului vascular

Endoteliul este, n mod normal, anti-trombotic i antiadeziv. n timpul unor agresiuni multifactoriale (agonigti
i citokine), endoteliul i poate inversa funciile,
obinnd efecte de corecie.
Proprietile anti-trombotice rezid din mbinarea a
dou tipuri distincte de proprieti:
- Proprieti Vaso-reglatoare: endoteliul microcirculator
elibereaz componeni vasomotori: endotelina
vasoconstrictoare pe de o parte i prostaciclina i oxidul
nitric vasodilatator pe de alta
- Proprieti anti-trombotice: prin activarea
proteoglicanilor la suprafa (cu sarcinile negative

- Proprieti anti-adezive: n mod normal, celulele

endoteliale elibereaz cantiti mici de molecule de
adeziune intercelular (ICAM 1)
- Proprieti trombotice i adezive n infamaii i boli
vasculare n principal, celulele endoteliale i modific
funciile, iar modificrile la nivelul forelor aplicate local
pot altera echilibrul secreiei de substane vasomotoare.
- Proprietile coagulante rezult din scderea
concentraiei i eliberrii de trombomodulin; n locul ei,
la suprafaa celulei vor aprea factori tisulari;
- Efecte adezive: Celulele circulante pot adera la
suprafaa endoteliului n condiii fiziopatologice.
Adeziunea leucocitelor se produce la acest nivel, prin
mecanisme de curnd elucidate.